O valoroasă carte despre Maramureşul din timpul primului război mondial

Pe data de 18 iulie 2014, am avut plăcerea de a asista în Sighetul Marmaţiei la lansarea

volumului „Maramureşul şi maramureşenii în primul război mondial” de Laurenţiu Batin (ed.
Grinta, Cluj-Napoca, 2014).
Mărturisesc că, pentru mine, cartea respectivă a reprezentat o mare şi plăcută surpriză.
Aceasta abordează una dintre perioadele cele mai puţin cunoscute, cea dintre anii 1914-1920,
care este una foarte complexă, utilizând ca surse lucrări atât româneşti cât şi maghiare ori
germane (unele dintre titluri fiind puţin sau deloc cunoscute istoricilor şi amatorilor români de
istorie), la care se adaugă documente de arhivă româneşti, poloneze şi maghiare (se remarcă
prin inedit „Jurnalul de operaţii al Regimentului de infanterie 14 Roman”, păstrat în Arhivele
militare de la Piteşti, care lămureşte multe dintre momentele instaurării administraţiei
româneşti în Maramureşul anului 1919).
Rezultatul cercetării masivului material a fost editarea unei lucrări de peste 470 de
pagini, care include sute de fotografii de epocă, tabele şi planuri. Principalele aspecte lămurite
în paginile acesteia sunt: invazia rusească din Maramureş din octombrie 1914, istoria
Regimentului 85 infanterie austro-ungară (principala unitate militară a regiunii), frontul şi
luptele din anii 1916-1917 din sectorul Munţilor Maramureşului apărat de către Regimentul 3
Vânători germani (parte a Karpathenkorps), precum şi eliberarea Maramureşului, respectiv
mişcările de trupe de aici din anii 1919-1920. Au mai fost abordate parţial şi teme precum:
voluntarii maramureşeni în armata română, drumul spre Alba Iulia al participanţilor la Marea
Unire de la 1decembrie 1918, fiind prezentate câteva dintre cimitirele militare ale epocii şi
imaginile-document realizate de către fotoreporterul german Erich Hoffmann.
Pentru un tablou complet, ar mai rămâne a fi aduse la lumina tiparului istoria frontului
din Munţii Maramureşului apărat de către Grupul Krauss (culoarul Ţibăului şi izvoarele
Bistriţei Aurii de la est de Prislop) respectiv de către Grupul XVII (izvoarele Tisei din
Maramureşul de Nord), date despre luptele aeriene care au fost coordonate de către
companiile de aviaţie militară cantonate la Ocna Slatina şi Sighet, celelalte cimitire militare
( din Prislop, Cearcănu, Zimbroslaviile etc.), revoltele de la Valea Stejarului, Vişeu de Sus,
Sighet (răscoala batalionului „Cloşca”) ş.a.
Până atunci, Laurenţiu Batin a demonstrat în paginile ultimei sale cărţi că are o
aplecare nativă către istoria militară, pe care o abordează la standarde profesionale şi fără nici
un fel de accent naţionalist (atât de păgubos şi de frecvent în istoriografia autohtonă).
„Maramureşul şi maramureşenii în primul război mondial” şi-a câştigat merituos şi pe
deplin un loc de cinste în bibliotecile tuturor amatorilor de istorie recentă, intrând fără doar şi
poate în topul celor mai valoroase volume de istorie scrise până acum despre Maramureş.
©Teofil Ivanciuc, iulie 2014