Caracterizarea ciobanasului moldovean

Opera populara " Miorita " a fost culeasa de Alecu Russo de la niste pastori din
muntii Vrancei , pe cand se
afla in exil la Soveja si publicata in prima culegere de " Poezii poporale .Balade
( Cantece batranesti )
adunate si indreptate de Vasile Alecsandri " , antologie aparuta in 1852 .Baciul
moldovean este unul dintre
cei trei ciobani care parcurg drumul de la munte catre campie , pentru iernat
.Caracterizarea lui se face
direct si indirect : direct de catre autor si alte personaje si indirect din
faptele si actiunile sale .Are o situatie
materiala deosebita datorita priceperii si harnicie sale ( " ca-i mai ortoman / s-
are oi mai multe / mandre si
cornute , / si cai invatati / si cani mai barbati " )
Sub aspect fizic reprezinta idealul de frumusete masculina asa cum l-a creat de-a
lungul secolelor creatorul
anonim . Portretul fizic este realizat prin ochii mamei ( " fetisoara lui / spuma
laptelui / mustacioara lui /
spicul graului / perisorul lui / pana corbului / ochisorii lui / mura campului !
" ) .
Este zvelt , delicat , gingas si fermecator . Insusirile fizice presupun si pe cele
morale deoarece in
mentalitatea populara , frumusetea fizica este o completare a celei morale .
Manifesta devotament ,
dragoste si pasiune pentru meseria de oier , este atasat de oile si de cainii sai
credinciosi .
Fata de " mioara nazdravana " il leaga o prietenie aproape omeneasca , sentimentele
dintre ei fiind
reciproce . Este o fire sensibila , dar si meditativa , intregul testament devenind
o meditatie grava asupra
existentei omenesti .Are mult curaj si stie sa se stapaneasca .El vede moartea ca
pe o continuare a vietii ,
dar in alt plan . Stie ca fiecare om este dator sa treaca prin cele trei etape ale
vietii sale , nasterea , nunta si
moartea . Viata este vazuta ca o integrare in natura .
Dovedeste o extraordinara capacitate de intelegere si patrundere a fenomenelor .
Respectul fata de mama
sa ajunge pana la veneratie si se manifesta printr-o dragoste duioasa si
puternica .Cu ajutorul caracterizarii
directe , autorul anonim compune un portret de o frumusete impresionanta cu
ajutorul diminutivelor ,
epitetelor sugestive , metaforelor : " mandru ciobanel " , " fetisoara " , "
mustacioara " , " ochisori " , "
mandru" , " tras printr-un inel" . Pentru a contura trasaturile fetei autorul
anonim foloseste comparatia cu
elemente naturale in care culorile se vizualizeaza expresiv si delicat cu ajutorul
metaforelor .
Este o fire blanda si iubitoare , prietenos si sensibil , acest fapt reiesind din
dorinta lui de a fi inmormantat
alaturi de cei dragi ( " Ca sa ma ingroape.../ in strunga de oi , / sa fiu tot cu
voi / in dosul stanii / sa-mi aud
canii . " ) .Oieritul presupune intotdeauna si talentul de a canta la fluier . Cele
trei fluiere sugerand
dragostea de viata ( " fluieras de fag " ) , duiosia ( " fluieras de os " ) si
pasiunea sentimentelor sale ( "
fluieras de soc " ) .
Desi foarte tanar , boierasul este foarte intelept , accepta moartea ca pe un final
firesc al vietii , dovedeste
delicatete sufleteasca fata de oi , dar si de mama sa , cerand mioarei sa nu le
spuna adevarul crud , ca a
murit , ci transforma evenimentul trist intr-unul de fericire deplina . Portretul
ciobanasului compune un
personaj de o neasemuita frumusete fizica si morala , asemanator unui Fat - Frumos
din basmele populare
.Reprezinta idealul de frumusete masculina a unui tanar din popor .
Caracterizarea personajului principal al operei �Miorita�
Perosunajul orincipal al baladei populare �Miorita� este ciobanul moldovean. El
apare in toate momentele subiectului
fiind caracterizat direct si indirect.Frumustea fizica a ciobanului rezulta din
caracterizarea directa. Portretul fizic este
izvorat din imaginatia arsa de dor a maicutei care isi cauta cu disperare fiul.
�Mandru ciobanel / Tras printr-un inel / Fetisoara lui / Spuma laptelui /
Mustacioara lui / Spicul graului / Perisorul lui /
Pana corbului / Ochisorii lui / mura campului.
