STATELE UNITE ALE AMERICII

Statele Unite ale Americii este situată în America de Nord, între Canada, Mexic, Oceanul
Atlantic şi Oceanul Pacific, în prezent cel mai puternic stat al lumii din punct de vedere economic,
militar, ca influenţă politică şi ca nivel de dezvoltare tehnologică.

Este o republică federală, cu capitala la Washington, D.C.. Teritoriul Statelor Unite este de
aproximativ 40 de ori mai mare decât suprafaţa României măsurând peste 4.800 de kilometri de la
Oceanul Atlantic (la est) până la Oceanul Pacific (la vest) şi se întinde pe aproape 2.000 de kilometri
de la graniţa canadiană (la nord) până la cea mexicană (la sud).

Federaţia este alcătuită din 50 de state federale, dintre care 48 sunt state continentale învecinate
(formează un teritoriu continuu), iar două state, Alaska şi Hawaii, sunt exclave, fiind despărţite de
teritoriul celor 48, primul de Canada, al doilea de Oceanul Pacific. La aceste state se adaugă districtul
federal Columbia (D.C.), teritoriu federal obţinut prin donaţii egale de la statele Maryland şi Virginia.

Istoria Statelor Unite ale Americii

Preistorie

Istoria Americii a început cu sosirea primilor imigranţi din Asia peste strâmtoarea Bering, cu
aproximativ 12.000 de ani în urmă, urmărind turme de animale pentru vânătoare, în America. Aceşti
indieni americani au lăsat urme ale existenţei lor prin petroglife şi alte materiale arheologice. Este
estimat că 2,9 milioane de oameni au locuit pe teritoriul care astăzi aparţine Statelor Unite, înainte de
diminuarea lor numerică ca urmare a epidemiilor cauzate de boli infecţioase, care au sosit în America
prin intermediul călătorilor europeni (cu toate că există dubii despre numărul lor exact). Au existat şi
societăţi avansate, de exemplu Anasazi din sud-vest, sau Indienii de Păduri (Woodland), care au
construit centrul Cahokia, situat lângă St Louis, care a avut o populaţie de 40 în anul 1200 î.Hr..

Colonizarea europeană

Vizitatori străini au sosit şi în trecut, dar doar după călătoriile lui Cristofor Columb, în secolele
15 şi 16, au început naţiunile europene să exploreze şi să creeze locuinţe permanente pe acest
continent. Vezi Colonizare.

În secolele 16 şi 17, spaniolii au ocupat sud-vestul Statelor Unite şi Florida. Prima colonie
engleză care a avut succes a fost Jamestown în Virginia, în 1607. Pe parcursul următorilor decenii au
apărut unele colonii olandeze, ca New Amsterdam (predecesorul oraşului New York), pe teritoriul
ocupat actualmente de New York şi New Jersey. În 1637, suedezii au creat o colonie numită Christina
(în Delaware), dar au trebuit să cedeze colonia, în 1655, Olandei.

Aceste evenimente au fost urmate de colonizarea intensivă a coastei de est de către Marea
Britanie. Colonizatorii din Marea Britanie au fost lăsaţi în pace de către patria lor deorigine până la
Războiul de Şapte Ani, când Franţa a cedat Canada şi regiunea Marilor Lacuri Marii Britanii. Atunci
metropola (Marea Britanie) a impus impozite asupra celor 13 colonii pentru a strânge fonduri pentru
război. Mulţi colonizatori nu au acceptat impozitele deoarece ei considerau că nu aveau o reprezentare
adecvată în Parlament. Tensiunile între Marea Britanie şi colonizatori au crescut şi cele 13 colonii au
început o revoluţie contra controlului Marii Britanii.

1
Crearea naţiunii

Primul preşedinte al Statelor Unite ale Americii, George

Washington, a servit în funcţie două mandate, între 1789 şi 1797.

În 1776, cele 13 colonii şi-au declarat independenţa faţă de Marea Britanie Revoluţia
Americană (1775 - 1783) şi au format Statele Unite.

Structura administrativă iniţială a ţării a fost o confederaţie, fondată în 1777 (în 1781 fiind
ratificată baza sa) - Articles of Confederation. După dezbateri îndelungate, acest document a fost
înlocuit de către Constituţia Statelor Unite ale Americii, în 1789, care a creat un sistem politic mai
centralizat.

Războiul Civil

Din perioada colonială, a existat un deficit de lucrători, un fapt care a încurajat sclavia. Până la
mijlocul secolului 19, conflictele asupra drepturilor statelor şi sclavajului negrilor au continuat să
crească în intensitate şi au început să domine politica internă a Statelor Unite.

Statele nordice au început să se opună sclaviei, însă statele sudice considerau că acest sistem
era necesar pentru continuarea cu succes a agriculturii lor bazate pe bumbac şi doreau să introducă
sclavia şi în teritoriile de vest. Unele legi federale au fost trecute prin Congres pentru a atenua
conflictul (de exemplu, Compromisul Missouri şi Compromisul din 1850).

