Ziua Mondiala a Muntiilor Carpati.

Ziua Mondiala a Animalelor.

1. Viziunea asupra muntilor Carpati din punct de vedere :

a) geografic
Carpații încep de la Dunăre lângă Bratislava. Ei înconjoară Transcarpatia și
Transilvania într-un semicerc larg, continuă spre sud-est , și se sfârșesc la Dunăre
lângă Orșova, în România. Lungimea totală a Carpaților este de 1500 km, iar
lățimea lanțului montan variază între 12 km și 500 km. Cea mai mare lățime a
Carpaților corespunde cu cea mai înaltă altitudine. Lanțul muntos are cea mai mare
lățime în Depresiunea colinară a Transilvaniei, și la poalele Munților Tatra (cea
mai mare înălțime din Carpați, cu Gerlachovský štít, care are 2 655 m altitudine, pe
teritoriul Slovaciei la granița cu Polonia. Se întinde pe o suprafață de 190.000 km2
și, după Alpi, e cel mai extins lanț muntos din Europa.

Deși în mod obișnuit se face referire la Carpați ca fiind un lanț muntos, ei de fapt
nu formează un lanț neîntrerupt de munți. Mai degrabă, constă în câteva grupuri
geologic distincte, prezentând o mare varietate structurală ca Alpii. Carpații, care
doar în rare locuri depășesc altitudinea de 2500 m, nu prezintă vârfuri stâncoase,
zone înzăpezite extinse, ghețari întinși, cascade înalte, sau lacuri întinse care sunt
comune în Alpi. Nici o zonă din Carpați nu este inzăpezită tot anul și nu prezintă
niciun ghețar. Carpații la altitudinea lor maximă, sunt la fel de înalți ca Alpii
Orientali Centrali, cu care împarte un aspect, climat și floră comună.

Carpații sunt separați de Alpi de către Dunăre. Cele două lanțuri muntoase se
întâlnesc într-un singur punct: în Muntii Leitha la Bratislava. Fluviul desparte de
asemenea, Carpații de lanțul Munților Balcani, la Orșova.

b) fizic
c) geologic
Carpații s-au format concomitent cu întregul sistem alpin, în vastul geosinclinal
dintre Platforma Rusă (în est), orogenul caledono-hercinic (în vest) și scutul
african (în sud). Începând din cretacic, în formarea Carpaților au avut loc mai
multe faze de mișcări de înălțare, aparținând orogenezei alpine.

Relieful a căpătat aspectul actual în timpul cuaternarului, dezvoltându-se pe un

mozaic de roci (șisturi cristaline, roci vulcanice, roci magmatice și roci
sedimentare).

Ca și în Alpi, Apenini sau Munții Scandinaviei, în Carpați se găsesc numeroase arii

cu forme de relief carstic și calcaros, forme de relief glaciare relicte, un relief
structural și petrografic variat.

d) hidrografic
Cea mai mare parte a apelor curgătoare de pe teritoriul României izvorăsc din
Carpați și aparțin bazinului Dunării (excepție fac unele râuri din Dobrogea).
Datorită configuației reliefului, rețeaua apelor curgătoare este dispusă radial. Apele
curgătoare principale care izvorăsc din Carpați au un profil longitudinal
caracterizat prin pante mari în regiunea muntoasă, mai line în regiunea dealurilor și
piemonturilor și foarte line în regiunea de câmpie.

Principalele bazine hidrografice de pe teritoriul României sunt: al Dunării și al

Mării Negre. Râurile din vestul României Vișeul, Iza, Someșul, Crasna, Crișurile,
Mureșul, Bega se varsă prin intermediul Tisei în Dunăre, iar Timișul, Carașul,
Nera, Cerna, direct în Dunăre. Jiul, Oltul, Vedea, Argeșul, Ialomița, Siretul, Prutul
sunt tributare Dunării. Din bazinul Mării Negre fac parte Casimcea, Taița, Telița.