Frumusetea fizica a ciobanului moldovean este sugerata printr-o insusire de
metafore si prin amologii cu elementele
naturii mustacioara-spicul graului,ochisorii-mura campului.
Porteretul moral rezulta din caracterizarea indirecta ganduri, atitudini, vorbe. O
prima trasatura a prsonajului o
reprezinta harnicia .
�Are oi mai multe mandre si cornute si cai invatati si caini mai barbati� cea ce il
caracterizeaza pe ciobanul moldovean
este dragostea pentru meseria sa, dragostea pentru natura.Cand mioara ii aduce
vestea complotului, ciobanul isi face
un lung testament si isi exprima in primul rand , dorinta de a fi inmormantat in
mijlocul naturii �In dosul stanii� pentru a
fii in preajma oilor sale dragi ciobanul o roaga pe mioara sai puna la captrei
fluiere �Fluieras de fag/Mult zice cu
drag/Fluieras de os/Mult zice duios/Fluiras de soc/Mult zice cu foc�.Fiecare dintre
aceste fluiere este purtatorul unui
simbol: -Fagul simbolizeaza harnicia,frumusetea,puterea de a rezista in fata
furtunii, in timp ce socul simbolizeaza
gingasia, sensibilitatea, fragilitatea.
Vestea unei eventuale morti nu il sperie pe ciobanul moldovean.El nusi ia masuri de
aparare,priveste cu seninatate
moartea si chiar isi incredinteaza moartea dujmanilor.�Sa-I spui lui vranceanu/Si
lui ungureanu/Ca sa ma-ngroape/Aici
pe aproape�. Faptul ca ciobanul nu se sperie in fata morti inseamna ca pentru el
moartea reprezinta o prelungire a
vietii.Singurul lucru de care se intristeaza este despartirea de mediul uman, de
mama sa care il cauta cu disperare.
Ciobanul moldovean devine astfel un simbol al frumusteii fizice si morale, un
simbol al barbatiei, al harniciei si al
curajului el are o anume filozofie asupra vietii si asupra mortii, filozofie ce
caracterizeaza poporul roman.
Ciobanasul moldovean este personajul principal din balada populara "Miorita" si in
acelasi timp un personaj mitic, deoarece el exprima,
prin atitudinea lui, intelepciunea populara a acceptarii mortii ca pe un dat firesc
al vietii umane.
Portretul fizic se realizeaza prin elementele descrierii potentate liric, intrucat
trasaturile ciobanasului sunt vizualizate prin ochii mamei
indurerate, amplificand astfel emotia cititorului. Prin mijloacele caracterizarii
directe, autorul anonim compune un portret de o frumusete
impresionanta, la care se adauga cu subtilitate duiosia si dragostea mamei, prin
diminutivele folosite: "Mandru ciobanel / Tras printr-un
inel? / Fetisoara lui, / Spuma laptelui; / Mustetioara lui, / Spicul graului; /
Perisorul lui, / Pana corbului; / Ochisorii lui, / Mura campului!..".
Trasaturile ciobanasului sunt exprimate fie prin epitete sugestive privind
atitudinea barbateasca si curajoasa, "mandru", fie prin metafore
expresive pentru tinuta zvelta -"Tras printr-un inel". De remarcat este alegerea de
catre autorul anonim a unor elemente din natura pentru
a contura trasaturile fetei: pielea este alba precum "spuma laptelui", mustacioara
blonda ca "spicul graului", parul si ochii negri ca "pana
corbului" si, respectiv, ca "mura campului". Astfel, portretul ciobanasului capata
valente picturale, in care cromatica se vizualizeaza
expresiv si delicat prin intermediul metaforelor.
Trasaturile fizice ale tanarului sugereaza totodata trasaturile lui morale, atat in
zona sensibilitatii, cat si in aceea a priceperii si pasiunii sale
pentru meserie. Astfel, la inceputul baladei se mentioneaza, prin caracterizare
directa, harnicia, vrednicia ciobanasului, care este "mai
ortoman" (ortoman - bogat in turme -n.n.), are "oi mai multe", "cai invatati" si
"caini mai barbati".
Prin mijloacele indirecte ale caracterizarii, se sugereaza si alte trasaturi
morale, care reies din gandurile si sentimentele ciobanasului. El
este o fire blanda si iubitoare, prietenos si sensibil, deoarece, in eventualitatea
mortii, dorinta lui este de a ramane alaturi de cei dragi, "sa
fiu tot cu voi", "sa-mi aud canii" si sa fie ingropat "in strunga de oi".
