Suport de Curs-Frizer Coafor

Investim în dezvoltare durabilă
FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
Axa prioritară 4: lncluziunea socială și combaterea sărăciei
Domeniul major de intervenție 4.2 „Reducerea numărului de comunității marginalizate (non-romă) aflate în risc de
sărăcie și excluziune socială, prin implementarea de masuri integrate”
Contract: POCU/140/4.2/113953
Titlul proiectului „Turda – Dezvoltare comunitară prin promovarea incluziunii sociale active”
SUPORT DE CURS
Cod COR/ N.C. 5141.2.1

CUPRINS
Nr.crt. Denumire modul pagina
1 Egalitate de sanse si dezvoltare durabila 3
2 Întocmirea bonurilor de materiale 15
3 Întocmirea bonurilor de plată 22
4 Aplicarea N.P.M și P.C.I. 25
5 Igienizarea locului de muncă 35
6 Utilizarea instrumentelor 56
7 Aprovizionarea cu materiale 67
8 Utilizarea materialelor 70
9 Programarea clientelei 79
10 Organizarea salonului de frizerie-coafură-manichiură- 82

pedichiură
11 Inițierea unei afaceri proprii 94
12 Executarea manichiurii și pedichiurii 115
13 Lucrări estetice și de îngrijire în frizerie 125
14 Executarea coafurilor 139
15 Executarea ondulației permanente 144
16 Executarea tunsorii pentru femei 149
17 Executarea vopsirii părului 162
18 Spălarea părului 183

Tema I: EGALITATE DE SANSE SI DEZVOLTARE DURABILA
Egalitatea de şanse și de tratament are la bază participarea deplină și efectivă a fiecărei

persoane la viaţa economică şi socială, fără deosebire pe criterii de sex, origine rasială sau etnică,
religie sau convingeri, dizabilităţi, vârstă sau orientare sexuală. Egalitatea de șanse și de tratament
reprezintă un drept fundamental și o valoare de bază a Uniunii Europene, stipulată în articolul 8 al
Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (versiunea consolidată). Totodată, egalitatea de
gen, nediscriminarea, precum și asigurarea accesibilității reprezintă o condiție necesară pentru o
creștere inteligentă, sustenabilă și incluzivă. Fondurile Europene Structurale și de Investiții
reprezintă principalul instrument financiar al Uniunii Europene menit să sprijine implementarea
acestor obiective. În acest sens, Regulamentul privind dispozițiile comune de implementare a FESI
nr. 1303/2013 (RDC), denumit în continuare Regulamentul Comun, stabilește ca obiectiv
„eliminarea inegalităților și promovare a egalității între bărbați și femei în conformitate cu articolele
2 și 3 din Tratat, şi face legătura și cu prevederile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene. În contextul proiectelor finanțate din Fondurile ESI, articolul 7 al Regulamentului comun
prevede că: ”Statele membre și Comisia iau măsurile necesare pentru a preveni orice discriminare
pe criterii de sex, origine rasială sau etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare
sexuală în timpul pregătirii și implementării programelor. Pe toată durata pregătirii și implementării
programelor se va ține seama în special de accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități”.
Regulamentul privind Fondul Social European nr. 1304/2013 prevede că: ”Prin intermediul FSE,
statele membre și Comisia sprijină, de asemenea, acțiuni punctuale specifice […], în scopul creșterii
participării durabile a femeilor la ocuparea forței de muncă și al creșterii numărului de femei
angajate, combătând astfel feminizarea sărăciei, reducând segregarea pe motive de gen, combătând
stereotipurile de gen pe piața forțelor de muncă și în educație și formare și promovând reconcilierea
vieții profesionale cu viața privată pentru toți, precum și repartizarea egală a responsabilităților de
îngrijire între bărbați și femei.” (Art. 7 Promovarea egalității de șanse între bărbați și femei) și ”[…]
combaterea tuturor formelor de discriminare, precum și îmbunătățirea accesului persoanelor cu
handicap, în vederea îmbunătățirii integrării pe piața forțelor de muncă, în educație și formare,
consolidând astfel incluziunea socială, reducând inegalitățile în ceea ce privește nivelul de educație
și starea de sănătate și facilitând tranziția de la asistența instituționalizată la cea acordată la nivelul
comunității, în special în cazul celor 5 care se confruntă cu discriminarea multiplă.” (Art. 8
Promovarea egalității de șanse și nediscriminarea)
1.Cadrul strategic privind egalitatea de șanse și de tratament Principalele documente strategice în
domeniul egalității de șanse şi tratament la nivel european sunt:
• Strategia cadru – Nediscriminare și șanse egale pentru toți;
• Strategia privind egalitatea între bărbați și femei 2010-2015;
• Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit
pentru o Europă fără bariere (COM/2010/0636 final).
La acestea se adaugă Strategia Europa 2020 pentru creștere inteligentă, sustenabilă și incluzivă
(Strategia UE 2020). Principalul document strategic în domeniul egalității de șanse la nivel național
este Strategia națională în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați pentru perioada 2014-
2017. Alte strategii relevante pentru tematică sunt:
• Strategia de incluziune a cetățenilor români aparținând minorității rome pentru perioada 2015-
2020;
• Strategia Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă 2014-2020;
• Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2015-2020;
• Strategia privind Reducerea Părăsirii Timpurii a Școlii în România;
• Strategia naţională "O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilităţi", 2016- 2020;
• Strategia naţională pentru promovarea îmbătrânirii active şi protecţia persoanelor vârstnice 2015–
2020;
• Strategia Națională pentru Învățământ Terțiar 2015 – 2020.
3. Cadrul conceptual Egalitatea de șanse și de tratament între bărbați și femei Consiliul

European a definit egalitatea șanse și de tratament între bărbați și femei sau egalitatea de gen, astfel:
„Egalitatea de gen presupune un nivel egal de vizibilitate, afirmare și participare pentru ambele sexe
în toate sferele vieții publice și private. Egalitatea de gen este opusul inegalității de gen, nu a
diferențelor de gen, și urmărește promovarea participării depline a femeilor și bărbaților în
societate.” Prevenirea oricărei forme de discriminare În articolul 2 din Declarația Universală a
Drepturilor Omului se stipulează: „Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi libertăţile
proclamate în prezenta Declaraţie fără nici un fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă,
culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine naţională sau socială,
avere, naştere sau orice alte împrejurări.” Nevoia respectării acestui principiu provine din faptul că,
în practică, apartenența la unele grupuri sociale determinate de caracteristici precum genul, originea
etnică, apartenența religioasă, orientarea sexuală și existența unei dizabilități sau a unei boli ce
poartă un stigmat social (HIV), generează adesea situații de inegalitate, care trebuie combătute,
tocmai pentru a asigura o egalitate de șanse reală. Accesibilitatea pentru toți cetățenii la serviciile,
spațiile și infrastructura care sunt furnizate sau deschise publicului Conceptul de accesibilitate este
definit în „Strategia europeană pentru persoanele cu handicap 2010 - 2020 - Reînnoirea
angajamentului către o Europă fără bariere” ca “posibilitatea asigurată persoanelor cu dizabilități de
a avea acces, în condiții de egalitate cu ceilalți cetățeni, la mediul fizic, transport, tehnologii și
sisteme de informații și comunicare, precum și la alte facilități și servicii “. De asemenea, conform
Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, ratificată de România prin Legea nr.
221/2010, “pentru a da persoanelor cu dizabilităţi posibilitatea să trăiască independent şi să
participe pe deplin la toate aspectele vieţii, se vor lua măsurile adecvate pentru a asigura acestor
persoane accesul, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, la mediul fizic, la transport, informaţie şi
mijloace de comunicare, inclusiv la tehnologiile şi sistemele informatice şi de comunicaţii şi la alte
facilităţi şi servicii deschise sau furnizate publicului, atât în zonele urbane, cât şi rurale”
Schimbările demografice Conceptul de „schimbări demografice” descrie structura de vârstă a unei
populații care se adaptează permanent la schimbări în condițiile sau mediul de viață. În consecință,
modificările în compoziția structurii de vârstă reprezintă rezultatul schimbărilor sociale.1 1
http://www.sociopoliticalobservatory.eu/uploads/tx_aebgppublications/Working_Paper_no_4_Obse
rvatory_Demographic_change_in_Europe_Overview. pdf 7 Uniunea Europeană se confruntă cu
schimbări demografice majore, reprezentate de:
• Îmbătrânirea populației;
• Rate scăzute ale natalității;
• Structuri familiale modificate;
• Migrație.
Schimbările demografice au un impact major asupra economiei europene și a statelor membre,

afectând în aceeași măsură atât zonele rurale, cât și pe cele urbane, având implicații ce impun o
serie măsuri proactive, printre altele:
îmbunătățirea condițiilor de muncă și a posibilităților de angajare a persoanelor în vârstă;

sprijinirea oportunităților de formare în vederea creșterii nivelului de ocupare a forței de muncă, de
reconversie profesională și de incluziune socială a femeilor, a tinerilor și a persoanelor în vârstă;
furnizarea de servicii sociale de interes general care să ajute familiile și copii, să ofere facilități și
îngrijire persoanelor în vârstă;
Discriminarea şi strategii antidicriminatorii
Toate fiinţele se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi", proclamă primul articol al
Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 1948.
Aceasta înseamnă că drepturile şi libertăţile fundamentale sunt recunoscute tuturor

indivizilor, fără nicio deosebire, oricare ar fi izvorul ei, adică fără nicio discriminare.
Discriminarea se caracterizează prin reunirea a două elemente, mai precis tratarea diferită a
unor persoane aflate în situații identice sau comparabile (sau, dimpotrivă, tratarea identică a unor
persoane aflate în situații diferite), pe de o parte, şi lipsa unei justificări obiective pentru un
asemenea tratament, pe de altă parte.
Discriminarea este diferența de tratament a două sau mai multe persoane aflate în situații
identice sau comparabile sau dimpotrivă tratarea identică a unor persoane aflate în situații diferite
atât timp cât un asemenea tratament nu are nici o justificare obiectivă.
Discriminarea reprezintă orice deosebire, excludere, restricții sau preferință pe baza

criteriilor prevăzute de legislația în vigoare. Legislația românească, în principal Constituția
României, dar şi legile speciale, prevăd următoarele criterii: rasa, naționalitatea, etnia, limba,
religia, categoria socială, convingerile, sexul, orientarea sexuală, vârsta, handicapul, boala cronică
necontagioasă, infectarea HIV, apartenența la o categorie defavorizată, alt criteriu care are ca scop
sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a
drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte
domenii ale vieții publice.
Discriminarea, ca opus al echității, este definită ca fiind practica ilegală de a trata mai puțin
favorabil pe unii indivizi în comparație cu alții, din cauza că sunt diferiți ca sex, rasă, religie1 etc.
Înseamnă a trata mai puțin favorabil un grup în comparație cu altul, pe un motiv nejustificabil.
Formele discriminării
Discriminarea directă constă în excluderea unei persoane sau categorii de persoane de la beneficiul
unui anumit drept datorită unei caracteristici a acelei persoane sau categorii de persoane.
Discriminarea indirectă constă în excluderea unei persoane sau categorii de persoane de la

beneficiul unui anumit drept prin folosirea unor criterii aparent neutre.
HĂRȚUIREA
Hărţuirea constă în crearea unui cadru intimidant, ostil sau degradant îndreptat împotriva unei
persoane sau categorii de persoane datorită unei caracteristici a acelei persoane sau grup de
persoane. Hărţuirea prespune din partea autorului discriminării un comportament cu caracter
repetitiv.
VICTIMIZAREA
Victimizarea reprezintă un tratament advers venit ca o reacţie la o iniţiativă a persoanei de a-şi

valorifica pe cale legală dreptul de a nu fi supus discriminării.
ATINGEREA ADUSĂ DEMNITĂȚII PERSOANEI
Orice manifestare publică ce are ca rezultat atingerea demnităţii persoanei şi care este motivată de
apartenenţa acelei persoane la o anumită categorie constituie discriminare.
Efectele negative ale discriminării
Discriminarea poate avea un impact negativ semnificativ asupra victimelor vizând starea
socială şi economică, bunăstarea şi sănătatea. Experienţele privind actele de discriminare au dus la
concluzia că acestea pot fi asociate la nivel individual, prin prisma efectelor, cu simptome legate de
stres şi depresie. Discriminarea nu are un efect ameninţător doar asupra victimelor, ci şi asupra
întregii societăţi în general, ducând la disfuncționalități economice, la denaturarea concurenţei între
firme şi la subminarea coeziunii sociale.
Oamenii care au experienţa umilitoare a discriminării sunt afectaţi într-o multitudine de

forme şi, de regulă, nu doresc să abordeze aceste probleme în public. Chiar dacă pentru unele
persoane discriminarea a devenit o experienţa de zi cu zi, ele nu sunt dispuse să ia unele măsuri,
cum ar fi de exemplu să depună plângeri la organismele statului.
Faptul că victimele discriminării nu sunt dispuse să acţioneze în justiţie nu înseamnă că

experienţa lor nu le va afecta comportamentul. Un comportament tipic de răspuns la diferite forme
de discriminare constă în adoptarea unei strategii de evitare prin care persoana în cauză încearcă, cu
buna ştiinţa sau nu, să evite situaţiile în care ar putea exista riscul de a fi discriminaţi.
Cum se poate dovedi discriminarea?
Dacă sarcina de a dovedi cele afirmate revine, conform normelor de procedură civilă,
persoanei care face afirmaţiile, dovedirea discriminării poate fi foarte dificilă dacă ţinem seama că o
astfel de probă presupune stabilirea unei atitudini, a unei optici, a unui mod de gândire. Cel
discriminat ar trebui să dovedească opiniile discriminatorului sau gândurile acestuia, lucruri aproape
imposibil de demonstrat. Atitudinea discriminatorie este de cele mai multe ori interiorizată şi nu se
exteriorizează de manieră explicită, prin afirmaţii neîndoielnice sau, cu atât mai puţin, prin dovezi
scrise.
De aceea, în sistemul Ordonanţei de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea şi combaterea

discriminării sarcina probei discriminării este inversată. Victima discriminării trebuie doar să aducă
dovada diferenţei de tratament (sau a tratamentului identic atunci când este vorba de persoane aflate
în situaţii diferite), urmând ca persoana asupra căreia planează acuzaţia de discriminare să încerce
să demonstreze că o astfel de diferenţă de tratament este fondată pe criterii obiective.
Persoana care se consideră victimă a discriminării are la îndemână mai multe mijloace
pentru a contracara faptele de discriminare:
-
Tragerea la răspundere contravenţională a autorului discriminării;
- Solicitarea unor daune băneşti pe calea unei acţiuni civile în instanţă;
- Anularea actului administrativ ce conţine dispoziţii discriminatorii;
- Iniţierea unei proceduri internaţionale în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului dacă
procedurile naţionale nu au dus la obţinerea unor rezultate favorabile;
Discriminarea în relațiile de muncă
Discriminarea în domeniul muncii poate lua forme diferite în funcție de momentul în care
poate avea loc: la recrutare și angajare, pe parcursul relațiilor de muncă prin: stabilirea unor condiții
aparent neutre, dar care au un efect disproporționat asupra unui grup de persoane, hărțuire, stabilirea
discriminatorie a unor condiții dezavantajoase în ceea ce privește regimul de lucru, promovarea sau
drepturile salariale sau drepturi conexe, neîndeplinirea obligației de acomodare rezonabilă a
persoanelor cu dizabilități, instigarea la discriminare sau tratamentul discriminator prin încheierea
relațiilor de muncă.
Discriminarea la angajare se poate realiza prin:
A) plasarea anunţurilor de angajare cu indicarea unor condiţii sau criterii care exclud sau
favorizează anumite persoane fără o justificare rezonabilă. Dacă condițiile nu sunt necesare pentru
îndeplinirea sarcinilor de lucru pentru postul respectiv, ele vor fi considerate ca nejustificate.
B) refuzul neîntemeiat de angajare a persoanei atunci când este determinată de apartenența

persoanei la un criteriu protejat sau punerea de întrebări în timpul interviului de angajare referitoare
la unele caracteristici ale persoanei care nu sunt relevante pentru funcția scoasă la concurs.
Discriminarea pe parcursul relațiilor de muncă poate consta din:
A) refuzul neîntemeiat de admitere a unor persoane la cursurile de calificare profesională

sau de promovare a acestora sau distribuirea diferențiată și neîntemeiată a sarcinilor de
lucru, schimbarea nejustificată a condițiilor de muncă (detașarea, transferul).
B) remunerarea inegală pentru acelaşi tip şi/sau volum de muncă, faptă care este interzisă
nu numai de Legea privind asigurarea egalității, ci și de Codul Muncii. Principiul
aplicabil este acela de plată egală pentru muncă egală și nu pentru muncă de valoare
egală.
C) discriminarea indirectă poate să apară atunci când prin stabilirea unor norme aparent
neutre și care sunt aplicabile tuturor, o anumită categorie de angajați este afectată în
mod disproporționat.
D) hărţuirea este tratamentul degradant, atingerea adusă demnității persoanei prin
realizarea unui mediu de lucru ostil chiar de către angajator sau de către colegi în
condițiile în care angajatorul nu ia măsuri pentru oprirea faptelor de hărțuire.
Dezvoltare durabilă
Cea mai cunoscută definiţie a conceptului de dezvoltare durabilă este cea adoptată în
raportul intitulat „Viitorul nostru comun” , elaborat de Comisia Mondială pentru Mediu și
Dezvoltare din cadrul Națiunilor Unite în anul 1987 :
„dezvoltarea care răspunde nevoilor din prezent, fără a compromite capacitatea generațiilor
viitoare de a răspunde propriilor nevoi.
Concret, există trei dimensiuni majore ale dezvoltării durabile:
• Economica ;
• Sociala ;
• Mediu;
Tematica dezvoltării durabile, vizează următoarele obiective specifice, așa cum sunt ele
promovate în cadrul regulamentelor Fondurilor Europene Structurale şi de Investiţii 2014-2020,
respectiv:
• protecția mediului;
• utilizarea eficientă a resurselor;
• atenuarea și adaptarea la schimbările climatice;
• conservare şi protejarea biodiversităţii;
• dezvoltarea capacităţii de a rezista la producerea dezastrelor;
• prevenirea și gestionarea riscurilor.
În
sensul
conceptului de dezvoltare durabilă, domeniul „protecţia mediului” vizează:
a) controlul şi reducerea poluării aerului, apei şi solului;
b) protecţia resurselor naturale;
c) gestionarea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase.
Principiul „poluatorul plătește” Acesta este un principiu de bază în politicile de mediu și care
prevede ca plata costurilor cauzate de poluare să fie suportată de cei care o generează. Astfel se
urmărește internalizarea costurilor de poluare la nivelul celor responsabili, principiul având scopul
de a încuraja operatorii economici care poluează să îmbunătățească procesele de producție astfel
încât impactul negativ asupra mediului înconjurător să se diminueze. Acest lucru implică
conștientizarea implicațiilor de mediu ale produselor/ serviciilor pe parcursul întregului „ciclu de
viață”, altfel spus, costul acestor măsuri va fi reflectat de costul de producţie al bunurilor şi
serviciilor ce cauzează poluarea.
Forme de integrare a dezvoltării durabile
Integrarea dezvoltării durabile în cadrul proiectelor de afaceri exprimă angajamentul de a

pune în practică prevederile legale și orientările cuprinse în strategiile în domeniu, ținând cont de
impactul pozitiv pe care implementarea acestor proiecte îl pot avea asupra mediului.
Astfel, proiectele pot lua în considerare acţiuni transversale prin care se urmăreşte ca
obiectiv permanent organizarea reglementărilor, responsabilităţilor şi resurselor unui proiect cu
scopul de a diminua/elimina efecte negative asupra mediului. Această abordare integratoare are în
vedere modul de implementare a activităților şi efectul acestora asupra dezvoltării durabile.
Dezvoltarea durabilă în UE
La nivelul Uniunii Europene, dezvoltarea durabila a devenit obiectiv asumat incepand cu

1997, cand a fost inclus in Tratatul de la Maastricht.
In anul 2001 a fost adoptata Strategia de Dezvoltare Durabila la Gotheborg, careia i-a fost
adaugata dimensiunea externa in 2002 la Barcelona, iar in 2006 a fost adoptata Strategia de
Dezvoltare Durabila a Uniunii Europene revizuita.
Cele 7 axe prioritare ale Strategiei Uniunii Europene pentru Dezvoltare Durabila revizuite in
2006 sunt:
• schimbari climatice si energie

