Fundatia britanica patronata de printul Charles s-a implicat direct in salvarea caselor de lemn

din Maramuresul istoric. Trei dintre vechile case cu specific maramuresean au fost
achizitionate de catre fundatia mostenitorului tronului britanic, reconstruite in satul Breb si
salvate pentru posteritate. Uneori, drumul din 63 Hillgate Place pana in satul maramuresean
Breb este extrem de scurt, netinand cont de miile de kilometri cu care ne ameninta hartile
rutiere. Trei dintre vechile case traditionale din Maramures, amenintate cu disparitia, au fost
salvate pentru posteritate de fundatia patronata de mostenitorul tronului britanic. Printul
Charles s-a implicat direct in aceasta operatiune soldata cu reconstruirea caselor intr-un sat
din Maramuresul istoric. Stagnarea distrugerii In ultimul timp, Maramuresul obtine din turism
venituri din ce in ce mai consistente. Insa, din nefericire, asupra viitorului turismului
maramuresean planeaza o amenintare evidenta. Oamenii locului, manati de saracie,
indiferenta autoritatilor si inconstienta, isi distrug cu mana lor principalele atractii, unice in
patrimoniul mondial: casele de lemn traditionale. Mai mult, demolarea acestor constructii si
vanzarea „materialului” (adica a barnelor din lemn), este accentuata si de parasirea portului
popular si a traditiilor intr-un schimb inegal cu manelele, prostul-gust si arhitectura pseudo-
occidentala. Daca lucrurile vor evolua in acest fel, viitorul va coincide cu pierderea unui
important segment al vizitatorilor. In presa, prea putini „obsedati” de disparitia
Maramuresului traditional, fac constant lobby pentru a stagnarea distrugerii Maramuresului
traditional. De curand am aflat cu placere ca nu suntem singuri in acest demers. Veniti tocmai
din Marea Britanie, oamenii fundatiei „Mihai Eminescu Trust”, au inteles (mai bine decat
localnicii!) situatia dezastroasa spre care se indreapta Tara Maramuresului, si au demarat
actiuni concrete de salvare a acesteia. Printul de Maramures Trustul „Mihai Eminescu”, este o
fundatie din Marea Britanie patronata de Charles, print de Wales, si din conducerea careia
face parte un potpuriu de personalitati printre care s-a strecurat un singur roman: printul
Serban Cantacuzino. Alaturi de acesta, Trustul care poarta numele marelui poet roman are in
componenta britanici extrem de bogati si influenti: Lord Norwich, Sir Steven Runciman, John
Villiers, Patrick Leigh Fermor, etc. Trustul „Eminescu” este prezent in Romania chiar din
perioada de dupa Revolutie. Dupa ce initial s-a implicat in salvarea de la disparitie a satelor
sasesti (Biertan, Viscri etc.), dupa munca si banii investiti in restaurarea Cetatii din
Sighisoara, ori a revigorarii unor meserii disparute, incepand din anul 1998, Trustul Eminescu
s-a implicat si in incercarea de a salva cateva din cele mai bune exemple de case
maramuresene de secol XVIII si XIX, exemplare care in ultima vreme dispar cu repeziciune
din peisaj. In acest moment, conform datelor Trustului (la care subscriem), rata disparitiei
caselor vechi de lemn din Tara Lemnului este de 3-4 pe saptamana. Intentia britanicilor nu
este de a salva intregul patrimoniu arhitectonic local, ci de a alerta populatia locala si a
preveni distrugerile, acolo unde este posibil (de aceeaeste extrem de importanta si implicarea
presei in acest demers). Cauzele disparitiei Casele vechi dispar din varii motive: sunt
demolate si distruse pentru a face loc unor gigantice constructii din caramida si beton, lemnul
fiind considerat „materialul saracului”. Materialul rezultat din demolari este ori incendiat (mai
des decat ne inchipuim), ori comercializat. Cumparatorii sunt de doua soiuri: colectionarii de
case (romani si straini) si traficantii. Primii achizitioneaza casele vechi pentru placerea de a
detine asemenea bijuterii arhitectonice (in Ploiesti exista un asemenea colectionar care detine
30 de case vechi!). Traficantii valorifica constructiile vechi (impachetate in conteinere si
declarate „lemn de foc”) in tari ca Spania, Franta si Italia. Acolo exista doua tipuri de
cumparatori: colectionarii de case vechi, sau profitorii brutali, care despica barnele vechi (le
prefera pe cele cariate) pentru a produce scanduri si lambriuri. Scandurile sunt folosite la
confectionarea mobilierului de tip „antique”, iar lambriurile sunt folosite la tapisarea
barurilor, holurilor, etc. Din aceasta cauza (pentru ca cererea este tot mai mare, iar oferta tot
mai limitata), pretul caselor din Maramures a crescut vertiginos: daca in 2002, cand „Mihai
Eminescu Trust” a achizitionat trei case vechi in Maramures, pretul uneia era de doar 500 de
dolari, in primavara lui 2005 costul unei case urcase pe la 2.000 de euro, iar acum oscileaza in
jurul sumei de 3.500 euro bucata (ne referim la casele vechi construite din stejar, mult mai
rare ca cele din brad)! Casele englezului Pana acum, Trustul „Eminescu” a achizitionat trei
case (una provenita din Berbesti, iar celelalte doua din Feresti), construite din stejar si
acoperite cu dranita de brad, case care au fost mutate in Breb (pe Ulita Batrana) unde au fost
reconstruite pe o bucata de teren cumparata de englezi in acest sens. Casa din Feresti a fost
mobilata integral (cu mobila, icoane si textile salvate de William Blacker in anii 2001-2004)
si pregatita pentru oaspeti. Asta pentru ca, in mai 2004, vreme de doua zile printul de Wales a
vizitat in mare secret Maramuresul si a luat masa acolo, in „casa sa” din Breb. Am publicat
atunci, dealtfel, un material descriind vizita Printului, fara a intra in multe amanunte. Nu am
reusit sa aflam planurile Trustului „Mihai Eminescu” vizavi de dezvoltarea proiectului caselor
vechi din Maramures. Poate se vor achizitiona noi case, poate totul va fi oprit aici. Oricum,
chiar in cea mai pesimista dintre variante, englezii au facut deja ceva, si nu putin lucru,
salvand de la disparitie trei case medievale de lemn maramuresean, pe care le-au redat unei
comunitati satesti, un exemplu care ar trebui urmat. Pentru ca, pana la urma, banii cheltuiti pe
acele case se vor intoarce inapoi insutit, prin intermediul turistilor care vor cauta acest tip de
atractie.