Pasionat de meserie, ciobanasul nu se poate desparti nici de fluierele sale, care
constituie un simbol pentru sensibilitatea si duiosia
sufletului, pentru ca in testamentul liric nu uita fluierasul "de fag", pe cel "de
os" si pe cel "de soc", pe care doreste sa le aiba cu sine
vesnic, incredintat ca dragostea dintre el si animalele sale este reciproca,
imagineaza ca, in eventualitatea mortii, acestea "or plange / Cu
lacrimi de sange!". Desi tanar, ciobanasul este intelept, deoarece accepta moartea
ca pe un final firesc al vietii, imaginand o nunta cu
elemente cosmice intre care se va reintegra prin nefiinta. El strecoara aici, cu
delicatete sufleteasca, o credinta populara ancestrala, aceea
ca atunci cand cade o stea m6are un 6m: "Ca la nunta mea / A cazut o stea".
Grijuliu si iubitor, el nu vrea ca mama sa afle despre steaua
cazatoare, fiind preocupat de durerea sfasietoare pe care aceasta ar simti-o in
eventualitatea mortii sale: "Iar la cea maicuta / Sa nu-i spui,
draguta, / Ca la nunta mea / A cazut o stea".
Se poate concluziona ca portretul ciobanasului compune un personaj mitic, de o
neasemuita frumusete fizica si morala, asemanator unui
Fat^Frumos din basmele populare, inzestrat cu cele mai alese trasaturi cu care
putea impodobi folclorul pe un flacau reprezentativ pentru
neamul romanesc.
Mihai Eminescu il vizualizeaza pe ciobanul mioritic ca pe "un pastor ratacit pe
Carpati, petrecand lungile nopti instelate in mijlocul turmelor
sale, neavand alta petrecere decat, din timp in timp, latratul cainilor sai sau
strigatul plangator al oilor sale".
Maicuta batrana
Poetul anonim o plaseaza pe maicuta batrana intr-o secventa lirica de un dramatism
sfasietor, menit sa sensibilizeze si mai mult pe cititor,
portretul ei avand o pronuntata functie estetica, fiind construita ca un personaj
secundar imaginar, deoarece apare numai intr-o secventa a
baladei.
Portretul fizic este succint, fiind alcatuit prin mijloacele caracterizarii directe
dintr-un singur element sugestiv, epitetul
"batrana" si un detaliu tipic pentru portul popular, "cu braul de lana".
Portretul moral este dominat de suferinta cutremuratoare a mamei care-si cauta cu
disperare fiul disparut. Mijloacele de caracterizare
indirecta sugereaza durerea sfasietoare a maicutei y. batrane - "Din ochi
lacrimand"-, care incearca sa-si gaseasca baiatul:
1. "De toti intreband / Si la toti zicand". indurerata si deznadajduita, ea compune
un portret induiosator fiului sau, care este, poate, cel mai
frumos chip barbatesc din intreaga literatura nationala. Alcatuit din
a- diminutive - "ciobanel", "fetisoara", "mustetioara", "perisorul",
"ochisorii" - si dativul etic -"mi-au vazut" - portretul ciobanului amplifica
zbuciumul launtric al batranei, sugerand afectivitatea materna ce
atinge sublimul estetic si emotional. Trasaturile concrete ale infatisarii fiului,
pe care maicuta le enumera, identifica un anumit pastor,
individualizandu-1 si prin monorima "-lui", care caracterizeaza aceasta secventa.
Miorita
Miorita este un personaj secundar si un personaj fabulos, deoarece este inzestrata
cu puteri miraculoase, semnificand, in plan mitic,
comuniunea desavarsita intre om si animal, iar in plan real, armonia perfecta
dintre cioban si meseria sa. Oita este un simbol miraculos in
balada si argumenteaza esenta mitologica a creatiei populare, constituind
"elementul oracular", adica prevestitor al mortii, ca pe un final
de neevitat al vietii. Conceptia mitica foloseste miorita inzestrata cu puteri
fabuloase pentru a ilustra - in acelasi timp - tema folclorica a
comuniunii ancestrale dintre om si natura, simbolizata aici de animal.