• transport durabil
• conservarea si managementul resurseslor naturale
• consum si productie durabile
• sanatate publica
• incluziune sociala, demografie si migratie
• saracie globala si provocarile dezvoltarii durabile
Schimbări demografice
Este foarte dificil să se facă estimări cu privire la impactul schimbărilor demografice asupra
ocupării forței de muncă în sfera transporturilor din Europa.
Pe termen scurt, observăm că în anumite țări și la anumite profesii, populația îmbătrânită și forța
de muncă îmbătrânită din companiile de transport creează probleme de recrutare. Acest lucru, la
care se adaugă și proasta reputație a domeniului transporturilor deloc atrăgător pentru forța de
muncă tânără, creează mari probleme angajaților care sunt expuși la un nivel ridicat de stres din
cauza insuficienței personalului. Efecte similare apar în țările cu un grad ridicat de exod al
creierelor, țări în care forța de muncă tânără și foarte bine calificată pleacă din țară. Această situație
ar putea evolua și în țările care încă nu au probleme din această cauză.
În aceste țări sau sectoare, schimbările demografice pot reprezenta o oportunitate de sporire a
puterii de negociere a sindicatelor pentru condiții mai bune de muncă. Acest lucru este posibil,
numai atunci când se previne dumpingul social. În alte țări, același sector și aceleași profesii au o
reputație bună și nu există probleme de recrutare, deoarece profesiile sunt recunoscute, condițiile de
plată și de muncă sunt bune, instruirea este bine organizată și stabilitatea locurilor de muncă este
garantată.
Accesibilitatea persoanelor cu dizabilitati
Handicapul
Rezultă dintr-o deficienţă dau dintr-o incapacitate care împiedică individul să Îndeplinească un
rol social normal, în raport cu nivelul diferitelor cerinţe sociale şi culturale.
Este necesar să menţionăm faptul că termenul „handicap” şi „boală” nu sunt identici:
• Boala poate determina handicapul;
• Boala poate accentua handicapul;
• Boala poate fi o stare reversibilă;
• Handicapul determinat de boală poate fi reversibil, ceea ce nu mai e valabil atunci când
handicapul are la bază o deficienţă sau incapacitate.
Accesibilitatea este practic prima condiţie pentru a putea vorbi mai departe despre incluziunea
reală a persoanei cu dizabilităţi în societate. În măsura în care o persoană cu dizabilităţi poate să se
deplaseze de la domiciliu la şcoală sau la un loc de muncă, poate să îşi desfăşoare activitatea
folosind tehnologii asistive adecvate, poate să aibă acces la alte servicii publice furnizate de
autorităţile statului - abia atunci putem vorbi despre participare la viaţa socială. De altfel,
importanţa accesibilităţii la nivel european a fost recunoscută şi cu prilejul stabilirii liniilor
directoare pentru finanţarea proiectelor europene în viitorul exerciţiiu financiar 2014 - 2020,
Comisia Europeană stabilind că accesibilitatea va fi o condiţionalitate generală care va trebui
îndeplinită de toate statele membre prin instituţionalizarea unor mecanisme pentru a asigura
monitorizarea implementării articolului 9 al Convenţiei (Accesibilitate) în pregătirea şi
implementarea programelor operaţionale. Printre măsurile de îmbunătăţire a situaţiei actuale privind
accesibilitatea redusă a spaţiului public din România propuse de specialişti în domeniu şi
argumentate în continuare prin acest studiu se regăsesc:
• mai bună aplicare a legislaţiei privind obligativitatea accesibilizării mediului fizic şi

informaţional, concomitent cu un control mai eficient din partea instituţiilor abilitate
• acţiuni şi activităţi de sensibilizare a opiniei publice în ceea ce priveşte nevoile speciale şi
respect pentru diversitate (pentru că accesibilitatea afectează şi alte grupuri de persoane,
cum ar fi: femeile gravide, mamele cu copii, persoanele vârstnice etc.)
• alocarea de fonduri de la bugetul de stat în acest sens, direcţionarea sumelor virate la
bugetul de stat pentru neangajarea a 4% persoane cu dizabilităţi în scopul accesibilizării
mediului public
nominalizarea unei persoane, înfiinţarea unui departament în cadrul Inspecţiei în

Construcţii care să aibă responsabilitatea verificării periodice a clădirilor publice şi să aplice
amenzi pentru nerespectarea legii
• implicarea autorităţilor (voinţa politică) în realizarea accesibilităţii pentru asigurarea
şanselor egale de participare şi respectare a demnităţii umane a persoanelor cu dizabilităţi
Tema II ÎNTOCMIREA BONURILOR MATERIALE
Ce este bonul de consum
Bonul de consum este un document care justifică eliberarea din magazie a materialelor care vor
intra în procesul de producție. Mai exact, este un document justificativ de gestiune a stocurilor, de
înregistrare în evidența magaziei și în contabilitate.
Cum se întocmește bonul de consum?
Documentul se întocmește în două exemplare, fie de către entitatea, respectiv departamentul care
eliberează bunurile, fie de către solicitant. Întocmirea are loc pe măsura lansării, respectiv eliberării
materialelor din magazie pentru consum, de către compartimentul care efectuează lansarea, pe baza
programului de producție și a consumurilor normate, sau de către alte compartimente ale unității,
care solicită materiale pentru a fi consumate.
Atenție! Bonul de consum se poate întocmi și într-un singur exemplar, în condițiile utilizării
tehnicii de calcul.
În principiu, bonul de consum se întocmește pe formulare separate pentru materialele din cadrul
aceluiași cont de materiale, loc de depozitare și loc de consum. În situația în care materialul
solicitat lipseste din depozit, se procedează în felul următor:
• în cazul bonului de consum se completează rubrica cu denumirea materialului înlocuitor,

după ce, în prealabil, pe verso se obțin semnăturile persoanelor autorizate să aprobe
folosirea altor materiale decât cele prevăzute în consumurile normate;
• în cazul bonului de consum (colectiv) se taie cu o linie denumirea materialului înlocuit și se

semnează de aprobare a înlocuirii, în dreptul rândului respectiv. După înscrierea denumirii
materialului înlocuitor se întocmește un bon de consum separat pentru materialul înlocuitor
sau se înscrie pe un rând liber în cadrul aceluiași bon de consum
În bonul de consum, coloanele “Unitatea de măsură” si “Cantitatea necesară” de pe rândul 2 se

completează în cazul când se solicită și se eliberează din magazie materiale cu două unități de
măsură.
Dacă operațiunile de predare-primire a materialelor nu pot fi suspendate în timpul inventarierii

magaziei de materiale, comisia de inventariere trebuie să înscrie pe documentul respectiv mențiunea
“predat în timpul inventarierii”.
Cine folosește bonul de consum?
Bonul de consum circulă la persoanele autorizate care aprobă eliberarea bunurilor, la persoanele
care eliberează bunurile pentru intrarea în folosință, urmând a fi semnate de predare-primire de
către gestionar şi persoana care preia bunurile, iar în cele din urmă la departamentul financiar-
contabil pentru a înregistra bonul de consum. În cazul în care este necesară înlocuirea materialelor,
bonul de consum trebuie să ajungă şi la persoanele care aprobă utilizarea materialelor înlocuite.
Bonul de consum se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
Ce informații trebuie să conțină bonul de consum?
Conținutul minimal obligatoriu de informații al formularului este următorul:
• denumirea unității;
• denumirea formularului;
• produsul/lucrarea (comanda); norma; bucăți lansate;
• numărul documentului; data eliberării (ziua, luna, anul); numărul comenzii;
• denumirea materialului (inclusiv sortimentul, marca, profilul, dimensiunea); cantitatea

necesară; U/M; cantitatea eliberată;
• prețul unitar sau valoarea, după caz;
• data și semnătura gestionarului și a primitorului
Cum se emite bonul de consum simplu?
Cea mai simplă variantă este utilizarea unui program de contabilitate primară, precum Facturis,
care pe lângă rapiditate și simplificare a muncii, oferă și posibilitatea corectării eventualelor greșeli
(de exemplu, eliminiarea unui produs/serviciu din listă) și calculare automată
1. Identificarea necesarului de materiale

Etapele procesului de administrare a resurselor materiale
Managementul aprovizionării în cadrul proiectelor include procedeele necesare în vederea

achiziţionării de bunuri şi servicii în vederea atingerii scopului proiectului, dintre care cele mai
importante sunt: [63]
➢ planificarea aprovizionării - include produsele ce vor fi procurate, precum şi data la
care vor intra în posesia solicitantului.
➢ planificarea solicitării - documentarea cu privire la caracteristicile bunurilor ce se
doresc achiziţionate şi identificarea potenţialilor furnizori.
➢ solicitarea - analiza ofertelor furnizorilor pe bază de preţ, condiţii de livrare,
reputaţie.
➢ selectia sursei - selectarea furnizorului dintre ofertanţi.
➢ administrarea contractului - condiţiile contractuale survenite între solicitant şi
furnizorul de bunuri şi servicii.
➢ încheierea contractului - finalizarea contractului, livrarea produselor, rezolvarea
posibilelor diferende apărute pe parcursul derulării contractului.
Toate aceste procedee interacţionează între ele, creând un tot unitar, aprovizionarea
funcţionând ca un serviciu centralizat.
2. Întocmirea bonurilor de materiale pentru aprovizionare
a). Cererea de aprovizionare, formulată de către utilizator pe baza necesarului acestuia

de materii prime sau componente. Iniţierea unei astfel de cereri are la origine un control al
stocurilor, al magaziilor sau spaţiilor de depozitare, o analiză a proiectelor tehnologice sau a
controlului producţiei, în funcţie de tipul produselor şi organizarea firmei. O dată identificat
necesarul de materiale, se purcede la întocmirea unei cereri adresate departamentului de
aprovizionare prin care se solicită reînnoirea stocurilor folosindu-se anumite documente, cum ar fi:
formularul de solicitare de aprovizionare, o listă completă necesarului de materiale, care să cuprindă
detalii referitoare la produsele ce vor fi achiziţionate cantităţile necesare, precum şi o cerere de
reînnoire a stocului.
O atenţie deosebită trebuie să acorde achizitorul acelor produse care necesită un timp mai
îndelungat de achiziţie şi să ia toate măsurile necesare ca instrucţiunile de comandare să fie predate
departamentului de achiziţii cât mai repede posibil.
b). Selectarea furnizorului priveşte cea de-a doua etapă a procesului de aprovizionare
şi presupune o alegere a sursei de achiziţie bazată pe cotaţii de preţuri, condiţii de livrare, reputaţia
privind standardele de calitate, performanţele la livrare şi situaţia comercială. Sursa de
aprovizionare poate consta într-un singur furnizor sau mai mulţi, în funcţie de necesarul de
materiale solicitat. O mare amploare a luat în ultima perioadă un sistem japonez de aprovizionare şi
producţie, constând în reducerea stocurilor la zero, bazându-se pe furnizori care să livreze mărfurile
direct la locul de muncă şi ,,exact la timpul potrivit”.
c). Emiterea comenzii de achiziţie este partea cea mai rutinantă a unui proces de achiziţie,
constând ori în dactilografierea comenzii, semnarea şi expedierea ei prin poştă, ori în schimb
electronic de date. Problemele ce se pot ivi în această etapă privesc consumul de timp, în sensul că
această activitate, deşi simplă şi obişnuită, poate dura câteva zile sau săptămâni, ceea ce poate duce
la o mărire a timpulu alocat proiectului. Se mai are în vedere şi faptul că orice comandă de achiziţie
defineşte condiţii comerciale, de regulă standardizate şi tipărite pe spatele formularelor de comandă,
care îl obligă pe achizitor să accepte toate costurile necesare şi implicaţiile legale. Ob1igaţiile
comerciale prevăzute de comanda de achiziţie sunt în fapt ob1igaţii contractuale referitoare la
condiţiile de plată, la preţ, fixat pe durata contractului, nefiind supus creşterii din nici un motiv,
dacă nu s-a dispus altfel, termenul de livrare, calitatea şi descrierea produselor ce urmează a fi
livrate, la modul de despăgubire în cazul mărfii necorespunzătoare din punct de vedere al proiectării
sau al execuţiei, proprietate intelectuală, pierdere sau deteriorare. O dată contractat produsul,
vânzătorul nu mai are nici un drept în a-l modifica sau adăugi, decât printr-o autorizare explicită
dată
de
companie pe un formular oficial de modificare.
În situaţia în care sunt impuse anumite schimbări în orice aspect al comenzii de

aprovizionare, se poate emite un amendament la comanda iniţială, cu acordul prealabil al
furnizorului, determinând efectele asupra preţului şi livrării. Acestea sunt redactate pe formulare
oficiale, având parte de aceeaşi circulaţie ca şi comanda iniţială căreia îi corespunde. Dacă însă
amendamentul periclitează încheierea corespunzătoare a aprovizionării oricărui alt articol din
comandă până la data de livrare stabilită, se recomandă emiterea unei noi comenzi de achiziţie.
Vânzătorul are dreptul de a contracta subantreprenori (subfurnizori), cu condiţia ca aceştia

să fie cunoscuţi de către cumpărător oricând doreşte, şi cu asigurarea accesului personalului care se
ocupă de urgentarea aprovizionării din cadrul companiei la birourile sau atelierele acestora. Un alt
aspect legat de condiţiile comerciale se referă la dreptul cumpărătorului de a refuza produsele
livrate invocând faptul că acestea sunt necorespunzătoare sau dacă vânzătorul comite o încălcare a
comenzii. Orice dispută referitoare la contract se va soluţiona cu ajutorul unui arbitru ales cu
acordul părţilor, sau dacă nu, în instanţă.
d). Confirmarea comenzii reprezintă răspunsul furnizorului la comanda de achiziţie, în

cazul în care el este pozitiv, înregistrându-se un contract legal, supus legilor în vigoare. În această
etapă, revine furnizorului obligaţia de a returna o confirmare a acceptării condiţiilor sau cel puţin
confirmarea detaliilor privind cantitatea, specificaţiile, preţu1 şi condiţiile de livrare.
e). Urgentarea aprovizionării este o măsură preventivă prin care se încearcă

preîntâmpinarea întârzierii livrării, cu ajutorul unui sistem de avertizare timpurie, solicitând
informarea din timp despre orice dificultăţi pe care le-ar putea întâmpina furnizorul.
Deşi în unele organizaţii mai mici achizitorul îndeplineşte şi rolul celui ce urgentează
aprovizionarea, regula este ca acest rol să revină unei persoane special însărcinate din cadrul
departamentului de aprovizionare. O dată plasate toate comenzile, achiziţionarea la timp a
mărfurilor devine o problemă primordială. Urgentarea aprovizionării nu reprezintă doar un proces
de urmărire a mărfurilor întârziate, ci mai degrabă încearcă să prevadă problemele ce apar pe
parcursul producţiei şi livrării, preîntâmpinând întârzierea livrării.
Dacă însă acest proces de rutină nu pare să işi atingă scopul, persoana însărcinată cu
urgentarea aprovizionării poate apela la metode mai puternice de urgentare, cum ar fi oferta de a
colecta mărfurile chiar de la sediul furnizonului, o notificare prin care sunt explicate pe larg
motivele urgentării, sau orice alte metode licite ce duc la atingerea scopului.
f). Expedierea - înaintea părăsirii locului de producţie al furnizorului trebuie avut în
vedere faptul că transportul să fie marcat corespunzător, prin aplicarea unei ştampile uşor de
recunoscut a furnizorului pe lăzile de ambalaj, astfel încât fiecare articol să poată fi identificat în
toate etapele călătoriei, precum şi la destinaţie.
g). Livrare şi facturare - facturile însoţesc actele de trimitere a mărfurilor şi se decontează

de către solicitantul mărfii în momentul recepţionării acesteia.
h). Inspecţie internă a produselor - realizată de către factorii de control abilitaţi din
interiorul organizaţiei.
i. ) Recepţia produselor, este ultima etapă a ciclului aprovizionării şi constă într-o

examinare amănunţită pentru venificarea eventualelor pagube survenite pe parcursul transportului,
greşeli referitoare la natura mărfurilor sau cantitatea solicitată. Dacă mărfurile corespund, acestea
sunt trimise la magazie, unde se procedează şi la o evidenţă a stocurilor. Apoi, după un timp, se
pregăteşte un nou ciclu de aprovizionare.
În cazul în care transportul nu este recepţionat în condiţii satisfăcătoare, se poate cere

respingerea acestuia, fiind returnat împreună cu o notă de respingere, solicitantul fiind exonerat de
plata facturilor.
Planificarea aprovizionării
Este un proces al identificării primelor date referitoare la genul de produse ce trebuie

procurate, cantitatea necesară, timpul de achiziţie, precum şi descoperirea primelor informaţii vizavi
de posibilii furnizori.
În această etapă, echipa managerială poate intra în contact cu specialişti în contracte şi
aprovizionare, incluzându-i apoi în echipa proiectului.
Date de intrare:
➢ Descrierea produsului-— cuprinde detalierea din punct de vedere tehnic (caracteristicile) a

tuturor bunurilor ce urmează a fi achiziţionate.
➢ Resursele achiziţionării, ca şi expertiza, trebuie susţinute de către echipa proiectului.
➢ Condiţiile de piaţă - se referă la o analiză a bunurilor şi serviciilor existente pe piaţă în acel
moment, care sunt produsele cele mai căutate, de unde se procură acestea şi în ce condiţii.
➢ Analiza proiectului - priveşte unele costuri preliminare, planuri manageriale de calitate,
fluxul bănesc în cadrul proiectului, identificarea riscurilor sau a personalului planificat.
➢ Constrângerile sunt factorii ce limitează opţiunile cumpărătorului, una dintre cele mai
cunoscute constrângeri pentru proiecte fiind disponibilităţile financiare.
➢ Presupunerile sunt factorii care în viziunea scopurilor planificate sunt consideraţi a fi
adevăraţi, reali şi siguri.
Metode şi tehnici pentru planul aprovizionării
➢ Analiza producerii sau cumpărării este o tehnică managerială prin care se definesc o serie
de condiţii financiare (atât costuri directe, cât şi costuri indirecte) în vederea deciderii dacă
un anumit bun rentează a fi produs sau cumpărat.
➢ Părerea expertului va fi adesea necesară în cadrul unui proiect, fie că este asigurată de un
singur individ sau de un grup de persoane specializate, fie că provine din surse diferite, cum
ar fi: alte unităţi din cadrul organizaţiei, consultanţi, asociaţi profesionali sau tehnici, grupuri
industriale.
➢ Alegerea tipului de contract se face în funcţie de nevoile proiectului, selectând pe acela care
îndeplineşte scopurile urmărite. Principalele categorii de contracte sunt:
• contractul având preţuri fixe sau de tip lump sum - această categorie vizează fixarea
unui preţ total pentru un produs bine definit. Neîndeplinirea acestei condiţii duce la
riscuri atât pentru cumpărător, care nu primeşte produsul dorit, cât şi pentru
vânzător, care suportă cheltuieli mai mari cu procurarea lui.
• contractul cu costuri rambursabile - include pe lângă costurile de producţie ale unui
bun şi un profit al vânzătorului. Se are în vedere şi faptul că de obicei costurile sunt
clasificate în costuri directe, ca de exemplu cele necesare pentru profitul exclusiv al
unui proiect, şi costuri indirecte, calculate ca un procent din costurile directe, vizând
salariile executivilor, lărgirea obiectivelor proiectului, denumite pe scurt ,,costurile
de a încheia afaceri”.
• contractul de tip timp şi materiale - este un gen de contract care reuneşte preţurile
fixe cu costurile rambursabile.
Rezultate (date de ieşire)
➢ Planul managerial de aprovizionare priveşte modul în care vor fi gestionate celelalte

procese de aprovizionare rămase, cum ar fi: alegerea tipului de contract, pregătirea
estimărilor independente, procurarea documentelor oficiale standardizate, relaţiile cu
furnizorii, coordonarea altor aspecte ale proiectului.
➢ Declaraţia de lucru - descrie în detaliu bunurile ce se doresc achiziţionate, în vederea
stabilirii furnizorilor care sunt capabili a le procura în condiţiile cele mai avantajoase.
Numărul sau caracteristicile detaliilor pot varia în funcţie de natura produselor, nevoile
cumpărătorului sau de forma contractului utilizat sau pot fi redefinite, revăzute pe parcursul
procesului de aprovizionare. În vederea recepţionării de către furnizori, o asemenea
declaraţie ar trebui să fie cât se poate de clară, completă sau concisă, cuprinzând şi o
descriere a serviciilor colaterale, cum ar fi raportul performanţelor sau suportul operaţional
postproiect pentru produsul procurat.
Tema III ÎNTOCMIREA BONURILOR DE PLATA
Bonul fiscal este documentul care trebuie emis obligatoriu de catre comercianti atunci cand vand
produse sau presteaza servicii, dupa cum se precizeaza in legislatia in vigoare. Acesta contine
informatii specifice in functie de operatorii economici care il emit.
Operatorii economici care incaseaza, integral sau partial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor
de credit/debit contravaloarea bunurilor livrate cu amanuntul, precum si a prestarilor de servicii
efectuate direct catre clienti sunt obligati sa utilizeze aparate de marcat electronice fiscale si sa
emita bonuri fiscale pe care sa le inmaneze clientilor, se precizeaza in OUG nr. 28/1999 privind
obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.
La randul lor, consumatorii sunt obligati sa solicite comerciantului inmanarea bonului fiscal, in
cazul in care acesta nu le inmaneaza bonul sau le ofera un alt document.
1. Identificarea datelor necesare intocmirii bonurilor
Ce informatii obligatorii cuprinde bonul fiscal?
Bonul fiscal este documentul emis numai de aparatul de marcat electronic fiscal cu ocazia efectuarii
livrarilor de bunuri sau prestarilor de servicii si detaliaza informatiile referitoare la acestea, in
functie de specificul activitatii desfasurate, se mentioneaza in HG nr. 479/2003 privind aprobarea
Normelor de aplicare a OUG nr. 28/1999.
Acelasi act normativ stabileste ca bonul fiscal cuprinde trei parti: antet, continut si parte finala.
Antetul bonului fiscal contine cel putin denumirea si codul fiscal/codul unic de inregistrare ale
comerciantului, adresa de la locul de instalare a aparatului sau, dupa caz, mentiunea "comert
ambulant" ori "taxi".
Mai departe, continutul bonului fiscal, cu exceptia bonurilor fiscale emise cu aparatele de marcat
electronice fiscale destinate activitatilor de schimb valutar si de taximetrie, cuprinde:
• data, ora si minutul emiterii bonului fiscal;