Disputa a explodat într-o criză în 1861, când şapte state sudice au părăsit Statele Unite şi au
format Statele Confederate ale Americii, o acţiune care s-a terminat cu Războiul Civil American.
Imediat după începutul războiului, încă patru state sudice au intrat în confederaţie.

În timpul războiului, Abraham Lincoln a proclamat eliberarea tuturor sclavilor în statele rebele
în Proclamaţia de Emancipare, cu toate că emanciparea completă a sclavilor a avut loc doar în 1865,
după sfârşitul confederaţiei, cu adoptarea Amendamentului al 13-lea al Constituţiei SUA. Războiul
civil a răspuns şi la intrebarea despre dreptul statelor de a părăsi Uniunea, şi e considerat un punct
focal în istoria ţării, când guvernul naţional a acaparat puteri noi şi extinse.

Pe parcursul secolului 19, naţiunea s-a extins rapid, adăugând multe state noi. Destinul
Manifest a fost o filosofie care a încurajat extinderea Statelor Unite înspre vest: deoarece populaţia
statelor din est creştea şi imigranţi noi intrau în ţară, mulţi oameni continuu se mutau înspre vest.

Ca urmare a acestui proces, SUA a ocupat teritoriile Indienilor americani. Aceste acţiuni
continuă sa aibă implicaţii politice astăzi, deoarece unele triburi cer aceste pământuri înapoi. În unele
locuri, populaţiile indigene au fost distruse sau grav reduse de boli infecţioase aduse de către europeni
2
şi astfel colonizatorii din SUA au acaparat uşor aceste teritorii goale. În alte situaţii, Indienii americani
au fost mutaţi forţat de pe teritoriile lor tradiţionale. Cu toate că unii declară că Statele Unite nu a fost
o putere colonială până ce a acaparat teritorii străine în Războiul Spaniol-American, controlul exercitat
asupra pământurilor în America de Nord de către SUA, esenţial, a fost de o natură colonială.

În această perioadă, ţara a devenit o mare putere industrială şi un centru pentru inovaţie şi
dezvoltare tehnologică.

Secolul XX

Secolul XX a fost uneori numit "Secolul American" din cauza influenţei exercitate de către
această ţară asupra întregii lumi. Influenţa sa relativă a fost mare, în special datorită faptului că
Europa, care, anterior, a fost cel mai important centru de influenţă, a suferit grav în ambele războaie
mondiale

Statele Unite a luptat în Primul şi Al Doilea Război Mondial de partea Aliaţilor. În perioada
interbelică, cel mai important eveniment a fost Marea Depresie (1929 - 1939), efectul căreia a fost
intensificat de Dust bowl, o secetă gravă. Ca şi restul lumii dezvoltate, SUA a ieşit din această criză
economică în urma mobilizării pentru Al Doilea Război Mondial.

Războiul a adus pagube enorme majorităţii participanţilor la el, însă SUA a suferit relativ puţin
din punct de vedere economic. În 1950, mai mult decât jumătate din economia globală (măsurată în
PNB) se afla în SUA.

În Războiul Rece, SUA a fost un participant cheie în Războiul Coreean şi Războiul Vietnamez,
şi, pe lângă URSS, a fost considerată una din cele două superputeri. Această perioadă a coincis cu o
mare expansiune economică. Odată cu încetarea existenţei Uniunii Sovietice ca entitate juridică, SUA
a devenit un centru mondial economic şi militar cu o pondere sporită.

În deceniul 1990 - 2000, Statele Unite au luat parte în mai multe misiuni de acţiuni de poliţie şi
de menţinere a păcii, aşa cum ar fi cele din Kosovo, Haiti, Somalia, Liberia, şi Golful Persic.

Secolul XXI

După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, executate asupra complexului World Trade
Center şi a Pentagon-ului de organizaţie terorista, Al-Qaida, condusă de Osama bin Laden, Statele
Unite ale Americii, cu ajutorul a altor naţiuni, a declarat război contra terorismului, care a inclus
acţiuni militare în Afganistan şi Irak.

Geografie

3
 Din punct de vedere geografic, ţara se împarte în trei regiuni principale: Munţii Stâncoşi
(Rocky Mountains) - la vest, zona de podiş şi de munte a Appalacilor - la est, şi câmpiile întinse de
prerie (Great Plains) - în partea centrală. În secolul 19, preriile imense au devenit simbolul valorificării
de noi teritorii şi al vieţii în libertate a coloniştilor. Caracteristice pentru America de Nord sunt şi
marea diversitate a climei şi bogăţia lumii vegetale.

Relief

Relieful Statelor Unite ale Americii este variat, format din munti inalti (ex. Muntii Stancosi,
Muntii Coastei, Muntii Cascador, Muntii Alaskai, Muntii Mauna Loa, Muntii Mauna Kea, Muntii
Appalachi etc.) formati prin orogeneza alpina, podisuri (Colorado, Preriilor, Nevada etc.) si campii
(Cp. Mississippi).