Principala figura de stil prin care se defineste oita este personificarea. Ea este
umanizata, deoarece intelege complotul pus la cale de
ciobanul ardelean si de cel muntean si poate sa-1 comunice stapanului. inainte de
a-i demasca pe cei doi, oita se framanta, are o stare
launtrica de neliniste, fapt ce denota ca ea este preocupata de a gasi solutii
pentru iesirea din impas - "De trei zile-ncoace / Gura nu-i mai
tace / Iarba nu-i mai place" -, sfatuindu-1 sa-si duca oile intr-un loc ascuns,
tainic -"La negru zavoi"- si sa se protejeze cu ajutorul cainilor:
"iti cheama s-un cane / Cel mai barbatesc / Si cel mai fratesc". Mioara isi iubeste
nespus de mult stapanul, caruia ii este devotata si,dorind
sa-1 salveze de la eventuala pieire, il previne: "Ca l-apus de soare / Vreau sa mi
te-omoare / Baciul Ungurean / Si cu cel Vrancean!".
Dativul etic argumenteaza si el loialitatea oitei si comuniunea ancestrala dintre
om si animal. Mioara nazdravana este iubitoare si
credincioasa ciobanului, fapt ce reiese din menirea acesteia de a duce la
indeplinire testamentul, ea fiind cea mai apropiata si de incredere
fiinta pentru tanarul aflat in situatie limita.
Alt argument care vine in sprijinul increderii ciobanului in "cea miorita" este si
folosirea diminutivelor cu valoare afectiva: "draguta mioara",
"miorita laie", "oita barsana", "draguta".
Oita nazdravana ilustreaza motivul popular al unei teme foarte adesea manifestate
in folclor, comuniunea spirituala ancestrala dintre om si
animal, ca simbol al naturii inconjuratoare.
Limbajul artistic ilustreaza profunda sensibilitate a "romanului nascut poet", prin
varietatea figurilor de stil: metafore -"picior de plai", "gura
de rai", "lacrimi de sange"-, epitete oi "mandre si cornute", "negru zavoi",
"miorita laie, bucalaie"-, personificari -"soarele si luna / mi-au
tinut cununa", "preoti, muntii mari", "paseri, lautari"-, dimitiuii^populare
-"ciobanel", "miorita", "bolnavioara", "fluieras", "maicuta",
"fetisoara", "mustetioara", "perisor", cuvinte populare cu iz arhaic -"ortoman",
"plavita", "barsana", "strunga"-, precum si formele populare
ale viitorului verbelor -"de-o fi", "s-ar strange", "daca-i intalni".
Prozodia este reprezentata de ritmul trohaic, rima imperecheata si monorima si
masura de 7-8 silabe, care confera versului o tonalitate
melancolica, muzicalitate grava si sensibilitate emotionala.
Considerata de Mihail Sadoveanu "drept cea mai nobila manifestare poetica a
neamului nostru", "Miorita" concentreaza profunda
spiritualitate romaneasca si da nastere marilor creatori ai literaturii noastre:
Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Nichita
Stanescu, Mircea Eliade.
Trasaturile fizice ale tanarului sugereaza totodata trasaturile lui morale,atat in
ceea ce priveste sensibilitatea,cat si in ceea ce
priveste priceperea si pasiunea sa pentru meserie.
Portretul sau moral este conturat din felul in care actioneaza si vorbeste,din
dialogul legat intre el si mioara nazdravana,adica din
caracterizarea indirecta.
Acesta este bland,iubitor,prietenos si sensibil,deoarece daca ar muri,ar vrea sa
ramana alaturi de cei dragi, �sa fiu tot cu voi�, �sami aud canii� sis a fie
ingropat �in strunga de oi�.
Ciobanasul se dovedeste a fi un om cu suflet bun si cu cele mai bune si frumoase
ganduri si sentimente.In loc sa incerce sa scape
de cei doi posibili ucigasi,el se resemneaza cu gandul ca moartea lui este un lucru
posibil si incearca sa le ascunda tutror moartea
sa tomai pentru a-i scapa pe cei la care tine de durere si de suferinta.
De asemenea,ciobanasul isi doreste la capatai trei fluiere,instrumente muzicla
specific pastorale,parand ...
Portretul ciobanului moldovean. Porterul fizic este realizat cu ajutorul unor
metafore sau compara�ii
metaforice, �i fac din cioban un ideal de frumuse�e masculin� �i cuceritoare
b�rb�ie. De asemenea, �n realizarea
acestui personaj s-au folosit �i elemente ale cadrului natural, care sugereaz�
leg�tura om � natur� �i zona de �es,
nu cea montan�, ca �n motivul alegoriei mor�ii ca nunt�.