• numarul de ordine al acestuia, la nivelul zilei de lucru;
• numele sau codul operatorului;
• denumirea fiecarui bun livrat sau a serviciului prestat;
• pretul sau tariful unitar;
• cantitatea;
• valoarea pe fiecare operatiune, inclusiv taxa pe valoarea adaugata, cu indicarea cotei
acesteia;
• valoarea totala a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adaugata;
• valoarea totala a taxei pe valoarea adaugata pe cote ale acesteia, cu indicarea nivelului de
cota;
• valoarea totala a operatiunilor scutite de taxa pe valoarea adaugata;
• valoarea altor taxe care nu se cuprind in baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata,
daca este cazul.
Partea finala a bonului fiscal cuprinde logotipul si seria fiscala a aparatului, iar in cazul cand acesta
opereaza in cadrul unui sistem de gestiune, numarul aparatului de marcat electronic fiscal.
2. Întocmirea bonurilor
Documentul se intocmeste in doua exemplare, de entitatea respectiv departamentul care

elibereaza bunurile ori de catre solicitant, pe masura lansarii, respectiv eliberarii materialelor din
magazie pentru consum, pe baza programului de productie si a consumurilor normale, sau de
alte compartimente ale unitatii, care solicita materiale pentru a fi consumate
Daca se utilizeaza tehnici de calcul, bonul de consum se poate intocmi intr-un singur exemplar.
De regula bonul de consum (colectiv) se intocmeste pe formulare separate pentru materialele

din cadrul aceluiasi cont de materiale, loc de depozitare si loc de consum.
Atunci când materialul solicitat lipseste din depozit se procedeaza astfel:
Pe bonul de consum se completeaza spatiul urmator cu denumirea materialului inlocuitor, dupa

obtinerea semnaturilor pe verso a persoanelor autorizate sa aprobe folosirea altor materiale decât
cele prevazute in consumurile normale;
Pe bonul de consum (colectiv) se taie cu o linie materialul inlocuit si se semneaza aprobarea
inlocuirii, in dreptul rândului respectiv. Dupa ce s-a trecut denumirea materialului inlocuitor se
intocmeste un bon de consum separat, aplicându-se un semn distinctiv ( in cazul unitatilor
economice) sau materialul inlocuitor se scrie pe un rând liber in acelasi bon de consum.
Coloanele „unitatea de masura” si „cantitatea necesara” de pe rândul 2 se completeaza atunci

când se solicita si se elibereaza din magazie materiale cu doua unitati de masura.
Daca in decursul inventarierii magaziei de materiale nu se pot suspenda operatiile de predare-

primire, comisia de inventariere are obligatia sa inscrie pe bonul de consum „predat in timpul
inventarierii”.
Etapele parcurse de bonul de consum
• Semnarea acestuia de catre persoanele autorizate pentru acordarea vizei de necesitate

(ambele exemplare);
• Aprobarea folosirii altor materiale de catre persoanele autorizate, in cazul inlocuirii
materialelor la unitatile economice;
• Semnarea (ambelor exempare) de predare de catre gestionar si de primire de catre delegatul
care primeste materialele la magazia de materiale pentru eliberarea cantitatilor prevazute
• Efectuarea inregistrarilor in contabilitatea sintetica si analitica de catre compartimentul
financiar-contabil
• Arhivarea la compartimentul financiar-contabil
Tema IV APLICAREA N.P.M SI P.S.I.
In cadrul oricărei întreprinderi, personalul are obligaţia de a cunoaşte si de a aplica normele de

tehnica securităţii muncii si cele de prevenire si stingere a incendiilor.
In ceea ce priveşte normele de protectia muncii muncii, agentul de curatenie cladiri si
mijloace de transport are obligaţia de a cunoaşte principalele acţiuni ce trebuie luate in vederea
respectării acestor norme:
• Utilizarea echipamentului si maşinilor din dotare in limitele admise si recomandate in
specificaţiile tehnice;
• Evitarea utilizării echipamentului si maşinilor din dotare sub influenta băuturilor alcoolice,
substanţelor stupefiante sau sub influenta unor boli ce pot afecta viteza de răspuns, reflexele
sau controlul asupra utilajului;
• Utilizarea corespunzătoare a echipamentelor de protecţie, evitând totodată utilizarea

excesiva sau uzura acestora;
• Cunoaşterea semnelor de avertizare si respectarea acestora, in conformitate cu normele
interne si normele de tehnica securităţii muncii;
• Evitarea utilizării substanţelor lichide in preajma instalaţiilor electrice sau a surselor de
căldura / foc in preajma utilajelor / maşinilor care funcţionează pe baza de combustibili
(substanţe inflamabile).
Totodată, la locul de munca al agentului de curatenie cladiri si mijloace de transport, se impune

si respectarea normelor de igiena aplicabile in toate ramurile industriale, si anume:
• Controlul medical periodic si necesitatea respectării indicaţiilor medicale ce se dau cu ocazia
acestui control;
• Servirea unei mese consistente înainte de a pleca;
• Folosirea echipamentului de protecţie pe toata durata muncii, nu si in afara muncii.
Întreţinerea in bune condiţii a echipamentelor de protecţie;
• Spălatul pe mâini ori de cate ori este necesar (obligatoriu înaintea servirii mesei);
• Respectarea orelor de masa si alimentaţie completa (respectarea numărului de calorii
necesare pentru fiecare ramura industriala); masa nu se va servi in atelierul de lucru;
• Folosirea raţionala a odihnei active si pasive;
• Interzicerea consumului de băuturi alcoolice;
• Respectarea cu stricteţe a normelor de igiena individuala si colectiva;
• Respectarea termenelor de vaccinare.
In cadrul întreprinderii trebuie de asemenea urmate si normele generale de prevenire si
stingere a incendiilor (normele generale P. S. I. ):
1.Pentru prevenirea si combaterea incendiilor e necesar ca in laborator, şantier, atelier, in depozitele
de materiale, etc. , in locurile stabilite prin instrucţiunile pazei contra incendiilor sa se găsească
mijloace pentru asigurarea împotriva incendiilor: stingătoare (extinctoare), galeţi, lopeţi, lada cu
nisip,
paturi.
Se va
cunoaşte locul exact al gurilor de incendiu si al furtunelor. La instalaţiile electrice se vor folosi
extinctoare de tip uscat;
2.In locurile de munca, oricare ar fi ele, înainte de începerea lucrului, se va verifica daca atmosfera
nu este încărcata cu gaze inflamabile sau toxice, provenite de la instalaţia de gaze defecta sau de la
vasele cu reactivi;
3.La terminarea lucrului se va verifica daca sunt închise ventilele instalaţiei de gaze si robinetele de
apa, becurile de gaze, lămpile de spirt, încălzitoarele electrice, flacoanele, borcanele cu reactivi sau
substanţe volatile, daca este stinsa lumina, daca ventilaţia e in funcţiune;
4.Lichidele inflamabile si volatile sunt mânuite cu mare atenţie, nu se vor tine in cantitati mari, nu
se vor păstra in vase deschise, se va evita vărsarea lor si nu se vor tine si turna in apropierea focului.
La transvazarea lor, toate focurile din încăperi trebuie stinse, nu se vor vărsa in chiuvete, nu se
încălzesc la foc direct sau in vase deschise, ci numai intr-o baie de apa, folosindu-se un refrigerent;
5.In laboratoare, ateliere, etc. , este categoric interzis sa se spele pardoselile cu benzina, petrol
lampant sau alte produse volatile si inflamabile, sa se tina cârpe, prosoape, halate îmbibate cu
produse volatile, sa se usuce obiecte sau sa se lucreze cu produse volatile pe conductele sau
radiatoarele caloriferului, sa se lase neşterse produsele petroliere răspândite pe mese sau pardoseala,
sa se facă curatenie in timp ce becurile cu gaz sunt aprinse;
6.Daca intamplator se vărsa o cantitate oarecare de lichid inflamabil, atunci se sting imediat toate
becurile de gaz, lămpile de spirt, încălzitoarele electrice; nu se aprinde si nu stinge lumina, se închid
uşile si se deschid ferestrele, lichidul vărsat se absoarbe cu un burete si se toarnă intr-un vas din
care apoi se va turna intr-o sticla ce se poate închide ermetic, se întrerupe aerisirea numai după
îndepărtarea completa a lichidului vărsat;
7.Daca se aprinde un lichid inflamabil (de exemplu: spargerea unui vas) repede, dar fara panica, se
sting becurile de gaz, lămpile de spirt, încălzitoarele electrice si se indeparteaza vasele cu substanţe
inflamabile, se acoperă flacăra cu o pătura, prosoape si daca nu se stinge se imprastie nisip, iar daca
nu se stinge si in acest mod se folosesc extinctoare si la nevoie se cheamă pompierii;
8.Daca se aprind hainele, accidentatul nu trebuie sa fuga, ci sa i se stingă imbracamintea prin
învelirea intr-o pătura, palton, etc.;
9.Mâinile, după ce au fost spălate cu benzina sau alte produse inflamabile, trebuie sa fie spălat cu
apa, săpun si şterse cu un prosop. E interzis a se usca mâinile la foc după ce au fost spălate cu
produse petroliere;
10.Aparatele care radiază multa căldura, precum si aparatele electrice de încălzit trebuie izolate cu
placi
de
azbociment si aşezate la distanta de substanţele inflamabile;
11.Daca se aprind conductoarele reţelei electrice, se întrerupe mai intai curentul de la comutator sau
tablou si se procedează la stingerea incendiului.
Totodată, ca si masuri secundare pentru respectarea NPM si PSI, agentul de
curatenie cladiri si mijloace de transport are obligaţia:

• De a participa la instructajul de protecţia muncii;
• De a-si însuşi si aplica masurile de prim ajutor;
• De a identifica pericolele pe durata desfasurarii activitatii si de a le raporta persoanei
corespunzătoare, conform procedurii locului de munca;
• De a verifica periodic starea echipamentelor si a instrumentarului de protecţie si o
raportează persoanei corespunzătoare, conform procedurii locului de munca;
• De a semnala, daca este cazul, accidentul apărut si de a contacta imediat personalul
si serviciile de urgenta;
• De a înţelege corect si de a aplica masurile de urgenta si evacuare;
• De a acorda primul ajutor in conformitate cu procedurile de la locul de munca.
Deprinderile esenţiale ale cursantului ce trebuie însuşite in urma acestui modul sunt
următoarele:
• Capacitatea de aplicare a normelor generale de protecţie a muncii şi PSI în corelaţie cu
specificul locului de muncă
• Capacitatea de utilizare a utilajelor de curăţire cu respectarea precizărilor producătorilor
privind regulile de protecţie a muncii şi PSI
• Capacitatea de sesizare promptă a oricărui pericol şi de informare rapidă a persoanelor cu
atribuţii în domeniul PM şi PSI în vederea înlăturării situaţiei de risc create
• Capacitatea de reacţie în situaţii de stres, autocontrolul, echilibrul personal
• Modul în care se identifică şi se aplică tehnicile de prim ajutor în conformitate cu natura
accidentului
1. Aplicarea N.P.M.
Legea Protectiei Muncii, are ca scop prevenirea accidentelor ce pot aparea in cadrul unui sector de
activitate. Aceasta lege este acum adoptata la o noua organizare a economiei, ceea ce face ca si
modul
de
aplicare a acesteia sa fie diferit. Astfel, s-a trecut de la o responsabilitate impusa departamentelor si
ministerelor la o responsabilitate a persoanelor juridice si fizice. Legislatia in domeniu a fost
structurata dupa cum urmeaza:
· Legislatia primara, care stabileste cadrul general, principiile si regulile de baza;
· Legislatia secundara, care stabileste masurile de prevenire si regulile de procedura

in domeniul respectiv;
· Legislatia tertiala, care cuprinde instructiuni proprii de securitate a muncii,

standardele de firma si profesionale;
Asadar, Legea Protectiei Muncii instituie – sub forma normelor de protectia muncii, un
sistem unitar de masuri si reguli aplicate tuturor participantilor la procesul de munca.
Persoanele juridice si fizice sunt obligate sa elaboreze instructiuni proprii de aplicare a

Normelor de Protectia Muncii (NPM). In vederea asigurarii conditiilor de protectia muncii, precum
si pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, conducerea are urmatoarele
obligatii:
· Sa adopte din faza de cercetare, proiectare si executie a tuturor spatiilor si

instalatiilor, normele in vigoare;
· Sa solicite autorizare de functionare, din punctul de vedere al protectiei muncii;
· Sa stabileasca masurile tehnice, sanitare si organizatorice de protectia muncii;
· Sa stabileasca pentru salariati, atributiile si raspunderile ce le revin acestora;
· Sa elaboreze reguli proprii pentru aplicarea NPM;
· Sa asigure cunoasterea si controlul NPM, de catre personalul specializat in acest

domeniu;
· Sa asigure materiale informationale;
· Sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii in munca;

· Sa asigure, pe cheltuiala unitatii, instruirea si perfectionarea salariatilor;
· Sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor;
· Sa angajeze numai personal apt din punct de vedere medical;
· Sa tina evidenta locurilor de munca cu probleme deosebite;
· Sa asigure functionarea in bune conditii a echipamentelor de protectie;
· Sa prezinte documente si sa dea relatii inspectorilor de protectia muncii;
· Sa desemneze, la solicitarile inspectorilor de protectia muncii, cine sa participe la

inspectii si la efectuarea cercetarilor accidentelor de munca;
Sa nu modifice starea de fapt rezultata din producerea unui accident de munca.
Organizarea compartimentului de protectia muncii este axata pe doua ramuri, adica ramura
activitatii de protectie si ramura organizatorica a acestei activitati. Astfel:
1. Structura activitatii de protectie a muncii se va stabili la fiecare unitate, in functie de:
- dimensiunile unitatii;
- volumul activitatilor;
- numarul de personal;
- gradul dotarilor tehnice;
- nivelul de risc al conditiilor de munca;
- modul de organizare teritoriala a activitatii.
2. Structura organizatorica a activitatii de protectia muncii, se stabileste astfel:
- la nivelul tuturor persoanelor juridice cu un numar de lucratori mai mare de 50, se

va organiza un compartiment de protectia muncii;
- la un numar de personal mai mic de 50, se vor desemna 1-2 persoane cu atributii
de protectia muncii.
Formarea si instruirea in domeniul protectiei muncii reprezinta ansamblul de activitati

organizate, prin care se stabilesc forme de cunostiinte si forme profesionale. Astfel, instructajul de
protectia muncii cuprinde:
- Instructajul introductiv general, care se realizeaza la incadrarea in munca si are ca

scop cunoasterea specificului activitatii respective;
- Instructajul la locul de munca, care cuprinde prezentarea riscurilor si masurile de

prevenire specifice locului de munca;
- Instructajul periodic, care se realizeaza intregului personal si are rolul de a

completa si aprofunda cunostintele referitoare la NPM.
2. Aplicarea normelor PSI

Activitatea de protectie a muncii asigura aplicarea criteriilor ergonomice pentru inbunatatirea
conditiilor de munca si pentru reducerea efortului fizic, precum si masuri adecvate pentru
munca femeilor sa a tinerilor.
Prevederile legii se aplica tuturor persoanelor juridice si fizice la care activitatea se
desfasoara cu personal angajat pe baza de contract individual de munca sau in alte conditii
prevazute de lege.
Normele privind prevenirea si stingerea incendiilor sunt obligatorii pentru toate activitatile din
economia nationala, indiferent de forma de proprietate: agenti economici din sectorul public, privat si
cooperatist, inclusiv cu capital strain, care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei, autoritatile si
institutiile publice. (Norme Generale de prevenire si Stingere a Incendiilor)
Echipamentele tehnice electrice trebuie sa fie proiectate, montate, intretinute si exploatate in asa fel
incat sa fie prevenite electrocutarile, incendiile si exploziile. Proiectantul este obligat sa stabilesca zonele
cu atmostfera potential explosiva in vederea alegerii echipamentelor tehnice cu grad corespunzator de
protectie. Beneficiarul este obligat sa solicite proiectantului efectuarea zonarii.
Verificarea mijloacelor si a echipamentelor tehnice electrice de protectie inainte de utilizare, de

punerea in functiune si periodic (in exploatare), trebuie facuta conform prevederilor normelor specifice.
In locurile cu pericol de incendiu sau explozie trebuie sa fie luate masuri de protectie impotriva
descarcarilor electrice datorate electricitatii statice (prin legare la pamant a elementelor metalice ,
instalarea de dispozitive de neutralizare sau de eliminare a particulelor electrizante etc.).
Protectia la suprasarcina si la curent maxim trebuie sa fie astfel realizata, incat in cazul aparitiei
unui defect care poate pune in pericol personalul, sa deconecteze in timp normat instalatia sau
echipamentul electric respectiv. Sigurantele fuzibile deteriorate trebuie inlocuite numai cu sigurante
originale si calibrate, conform indicatiilor proiectantului.
Este interzis ca in exploatarea, intretinerea si repunerea in functiune a unei instalatii sau a unui
echipament electric, sa se aduca modificari fata de proiect. In cazuri speciale, se pot efectua modificari
numai cu acordul proiectantului.
Receptionarea si punerea in functiune a unei instalatii sau a unui echipament electric trebuie facute
numai dupa ce s-a constatat ca s-au respectat normele de securitate a muncii.
La exploatarea echipamentelor electrice trebuie sa existe urmatoarele documente:
- instructiuni de exploatare;
- instructiuni de protectie impotriva pericolului de electrocutare;
- instructiuni de interventie si acordare a primului ajutor in caz de electrocutare;
- programul de verificari periodice ale echipamentelor electrice si ale mijloacelor de
protectie impotriva pericolului de electrocutare.
Instalatiile electrice in faza de experimentare trebuie sa indeplineasca toate conditiile prevazute in

standarde si norme specifice pentru protectia impotriva electrocutarii sau a accidentelor tehnice. Este
interzisa folosirea instalatiilor sau a echipamentelor improvizate sau necorespunzatoare.
Receptionarea si punerea in functiune a unei instalatii sau a unui echipament electric trebuie facute
numai dupa ce s-a constatat ca s-au respectat normele de securitate a muncii.
Masurile care pot fi folosite pentru protectia impotriva electrocutarii sunt urmatoarele:
inchideri in carcase sau acoperiri cu invelisuri exterioare (protectie prin carcasare);

folosirea mijloacelor de protectie electroizolante;
alimentarea la tensiune redusa de protectie;
executarea interventilor la instalatiile electrice (depanari, reparari, racordari etc.) trebuie
sa se faca numai de personal calificat in meseria de electrician, autorizat si instruit pentru lucrul
respectiv;
executarea interventilor in baza unei autorizatii de lucru, a sarcinilor de serviciu sau a unui
proces-verbal;
Pentru evitarea accidentelor, masurile de protectie care pot fi aplicate sunt urmatoarel:
folosirea tensiunilor foarte joase de securitate TFJS;
legarea la pamant;
izolarea suplimentara de protectie;
deconectarea automata in cazul aparitiei unei tensiuni sau a unui curent de defect periculoase;
folosirea mijloacelor de protectie electroizolante.
Carcasele si invelisurile exterioare ale instalatiilor si echipamentelor electrice trebuie sa fie

rezistente la solicitarile fizice si chimice in mediul in care functioneaza.
Instalatiile sau locurile unde exista sau se exploateaza echipamente electrice trebuie sa fie dotate, in
functie de lucrarile si conditiile de exploatare, cu urmatoarele categorii de mijloace de protectie:
▪ mijloace de protectie care au drept scop protejarea omului prin izolarea acestuia fata
de elementele aflate sub tensiune sau fata de pamant;
▪ indicatoare mobile de tensiune, cu ajutorul carora se verifica prezenta sau lipsa tensiunii;
Intretinerea, reglarea, depanarea, repararea si prima punere sub tensiune a echipamentelor electrice
trebuie facuta numai de personal calificat in meseria de electrician, autorizat si instruit pentru aceste
operatii la echipamentele respective.
La nivelul fiecarei unitati patrimoniale se constituie o comosie de prevenire si stingere a incendiilor

care are urmatoarele atributii:
• organizeaza, indruma si controleaza activitatea de prevenire si stingere a incendiilor;

