Sfânta sărbătoare a Paștelui în tradiția strămoșească

Și astăzi, parcă mai străbat până la noi strigătele mulțimii cu stâlpări de finic în mâini:
,, Osana, fiul lu David; Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului!”
Mintea noastră se îndreptă spre locul sfânt din Ierusalim.Vrem să vedem cu ochii minții
Grădina Ghetsimani, unde după ce Iisus a instituit Sf.Taină a Euharistiei, a mers să se roage cu
acea rugăciune dumnezeiască: ,,Părintele meu, de este cu putință, treacă de la mine paharul
acesta! Însă nu precum voiesc eu, ci precum tu voiești!”( Matei 26, 39) ca mai apoi, cu ochii
inimii să-l vedem pe Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, prins și înfățișat înaintea lui Pilat, să-l
vedem dat spre moarte, biciuit, batjocorit, răstignit, mort și înmormântat...
E o noapte senină cu aer parfumat care părea că a fost tulburat de un zbor de înger,
aducând cu el un cutremur mare, coborând din cer. Înfățișarea lui era ca fulgerul și
îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada. Întregul pământ părea îmbrăcat în crini de argint.
Zorii zilei se grăbesc să apară. Când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică),
femeile mironosițe au venit să vadă mormântul lui Iisus. Mormântul era săpat în piatră și o piatră
era răsturnată peste ușa mormântului. Soarele încă nu era răsărit.Îngerul, în haină,albă,
strălucitoare li se adresează femeilor astfel: ,, Nu vă temeți! Știu că pe Iisus cel răstignit îl
căutați.Nu este aici, căci s-a sculat precum a zis; veniți și vedeți locul unde a zăcut.” ( Matei
28,1-6)...
E primăvară peste România. Au înflorit pomii și păsările cântă printre crengi preamărind
pe Creatorul lor. Au înflorit narcisele și zambilele, și vor înflori toate florile pământului, pentru a
îmbia cu parfumul lor, Învierea din morți a Mântuitorului Nostru Iisus Hristos.
Acum femeile, toți cei care îl iubesc pe Iisus și întreaga natură cântă imnul de biruință:
,, Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din mormânturi viață
dăruindu-le!”. Credincioasele, chiar și în ziua de azi, asemeni mironosițelor, merg în zorii zilei
de Duminică, la mormântul celor dragi, în nădejdea învierii, împărțind de pomană pentru cei
răposați colaci și ale lucruri.
Mare este bucuria tuturor creștinilor în această sfântă sărbătoare! Întreagă această bucurie
izvorăște din faptul că mormântul Mântuitorului a fost aflat gol. Singura mângâiere pentru
omenirea care aștepta mântuirea era Învierea lui Hristos. Este sărbătoarea înfrățirii și a împăcării
tuturor.
În dimineața de duminică, în familia strămoșească, copiii împreună cu părinții lor,
ciocnesc ouă roșii rostind mărețele cuvinte: ,,Hristos a înviat! Iar răspunsul vine imediat
,,Adevărat a înviat!”. Se gătesc, apoi, în tradiționalele costume populare românești și se îndreaptă
spre sfânta biserică. Mamele, bunicile, femeile duc într-un coș, acoperit cu o merindare frumos
cusută cu motive și simboluri inspirate din folclor, bucate alese pregătite în casă, pentru a fi
sfințite de către preot.
După participarea la Sfinta Liturghie, familiile se întorc acasă, în lumina sfântă a Învierii,
se așază în jurul masei, rostesc o binecuvântătoare rugăciune apoi gustă din pască, ouă, colaci,
cozonaci sau multe alte bunătăți plămădite din grâu, acest ingredient fiind întâlnit în majoritatea ,
dacă nu chiar în toate tradițiile creștine românești: botez, căsătorie, trecerea la cele veșnice.
Iată de ce Învierea Domnului este praznicul praznicelor și sărbătoarea sărbătorilor.
Din astfel de motive , Sf.Ioan Gură de Aur ne îndeamnă în cuvântul din Duminica
Paștilor: ,, De este cineva cucernic și iubitor de Dumnezeu să se îndulcească de acest praznic
frumos și luminat!...”

HRISTOS A ÎNVIAT!

Prof. Înv.primar Țînțaș Adelina-Laura