Portretul moral se eviden�iaz� prin sensibilitate �i ging�ie sufleteasc�, deoarece
�i �n ultimele momente ale
vie�ii el se g�nde�te mai �nt�i la cei mai slabi, nepreg�ti�i s� �nfrunte situa�ia
(mam�, oi) �i pentru aceasta �i cere
mioarei n�zdr�vane s� �i spun� mamei c� s-a �nsurat �cu o m�ndr� cr�ias�, dar s� nu
�i spun� c� la nunta s-a a
avut ca nunta�i elemente ale universului, pentru c� mama ar intui adev�rul.
Ciobanul moldovean este �ntruchiparea virtu�ilor poporului nostru. Singurul
sentiment pe care el �l cunoa�te
este iubirea: iube�te natura, cu care este solidar �i frate, iube�te via�a, de care
se desparte cu mare greutate. El nu
�i ur�te nici pe cei doi presupu�i uciga�i, pe care nu se poate r�zbuna, c�ci nu
po�i pedepsi pe cineva pentru o
simpl� b�nuial�, a�a c� nici nu �i blestem�. Dragostea de via�� a ciobanului se mai
desprinde �i din faptul c� el
vrea, ca dup� moarte, s� i se pun� la cap trei fluiere (de fag, de os �i de soc),
iar cineva care iube�te at�t de mult
c�ntecul, iube�te �i via�a, deci nu-�i poate dori moartea.
De asemenea el iube�te foarte mult �ndeletnicirea sa, dar �i munca �n general. El
nu fuge din fa�a pericolului
tocmai pentru a nu-�i tr�da �ndeletnicirea, nu doar pentru a nu da dovad� de
la�itate.
Refuzul s�u de a lua m�suri �mpotriva celor doi ciobani este urmarea accept�rii
unui fapt concret: chiar dac� �i-ar
fi luat turma �i ar fi mers, �mpreun� cu un c�ine �b�rb�tesc� �i �fr�esc�, �n
�negru z�voi�, tot nu ar fi avut sor�i
de izb�nd�, datorit� inferiorit�ii numerice �n care se afl�.
Senin�tatea cu care el �i accept� destinul nedrept poate fi explicat� prin faptul
c� el nu consider� moartea ca un
sf�r�it al vie�ii, ci ca o lege inexorabil�, ca o nou� via�� �n s�nul naturii.
El d� dovad� de superioritate moral�, c�ci �i consider� oameni pe cei doi b�nui�i
uciga�i, sigur fiind c� ace�tia tot
�l vor �ngropa. Totu�i, acest fapt sugereaz� �i izolarea total� �n care tr�iesc pe
munte.
�n mintea ciobanului, venirea moartea este v�zut� doar ca o posibilitate, nu ca o
certitudine, dup� cum o zice
chiar el: ��i de-ar fi s� mor�.
Caracterizarea personajului de balada
Ciobanul moldovean este personajul principal al baladei "Miorita" si in acelasi
timp un
personaj reprezentativ pentru atitudinea care o are in fata mortii. Portretul
acestuia
accentueaza caracterul liric si se apropie de basm prin trasaturile fizice si
morale pe
care le evidentiaza.
Caracterizat prin mijloace indirecte, de catre autorul omniscient, el este "mai
ortoman", adica mai avut in turme de oi, "cai invatati" si "cani mai barbati",
aspectul
evidentiind harnicia si priceperea.Situatia materiala infloritoare atrage invidia
celorlalti doi tovarasi.Tot direct este caracterizat si de mama sa in momentu
dramatic al cautarii, care ii realizeaza un portret fizic: "Mandru ciobanel/Tras
printrun inel?/ Fetisoara lui,/ Spuma laptelui;/ Mustacioara lui,/ Spicul graului;/
Perisorul
lui,/Pana corbului;/Ochisorii lui,/Mura campului". Trasaturile sale sunt exprimate
prin personificari subintelese din mediul specific de viata.Trupul zvelt este
sugerat
de metafora "Tras printr-un inel". Contrastul chromatic dintre albul fetei si
negrul
parului sau al ochilor este realizat cu elementele naturii. Diminutivele populare:
"ciobanel", "mustacioara","ochisori" exprima afectivitatea. Compozitional,
portretul
ciobanului este un paralelism enumerativ, fiind considerat unul dintre cele mai
bine
realizate din literature romana.Gingasia si frumusetea sunt sporite de adjectivul
epitet "mandru", folosit in inversiune. Trasaturile fizice ale ciobanului exprima
sensibilitate si puritate sufleteasca.El apare ca un Fat Frumos al basmelor noastre
populare.