• asigura inlaturarea imediata a cauzelor care pot genera incendiu;
• organizeaza si instruieste echipele de interventie pentru stingerea incendiilor
• asigura asistenta si intretinerea in buna stare de utilizare a instalatiilor, utilajelor, aparaturii si
mijloacelor de prevenire si stingere a incendiilor;
• asigura cunoasterea si respectarea normelor de prevenire si stingere a incendiilor;
• organizeaza evacuarea persoanelor si bunurilor materiale in caz de incendiu;
Angajatii vor fi instruiti in manuirea mijloacelor de stingere a incendiilor pentru a interveni rapid si
corect ori de cate ori situatia o cere, si este obligat:
sa cunoasca, sa aplice intocmai si permanent normele de prevenire si stingere a incendiilor;
sa intretina in stare perfecta de functiune toate mijloacele de stingere si sa nu le foloseasca
decat pentru scopul indicat;
sa mentina libere, curate si in buna stare, caile de acces, culoarele, scarile etc.;
sa cunoasca bine caile de evacuare;
sa dea imediat alarma si sa anunte unitatile de pompieri;
sa cunoasca unde sunt mijloacele de stingere si sa intervina imediat si eficient la stingerea
incendiilor.
3. Sesizarea situatiilor critice
• Aplicarea normelor de protectia muncii in saloanele de cosmetica cuprind

urmatoarele activitati pentru preîntâmpinarea evenimentelor nedorite:
• -defectiunile ivite la instalatii, aparate sau tablouri se anunta si vor fi remediate
de electricianul de servici.
• - se va lucra numai cu echipament de protectie corespunzator din punct de vedere igienic.
• - operatiile se executa cu cea mai mare atentie, pentru a evita accidentele.
• - instrumentele folosite se pastreaza în cea mai buna stare de funtionare.
• - aparatele electrice se izoleaza foarte bine si nu se folosesc cu mâna umeda.
• - în timpul folosirii aparatelor electrice, pardoseala sa fie uscata.
• - instrumentele si aparatele se controleaza zilnic, înainte de începerea lucrului.
• - instrumentele taioase se manevreaza cu mâinile uscate
• - aparatele electrice se izoleaza foarte bine si nu se folosesc cu mâna umeda.
• - în timpul folosirii aparatelor electrice, pardoseala sa fie uscata.
4.Aplicarea masurilor de urgenta

Diminuarea în intensitate a factorilor care determină fenomenul de criză sau înlăturarea acestora
se poate realiza doar prin intervenţia autorităţilor competente din domeniu. Crizele se manifestă
diferit, în funcţie de situaţia care le determină şi de domeniu, avand câteva caracteristici generale
comune: 9 1. Ameninţarea 2. Urgenţa 3. Elementul surpriza 4. Presiunea timpului 5. Incertitudinea
6. Intensitatea In unele situatii, crizele pot avea alte caracteristici, cum ar fi: - orice criză poate
reprezenta un eveniment neasteptat pentru una sau pentru toate părţile implicate în aceasta situatie; -
pe
timpul
crizei, evenimentele se desfăşoară cu o viteză mult mai mare decât reacţia partilor implicate în
gestionarea ei; - orice criză ajunge să parcurgă gradual anumite etape, avand o scară proprie de
escaladare; - existenta unor interese de natură economică, diplomatică, politică, socială, religioasă,
etc ce pot genera o lipsă de informare sau o informare unilaterală între instituţiile responsabile; -
crizele interne pot fi monitorizate din exterior, iar instituţiile implicate în gestionarea acestora îşi
concentrează atenţia pe planificarea acţiunilor pe termen scurt; - intervenţia mass-media este
concentrată pe aspecte de interes propriu, ce pot afecta perceptia publica asupra evenimentului. De
cele mai multe ori, crizele nu au un debut clar sau un final previzibil. Crizele evoluează rapid şi
există un mare interes din partea publicului asupra situaţiei şi interventiei celor responsabili.
Prevenirea crizei este posibilă pe baza conştientizării posibilităţii de apariţie a acesteia. Identificarea
vulnerabilităţilor şi a riscurilor specifice, care pot deveni potenţiale cauze ale crizei fac parte din
conştientizarea posibilităţii de apariţie a ei. În plus, scenariile posibile ale crizelor trebuie analizate
în special pentru a identifica potenţialul de evoluţie într-o criză dintr-un stadiu incipient şi pentru a
iniţia efectiv măsurile anticriză.
Tema V IGIENIZAREA LOCULUI DE MUNCA
Igienizarea locului de munca reprezinta un pas important si indispensabil, impus nu doar de

normele aflate in vigoare, pentru fiecare companie. Atat pentru personal, cat si pentru clienti, igiena
este un punct sensibil. Aceasta reprezinta mai mult decat un set de reguli pe care trebuie sa le
respecti, este o atitudine pe care trebuie sa o ai. Curatarea, sterilizarea, dezinfectarea, purtarea unui
set de articole de unica folosinta sunt doar cateva dintre principalele aspecte pe care trebuie sa le ai
in vedere, in orice industrie in care activezi.
1. Igienizarea spatiului de lucru
In industria frumusetii, igiena este cu atat mai importanta. Intrucat exista un contact direct intre
client si personal, riscul de intersectare a bacteriilor este cu atat mai mare. Curatarea si
dezinfectarea recipientelor si ustensilelor de lucru, purtarea unui echipament curat de catre personal,
igiena personala, toate trebuie sa prioritizeze pentru buna functionare a unui salon de infrumusetare.
1. Mainile
Cosmeticianul trebuie sa se asigure ca nu prezinta nici o rana/taietura deschisa pe maini si ca nici
clientul nu prezinta astfel de urme pe zonele unde sunt aplicate tratamentele. Cosmeticianul trebuie
sa se spele pe maini inainte si dupa tratament si, de recomandat, purtarea unor manusi de unica
folosinta, atunci cand este nevoie.
2. Incaltamintea
Clientii trebuie sa poarte acoperitoare pentru picioare, tot timpul, exceptia fiind in dusuri, sauna, bai
cu aburi sau mese de cosmetica. Prin aceasta masura, diminuezi riscul aparitiei unei infectii si, in
plus, pastrezi curatenia in salon.
3. Igienizarea suprafetelor si instrumentelor de lucru

Este foarte important ca intr-un salon de cosmetica sa se respecte, cu rigurozitate, fiecare regula de
curatare si dezinfectare. In primul rand, salonul de infrumusetare trebuie sa detina o serie de
detergenti si solutii de curatenie sau, eventual, sa detina un contract cu o firma specializata in astfel
de probleme.
2.Igienizarea instrumentelor
• Chiuveta si masa de lucru se spala si se dezinfecteaza dupa terminarea fiecarui

procedeu/tratament/lucrari, cu produse de curatare adecvate.
• Scaunul, pardoseala si mobilierul se curata dupa fiecare client in parte, exceptie fiind
oglinda.
• Instrumentele de lucru si recipientele se dezinfecteaza dupa fiecare tratament cosmetic
aplicat sau periodic si se depoziteaza in conditii igienice.
• Se recomanda folosirea unei lenjerii de protectie de unica folosinta, care trebuie schimbata
la fiecare client.
• Se folosesc detergenti speciali si materiale necesare pentru curatare si dezinfectare
(detergenti, sapun, substante clorodice, mopuri, lavete, bureti, hartie etc.)
• Se dezinfecteaza (termic si chimic) instrumentele de lucru: pensete, forfecute, pensule de
machiaj, articolele de hairstyling, aparatele de aplicare a tratamentelor etc.)
• Se inlocuiesc si se arunca produsele folosite: dischete, pansamente, buretei, cearceaf de
unica folosinta, halate si bonete, betisoare etc.
Igienizarea locului de munca:
• Chiuveta si masa de lucru se spala si se dezinfecteaza dupa terminarea
fiecarei lucrari, cu materiale adecvate de curatare .
Instrumentele de lucru si recipientele se dezinfecteaza dupa fiecare tratament cosmetic aplicat

sau periodic si se depoziteaza in conditii igienice.
Se recomanda folosirea unei lenjerii de protectie de unica folosinta, care trebuie schimbata la
fiecare client.
Se folosesc detergenti speciali si materiale necesare pentru curatare si dezinfectare (detergenti,

sapun, substante clorodice, mopuri, lavete, bureti, hartie etc.)
Se dezinfecteaza (termic si chimic) instrumentele de lucru: pensete, forfecute, pensule de

machiaj, articolele de hairstyling, aparatele de aplicare a tratamentelor etc.)
Se inlocuiesc si se arunca produsele folosite: dischete, pansamente, buretei, cearceaf de unica

folosinta, halate si bonete, betisoare etc.
Igienizarea locului de munca:
Chiuveta si masa de lucru se spala si se dezinfecteaza dupa terminarea
fiecarei lucrari, cu materiale adecvate de curatare .
În întreg ansamblu de activități desfășurate în cadrul unui cabinet deînfrumusețare, respectarea

normelor de igienă trebuie să constituie o prioritate absolută pentru orice operator/estetician
indiferent că acestea se referă la igienă spațiului, a personalului sau a instrumentarului
folosit. Având în vedere natura activității desfășurate, prin nerespectarea cu strictețe a
normelor de igienă și realizarea corespunzătoare a procedurilor de dezinfecție și sterilizare,
se pot produce incidente nedorite precum infectarea clienților cu anumite virusuri
transmisibile precum hepatita, micoze, infecții bacteriene, etc., aspecte care odată ajunse la
cunostința potențialilor clienți induc temere în rândul acestora și ca o consecință directă,
reducerea numarului de clienți, dar si posibile sancțiuni aplicate de autoritățile competente
care pot ajunge inclusive până la suspendarea activității cabinetului, și nu în ultimul rând, în
cazuri dovedite de infectare a unor persoane, posibile daune civile solicitate de către clienții
în cauză. În consecință respectarea cu strictețe a normelor de igienă reprezintă atât o
obligație legală a operatorului/esteticeanului cât și modalitatea de protecție a propriei
persoane cât și a clientului, față de diversele boli transmisibile.
Cabinetelor de înfrumuseţare li se aplică dispoziţiile Ordinului ministrului sănătăţii publice

nr.261/2007, pentru aprobarea Normelor tehnice privind curăţarea, dezinfecţia şi sterilizarea
în unităţile sanitare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 21
februarie 2007, cu modificările ulterioare.
Suprafeţele, instrumentele, echipamentele şi accesoriile utilizate trebuie curăţate, dezinfectate

şi/sau sterilizate, conform prevederilor legale în vigoare, respectându-se recomandările
producătorului.
Înainte de a parcurge în detaliu aceste aspecte este indicat să înțelegem ce semnificații au

conform prevederilor legale, termenii de curățare, dezinfecție și sterilizare:
- Curăţenia - etapa preliminară obligatorie, permanentă şi sistematică în cadrul oricărei

activităţi sau proceduri de îndepărtare a murdăriei (materie organică şi anorganică) de pe
suprafeţe (inclusive tegumente) sau obiecte, prin operaţiuni mecanice sau manuale,
utilizându-se agenţi fizici şi/sau chimici, care se efectuează în cadrul cabinetului astfel încât
activitatea să se desfăşoare în condiţi optime de securitate.
- Dezinfecţia - procedura de distrugere a microorganismelor patogene sau nepatogene de pe

orice suprafeţe (inclusiv tegumente), utilizându-se agenţi fizici şi/sa chimici. Procedura nu
asigură eliminarea în totalitate a sporilor bacterieni.
- Sterilizarea – operaţiunea prin care sunt eliminate sau omorâte microorganismele, inclusiv
cele aflate în stare vegetativă, de pe obiectele inerte contaminate, rezultatul acestei
operaţiuni fiind starea de sterilitate. Probabilitatea teoretică a existenţei microorganismelor
trebuie să fie mai mica sau egală cu 1 la un milon.
- Igiena mâinilor
- Operatorul/esteticianul are obligația să își igienizeze mâinile ori de câte ori se află în
următoarele situații:
a) înainte şi după efectuarea procedurii;
b) când se contaminează accidental cu sânge, fluide corporale sau secreţii;
c) după îndepărtarea mănuşilor de protecţie;
d) după folosirea toaletei;
e) înainte şi după servirea mesei;
f) după efectuarea unor operaţiuni care duc la contaminarea mâinilor.

- Asigurarea igienei mâinilor se face respectându-se următoarele reguli:
a) Spălarea mâinilor se face cu săpun antibacterian şi apă curentă potabilă. Nu confundați,

spălarea
igienică a mâinilor nu este un substitut pentru dezinfecţia igienică a mâinilor.
b) Uscarea se face cu prosoape sau şervete de unică folosinţă sau prin folosirea unui aparat de
uscare a mâinilor; este interzisă folosirea prosoapelor textile de multifolosinţă.
c) Dezinfecţia igienică a mâinilor se face cu un produs antiseptic din categoria produselor

biocide,destinate dezinfecţiei mâinilor. Termenul antiseptic se utilizează pentru produsele
destinate dezinfecţiei tegumentului şi/sau a mâinilor. Prin produs biocid se înțelege o
substanţă activă şi preparatele conţinând una sau mai multe substanţe active, condiţionate
într-o formă în care sunt furnizate utilizatorului, având scopul să distrugă, să împiedice, să
facă inofensivă şi să prevină acţiunea sau să exercite un alt efect de control asupra oricărui
organism dăunător, prin mijloace chimice sau biologice. Procedura de dezinfecți igienică a
mâinilor se face prin spălare sau frecare implicând folosirea unui dispenser pentru aplicarea
produsului. Dispenserele trebuie să fie întreţinute în bună stare de igienă şi funcţionare.
- Antisepticele se utilizează și se păstrează cu respectarea anumitor criterii și anume:
un produs antiseptic se utilizează numai în scopul pentru care a fost autorizat/înregistrat;
se respectă întocmai indicaţiile de utilizare de pe eticheta produsului;
se respectă întocmai concentraţia şi timpul de contact precizate în autorizaţia/înregistrarea
produsului;
pe flacon se notează data deschiderii şi data limită până la care produsul poate fi utilizat;
la fiecare utilizare, flaconul trebuie deschis şi închis corect;
flaconul se manipulează cu atenţie; este interzisă atingerea gurii flaconului, pentru a nu se
contamina;
este interzisă transvazarea în alt flacon;
este interzisă recondiţionarea flaconului;
este interzisă completarea unui flacon pe jumătate golit în alt flacon;
este interzisă amestecarea, precum şi utilizarea succesivă a două produse antiseptice diferite;
se recomandă alegerea produselor antiseptice care se utilizează ca atare şi nu necesită diluţie;
sunt de preferat produsele condiţionate în flacoane cu cantitate mică;
după aplicare, antisepticul nu se îndepărtează prin clătire, deoarece se pierde efectul

remanent;excepţie fac cele utilizate în neonatologie, pediatrie şi pentru irigarea cavităţilor,
la care clătirea este
necesară după fiecare aplicare;
se acordă o atenţie deosebită compoziţiei produsului pentru utilizarea antisepticului la nou-

născuţi;
se păstrează numai în flacoanele originale, pentru a se evita contaminarea lor şi pentru a nu

se
pierde informaţiile de pe eticheta flaconului;
flacoanele trebuie păstrate la adăpost de lumină şi departe de surse de căldură.
Alte obligații cu caracter general privind normele de igienă
- Operatorul/esteticianul are obligația ca înainte de începerea tratamentului să efectueaze

evaluarea
stării de sănătate a pielii, cu respectarea următoarelor condiţii:
a) înainte de începerea tratamentului de înfrumuseţare, zona respectivă de piele sau unghie

trebuie
evaluată;
b) dacă clientul prezintă în zona care urmează a fi tratată leziuni deschise, infecţii, inflamaţii
sau boli dermatologice, tratamentul trebuie amânat
- Personalul trebuie să poarte halate sau echipamente de lucru lavabile, curate, de culoare
deschisă,
confecţionate special pentru a fi purtate în timpul executării procedurilor.
- Temperatura de lucru trebuie să fie confortabilă şi să nu se situeze sub 20°C iar în cazul
cabinetelor de piercing și tatuare de 22 °C.
- Suprafeţele, instrumentele, echipamentele şi accesoriile utilizate trebuie curăţate, dezinfectate

şi/sau sterilizate, conform prevederilor legale în vigoare, respectându-se recomandările
producătorului.
- Materialele, instrumentele, accesoriile şi echipamentele de unică folosinţă se folosesc pentru

un
singur client.
- Toate echipamentele, instrumentele şi materialele de unică folosinţă trebuie îndepărtate

imediat după ce au fost folosite la un client.
- Unghiile operatorului vor fi tăiate scurt şi curate iar în situaţia în care operatorul/esteticianul
prezintă la nivelul mâinilor leziuni, iritaţii sau orice altă afecţiune dermatologică, se
interzice
practicarea procedurii până la vindecarea acestora.
- Dezinsecţia periodică se va face la 3 luni, iar deratizarea periodică se va face la intervale de

maximum 6 luni sau ori de câte ori este nevoie; între operaţiunile periodice se vor aplica
proceduri de dezinsecţie şi deratizare curente, de întreţinere, în funcţie de prezenţa
vectorilor.
- Se interzic fumatul, consumul de băuturi alcoolice, de substanţe stupefiante, precum şi accesul

animalelor în cabinet; este obligatorie afişarea acestor interdicţii la loc vizibil.
- Este obligatoriu să se ia măsuri de protecţie împotriva insectelor şi rozătoarelor.
- Curăţenia trebuie efectuată la sfârşitul sau la începutul programului de lucru, precum şi ori de
câte ori este necesar, de către personal calificat.
- Operatorul care efectuează curăţirea şi dezinfecţia instrumentarului refolosibil trebuie să

utilizeze echipament de protecţie: halat curat şi dezinfectat, precum şi mănuşi de unică
folosinţă.
- Este interzisă efectuarea curăţeniei şi dezinfecţiei instrumentarului refolosibil în sala de lucru.
Curăţenia, dezinfecţia şi sterilizarea instrumentarului refolosibil se efectuează numai de către

personal instruit.
- Echipamentul electric, care nu poate fi imersat în lichid, trebuie curăţat prin ştergere şi
pulverizat cu un produs biocid.
- Se utilizează doar produse biocide, autorizate conform prevederilor H.G. nr. 617/2014 care
transpune măsurile necesare pentru aplicarea directă a prevederilor Regulamentului (UE) nr
528/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai 2012.
- Soluţiile de lucru din produse biocide, utilizate pentru dezinfecţie, se prepară, se păstrează şi
se utilizează conform instrucţiunilor producătorului.
- Toate recipientele şi containerele, altele decât ambalajul original al producătorului, folosite

pentru dezinfecţie, trebuie etichetate adecvat în privinţa conţinutului, concentraţiei şi datei
la care soluţiile de lucru au fost preparate.
- Instrumentarul care necesită sterilizare trebuie să fie împachetat individual în ambalaje

aprobate pentru sterilizare sau în seturi care sunt folosite pentru o singură procedură.
Ambalajele trebuie inscripţionate cu data sterilizării şi numele persoanei care a efectuat
sterilizarea. Ambalajele cu instrumentele sterilizate trebuie menţinute în condiţii
corespunzătoare de asigurare a sterilizării şi depozitate într-un loc închis, lipsit de umiditate
şi praf, la care există acces controlat. Este obligatorie afişarea interdicţiei de acces al
persoanelor străine în locul/camera de păstrare a obiectelor şi echipamentelor curate, sterile
sau dezinfectate.
- Fiecare pachet cu instrumentar sterilizat trebuie monitorizat î privinţa sterilizării, utilizându-se
indicatorii chimici sau biologici.
- Procedurile de sterilizare efectuate conform recomandărilor producătorului aparatului se
înregistrează şi trebuie să fie disponibile în cursul acţiunilor de inspecţie.
- Înregistrările scrise cu privire la procedurile zilnice de sterilizare şi dezinfectare, efectuate
conform prevederilor Ordinului nr. 261/2007, cu modificările ulterioare, se păstrează de către
persoana responsabilă. Acestea trebuie să cuprindă:
a) metoda şi parametrii de sterilizare;
b) data sterilizării;
c) cantitatea şi tipul de instrumentar sterilizat;
d) numele sau iniţiala persoanei care a sterilizat instrumentarul;
e) monitorizarea sterilizării prin indicatorii chimici sau biologici.
- Instrumentarul sterilizat şi depozitat conform prevederilor legale în vigoare, care nu a fost

folosit
în decurs de 24 de ore de la data sterilizării, trebuie resterilizat înainte de folosire, excepţie

făcându-se pentru instrumentarul presterilizat.
- Persoana responsabilă cu sterilizarea instrumentarului trebuie să demonstreze în cadrul

inspecţiei
că procedurile de sterilizare au fost executate corect şi optim.
- Dacă se folosesc instrumente presterilizate, trebuie să existe documentaţia furnizată de

producător în care să fie descrisă metoda de sterilizare şi precizate recomandările de
depozitare şi menţinere a sterilităţii. Această documentaţie trebuie furnizată în cursul
acţiunilor de inspecţie.
Persoanele responsabile cu depozitarea şi manipularea instrumentarului sterilizat trebuie să
respecte instrucţiunile producătorului de menţinere a sterilităţii.
- Fiecare cabinet sau locaţie temporară trebuie să menţină înregistrările privind dezinfecţia
şisterilizarea disponibile în timpul acţiunilor de inspecţie şi acestea trebuie să cuprindă
următoarele:
- a) date despre produsul biocid folosit (denumire comercială, aviz sanitar, fişă de securitate);
- b) domeniul pentru care produsul biocid este folosit;
- c) data, frecvenţa dezinfecţiei;
- d) numele persoanelor care sunt responsabile cu dezinfecţia.
Se admite posibilitatea sterilizării instrumentarului într-o unitate sanitară specializată. Dacă

sterilizarea se efectuează în altă parte decât locaţia cabinetului, trebuie să se facă dovada
sterilizării prin următoarele
documente:
a) contractul încheiat între cele două părţi;
b) data sterilizării şi numele persoanei care a executat sterilizarea;
c) cantitatea şi tipul de instrumentar sterilizat;
d) tipul de sterilizare folosit, parametrii de sterilizare, tipul de aparat folosit;
e) condiţiile de transport al instrumentarului sterilizat.
Norme de igienă specifice în cabinetele de tratament și machiaj cosmetic
Canapeaua pentru tratamente cosmetice va fi acoperită cu o husă de unică folosinţă, care se va

schimba după fiecare client, sau din material impermeabil, care se curăţă şi se dezinfectează
după fiecare şedinţă cu un produs detergent-dezinfectant.
Toate produsele cosmetice utilizate trebuie să respecte prevederile Legii nr. 178/2000 privind
produsele cosmetice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Toate produsele cosmetice trebuie păstrate în containere închise şi curate, etichetate

corespunzător şi utilizate conform prevederilor legale în vigoare.
Utilizarea unui preparat cosmetic pentru un client se face prin extragerea unei porţiuni din
containerul preparatului respectiv pentru evitarea contaminării produsului, iar repartiţia
acestuia se face folosindu-se una dintre următoarele metode:
a) folosirea unei spatule curate pentru scoaterea unei porţiuni de substanţă din container.
b) folosirea unui tub din metal sau plastic care poate fi răsturnat;
c) folosirea porţiunilor individualizate pentru o singură utilizare pentru a preveni contaminarea

materialelor în vrac.
Produsele cosmetice se utilizează respectând termenul de valabilitate precizat pe ambalaj
Norme de igienă privind epilarea
Epilarea se efectuează respectându-se următoarele condiţii:
1. Materialele folosite pentru epilare sunt următoarele:
a) ceară solidă, dură, pe care esteticianul o aplică pe piele şi apoi o îndepărtează împreună cu
părul ataşat;
b) ceară moale, care se află pe un material-suport sub formă de plasture, care este îndepărtat de
pe piele
împreună cu părul ataşat;
c) amestecuri care conţin zaharuri, ce sunt aplicate pe piele şi apoi acoperite cu plasturi, cu
ajutorul cărora se îndepărtează amestecul împreună cu părul ataşat.
2. Spatulele de lemn se folosesc pentru un singur client.

