3.

Principiile dreptului contravenţional

Principiile dreptului sînt normele sociale cărora li se supune un sistem juridic, care ordonează
întregul drept pozitiv ce există pe un areal geografic, statal sau internaţional.
Pornind de la această constatare, în viziunea noastră, principiile dreptului contravenţional pot fi
clasificate în: generale, ramurale, instituţionale.
Principiile generale, fiind specifice sistemului de drept în ansamblu, se referă la reglementarea
juridică a relaţiilor sociale în general, inclusiv la cele reglementate de dreptul contravenţional:
Principiul legalităţii. Republica Moldova, proclamată de Constituţie stat de drept
Statul de drept presupune că toţi cetăţenii, toate organele statale şi cele nestatale se supun numai
legii
Principiul legalităţii înseamnă că legiuitorul, atunci cînd realizează opera sa legislativă, trebuie să
respecte toate procedurile, să ţină seama de voinţa socială, să permită pluralismul politic şi să
controleze executivul cu ajutorul pîrghiilor puse la dispoziţie de lege. La rîndul său, executivul
trebuie să organizeze executarea şi să execute legile, să colaboreze cu Parlamentul şi să nu facă
presiuni, mai ales asupra puterii judecătoreşti şi a persoanelor cu funcţii de răspundere, abilitate cu
dreptul de a cerceta cazurile contravenţionale
Principiul legalităţii are şi menirea de a constitui o garanţie a libertăţii persoanei împotriva
abuzurilor şi arbitrariului care se întîlneşte în activitatea organelor executive
Legea contravenţională prevede: „Nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvîrşirea unei
contravenţii, nici supus sancţiunii contravenţionale decît în conformitate cu legea contravenţională.
Principiul egalităţii este înscris, pe lîngă numeroase legi interne, în tratatele internaţionale la care
Republica Moldova este parte, cum ar fi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Convenţia
Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului. Are două aspecte: primul este legat de activitatea
de elaborare a normelor contravenţionale, iar al doilea se referă la mecanismul aplicării legii. În
procesul elaborării legilor atît organul legislativ, cît şi organul de iniţiativă legislativă trebuie să
evite normele juridice discriminatorii sau care oferă privilegii. Pe de altă parte, organele care aplică
legea nu trebuie să o interpreteze discriminatoriu sau în beneficiul unui anumit justiţiabil.
Principiul garantării drepturilor şi libertăţilor fundamentale Esenţa acestui principiu constă în
faptul că organele abilitate trebuie să ţină cont de libertăţile fundamentale ale omului atît la etapa
elaborării normelor contravenţionale, cît şi la etapa executării lor
 Principiul neretroactivităţii legii contravenţionale. Şi acest principiu îşi are izvorul în Legea
fundamentală, care prevede: „Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în
momentul comiterii, nu constituie un act delictuos
Principiul neretroactivităţii legii contravenţionale interzice ca legea să producă efecte – drepturi şi
obligaţii – pentru faptele consumate înaintea intrării în vigoare a legii noi.
Legea contravenţională se aplică din data intrării ei în vigoare, care, de regulă, coincide cu
publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Principiile ramurale au un caracter mai restrîns, limitat la materia contravenţională:
Principiul prescrierii unilaterale de voinţă juridică a subiectului administrării în domeniul
combaterii contravenţionalităţii. Acest principiu este determinat de una dintre trăsăturile de bază ale
administrării în domeniul contravenţional: una din părţile obligatorii ale relaţiilor sociale
reglementate de dreptul contravenţional este reprezentantul statului, care acţionează în calitate de
subiect al administrării.
Principiul reglementării juridice a contravenţiei şi a sancţiunilor contravenţionale.
Principiul reglementării juridice a contravenţiei şi a sancţiunilor contravenţionale este un principiu
ramural, care presupune că doar faptele prevăzute de lege la momentul săvîrşirii lor constituie
contravenţii, iar represiunea acestora va consta numai în aplicarea sancţiunilor prevăzute de legea
contravenţională la data săvîrşirii contravenţiei
Prezumţia de nevinovăţie înseamnă că persoana acuzată de săvîrşirea unei contravenţii este
prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în conformitate cu prevederile CC al
RM, asigurîndu-se garanţiile necesare apărării ei.

Principiul dreptăţii presupune că persoana poate fi sancţionată numai pentru contravenţia în a

cărei privinţă este dovedită vinovăţia sa
Principiul umanismului presupune că întreaga reglementare în materia contravenţională trebuie să
exprime interesele fundamentale ale omului
Legea contravenţională trebuie să asigure securitatea persoanei şi tratamentul ei uman în cadrul
procedurii contravenţionale.
Principiul prevenirii şi curmării faptelor contravenţionale presupune că atît reglementarea
contravenţională, cît şi activitatea organelor executive privind realizarea acestei reglementări trebuie
să asigure prevenirea săvîrşirii acestor fapte prin conformare la cerinţele stabilite şi prin constrîngere
faţă de cei care le săvîrşesc.
 Principiile instituţionale sînt caracteristice diferitelor instituţii juridice ale dreptului con-
travenţional, cum ar fi: contravenţia, contravenţionalitatea, răspunderea contravenţională, convin-
gerea şi constrîngerea, procedura contravenţională etc.
Caracterul extrajudiciar de examinare a cazului contravenţional, ca principiu, se referă la
instituţia juridică a procedurii contravenţionale şi stipulează că în procedura contravenţională (spre
deosebire de cea penală sau civilă) cazul contravenţional poate fi examinat de organele abilitate în
mod extrajudiciar. Alături de instanţele judecătoreşti, decizia privind aplicarea sancţiunilor
contravenţionale poate fi emisă (luată) şi de alte organe statale împuternicite (procurorul, comisia
administrativă de pe lîngă autoritatea publică locală, agentul constatator).
Principiul răspunderii contravenţionale personale
în dreptul contravenţional nu se poate antrena răspunderea juridică pentru fapta săvîrşită de altă
persoană
Principiul individualizării răspunderii contravenţionale şi sancţiunii contravenţionale
presupune că persoanei, recunoscute ca fiind vinovată de săvîrşirea unei contravenţii, i se aplică o
pedeapsă contravenţională echitabilă în limitele fixate în partea specială a CC al RM şi în strictă
conformitate cu dispoziţiile părţii generale a Codului.
Principiul interdicţiei dublei sancţionări contravenţionale prevede că nimeni nu poate fi supus
de două ori răspunderii contravenţionale pentru săvîrşirea uneia şi aceleiaşi contravenţii.