Frumusetea fizica este o compliniere a celei morale, evidentiata prin mijloace
indirecte din monologul baciului. Devotamentul si pasiunea pentru meseria sa,
iubirea pentru natura, dragostea de viata, delicatetea cu care se gandeste la
soarta
oilor si a mamei sale sunt calitati evidentiate pe parcurs de catre autorul anonim.
Ciobanul moldovean este pus ibntr-o situatie limita.Viata ii este in perisol, iar
atitudinea sa exprima intelegerea legilor naturii, mentalitatea straveche a
poprului
nostrum de a privi sfarsitul vietii cu intelepciune si calm. Raspunsul dat de
cioban
mioarei dupa aflarea complotului surprinde prin atitudinea calma cu care ciobanul
infrunta posibila moarte: "Si de-a fi sa mor"
"Pasivitatea" ciobanului exprima o conceptie filozofica, si anume, ca de soarta nu
te
aperi ca de dusmani.Ciobanul mioritic este preocupat de implinirea rabduielilor
traditionale si isi exprima ultimele dorinte in eventualitatea mortii. Ciobanul
doreste
sa fie inmormantat chiar de presupusii asasini, dovedind superioritate morala,
considerand ca ei se vor purifica moral.
Bun, sensibil si iubitor de natura, doreste sa fie inmormantat cat mai aproape de
fiintele si lucrurile dragi: "In strunga de oi/Sa fiu tot cu voi,/In dosul
stanii/Sa-mi aud
cainii". Cele trei fluierase, de fag, de os si de soc, unele dintre cele mai
raspandite
lucruri ale ciobanului, puse la capatul mortului, au valoare simbolica, pentru ca
vor
determina ritualul bocirii si vesnicia lui.Ele releva fsi faptul ca ciobanul era
sensibil si
iubitor de frumos. Epitetele verbale: "cu drag", "duios","cu foc" prezinta
ascendant
durerea, jalea, disperarea ce ating intensitati maxime prin metafora "lacrimi de
sange": "Iar la cap sa-mi pui,/Fluieras de fag,/Mult zice cu drag!/Fluiera de
os,/Mult
zice duios!/Fluieras de soc,/Mult zice duios!/Vantul cand a bate/Prin ele-a
razbate/S-oile s-or stramge/Pe mine m-or plange/Cu lacrimi de sange".
Prin alegora moarte-nunta se da glas unui vechi obieci popular: mortilor tineri
necasatoriti li se tine o slujba nuptiala inaintea celei de inmormantare, pentru ca
viata sa fie astfel implinita.Ciobanul, o fire meditative, asa cum o dovedeste si
testamentul, nu se lamenteaza si-si pastreaza echilibrul sufletesc.Tragismului
mortii
ii raspunde cu o nunta de proportii cosmice, o "feerie nuptiala". Alaiul de nunta
este
alcatuit din elemente terestre si cosmice.Soarele si luna sunt nasi, brazi si
paltinasi,
nuntasi, muntii, preoti iar mireasa "o mandra craiasa".Impresionanta imagine
poetica
a contopirii cu natura din cadrul alegoriei surpirinde prin imbinarea epitetelor, a
metaforelor si a comparatiilor: "Soarele si luna/Mi-au tinut cununa/Brazi si
paltinasi/I-am avut nuntasi,/Preoti, muntii mari,/Pasari, lautari/Pasarele mii/Si
stele
faclii!". Moartea este doar sugerata: caderea unei stele smenifica in folclorul
romanesc moartea cuiva.
Seninatatea si calmul au la baza ideea ca omul este trecator, si ca ucigsul este
chiar
destinul.Dar moartea, imaginata ca o nunta, pune in evidenta conceptia ca omul nu
moare, doar sufltul trece intr-o alta lume, a vesniciei, opus efemerului omenesc.
Dragostea si respectful razbat ultima dorinta adresta mioarei: "Tu mioara mea,/Sa
tenduri de ea/Si-I spune curat/ Ca m-am insurat/Cu-o fata de crai/Pe-o gura de
rai."
Tanarul cioban este un luptator active si lucid, care priveste posibilul sfarsit
fara
suspine. Faptul ii confera statutul de erou emblematic pentru spiritualitatea
romaneasca.+