3. Spatulele refolosibile trebuie curăţate şi dezinfectate, după folosirea acestora la un singur
client, conform Tabelului privind procedurile de curățare, dezinfecție, sterilizare prezentat
anterior.
4. Orice produs cosmetic pe bază de ceară se foloseşte la un singur client, cu excepţia cerii
solide, care poate fi reutilizată doar în urma tratării în aparate speciale care o încălzesc la
temperaturi de peste 100°C şi o filtrează.
5. Produsele din ceară moale, zaharuri şi materialele-suport pentru aplicarea acestora trebuie
îndepărtate după folosirea acestora la un singur client.
6. Produsele de ceară trebuie aplicate unui client cu aceeaşi spatulă, numai pe pielea intactă.
7. Aplicatoarele personale cu roller trebuie curăţate şi dezinfectate prin dezinfecţie de nivel

intermediar cu un produs biocid, conform prevederilor legale în vigoare, după fiecare client.
8. La epilarea zonelor din apropierea sprâncenelor trebuie protejaţi ochii cu materiale adecvate.
În cazul materialelor refolosibile, acestea trebuie curăţate şi dezinfectate prin metoda
dezinfecţiei de nivel scăzut, conform prevederilor legale în vigoare, după utilizarea acestora
la un singur client.
9. Esteticianul trebuie să folosească mănuşi de unică folosinţă în timpul procedurii de epilare.
Norme de igienă privind machiajul
Machiajul se efectuează respectându-se următoarele condiţii:
a) pentru fiecare client se foloseşte un burete sau un aplicator de unică folosinţă;
b) pielea trebuie curăţată înainte de aplicarea machiajului;
c) creioanele pentru machiajul ochilor şi al buzelor trebuie reascuţite înaintea folosirii pentru
un nou client;
d) când nu sunt folosite, paletele pentru machiaj trebuie acoperite;
e) toate şervetele şi materialele de acoperire a feţei refolosibile trebuie spălate, dezinfectate şi

uscate după fiecare client, conform Tabelului privind procedurile decurățare,dezinfecție,
sterilizare prezentatanterior
Vopsirea genelor şi a sprâncenelor se efectuează respectându-se următoarele condiţii:
a) se utilizează numai produse cosmetice de colorare şi vopsire cu această destinaţie,

conformprevederilor legale în vigoare şi respectând instrucţiunile producătorului;
b) este interzisă deservirea clientului în situaţia în care se observă că acesta prezintă afecţiuni
oculare;
c) aplicatorul şi părţile de hârtie utilizate ca suport pentru vopsirea genelor sunt de unică
folosinţă.
Tratamentul cosmetic al feţei se efectuează respectându-se următoarele:
a) tratamentul cosmetic cuprinde următoarele etape: curăţarea pielii, exfolierea, aplicarea

măştilor cosmetice, folosirea lămpii roşii dermale, aplicarea curentului galvanic şi electric
cu înaltă frecvenţă, tratamentul cu abur, masajul facial, extracţia punctelor negre şi
tratamentul cu compuşi alfa-hidroxi;
b) aplicatoarele, periile, electrozii şi instrumentele refolosibile trebuie curăţate şi dezinfectate

cu un produs biocid, conform prevederilor legale în vigoare, după utilizarea acestora la un
singur client;
c) pentru fiecare client trebuie folosit un burete sau aplicator de unică folosinţă;
d) aparatul cu abur pentru tratament facial trebuie întreţinut în permanentă stare de curăţenie;
e) ventuzele de sticlă trebuie curăţate şi dezinfectate cu produse biocide prin metoda

dezinfecţiei de nivel scăzut, conform prevederilor legale în vigoare, după folosirea la un
singur client;
f) materialele utilizate pentru protecţia ochilor pot fi de unică folosinţă sau reutilizabile. În
cazul refolosirii acestora, ele trebuie curăţate şi dezinfectate cu produse biocide prin metoda
dezinfecţiei de nivel scăzut, conform prevederilor legale în vigoare, după folosirea la un
singur client.
Extracţiile se efectuează cu respectarea următoarelor condiţii:

a) lumenul extractorului de comedoane trebuie curăţat şi dezinfectat cu un produs biocid prin
metoda dezinfecţiei de nivel înalt, conform prevederilor legale în vigoare, după folosirea la
un singur client;
b) între extracţiile efectuate aceluiaşi client, aparatul de extracţie a comedoanelor trebuie şters
cu alcool pentru a se preveni contaminarea altor zone ale feţei;
c) în timpul extracţiilor esteticianul trebuie să poarte mănuşi sterile, de unică folosinţă.
Tratamentul cu compuşi alfa-hidroxi se efectuează cu respectarea următoarelor condiţii:
a) acidul glicolic trebuie folosit în conformitate cu instrucţiunile producătorului;
b) în timpul tratamentului se folosesc mănuşi sterile, de unică folosinţă;
c) în timpul tratamentului se acoperă ochii clientului pentru prevenirea accidentelor;
d) esteticianul furnizează clientului instrucţiuni verbale şi scrise referitoare la îngrijirea pielii

după tratamentul cu acid glicolic.
Norme de igienă privind manichiura și pedichiura
Manichiura cuprinde următoarele etape:
a) spălarea şi dezinfectarea mâinilor esteticianului şi ale clientului;
b) examinarea mâinilor clientului în vederea depistării bolilor dermatologice sau rănilor;
c) tăierea şi pilirea unghiilor;
d) tratarea mâinilor cu o soluţie antiseptică;
e) înmuierea, îndepărtarea cuticulelor prin mijloace mecanice: împingere, tocire şi/sau tăiere;
f) tratamentul cosmetic al cuticulelor, al unghiilor şi al mâinilor: masaj, baie de parafină etc.;
g) aplicarea lacului sau a pastelor de unghii şi a decorurilor.

Pedichiura cuprinde următoarele etape:
a) spălarea şi dezinfectarea mâinilor esteticianului şi a picioarelor clientului;
b) examinarea picioarelor clientului în vederea depistării diverselor boli sau răni, a

calozităţilor, bătăturilor etc.;
c) tratarea pielii picioarelor clientului cu o soluţie antiseptică autorizată;
d) înmuierea în apă caldă, împingerea, tocirea şi/sau tăierea cuticulelor prin mijloace
mecanice;
e) tăierea şi pilirea unghiilor;
f) tratarea şi pilirea calozităţilor şi a bătăturilor;
g) tratamentul cosmetic al cuticulelor, al unghiilor şi al picioarelor: masaj, baie de parafină etc
Aplicarea unghiilor artificale şi protezarea unghiilor tehnice şi false cuprind următoarele etape:
a) spălarea şi dezinfectarea mâinilor esteticianului şi ale clientului;
b) examinarea mâinilor clientului;
c) pregătirea unghiilor naturale prin curăţare şi tratare;
d) împingerea, tocirea şi/sau tăierea cuticulelor prin mijloace mecanice;
e) dezinfectarea unghiilor, aplicarea unui adeziv acrilic sau a unui gel special pe unghia
naturală;
f) aplicarea capsulelor prin diferite mijloace.
Înaintea efectuării procedurilor de manichiură sau pedichiură trebuie evaluată pielea din jurul
unghiilor. Încazul constatării unor leziuni profunde, tratamentul trebuie amânat.
Toate echipamentele, accesoriile şi materialele refolosibile trebuie curăţate şi dezinfectate

înainte de utilizarea lor la un nou client.
Pentru fiecare client se foloseşte un burete nou, care se aruncă după terminarea şedinţei.
Vasele pentru manichiură şi pedichiură, instrumentele refolosibile se curăţă, se dezinfectează şi

se sterilizează, conform procedurii menționate în Tabelul privind procedurile de curățare,
dezinfecție,
sterilizare prezentat anterior, după fiecare şedinţă de manichiură.
Baia de ceară parafinică trebuie curăţată şi dezinfectată după fiecare şedinţă, înainte de a fi
reumplută cu un nou conţinut.
Clienţii care solicită îndepărtarea unghiilor încrescute trebuie îndrumaţi către un medic
specialist.
În timpul procedurilor de pedichiură esteticianul trebuie să poarte mănuşi sterile, de unică

folosinţă, pentru efectuarea tratamentului la clienţii a căror piele de la nivelul picioarelor
prezintă anumite dermatomicoze cauzate de dermatofiţi. Negii trebuie acoperiţi în timpul
procedurii. În această situaţie se folosesc numai instrumente sterile, de unică folosinţă, care
vor fi aruncate după utilizare.
Este interzisă efectuarea tratamentului cu ceară în cazul clientului ale cărui mâini sau picioare
prezint leziuni deschise.
Înainte de începerea procedurii de baie cu ceară parafinică, pielea clientului trebuie ştearsă cu
o soluţie antiseptică autorizată.
Picioarele şi mâinile clientului trebuie spălate şi dezinfectate cu un antiseptic autorizat, înainte

de începerea procedurii de pedichiură, manichiură sau a băii picioarelor în parafină.
În caz de sângerare în timpul tratamentului cu ceară, pielea trebuie ştearsă imediat cu un

produs antiseptic autorizat pentru piele, înainte de a continua tratamentul.
Clientul primeşte de la estetician instrucţiuni verbale sau scrise referitoare la îngrijirea pielii
după tratament.
Norme de igienă privind operaţiunile de coafură, frizerie, bărbierit
1. Toate echipamentele şi instrumentele folosite trebuie menţinute în bună stare de funcţionare,

iar modul de utilizare trebuie să respecte instrucţiunile producătorului.
2. Părţile din echipament care se pot contamina trebuie curăţate şi/sau dezinfectate zilnic, după
necesitate, şi acoperite cu hârtie, care se va schimba periodic.
3. Pensulele şi casoletele pentru prepararea spumei de ras se curăţă şi se dezinfectează după

utilizarea
acestora la un singur client.
4. Colectarea părului se va face în saci de polietilenă, separat de alte deşeuri.
5. Echipamentul, instrumentarul şi materialele folosite pentru deservirea clientului fac parte

din următoarele categorii:
a) articole tăioase şi înţepătoare care pătrund sau pot leza pielea, cum sunt aparate şi lame de
ras refolosibile, bricege, foarfeci de tuns şi de filat etc.; după folosirea la un singur client,
articolele de unică folosinţă se aruncă, iar cele de multifolosinţă se sterilizează fizic sau
chimic, conform prevederilor legale în vigoare;
b) articole care vin în contact cu mucoasele, cu pielea lezată sau cu obiectele care susţin
articolele sterile, precum şi pensulele de ras, casoletele; după folosirea la un singur client,
articolele de unică folosinţă se aruncă, iar cele refolosibile se curăţă şi se dezinfectează prin
dezinfecţie de nivel înalt sau se sterilizează conform art. 2 alin. (1);
c) articole care vin în contact cu pielea intactă şi părul, fără să aibă contact cu mucoasele, cum
sunt bigudiuri, piepteni, clame, agrafe, perii, alte articole similare; după folosirea la un
singur client, articolele de unică folosinţă se aruncă, iar cele refolosibile se curăţă şi se
dezinfectează prin dezinfecţie de nivel scăzut sau cu un produs detergent-dezinfectant.
Normele de igienă aplicabile procedurilor de tatuare, piercing şi implant dermal
Norme de igienă generale
Înainte de începerea procedurilor de piercing, tatuare artistică, tatuare cosmetică, implantare

dermală, clientul este informat asupra posibilelor riscuri generate de procedură, asupra
măsurilor de igienă ce trebuie luate după efectuarea procedurii şi asupra altor detalii tehnice
despre tratament.
Fiecare solicitant trebuie să completeze şi să semneze o declaraţie pe propria răspundere,

conform modelului prevăzut în anexa nr. 2a) pentru operaţiunea de tatuaj sau conform
anexei nr. 2b) pentru operaţiunea de piercing. Anexele nr. 2a) şi 2b) sunt prevăzute în
Ordinul nr. 1136/2007.
Operatorul are obligaţia să comunice clientului instrucţiuni verbale şi scrise, după fiecare
şedinţă, cu privire la întreţinerea tatuajului şi a locului unde s-a efectuat piercingul.
Instrucţiunile scrise cu privire la îngrijire trebuie să avertizeze clientul asupra obligativităţii
de a informa operatorul care a efectuat tatuajul, micropigmentarea sau piercingul despre
primele semne de inflamaţie anormală, vindecare întârziată sau posibilă infecţie.
Îngrijirea după tratament se va efectua după cum urmează:
1. Operatorul furnizează instrucţiuni atât verbale, cât şi scrise, referitoare la măsurile de

îngrijire a zonei de piele tratate; instrucţiunile trebuie să specifice următoarele:
a) îngrijiri specifice după procedură;
b) avertizarea clientului de a contacta operatorul şi un cadru medical la primele semne de

inflamaţie, sângerare sau posibile infecţii;
c) recomandări cu scop profilactic.
2. Operatorii fac clientului recomandările şi instrucţiunile privind îngrijirea după tratament,

înaintea începerii tratamentului, când atenţia acestuia este mai mare.
3. Instrucţiunile se fac imediat după completarea declaraţiei pe propria răspundere şi cuprind

următoarele:
a) păstrarea igienei personale corespunzătoare pentru reducerea riscului de infectare a zonei în

care s-a realizat piercingul sau tatuajul; trebuie evitată submersia sau atingerea directă a
locului cel puţin 4 zile după tratamentul iniţial;
b) folosirea antisepticelor după tratament, evitându-se zona de aplicare a piercingului şi/sau a

tatuajului;
c) clientul trebuie informat asupra timpului de vindecare a piercingului, acesta fiind variabil în
funcţie de zona în care s-a efectuat piercingul.
4. Clienţii trebuie încurajaţi să se reîntoarcă la operatorul lor pentru beneficia de îngrijiri în

decurs de două săptămâni şi pentru a fi ţinuţi sub observaţie, în situaţia în care apare o
complicaţie a zonei tratate.
La nivelul unităţii trebuie să existe un registru care să cuprindă următoarele date:
a) data la care s-a efectuat procedura;
b) date despre client: nume şi număr de telefon;
c) procedura efectuată: tatuare artistică, tatuare cosmetică şi/sau piercing, implantare dermală;
d) situaţii în care au intervenit evenimente neplăcute cauzate de procedură
Registrele şi declaraţiile pe propria răspundere trebuie păstrate timp de 2 ani de la data

efectuării procedurii.
Prelucrarea datelor cu caracter personal de către operator se face cu respectarea prevederilor

Legii nr.677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter
personal şi liberacirculaţie a acestora, cu modificările şi completările ulterioare.
Asigurarea echipamentului de protecţie se face cu respectarea următoarelor condiţii:
1. Operatorul trebuie să folosească mănuşi sterile, de tip chirurgical, în timpul executării

procedurii, fiind obligatorie şi igiena mâinilor; folosirea echipamentului se face cu
respectarea următoarelor reguli:
a) mănuşile din latex sau vinil se folosesc pentru un singur client; pentru prevenirea alergiei
prin folosirea prelungită a mănuşilor din latex se vor utiliza mănuşi confecţionate din vinil;
b) mănuşile se înlocuiesc ori de câte ori este întreruptă activitatea şi operatorul efectuează
operaţiuni care duc la contaminarea acestora, precum şi dacă acestea sunt înţepate sau rupte
în timpul procedurii;
c) nu se folosesc mănuşi de tip menajer; acestea pot fi folosite doar pentru spălarea
instrumentarului, curăţenie şi colectarea deşeurilor rezultate în urma activităţilor prestate.
2. Operatorul trebuie să folosească echipament de lucru, lavabil, curat şi dezinfectat, sau de

unică folosinţă, bonetă cu care se acoperă părul în întregime, mască şi ochelari. În cazul în
care se anticipează posibilitatea de murdărire, trebuie folosite mâneci şi şorţ impermeabil.
3. Este interzisă folosirea prosoapelor din bumbac ca echipament de protecţie.
În vederea prevenirii transmiterii hepatitei B se recomandă:
a) imunizarea operatorului care efectuează activităţi de piercing, tatuare artistică, tatuare

cosmetică şi implantare dermală împotriva hepatitei B, atât pentru protecţia acestuia, cât şi
a clientului;
b) imunizarea împotriva hepatitei B şi a personalului angajat care este implicat în curăţarea

instrumentelor care pot penetra pielea, a produselor contaminate cu sânge şi a
echipamentelor; în situaţia în care s-a făcut imunizarea personalului expus la risc,
angajatorul trebuie să păstreze actele care dovedesc imunizarea.
Dacă un membru al personalului a suferit un accident ca urmare a folosirii unui obiect ce poate
penetra pielea, acesta trebuie să solicite control medical de specialitate.
Imunizarea nu constituie un substitut pentru respectarea normelor de igienă în cabinet.
Instruirea personalului se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind

organizarea şi certificarea instruirii profesionale a persoanelor, a însuşirii noţiunilor
fundamentale de igienă, serviciilor de îngrijire corporală şi de prim ajutor.
La angajare, operatorii trebuie să facă dovada absolvirii cursurilor de noţiuni fundamentale de

igienă, de acordare a primului ajutor şi a cursului de specialitate, cu excepţia cadrelor
medicale.
Operatorul care efectuează curăţirea şi dezinfecţia instrumentarului refolosibil trebuie să

utilizez echipament de protecţie: halat curat şi dezinfectat, precum şi mănuşi de unică
folosinţă.
Este interzisă efectuarea curăţeniei şi dezinfecţiei instrumentarului refolosibil în sala de lucru.