Clima

Clima este predominant temperata(ex. Temperat Oceanica pe tarmul Oceanului Atlantic,

Temperat Continentala in centrul tarii, subtropicala in Florida si California).In Alaska, climatul este
rece subpolar, in Nevada desertic temperat si in Hawaii tropical umed. Temperatura variaza in iulie
intre 18 grade in Seatle si 28 grade in New Orleans, iar in ianuarie, intre -10 grade la Minneapolis si 13
grade la Los Angeles. Cantitatea de precipitatii variaza de la peste 100 cm pe coasta de est si de Sud, la
50 cm in bazinul fluviului Mississippi si mai putinde 25 cm in zonele muntoase din Vest. Precipitatiile
sunt foarte abundente in apropierea coastei de Vest, in Washington si Oregon 80 cm in zonele joase si
100-150cm inzonele muntoase.Coborind insa spre California, precipitatiile devin tot mai rare, ajungind
la o cantitate medie de 25 cm in Los Angeles.

Hidrografie

Principala apa curgatoare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii este Mississippi, cel mai
mare fluviu, cu cei mai multi afluenti.

Vegetaţie

Paduri de foioase, paduri de conifere in zona de munte si in Alaska. Vegetatie de stepa si

vegetatie mediteraneana in Florida si California, desertica in Nevada, in padurile tropicale si Hawaii.

Economie
Datorită condiţiilor naturale propice şi a sporului demografic (iniţial mai ales prin imigraţie din
Europa - între 1800 şi 1913 sosind în total cca. 50 milioane de oameni), industria s-a dezvoltat într-un
ritm rapid, ceea ce a permis SUA să ocupe o poziţie de frunte pe arena internaţională. Totodată, statul
este considerat simbolul economiei libere de piaţă. Datorită abundenţei bogăţiilor naturale (cărbune,
petrol, gaze naturale, hidroenergie), el este mai puţin dependent de importul de energie decât
majoritatea celorlaltor state industrializate. Un alt avantaj al său îl constituie culturile agricole:
America este privită drept grânarul globului, iar o parte importantă a producţiei agricole este exportată
în lumea întreagă.

Guvernul Statelor Unite ale Americii

Guvernul federal american, numit Administraţie, este condus de Preşedintele Statelor Unite.
Preşedintele este ales o dată la 4 ani, aceeaşi persoană putând ocupa maximum 2 mandate. Deciziile
executive sunt luate de preşedinte, iar membrii cabinetului sunt oficial consideraţi consilieri ai
preşedintelui pe domeniile legate de responsbilităţile oficiilor lor. Cabinetul include Vice-preşedintele
şi 15 şefi ai departementelor executive. Aceştia sunt Secretarii pentru Agricultură, Comerţ, Apărare,
4
Educaţie, Energie, Sănătate şi servicii umane, Securitatea patriei, Locuinţe şi dezvoltare urbană,
Interne, Muncă, de Stat, Transport, Finanţe, Afacerile veteranilor, şi Justiţie.

Departamentele pot fi create doar prin legi organice, astfel încât preşedintele nu poate schimba
numărul lor fără a trece printr-un proces legislativ intens. Ultima dată aceasta s-a întâmplat ca urmare a
atacurilor din 11 septembrie 2001, când a fost creat Departamentul pentru Securitatea Patriei
(Homeland Security). Precedentul departament (al Energiei) a fost creat cu 50 de ani în urmă.
Secretarul pentru Justiţie este numit în engleză Attorney General (literal Avocatul General), el fiind
responsabil de numirea şi suspendarea procurorilor federali, precum şi de reprezentarea legală a
Statelor Unite. Departamentul de Stat are aceeaşi funcţie ca şi Ministerul de Externe în alte ţări.
Departamentul Securităţii Patriei are unele prerogative similare celor ale Ministerelor de Interne din
alte ţări. De exemplu, FBI (poliţia federală) este formal parte din acesta. Departamentul american de
interne şi cel al educaţiei au prerogative destul de diferite şi mai mici decât ministerele cu aceleaşi
nume din alte ţări. Spre deosebire de alte ţări, în SUA nu se foloseşte cuvântul minister.

Şeful de Cabinet al Preşedintelui (White House Chief of Staff, adică şeful funcţionarilor Casei
Albe) are, de asemenea, rang de membru al Cabinetului (Administraţiei). Sub preşedintele George W.
Bush, patru alţi oficiali au primit rang de membri ai Cabinetului. Aceştia sunt Administratorul Agenţiei
de Protecţie a Mediului, Directorul Oficiului pentru Organizare şi Buget, Directorul Oficiului Naţional
de Control al Medicamentelor şi Negociatorul-şef pentru Comerţ al Statelor Unite (U.S. Trade
Representative).[2]

Actualul preşedinte american este Barack Obama.