Curăţenia, dezinfecţia şi sterilizarea instrumentarului refolosibil se efectuează numai de către
personal instruit.
3. Igienizarea lenjeriei
· Lenjeria de protectie se schimba la fiecare client.
· Lenjeria se sterilizeaza periodic prin metode specifice.
· In timpul neefectuarii lucrarilor lenjeria se pastreaza în spatii închise în conditii igienice.
Cosmeticianul va cunoaste si va solicita materiale necesare pentru curatenie si dezinfectare (

detergenti, sapun, substante clorosodice , lavete bumbac, mopuri, maturi, bureti, hârtie, etc).
Cosmeticianul va cunoaste si aplica metode de sterilizare ( termice, chimice) si va dezinfecta

instrumentele dupa executarea fiecarei lucrari.
Spatiul de lucru se curata dupa fiecare lucrare.
Lenjeria de protectie va fi in permanenta curata si steriliyata (calcata).
Lucratorul va avea cunostinte de dermatologie (de recunoastere a dermatozelor, negilor, alunitelor,

pediculozelor, etc)
Utilizarea echipamentelor cosmetice în salonul de cosmetica
Se va face cu atentie verificarea starii tehnice si functionalitatii echipamentului specific cabinetului

de cosmetica, înainte de începerea lucrului.
Se vor identifica disfunctionalitatile echipamentelor prin observarea permanenta
a parametrilor calitativi.
Echipamentele si aparatura din dotare se vor mentinerea in conditii de buna functionare.
Aceasta se realizeaza prin solicitarea interventiei echipelor de interventie
Aparatele utilizate in tratamentul cosmetic se vor manevra cu respectarea normelor de protectia

muncii specifice.
Reglarea parametrilor echipamentului cosmetic se face functie de dorintele clientului si de tipul de
procedura ce umeaâza a se efectua.
In salonul de cosmetica intâlnim urmatoarele echipamente in dotare:
- aparate speciale de tratament cosmetic (ex.: vapofor, ionoderm, electroderm)
- echipament specific (ex.: fotoliu cosmetic, masuta cosmetica)
- echipament auxiliar (ex.: storcator fructe, frigider)
Normele de igiena trebuie respectate cu strictete, astfel materialele folosite la o clienta

(dischete, pansamente, buretei, cearceaf de unica folosinta, halat, bonetica etc.) sa nu fie refolosite ,
iar ustensilele folosite pentru realizarea proceselor de cosmetica se vor dezinfecta si piesele
aparatelor cu care se lucreaza de asemenea cu spirt sau în sterilizator.
Tot ceea ce realizeaza cosmeticiana se bazeaza pe cunostinte teoretice si practice, care se refera
la anatomia si fiziologia pielii, a muschilor pielosi si chiar pe cunostinte de anatomie a întregului
organism, acestea fiind un tot unitar.
Sala de asteptare trebuie sa fie in permanenta curata si dezinfectata, dotata cu cel putin doua
fotolii, reviste de specialitate, televizor, apa, racoritoare, cafea pentru ca ambianta placuta sa te
întâmpine înca de la început. Totodata, existenta unei toalete este indispensabila.
Salonul de cosmetica este recomandat sa aiba peste 15 mp si sa cuprinda urmatoarele utilitati:
gresie, ghiuveta, sistem de ventilatie, pereti luminosi, doua paturi (unul petru tratament cosmetical,
altul pentru epilat), dulapuri suspendate (cu materiale necesare pastrate în deplina igiena), frigider
pentru pastrarea cremelor si fructelor, prosoape, cearceafuri, papuci si halate pentru cliente, toate
de unica folosinta si un ambient placut datorat aromoterapiei si muzicii ambientale.
Tema VI UTILIZAREA INSTRUMENTELOR
INSTRUMENTE ŞI APARATE FOLOSITE LA REALIZAREA UNEI TUNSORI

–Foarfecă;
–Brici cu lamă;
–Pieptene;
–Foarfecă filat;
–Maşina nr. 0000
Pentru exercitarea meseriei de coafor, se folosesc în timpul lucrului ustensile şi aparate special
concepute în acest sens. Fiecare dintre ele necesită, pe lângă o manipulare atentă, respectarea
anumitor
reguli tehnice menite să asigure reuşita lucrărilor solicitate de clienţi, precum şi menţinerea lor în
perfectă stare de curăţenie şi funcţionare.
După întrebuinţare fiecare ustensilă trebuie dezinfectată, dacă se observă deteriorarea ei, aceasta
trebuie dată la reparat sau înlocuită. Este recomandat ca fiecare coafor să aibe trusa lui individuală
de ustensile şi aparate.
~BRICIUL~ este alcatuit din două părţi: lama şi mânerul. Se întrebuinţează atât la executarea
rasului facial cât şi la cel capilar, la curăţirea fazonului şi la executarea unor tunsori.
În ultimul timp briciul clasic, a cărui lamă era confecţionată din oţel de foarte bună calitate, dar
care necesită ascuţire şi întreţinere mai anevoioasă, a fost aproape în totalitate înlocuit cu briciul cu
lama care are avantajul ca este mai uşor de întretinut deoarece, lama, care intră în contact direct
cu epiderma clientului, este înlocuită după fiecare utilizare şi nu necesită ascuţire, aceasta făcând ca
acest instrument sa fie mai practic şi mai igienic.
~PIEPTENELE~ Este cea mai des utilizată ustensilă folosită de coafor, fie că este vorba de tuns
părul, de executarea unui uscat, la finisarea frizurii sau la pieptănarea părului după şi înainte de
spălat
Datorită acestui lucru pieptenii ce se folosesc la executarea lucrărilor de coafură trebuie să
îndeplinească anumite condiţii: să aibe suprafaţa netedă, să nu zgârie, să nu aibe dinţii ascuţiti şi
tăioşi, să nu electrizeze părul şi să nu se înmoaie la căldură.
După întrebuinţare piaptănul se spală şi se dezinfectează.
~FOARFECELE~ acest instrument se foloseşte în mai multe scopuri, datorită acestui fapt există
mai multe tipuri de foarfeci care au însă câteva elemente comune: lamele, mânerul de susţinere şi
articulaţia, ele
diferă însă din construcţie în funcţie de operaţiile la care sunt folosite:
-foarfecă de filat,
-foarfecă sasson, etc.
La fel ca şi celelalte ustensile, şi foarfecile se dezinfectează după fiecare utilizare.
~PERIILE~ în functie de operaţiile la care sunt folosite periile utilizate în salonul de coafură sunt de
diferite forme şi dimensiuni:
-perii plate, folosite la pieptănat şi descâlcit părul şi la îndepărtat mătreaţa;
-perii rotative folosite la aranjarea frizurilor;
-peria de ceafă folosită în timpul executării tunsorilor pentru îndepărtarea părului tuns.
~PUDRIERA~ este un recipient din material plastic, metal sau sticlă, prevăzut cu capac, se
folosestepentru păstrarea în condiţii igienice a pudrei.Tipuri de faţă:
–Ovală;
–Rotundă;
–Hexagonală;
–Pătrată;
–Triunghiulară.
Tipuri de păr:
–gros;
–moale;
–subţire.
Executarea tunsului în funcţie de conformaţiile cutiei craniene:
a-conformaţie craniană cu frunte înaltă, creştet teşit;
b- conformaţie craniană cu frunte mică, creştet ascuţit;
c-conformaţie craniană ascuţită.
d-conformaţie craniană cu calotă teşită şi spatele capului bombat.
Este important să cunoşti instrumentele care se folosesc la fiecare tip de lucrare.
INSTRUMENTE şI APARATE FOLOSITE LA REALIZAREA UNEI TUNSORI:
• Foarfeca;
• Brici cu lama;
• Pieptene;
• Foarfeca filat;
• Masina nr. 0000
2. Întreţinerea instrumentelor
Instrumentele se curăţă şi se dezinfectează cu rigurozitate după fiecare lucrare. Saloanele de

coafură vor asigura starea de curăţenie a echipamentelor şi instrumentelor de lucru în mod
permanent. Se impune astfel existenţa şi folosirea halatului sau al unui alt echipament de lucru.
Acesta trebuie să fie întreţinut în permanenţă curat. Sterilizarea instrumentarului utilizat se face
după fiecare
persoană.
Instrumentele se curăţă şi se dezinfectează periodic.
Salonul de coafură trebuie să fie dotat cu dezinfectanţi specifici, iar fiecare client va beneficia de
lenjerie
curată. Lenjeria murdară se va depozita în saci de polietilenă imediat după folosire, în mod separat
de cea curată.
Soluţiile de curăţare se aleg funcţie de tipul instrumentului.
Instrumentarul şi materialele rezistente la căldură trebuie sterilizate după fiecare client
MANUIREA OBIECTELOR ASCUTITE

1. Alegerea instrumentelor
Alegerea instrumentelor se face în funcţie de tipul lucrării care se execută.
Având un rol estetic deosebit de important tunsoarea este influenţată direct de evoluţia şi preferinţa
societăţii, de curentele de modă beneficiind de toate progresele tehnice.
Astfel s-a ajuns în prezent la numeroase tehnici de lucru pornind de la adaptarea tehnicilor de lucru
clasice
pentru a executa tunsori la cerinţele clienţilor după fotografii, reviste, cataloage, sau tunsori de
vedete.
Modificările aspectului standard al unei tunsori clasice trebuie facute tinând cont de faptul că
tunsoarea nou creată trebuie să pună în valoare trăsăturile frumoase şi totodată să mascheze
imperfecţiunile
cutiei craniene şi ale figurii.
Pentru reuşita acestei tunsori trebuie sa ţinem seama de:
• combinarea tehnicilor de lucru;
• noţiunile de armonizare;
• adaptarea pieptănăturilor cunoscute pentru a realiza aranjarea parului potrivită tunsorii realizate.
2. Întreţinerea instrumentelor
Instrumentele se curăţă şi se dezinfectează cu rigurozitate după fiecare lucrare.
Saloanele de coafură vor asigura starea de curăţenie a echipamentelor şi instrumentelor de lucru în
mod permanent. Se impune astfel existenţa şi folosirea halatului sau al unui alt echipament de lucru.
Acesta trebuie să fie întreţinut în permanenţă curat. Sterilizarea instrumentarului utilizat se face
după fiecarepersoană.
Instrumentele se curăţă şi se dezinfectează periodic.
Salonul de coafură trebuie să fie dotat cu dezinfectanţi specifici, iar fiecare client va beneficia de
lenjerie
curată. Lenjeria murdară se va depozita în saci de polietilenă imediat după folosire, în mod separat
de cea
curată.
Soluţiile de curăţare se aleg funcţie de tipul instrumentului.
Instrumentarul şi materialele rezistente la căldură trebuie sterilizate după fiecare client la care au
fost
utilizate, prin căldură umedă sub presiune (autoclavare) sau căldură uscată sau prin procedee
chimice.
Materialele şi aparatele care se deteriorează la căldură se sterilizează la temperatură scazută prin
tratare într-un sterilizator cu gaz. Aparatele şi lamele de ras se dezinfectează cu alcool izopropilic.
Periile de unghii se dezinfectează zilnic timp de 1 minut, sau la 650 prin menţinere în apă fierbinte
la 77-82 de 10 minute, dupa care se usucă şi se păstreaza uscate.
Pentru ras se recomanda folosirea spumelor sau a cremelor din produse comerciale tipizate şi
avizate sanitar. Nu se recomandă folosirea pensulelor şi a casoletelor pentru prepararea spumei de
ras.
Dacă totuşi se folosesc, pensulele se prelucrează după fiecare client.
Personalul trebuie să-şi dezinfecteze mâinile prin spălare cu săpun, sub jet de apă, să le usuce cu aer
cald sau cu prosop de hârtie, de unică folosinţă. + dacă pielea clientului urmează a fi supusă unor
operaţiuni posibil sângerânde, este obligatorie dezinfectarea prin spălare cu apă şi săpun, urmată de
aplicarea de clorhexidină sau de soluţie dezinfectantă adecvată.
Dintr-un coafor nu trebuie sa lipsească dezinfectantul şi sacii colectori. Fiecare asemenea prestator
de servicii trebuie să posede şi să utilizeze corespunzător sterilizatorul după fiecare persoană.
Utilizarea cloraminei în dezinfectarea instrumentarului este insuficientă şi dăunătoare deoarece
aceşti produşi chimici au o acţiune corozivă. Înainte de a fi introdus în sterilizator instrumentarul se
curăţă de păr sau de orice alte particule. Colectarea parului se va face in saci de polietilena, separat
de alte deseuri. Briciul poate transmite
SIDA, hepatita B sau C, iar pieptanul si foarfecele, diferite micoze. Specialiştii recomandau
sterilizarea în etuva sau cea chimică, după caz, pentru că instrumentele respective vin în contact cu
sângele clienţilor, în aceleaşi condiţii cu instrumentarul folosit de medici.
Mai mult, "dacă înainte de introducerea în autoclav, instrumentarul nu a fost curăţat, dezinfectat şi
uscat, se poate forma o peliculă, numită biofilm, care protejează agenţii patogeni". Dispozitivele cu
ultraviolete pe care le cumpăraseră farmaciile din lanţul Igiena nu erau considerate corespunzătoare.
Pentru a întări normele existente, specialiştii Ministerului Sănătăţii au propus noi reglementări, mai
restrictive. Dacă vor fi adoptate, coaforii pot face închisoare în cazul în care utilizează un
instrumentar nesterilizat, deoarece sunt vinovaţi de "imbolnăvire de culpă".
Principalele schimbări sunt necesare pentru a evita ambiguităţile. Acestea ar putea oferi portiţe de
scăpare pentru cei ce vor să evite cheltuielile legate de sterilizare. Normele propuse de Ministerul
Sanatatii, paradoxal, sunt inspirate din legislaţia americană şi canadiană.
Acolo prestatorii de servicii sunt primii interesaţi să nu apară probleme. Lasând la aprecierea lor
când să considere că instrumentele sunt expuse unui risc critic de contaminare şi când să-l considere
"necritice", este de aşteptat ca toţi utilizatorii să aleagă varianta mai comodă. De aceea, în loc de
sterilizare la autoclav, ei vor folosi doar soluţii dezinfectante.
Legislaţia europeană, mai strictă, consideră că toate instrumentele trebuie considerate ca fiind cu
risc critic. Alte ambiguităţi din norme sunt legate de tipul dezinfectantului. Efectul acestuia trebuie
să fie
"bactericid, fungicid sau virulicid", scrie în proiectul de act normativ.
Legislatia europeană a înlocuit "sau" cu "şi", astfel încât să nu mai lase la aprecierea unui angajat
natura riscului, ci să fie acoperite toate posibilităţile.
3. Utilizarea instrumentelor
Toate instrumentele se mânuiesc cu foarte mare atenţie, evitând producerea de leziuni clientului.
Foarfeca de tuns
Foarfeca de tuns este folosită pentru tăierea părului în cadrul realizării tunsorilor bărbăteşti sau de
damă.
Foarfeca de tuns este alcătuită din:
lamele foarfece i, a căror parte interioară se numeşte tăiş
articulaţia -locul unde lamele foarfecei se încrucişează şi sunt fixate cu un şurub
coada foarfece i-formată din 2 componente prevăzute cu
lăcaşuri pentru degete
Foarfeca de filat
Foarfeca de filat este folosită pentru filarea părului.
Avantajul folosirii foarfecei de filat este obţinerea de lungimi diferite ale firelor de păr, fără a se
forma trepte vizibile.
Foarfecele de filat sunt de două tipuri:
1. foarfeca dinţată fin pe două părţi
-taie, la o închidere, aproximativ o treime din numărul firelor de păr
- este recomandată pentru filarea părului uscat.
2. foarfeca de modelat, dinţată doar pe o parte
- taie, la o închidere, aproximativ jumătate din numărul firelor de păr.
Mânuirea foarfecei de tuns
Reguli de protecţie a muncii în mânuirea foarfecei de tuns
- Lucrătorul trebuie să poarte echipamentul de protecţie.
- Se vor folosi doar instrumente tăioase fabricate din oţel
inoxidabil.
- Instrumentele tăioase nu se ţin în buzunar.
- Înainte de începerea lucrului, instrumentele trebuie verificate.
Dacă foarfeca prezintă jocuri în articulaţii, va fi dată la reparat.
- Instrumentele tăioase vor fi mânuite cu grijă pentru a nu produce
răniri lucrătorului, colegilor sau clientului.
- Instrumentele tăioase nu vor fi manipulate cu mâna udă.
Reguli de mânuire a foarfecei de tuns
- Aşezaţi foarfeca cu vârful spre stânga. Capul şurubului
trebuie să fie orientat în jos.
- Introduceţi degetul mare al mâinii drepte în lăcaşul de
jos, iar inelarul în celălalt lăcaş, până la a doua falangă.
- Puneţi degetul arătător şi cel mijlociu pe partea
superioară a cozii foarfecei.
- Pentru a ţine fix foarfeca şi a o conduce sigur, apăsaţi
cu degetele arătător, mijlociu şi inelar pe partea superioară a cozii
acesteia.
- În timpul tunsului, se mişcă uniform doar lama
superioară a foarfecei acţionată de degetul mare. Lama inferioară
rămâne nemişcată.
Important!
Dacă foarfeca este acţionată cu toate degetele, ea nu este condusă uniform. Aceasta se va reflecta
negativ în calitatea tunsorii.
Pentru a exersa mânuirea foarfecei de tuns:
- Nu introduceţi prea mult degetul mare în lăcaş, deoarece nu veţi putea manevra foarfeca.
- Spijiniţi foarfeca închisă, cu lama inferioară, pe arătătorul mâinii stângi.
- Cu ajutorul degetului mare, deschideţi şi închideţi foarfeca astfel sprijinită. Trebuie să se mişte
doar lama acţionată de degetul mare.
- Retrageţi din timp în timp degetul arătător care susţine lama inferioară a foarfecei şi continuaţi să
acţionaţi lama superioară cu degetul mare.
Mânuirea foarfecei de tuns împreună cu pieptenul
Pe parcursul realizării tunsorilor, foarfeca şi pieptenul se
folosesc concomitent. De aceea, este foarte importantă deprinderea
mânuirii foarfecei de tuns împreună cu pieptenul.
-Introdu inelarul mâinii drepte în orificiul superior al foarfecei.
Răsuceşte mâna în jos şi ţine foarfeca cu mâna uşor flexată.
-Împinge foarfeca spre interiorul palmei. Ia piptenul tot cu mâna dreaptă şi ţine-l cu degetul mare şi
cu arătătorul.
- Repetă exerciţiul până când vei reuşi, fără efort, să ţii într-o mână foarfeca şi pieptenul împreună.
-Având în mâna dreaptă pieptenul şi foarfeca, separă cu ajutorul pieptenelui o şuviţă de păr de 5cm
lăţime şi 2cm grosime.
-Prinde şuviţa între degetul arătător şi cel mijlociu şi ridic-o perpendicular pe cap.
-Trece pieptenul în mâna stângă şi fixează-l între degetul mare şi mijlocul mâinii. Ţine foarfeca în
poziţia optimă pentru tuns şi taie vârfurile şuviţei.
Noţiuni generale de transmitere şi prevenire a bolilor

Bolile unghiilor nu vor fi tratate niciodată de către manichiuristă. Totuşi manichiurista trebuie să
recunoască unele iregularităţi sau probleme ale unghiilor care pot fi totuşi lucrate de către ea şi să le
deosebească de bolile care vor fi tratate de medic.
Bolile se transmit cu ajutorul bacteriilor. Bacteriologia este ştiinţa care studiază bacteriile. Bacteriile
sunt clasificate în două categorii şi anume:
- patogene
- nepatogene
Bacteriologia este ştiinţa care studiază bacteriile şi în special pe cele care produc boli.
Bacteriile sunt organisme unicelulare de dimensiuni microscopice (microrganisme). Practic se
găsesc peste tot în aer, apă, în alimentaţie, în corpul uman (în gură, în intestine, pe piele)
Patogenitate – capacitatea unui microb de a învinge sistemul de apărare al organismului şi de a
determina un proces infecţios specific, manifestat clinic.
Bacteriile nepatogene nu produc îmbolnăvirea şi sunt considerate inofensive.
Bacteriile patogene sunt dăunătoare şi stau la baza apariţiei bolilor.
Bacterii patogene:
a) Cocii – celule rotunde sau ovale care singure sau în grup formează trei tipuri de bacterii:
- displococii – produc pneumonia
- streptococii – produc infecţii serioase dacă de exemplu avem tăieturi netratate
în piele
- stafilococii – cresc sub formă de ciorchine şi cauzează abcese şi furuncule
b) Bacilii – cauzează TBC, dizenterie, febră tifoidă
c) Spirillia – cauzează sifilisul
Paraziţi şi viruşi
Paraziţii se transmit cu ajutorul animalelor şi plantelor
Viruşii sunt cele mai mici microrganisme ce intră în celule, cresc şi se reproduc până când celula
este distrusă şi apoi se mută la altă celulă.
Virusul HIV este cel mai de temut virus al zilelor noastre. Acesta slăbeşte imunitatea prin
distrugerea celulelor albe ale sângelui.
Căile de transmitere a bacteriilor sunt:
- gura
- nasul
- ochii
- pielea rănită
Rezistenţa fiecărei persoane este dată de imunitate. Imunitatea poate fi:
- naturală
- artificială
Imunitatea naturală este dobândită la naştere şi înseamnă rezistenţa corpului la boli.
Imunitatea artificială este dobândită în urma supunerii corpului la o medicaţie sau tratament
adecvat.
Înlăturarea bacteriilor patogene se realizează prin sterilizare. Sterilizarea se poate executa astfel:
a) cu ajutorul agenţilor fizici:
- căldură uscată – procesul constă în expunerea obiectelor ce urmează a fi sterilizate la o
temperatură
ridicată de aproximativ 300-320 grade Celsius, temperatură la care mor bacteriile.
- căldură umedă – constă în imersia obiectelor şi fierberea lor în apă timp de 20 minute. Această
metodă nu
se mai foloseşte.
- radiaţiile ultarviolete – reprezintă cea mai folosită şi mai eficace metodă de sterilizare a
instrumentelor după
ce acesea au fost spălate cu apă şi săpun şi uscate.
b) cu ajutorul agenţilor chimici:
- antisepticele încetinesc procesul de dezvoltare al bacteriilor fără însă a le distruge
Antisepticele pot fi: - tinctură de iod 2% în alcool etilic
- acid boric soluţie 5% în apă distilată
- apă oxigenată 3%
- germicidele (dezinfectanţii) fac bacteriile inactive
Germicidele pot fi: - formaldehidă 40%
- alcoolul etilic 80 grade (alcool sanitar)
- soluţie amoniac
- hipoclorit de sodiu
Instrumentele folosite de manichiuristă se vor dezinfecta în mod obligatoriu după fiecare client,
fiind
o posibilă sursă de transmitere a diverselor boli.
Regimul deseurilor specifice serviciilor
1. Cabinetul trebuie sa fie dotat cu mijloace pentru precolectarea si colectarea deseurilor
periculoase, precum si a celor menajere: recipient cu capac, pubela, containere si saci colectori de
unica
folosinta; colectarea, depozitarea, transportul si neutralizarea deseurilor se fac conform prevederilor
legale in
vigoare.
2. Spatiul de depozitare trebuie sa existe in fiecare cabinet (unitate). In situatia in care nu a fost
prevazut in proiect un spatiu pentru depozitare temporara, se va construi sau se va amenaja ulterior.
3. Spatiul de depozitare temporara trebuie sa aiba doua compartimente, si anume:
-un compartiment pentru deseurile periculoase (daca este cazul), prevazut cu dispozitiv de inchidere
care sa permita numai accesul persoanelor autorizate
-un compartiment pentru deseurile asimilabile celor menajere, amenajat conform normelor de igiena
privind mediul de viata al populatiei.
4. Durata depozitarii temporare va fi cat mai scurta posibil, iar conditiile de depozitare vor respecta
normele de igiena in vigoare.
5. Pentru deseurile periculoase (daca este cazul) durata depozitarii temporare nu trebuie sa
depaseasca 72 de ore, din care 48 de ore in incinta cabinetului si 24 de ore pentru transport si
eliminare finala.
6. Transportul deseurilor in incinta cabinetului (unitatii) se face pe un circuit separat de cel al
clientilor, containerele de depozitare dezinfectandu-se dupa fiecare descarcare.
7. Deseurile produse in cabinet (unitate) trebuie eliminate prin procedee autorizate specifice fiecarei
categorii de deseuri, respectiv:
- incinerarea;
- depozitarea in depozitul de deseuri;
- includerea in ciclul de eliminare a deseurilor municipale.
8. Angajatorul este obligat sa nominalizeze persoana responsabila cu activitatea de eliminare a
deseurilor.
9. Incaperile sau platformele impermeabilizate amenajate pentru depozitarea recipientelor de
colectare a reziduurilor solide trebuie sa fie racordate la un hidrant si la reteaua de canalizare,
pentru a fi curatate cand este necesar, cat si pentru spalarea si dezinfectia recipientelor.
4.Utilizarea aparatelor electrice
USCĂTORUL DE PAR~ este aparatul ce se foloseşte pentru uscatul şi aranjatul frizurilor după
spălatul părului. Este strict interzisă manipularea uscătorului de păr cu mâna udă.
~APARATUL ELECTRIC DE MASAJ~ se întrebuinţează pentru masajul facial, capilar şi
corporal. Coafarea este un proces care are o incarcatura emotionala prin faptul rezultatul sau este
legat de aspectul, de imaginea noastra, de impresia pe care ceilalti si-o formeaza despre noi.
Totodata, aranjarea coafurii este o expresie a imaginatiei si a personalitatii noastre. Asadar, printre
motivele pentru care folosim produsele de
coafat sunt:
- ma ajuta sa arat ingrijita / aranjata
- ma ajuta sa arat eleganta
- pot obtine look-ul pe care mi-l doresc
- ma ajuta sa ies in evidenta
- ma ajuta sa ma simt bine
- arat moderna
- ma simt atragatoare
- imi permit sa-mi controlez parul
- dau volum parului
- dau stralucire parului
- miros placut
Cele
mai
cunoscute produse de coafat sunt fixativul, spuma de par, gelul si ceara, insa exista si
produse care ofera beneficii speciale, cum sunt spuma modelatoare, fluidul pentru volum, crema
elastica, etc.
Fixativul este un produs pe care se foloseste pentru a finisa coafura, fixand-o in forma dorita. Se
pulverizeaza uniform pe parul uscat, de la o distanta de aprox. 20 cm, protejand ochii. Pentru extra
volum se pulverizeaza fixativul la radacina firului in sensul invers de crestere al acestuia si apoi se
da coafurii forma dorita.
Spuma de par se foloseste pentru a modela coafura si pentru a-i da volum. Daca parul este ondulat,
cu ajutorul spumei se pot defini foarte usor buclele. Spuma se aplica pe parul umed, se maseaza
uniform cu palmele pe tot parul, iar apoi se lasa parul sa se usuce natural sau se foloseste foehn-ul.
Se poate aplica spuma si pe parul uscat pentru improspatarea coafurii.
Gelul se foloseste pentru a da forma suvitelor, pentru a le defini, pentru a le modela, oferindu-le
luciu si aspectul de par umed. Se aplica in cantitati mici pe parul umed sau uscat cu varfurile
degetelor, aranjandu-se dupa dorinta coafura. Gelul se foloseste in special pe parul scurt, pentru a
modela tepi sau pentru a aranja bretonul, dar se pot defini usor suvitele si daca parul este mai lung.
Ceara este ideala pentru aranjarea varfurilor si realizarea efectelor stralucitoare, mai ales pentru
coafurile pe par scurt sau de lungime medie. Se aplica numai pe parul uscat, omogenizand o
cantitate mica in palme si modeland apoi varfurile suvitelor. Ceara protejeaza varfurile uscate si le
da un aspect sanatos.
Produsele de coafat de buna calitate contin ingrediente alese astfel incat, pe langa efectul de
aranjare, sa protejeze, sa hraneasca sau hidrateze firele de par. Asadar parul nu se va deteriora daca
se folosesc produse de coafat de calitate, ci va avea un aspect ingrijit!
Un ondulator, o perie rotativa sau o placa de intins parul constituie o investitie buna pentru orice
femeie.
Cand ai un program alert si nu iti permiti sa pierzi foarte mult timp, un asemenea aparat te ajuta sa
te coafezi singura in fata oglinzii, fara sa fii nevoita sa iti faci programare la coafor. Asadar, poti
avea bucle mari, carlionti sau un par perfect drept in numai cateva clipe chiar la tine acasa.
Ondulatorul
Buclele infrumuseteaza fata oricarei femei, fie ca este vorba despre onduleuri mari si bogate sau de
unele mici si spiralate. O astfel de coafura este o schimbare de look impresionanta si poate fi la
indemana oricarei femei care detine un astfel de aparat
Ondularea suvitelor dureaza intre 30 si 60 de minute, in functie de lungimea si desimea parului. Pe
langa ondulator, mai ai nevoie de spray fixativ sau ceara, cateva cleme si un ser pentru stralucire
(acesta este insa un produs optional).
Procesul de ondulare trebui sa aiba loc dupa ce parul a fost spalat, uscat si pieptanat. In functie de
densitatea suvitelor dorite iti poti imparti parul in mai multe parti. Astfel, daca iti doresti o coafura
cu volum, cu multe bucle, trebuie sa ondulezi cate o suvita subtire de par. Dupa ondularea fiecarei
suvite aceasta se da cu putin fixativ.
Parul
des si
gros
se onduleaza mai repede si mai bine decat cel rar si moale.
Atentie! Nu iti pieptana suvitele ondulate. Eventual, daca vrei sa le separi si sa para mai dese, iti
poti trece degetele prin par.
Ondulator Philips
Acesta este prevazut cu un invelis ceramic care protejeaza firele de par. Poate fi comandat online.
Ondulator Remington
Acest model se incalzeste instant, are un diametru de 38 mm (pentru bucle naturale) si are invelisul
din ceramica si teflon. Ondulatorul are un control variabil al caldurii pentru toate tipurile de par.
Perie rotativa
Peria rotativa este un accesoriu foarte util pentru o coafare rapida. Aceasta este un aparat 2 in 1
pentru ca indeplineste atat frunctia uscatorului clasic, cat si a periei de par. O poti folosi dupa
fiecare spalare pentru a da parului tau o forma lejera, sau pentru a-ti intoarce parul in interior sau in
exterior.
Perie de coafat Rowenta
Acesta este un produs multifunctional, fiind o combinatie de uscator cu perie. Are doua reglaje de
viteza, pentru executie mai rapida.
Perie rotativa Braun
Aparatul este prevazut cu sistem de incalzire pe aburi si permite uscarea rapida a parului. Aceasta
perie este insotita de trei accesorii: o perie mare pentru bucle voluminoase, o perie mica pentru
bucle medii si un accesoriu care confera parului volum.
Placa de intins parul
Daca ai un par cret, ondulat sau pur si simplu „neascultator”, placa de intins parul este un ajutor de
nadejde.
De cativa ani, parul drept este o coafura la moda in special adaptat tinutei office, deoarece inspira
eleganta si seriozitate. Tocmai de aceea si folosirea frecventa a acestui aparat a creat o serie de
controverse:
dauneaza sau nu, parului? Astfel, pe piata a aparut o gama larga de modele din ce in ce mai
performante pentru a proteja sanatatea parului.
Aparatul vine, de obicei, insotit de alte accesorii destinate creponarii sau realizarii buclelor in
valuri.
Totusi, este de evitat utilizarea acesteia in exces pentru ca poate dauna structurii firelor de par.
Placa de intins parul Rowenta
Aparatul are un termostat variabil de la 80 grade la 175 grade, cinci reglaje de temperatura, placi
ceramice si protectie de supraincalzire.
Placa de intins parul Philips
Contine perie de modelare, dispozitiv mare pentru coafat, dispozitiv mic pentru coafat, spirala,
bucle. Toate placile sunt din ceramica.
Uscator de par
Ultimul, dar nu cel din urma este feohnul sau uscatorul de par. Acesta are un rol foarte important in
coafarea parului. Desi este indicat ca aparatul sa fie utilizat doar ca este necesar (utilizarea frecventa
distruge calitatea firului de par), fiecare femeie ar trebui sa detina un feon.
Uscator de par Braun
Un aparat mic si compact, cu doua nivele de temperatura si doua viteze. Un aspect important al
acestui aparat este faptul ca datorita dimensiunilor sale reduse poate fi bagat cu usurinta in orice
geanta de voiaj.
Uscator de par Rowenta
Un aparat puternic care poate usca rapid parul, indiferent de lungimea sau desimea lui. Acesta este
prevazut cu un difuzor de volum care iti va permite sa iti faci o coafura bogata in numai cateva
clipe.
Tema VII APROVIZIONAREA CU MATERIALE
Desfasurarea continua a proceselor de productie impune asigurarea întreprinderii cu resurse

materiale în cantitatile si ritmurile cerute de consumul productiv: materii prime, materiale, utilaje,
piese de schimb. Prin aprovizionarea tehnico-materiala [6] se deruleaza activitati care asigura
planificarea, realizarea si evidenta resurselor materiale, a utilajelor, a energiei precum si deplasarea
acestora de la furnizor la consumator. Aprovizionarea trebuie sa satisfaca urmatoarele cerinte:
- sa stabileasca nivelul real, judicios fundamentat al diferitelor materiale achizitionate;
- sa repartizeze si sa asigure o miscare rationala a mijloacelor de productie de la producator la
consumator;
- sa asigure o largire continua a bazei de materii prime;
- sa realizeze o valorificare superioara a resurselor materiale;
- sa asigure cresterea eficientei economice prin accelerarea vitezei de rotatie a cheltuielilor
variabile.
Activitatile derulate la nivel tactic în aprovizionare trebuie sa conduca la simplificarea si marirea
operativitatii în achizitia de material la reducerea cheltuielilor aferente operatiilor de transport,
depozitare, manipulare, stocare precum si la îmbunatatirea conditiilor de lucru si a organizarii din
cadrul departamentului specializat.
Aprovizionarea unei întreprinderi industriale are un caracter dinamic:
- în planificare; aprovizionarea trebuie permanent corelata cu planul de productie care la rândul
sau este fundamentat si influentat de fluctuatia cererilor;
- în realizarea efectiva; pentru ca mentine un contact permanent cu toti furnizorii traditionali sau
potentiali, urmareste evolutia produselor si a materiilor prime, comunica continuu cu furnizorii
pentru a respecta termenii contractului si a obtine conditii de achizitii cât mai avantajoase.
1. Stabilirea necesarului de materiale
• mobilier specific: fotoliu de frizerie, chiuvetă, scaune pentru așteptare, măsuță

pentru reviste, sterilizator, dulăpior cu medicamente
• instrumente și dotări specifice: perii, foarfece, bigudiuri, presă, uscător, cască,
pensule
• produse specifice: șampon, balsam, vopsea de păr, gel, fixativ, spumă de păr,
tratament de păr
2.Primirea materialelor
Fiecare intreprindere isi stabileste propria politica de aprovizionare.
Prin politica de aprovizionare intelegem:
- Cu ce cantitate de marfuri ne aprovizionam?
- Care sunt preturile acestor marfuri?
- Cum se aleg furnizorii ?
- Ce forma de aprovizionare alegem?
Pentru o buna aprovizionare , intreprinderea alege varianta care raspunde cel mai bine
urmatoarelor criterii:
-calitatea produselor
-pretul produselor
-termenele de livrare
-conditii de plata
-costurile aprovizionarii
-garantia respectarii contractului;
-serviciile ce insotesc livrarile.
Exista mai multe forme de aprovizionare:
-aprovizionare pe masura aparitiei nevoilor de consum;
-aprovizionare pe o perioada determinata;
aprovizionare anticipata, in functie de conjunctura pietei;
-aprovizionare frecventa cu cantitati mici;
-aprovizionare speculativa;
Organizarea aprovizionarii tehnico-materiale trebuie astfel condusa, incat sa contribuie la:
- asigurarea completa, complexa, si la timp a unitatii economice cu mijloacele de
productie;
- asigurarea conditiilor optime de depozitare;
- alimentarea rationala a locurilor de munca;
- utilizarea rationala a resurselor materiale, respectand normele de consum si stocurile de
productie stabilite.
Exista urmatoarele sisteme de aprovizionare tehnico-materiala:
a) sistem functional care grupeaza activitatile compartimentului de aprovizionare pe
urmatoarele sectoare:
- sector de programare (intocmeste programul de aprovizionare, stabileste graficele de
alimentare a locurilor de munca, organizeaza evidenta aprovizionarii);
- sectorul de materiale (desfasoara activitate operativa de aprovizionare propriu-zisa a
sectiilor, atelierelor si locurilor de munca pe baza graficelor intocmite de sectorul de
aprovizionare)
- sectorul de depozite materiale(asigura receptia si pastrarea materialelor si le pregateste
pentru constructie).
Sistemul functionalse aplica pentru intreprinderile care folosesc o gama redusa de resurse
materiale.Are ca dezavantaj separarea activitatilor pe cele trei sectoare, ceea ce determina
dispersarea raspunderilor privind aprovizionarea tehnico-materiala.
b) sistemul de organizare pe grupe de materiale presupune constituirea de sectoare de
aprovizionare-depozitare pentru fiecare grupa principala de materiale - grupa materialelor
chimice, grupa materialelor textile, grupa materialelor lemnoase etc.
Fiecare sector cuprinde totalitatea activitatilor de aprovizionare si depozitare a grupei
respective.Acest sistem de aprovizionare se aplica in intreprinderile mari, avand avantajul ca
reuneste organizatoric functiile de baza ale aprovizionarii in acelasi sector de aprovizionare-
depozitare.
c) sistemul de organizare in fuctie de destinatia de consum a resurselor materiale presupune
organizarea de sectoare de aprovizionare-depozitare pentru fiecare sectie.Avantajul principal
al sistemului il constituie legatura directa dintre activitatea de aprovizionare-depozitare si
activitatea sectiilor de productie.
d) Sistemul mixt de organizare a aprovizionarii tehnico-materiale presupune ca pentru unele
resurse materiale(materiale auxiliare)sa se constituie sectoare speciale de aprovizionare-
depozitare pentru aceste materiale, iar pentru materialee principale sa se organizeze sectoare
care sa se ocupe cu aprovizionarea si depozitarea pentru fiecare sectie in parte.
3.Aranjarea materialelor
Salonul trebue sa fie dotat cu: vitrine, firma, oglinzi mari de cristal, mobilier modern,
compus din fotolii de frizerie sau de coafura, chiuvete, noptiere, masute pentru reviste si ziare,
fotolii, canapele, scaune si taburele pentru asteptare, perdele si draperii, loc de munca special pentru
pedichiura si pentru masute de manichiura.
De asemenea trebuie amenajata o garderoba pentru clienti si o garderoba pentru personal; o

casa pentru incasarea veniturilor obtinute de catre cei ce lucreaza in cadrul salonului respectiv;
toalete (w.c.) pentru personal cat si pentru clienti.
Salonul trebuie sa aiba instalatii electrice, de alimentare cu apa si de canalizare si instalatii

de aerisire, toate in stare buna de functionare, deoarece se lucreaza cu substante chimice. De
asemeni salonul trebuie sa aiba o instalatie de incalzire centrala sau aparat Boyler pentru asigurarea
apei calde in permanenta. Salonul trebuie sa fie dotat cu un dulap special sau o magazie unde sa se
depoziteze mateialele necesare productiei, precum si un dulap mai voluminos pevazut cu rafturi
unde se pastreaza lenjeria, un dulap sanitar cu baremul de medicamente si cusete speciale pentru
pastrarea ustensilelor si materialelor lucratorilor respectivi. Fiecare loc de munca trebuie sa
aiba iluminatul electric corespunzator, deasupra oglinzii, iar pe plafon se vor instala grupuri de
iluminat mai puternice pentru a da o lumina uniforma. De asemenea trebuie sa fie instalate prize
electrice la fiecare loc de munca, pentru folosirea aparatelor electrice.
Tema VIII UTILIZAREA MATERIALELOR
Prosopul pentru comprese - este confectionat dintr-un material plusat de diferite culori.
Prosop flusat - se utilizeaza dupa spalat sau frectii,este confectionat dintr-un material flusat
de diferite culorii pentru a fi cat mai atragator.
Servetul de ras - este confectionat dintr-un material plusat si se foloseste la uscarea fetei.
Servetul – cu ajutorul servetului se sustine mana in timpul executarii manichiuri.
Vata - este un material din bumbac, este degresata si dorcita fiind intrebuintata pentru
pansamente si stergerea locului de pe unghii.
Manta de vopsit - este confectionata din material plastic, impermeabil sau material de
cauciuc de preferinta de culoare inchisa.
Pelerina speciala pentru protejearea vestimentatiei clientei - este confectionata pentru
saloanele de frizerie si panza alba nu sifon. La coafura se confectioneaza in ultimul timp din
materiale colorate pastel sau imprimat. Dimensiunile mantalei sunt mai mari astfel sa acopere
clienta cat sta pe fotoliu si sa o protejeze de apa, fire de par, de vopsea, sau de substante care se
utilizeaza la diferite lucrari. Mantaua are o croiala speciala. Una din laturi este croita in semicerc
petrecanduse in jurul gatului legandu-se cu doua sireturi.
Manusi - sunt confectionate din material plastic,de unica folosinta.Se folosesc la vopsitul
parului.
Halat de protectie - Desi este un obiect de lenjerie personala, individuala (o haina de
protectie), pe care lucratorul il poarta numai in orele de program. Pentru prestigiul salonului si al
lucratorului se recomanda ca halatul sa aiba o croiala moderna si sa fie confectionat in culori pastel
sau albe.
1.Alegerea materialelor
Briciul este confectionat dintr-un material inoxidabil si se foloseste la barbieritul fetei si a
capului, la executarea tunsorilor plastice, anumitor faze de operatii la tunsori si la lucrarile de
mustati sau barbi. Briciul este folosit de unii coafori care executa cu ajutorul sau anumite tunsori
moderne.
Cureaua si piatra de ascutit briciul sunt folosite la ascutirea briciului, deoarece dupa
intrebuintare, dintii mici ai lamei briciului se indoiesc si briciul nu mai este bun. Aceasta este
confectionata din piele si din panza de in; cea mai buna este cureaua de iuft obtinuta din piele de
cal.
Foarfecele de tuns - folosite in diferite scopuri a dus la aparitia a numeroase tipuri care, desi
au elemente comune (lamele, manerul de sustinere si articulatia) se diferentiaza prin constructie,
forma si dimensiune. O data cu extinderea tunsorilor pe par scurt au aparut modele noi: mai lungi ,
mai subtiri, cu o lama cu taisul drept, iar cealalta cu taisul crestat sau cu ambele taisuri crestate ,
foarfecele de filat. Dupa intrebuintare acestea se curata de par, se usuca pentru a nu oxida, iar din
cand in cand se unge la articulatii putin ulei. Foarfecele de tuns sau de filat sunt construite din otel
inoxidabil, deci nu oxideaza.
Lama de tuns sau aparatul cu lama. Pentru a asigura un tuns corespunzator modern este
necesar sa se intrebuinteze briciul sau aparatul cu lama de tuns. Acest aparat poate tine locul
foarfecelor de filat. Cu ajutorul acestuia se poate tunde si fila usor parul in bune conditii. Tunderea
cu lama este avantajoasa deoarece asigura o buna calitate fara a provoca accidente de taiere.
Pieptenele este confectionat din os, corn, celuloid sau metal. Un pieptan bun trebuie sa nu
electrizeze parul, sa nu se indoaie la caldura, dintii sa nu fie taiosi sau ascutiti.
Bigudiurile sunt obiecte de forma cilindrica avand dimensiuni diferite. Se utilizeaza la
rularea parului pentru obtinerea unei ondulatii. Acestea sunt de doua feluri:
- bigudiuri pentru ondulatie cu apa – confectionate din material plastic sau
metal;
- bigudiuri pentru ondulatie permanenta sunt confectionate plastic, lemn si
ebonita
Peria de scuturat care ajuta la indepartarea parului cazut de la tuns fiind confectionata din
par foarte moale si foarte lung, prevazuta cu un maner din lemn sau metal.
Periile pentru cap – se folosesc la uscarea parului, pentru a-i da o forma placuta, pentru
volum. Periile din plastic se folosesc la ondularea si finisarea parului.
Pensula pentru ras – se foloseste la sapunire inainte de ras.
Pensula pentru vopsit - este confectionata din material plastic cu par mai lung.Se foloseste
numai la vopsirea parului.
Periile circulare: cu dinti metalici sau din plastic se folosesc la ondularea sau finisarea
parului.
Sapuniera – se utilizeaza la sapunit. In ea se pune apa calda si se inmoaie pensula.

Pudriera – este un recipient din material plastic, cu capac in care se pastreaza in conditii
igienice pudra.
Vasul de sticla, portelan sau plastic - se foloseste la permanentul parului; niciodata nu se
foloseste la vopsirea parului, vas de metal pentru ca oxideaza.
Stropitorul de par fiind confectionat din sticla sau plastic, este utilizat la udarea parului,
inainte de a se incepe tunsul.
Főnul de uscat parul se foloseste la uscarea parului dupa spalare sau tuns, cat si la obtinerea
unor frizuri sau coafuri moderne.
Masina de tuns electrica – se foloseste la executarea tunsorilor foarte scurte. Dupa fiecare
tuns, masina se curata.Ea se unge cu ulei cam la 4-7zile.
Cazan de comprese - este folosit pentru dezinfectarea ustensilelor.
Aparatul de masaj – se foloseste pentru masajul capului.
Scafa – se foloseste la spalatul parului sustinut capul clientei. Poate fi din metal sau plastic,
are un picior lung pe care se poate regla inaltimea scafei.
Casca electrica pentru uscatul parului - este compusa dintr-un picior pentru casca
propriuzisa. Acesta are un motor electric ce antreneaza o elice in fata caria este asezata o rezistenta
electrica si un gratar protector. Casca poate fi reglata la o temperatura de la fierbinte la rece necesar
uscarii parului. Unele dintre acestea au un termostat care opreste functionarea dupa expirarea
timpului programat pentru uscarea parului.
Foarfeca pentru unghii - este de format mic, are lamele de tuns ascutite si drepte (necurbate).
Se utilizeaza la taierea unghiilor.
Foarfeca pentru pielite - se caracterizeaza prin partile fine, lame de taiere subtirii si usor
curbate. Se foloseste la taierea pelitelor din santul preunghial.
Cutitasul pentru pielite - este confectionat din otel, prevazut cu un maner care poate fi: din
plastic, corn, lemn cu o lama de taiere deosebita, seamana ca forma unui cutit. Se utilizeaza la
dezlipirea pielitelor din santul preunghial.
Cutitasul pentru carmin - este confectionat din otel prevazut cu un maner din plastic, corn
sau lemn . Are varful ascutit in forma de sageata.Se utilizeaza la aplicarea carminului.
Pila flexibila - este o lama de otel prevazuta pe ambele suprafete striati foarte fine si
ascutite. Se foloseste pentru pilirea unghiilor, la forma si finisarea unghiilor in operatia de scurtare.
Vas pentru apa - este confectionat din plastic. Se foloseste la inmuierea pielitelor.
Clestii – exista doua tipuri:

- clestele mare – compus din doua brate puternice, unul din ele fiind prevazut cu
un suport de sprijin pentru a asigura stabilitate si precizie mainii in timpul
manevrarii. Se foloseste la taierea unghiilor si scoaterea colturilor foarte mari.
- clestele mic – asemanator ca forma clestelui mare dar redus ca dimensiuni. Se
foloseste la scoaterea colturilor foarte mici ale unghiilor, precum si pentru
scoaterea si curatarea bataturilor de sub colturile unghiilor incarnate.
Bisturiul – este format dintr-un maner de care se fixeaza lama; aceasta este usor scobita
(concava) pe unda din fete si ascutita la varf. Bisturiurile au mai multe marimi , fiecare marime
fiind indicata prin numere si folosindu-se in anumite operatii.
- Bisturiul nr.1 se foloseste la taierea straturilor cornoase de pe falange.
- Bisturiul nr. 2 are lama mai mare si se foloseste numai la taierea straturilor cornoase
de pe talpa piciorului.
- Bisturiul nr.3 are lama mai lata si se foloseste numai pentru taierea straturilor cornoase
de pe calcai.
- Bisturiul nr. 4 are lama asemanatoare ca forma si ca dimensiune cu cea a bisturiului
nr.1. Este un bisturiu de rezerva ce se foloseste numai in cazul in care unul dintre
bisturiile nr.1, 2 sau 3 s-au defectat.
- Bisturiul nr.5 are lama dreapta si asemanatoare cu a unui cutit ascutit la varf; este
denumit si bisturiu de subtiat unghia, deoarece se foloseste la taierea si indreptarea
unghiilor defectuos crescute sau ingrosate, fie din cauza unor ciuperci, fie deformate in
urma unui traumatism (lovire).
Cutitul-daltita – este tot un bisturiu prevazut cu o lama de taiere deosebita. Seamana ca
forma cu lama unui cutit al carui varf este asemanator cu o daltita (de unde si denumirea). Se
utilizeaza la scoaterea colturilor foarte mari la unghiile deformate..
Chiureta – este compusa dintr-un singur corp. Manerul se continua cu o tija cilindrica
ingusta, cu varful rotunjit. Pe una din suprafete lama este scobita (concava).
- Chiureta nr.1 are tija cilindrica cea mai mica. Se foloseste la dezlipirea pielitei din
santul periunghial, la aplicarea carminului si la scoaterea colturilor sau a bataturilor
foarte mici ce se afla sub coltul scos.
- Chiureta nr.2 are tija cilindrica mai mare ca diametru si se foloseste la scoaterea
colturilor mari a bataturilor mari de sub coltul scos.
- Chiureta nr.3 are canalul ceva mai mare decat al chiuretei nr.2 si se foloseste numai in
cazuri speciale, de exemplu la extractia unghiilor sau a colturilor.
Rozeta este compusa dintr-un singur corp, manerul se continua cu o lama ce se ingusteaza
spre varf si apoi lama se rotunjeste. Se foloseste numai la extractia bataturilor de pe falange, dintre
falnage, de pe talpa piciorului sau a calcaiului. Rozeta se utilileaza numai dupa ce s-a curatat
suprafata bataturii de stratul cornos cu bisturiul respectiv.
Lancea sau sageata este compusa dintr-un singur corp; manerul se continua cu o lama care se
ingusteaza la varf si apoi brusc se lateste luand forma unui romb cu colturi ascutite. Se foloseste
numai la extragerea bataturilor foarte adanci care sunt plasate, de obicei, pe falange si intre falange
sau pe calcaie. Lancea se foloseste numai in cazul in care radacina nu sa putut scoate cu rozeta.
Produsele sunt utilizate in scop igienic, curativ, antiseptic si estetic.

Produsele utilizate in scop igienic:
- sapun
- sampon
- vata
Produsele utilizate in scop curativ:
- lotiuni tonice
- creme hranitoare
Produse utilizate in scop antiseptic:
- alcool
- vata
- antiseptice
- dezinfectante
Produse utilizate in scop estetic:
- apa de colonie
- after-shav
2.Folosirea materialelor
Apa - se foloseste pentru spalatul parului dupa tuns, pentru indepartarea resturilor firelor de
par taiate. Se mai foloseste pentru udarea parului in timpul tunsului.
Samponul - este utilizat la spalatul parului, este un produs care contine sulfator si acizi grasi,
antifermenti stabilizatori de spuma. Sampoanele se prezinta sub forma de: pudra, granule, lichid si
crema. Se aleg in functie de calitatea parului si de starea sanatatii capului.
Sampoanele sunt de mai multe feluri:
- anti – sebacee, pentru par gras;
- cu gudron;
- cu sulf, pentru par gras;
- cu ulei de ricin, de masline sau cu lanolina, pentru par uscat;
- impotriva matretii;
- pentru tratarea pielii iritate.
Vata – se foloseste pentru indepartarea parului taiat de pe pielea capului si pentru
mentinerea urata a gatului clientului.
Pasta de ras - se foloseste pentru sapunirea capuli atnci cand se barbiereste.
Lotiunile capilare - sunt de doua feluri:
- lotiuni e agrement cu miros placut usor, care se folosesc la frectionarea si
masarea capului si a parului;
- lotiuni tonice care se folosesc pentru tratarea matretii.
Lotiunea de cap - se utilizeza dupa barberitul capilar, pentru inchiderea porilor.
Cremele sunt produse speciale pentru hranirea pielii, continand substante nutritive, vitamine,
uleiuri si grasimi animale si vegetale. Se aplica usor pe piele prin netezirea acesteia cu pulpa
degetelor si patrund in tesut prin miscari de masaj. Crema se aplica pe pielea bine curatata pentru a
se evita introducerea in piele odata cu crema a impuritatilor si murdariei depuse la suprafata
acesteia. In raport cu tipul de piele se utilizeaza crema grasa sau semigrasa.
Crème nutritive - sunt folosite pentru masarea pielii capului dupa barbierit si pentru
intretinerea neteda a pielii. Se mai folosesc pentru mareata, seboree, par distrus in curs de cadere.
Alcoolul sanitar - se foloseste pentru dezinfectarea mainilor si a ustensilelor.
Apa de colonie - se foloseste pentru frectionarea parului inainte de tuns sau dupa tuns,
depinde de preferintele clientului. Lasa un miros placut si un par matasos.
Bicarbonatul de sodiu alimentar - se foloseste in diferite scopuri si la pedichiura, la pregatirea apei
pentru baia de picioare, deoarece contribuie la dilatarea porilor, inmuierea tesuturilor si la
descongestionarea picioarelor obosite si umflate.
Pudra – se utilizeaza la indepartarea parului taiat. Este un produs utilizat pentru a proteja epiderma
de
raceala aerului si pentru a absorbi umiditatea ramasa sub piele. In compozitia ei se afla talcul si magneziul
care se prezinta sub forma de praf alb sau usor colorat.
Fixativul - este folosit in general pe par uscat pentru a mentine si a fixa coafura. Fixativul este
distribuit pe par sub forma de picaturi pentru a maximiza numarul de legaturi create intre firele de par.
Fiecare picatura contine polimer fixant. Picaturile aluneca de-a lungul firelor de par pina ce intilnesc doua
fire unite. Pe masura ce aceste picaturi se usuca ele formeaza o serie de legaturi care ajuta la mentinerea
coafurii.
Cit de bun este un fixativ este determinat nu numai de forma sa ci si de felul in care este distribuit pe
par. Exemplu: tunsoarea fara breton – se va usca parul cu feonul pieptanindu-l pe spate, se va pulveriza
fixativul pentru a rezista coafura.
Spray de volum - acest fixativ este ideal pentru toate tipurile de par care au nevoie de o stabilitate
naturala. Se pieptana usor, iar frizura ramane in forma. Pentru aplicare se desprind suvitele cu mana si se
pulverizeaza sprayul de jos.
Gelul - se poate folosi pe par ud, umed sau uscat de-a lungul intregului proces de coafare. Modul de
actionare al gelului este similar cu al spumei dar legaturile formate de gel sunt mai puternice decit
mousseului. Gelul este preferat de barbati dar si de femeile cu parul scurt. Pe parul ud gelul ajuta la
modelarea mult mai usoara a parului,pe par uscat gelul ajuta ca un lac fixativ dind forma dar mentinind
coafura. Exemplu:daca bigudiurile se pun pe par umezit cu gel,pieptanatura isi va pastra forma mai
multa vreme.
Spuma - fixativa se foloseste pe par ud sau umed la inceputul procedeului de coafare.

Exemplu:parul ciufulit –parul se va usca cu feonul iar suvitele vor fi aranjate cu putina spuma.
Lac de par - lacul de par reprezinta varianta dura a sprayului si confera o fixare puternica.
Frizurile terminate pot fi fixate astfel foarte bine si pot rezista mai mult timp. Parul trebuie spalat a
doua zi deoarece devine mat, lipsit de stralucire. Se pulverizeaza de la circa 20 cm.
Ceara de par - din pacate ceara de par nu este potrivita pentru toate tipurile de par. Parului
fin ii fura din volum si il ingreuneaza. De multe ori frizura cade si parul pare gras. Ceara se aplica in
parul uscat sau se prelucreaza cateva suvite. Pasionatele de spuma folosesc ceara – spuma. Este
potrivita pentru aproape toate tipurile de par cu exceptia celui foarte fin. Ceara-spuma se aplica in
parul umed dand nastere unui efect de stralucire foarte puternic.
Pasta sidef pentru unghii - este un produs care se foloseste pentru infrumusetarea unghiilor
cu
scop
de a
da un aspect placut cu nuanta si luciu . Are incorporat guanina care da un aspect frumos unghiilor.
Se usuca imediat.
Lac pentru unghii - este o solutie obtinuta din rasinii naturale sau artificiale, celuloza
amestecata pe un suport, formeaza o pelicula subtire transparenta stralucitoare care poate incolora
sau colora in mai multe nuante prin adaugare de colorantii. Se aplica prin pensulare protejeaza
unghia si i-i confera un aspect placut.
Carminul - este o substanta dezinfectanta de culoare rosie care se aplica la manichiura in

urma taieri pielitelor, cu scop dezifectant si estetic.
Acetona - este un dezifectant care indeparteaza lacul de pe unghii.
Uleiurile - sunt destinate inlaturarii inconvenientiilor provocate de folosirea excesiva a

lacurilor si a pastelor de unghii de proasta calitate. Este un amestecde ulei ce actioneaza tonifiant si
regeneratoriu. Uleiurile speciale pentru ingrijirea unghiilor sunt produse poli vitaminizate datorita
germenilor de porumb, vitasmina A dminuiaza tendinta de crapare si sfaramare a unghiilor,
tonifiind tesutul carnos.
Eterul - este un compus organic. Este folosit la dizolvarea si inlaturarea lacului, pastei sau
pastei de sidef de pe unghii.
Ulei pentru unsul si curatatul instrumente si apare - se foloseste la ungerea intrumentelor si
aparatelor si se gaseste in comert imbuteliat in sticlute.
Substantele dezinfectante sunt folosite pentru ditrugerea microbilor, bolilor molipsitoare.
Apa oxigenata (H2O2) - este foarte indicata pentru dezinfectarea ranilor si a uneltelor,
deoarece nu ataca metalul. Este inodora si incolora, degaja foarte mult oxigen, fapt care duce la
distrugerea microbilor. Se pastreaza in intuneric, in sticle de culoare inchisa si in cantitati mici,
pentru a nu se descompune.
Hipermanganatul de potasiu - contine, de asemenea, mult oxigen; in comert se gaseste sub
forma de cristale fine (ca sarea fina) de culoare violet. Se foloseste dizolvat in apa.
Alcoolul (spirtul) - este un produs de fermentatie, obtinut din amidon de cartofi, fructe, etc.
Este un lichid incolor cu un miros usor, fiind folosit in principal ca dezinfectant in caz de ranire si
mai ales la dezinfectarea ustensilelor, deoarece nu ataca metalul. Spirtul medicinal de culoare
albastruie are in compozitia sa si putin camfor, din aceasta cauza are un miros specific, mai
puternic.
Sublimatul (clorura de mercur) - este un bun antiseptic, dar ataca metalul datorita clorului. Este
foarte
otravitor. Se gaseste preparat sub forma de pastile care se dizolva in apa, in proportie de 1:1000,
deci 1g la 1 000g de apa.
Acidul boric - se prezinta sub forma de cristale foarte fine (ca o sare), albe. Este un bun
antiseptic mai slab, nu este otravitor, nici oxidant, fiind folosit ca dezinfectant sub forma de solutie.
Solutia se obtine dizolvand 30g acid boric intr-un litru de apa, incalzita la 20oC, deoarece in apa se
dizolva greu.
Formaldehida - este o substanta dezinfectanta, obtinuta din vaporii acoolului metilic. Se
utilizeaza in solutiile de apa diluata la 1-3% pentru dezinfectarea sculelor si a rufariei.
Septolul - este un dezinfectant utilizat frecvent in aceste ramuri de activitate. Se foloseste in
solutie diluata; se prezinta sub forma de lichid, cu un usor miros.
Tema IX PROGRAMAREA CLIENTELEI
Odata cu o usoara crestere a veniturilor populatiei, o parte dintre acestea încep sa fie
directionate catre satisfacerea nevoilor de ordin secundar. Printre acestea se numara si cele care
contribuie la îngrijirea corpului, mentinerea starii de sanatate si refacerea fizica si psihica. În acest
context au aparut si s-au dezvoltat si în tara noastra o serie de saloane de cosmetica, care acopera o
parte din nevoile descrie mai sus. Acest tip de afacere a continuat sa fie profitabil inclusiv in
perioada de criza deoarece oamenii dau o importanta din ce in ce mai mare aspectului exterior si
starii de bine. Printre serviciile care se pot desfasura într-un salon de cosmetica se numara: coafura,
cosmetica, manichura, pedichura, masaj, sauna, impachetari, bai de plante, solar. Tendintele actuale
pe piata sunt orientate spre spa si wellness. Conceptul de SPA se refera la formele de relaxare care
vizeaza atat sanatatea, cat si frumusetea. El poate include tratamente speciale la saloane de
infrumusetare, dar si orice fel de activitati care se pot practica acasa: bai cu uleiuri si diverse esente
de plante, masaje, sport, yoga. Saloanele de spa ofera tratamente de ingrijire faciala si corporala,
diverse tipuri de masaj, sauna, aromoterapie, cromoterapie, terapie prin pietre, dusuri, impachetari
cu plante, bai in piscina, tratamente anticelulitice si antivergeturi, tratamente pentru detoxifierea
organismului si pentru imbunatatirea circulatiei sangelui, etc. Conceptul de WELLNESS este o
abordare holisticǎ, ce reprezintǎ o stare de echilibru între corp, minte, spirit si mediul înconjurǎtor.
Starea de wellness se asigurǎ prin deprinderi legate de stilul de viatǎ: alimentatie echilibratǎ,
consumul de suplimente de nutritie si alimente functionale, miscare, odihnǎ, conditii adecvate de
muncǎ, relaxare, îngrijirea zilnicǎ a corpului, etc. În functie de resursele disponibile - financiare,
logistice, umane - se poate opta pentru unele sau altele dintre aceste servicii, iar în varianta cea mai
optimista se poate ajunge la realizarea unui centru multifunctional, în care sa se poata desfasura
toate aceste activitati si presta toate aceste servicii, eventual si altele asemanatoare, în functie de
solicitarile care vor fi identificate în randul clientilor.
1.Idetificarea cerintei
Auxiliarul curricular Relaţia cu clienţii urmăreşte aprofundarea cunoştinţelor teoretice şi
dezvoltarea deprinderilor şi abilităţilor practice, astfel încât după parcurgerea acestuia, veţi fi
capabili să:
- întocmiţi un plan de programare al clienţilor;
- întâmpinaţi clienţii;
- identificaţi cerinţele clienţilor;
- comunicaţi unele aspecte cu impact emoţional;
- purtaţi o conversaţie plăcută cu clienţii pe parcursul executării lucrării;
- identificaţi nemulţumirile clientelei şi cauzele generatoare ale acestora;
- găsiţi soluţii şi să realizaţi un sistem eficient pentru rezolvarea conflictelor.
2.Verificarea posibilitatiilor de programare
Programele sunt făcute în aşa fel încît părţile sunt strîns dependente. Trebuie ca cele scrise într-un
loc să fie folosite într-altul (şi eventual refolosite). Mintea unui om normal nu poate reţine toate
amănuntele din textul unui program, de aceea trebuie să-i dăm un ajutor.
Sfatul acesta este clar obligatoriu cînd se dezvoltă soft în echipă, pentru că ceea ce scrie unul trebuie
să fie folosit de altul. Paradoxal este că el este extrem de oportun chiar cînd întreg procesul de
scriere este făcut de un singur programator. Nu vi s-a întîmplat niciodată să vă uitaţi la o funcţie
scrisă în urmă cu o lună şi să vă miraţi că aţi putut scrie aşa ceva? Sau să vă întrebaţi ce face? Acel
``oricine'' din sfat poate fi deci un ``alter ego'' al dumneavoastră.
Aparent scrierea îngrijită a unui program consumă prea mult timp.
Pentru programe scurta acest lucru poate fi adevărat. Pentru programe la care lucraţi mai mult de o
săptămînă timpul cheltuit cu o scriere îngrijită este recuperat înzecit în fazele ulterioare ale
dezvoltării (depanare, extindere, întreţinere). Dacă nu credeţi, încercaţi măcar o dată.
3. Înscrierea programării
3.1. Data şi ora programării se înscriu prompt şi cu atenţie în agenda de lucru.
Este foarte importanta cunoasterea timpului de executare a fiecarui tip de lucrare .

Reguli de conversaţie la telefon
– se salută şi se spune numele salonului ;
– se întreabă cu ce poate fi ajutată persoana care a sunat;
– se ascultă cu atenţie ce spune interlocutorul;
– se vorbeşte rar şi clar;
– când este chemată altă persoană nu se răspunde repede: „ nu-i aici ”, până nu se verifică aceasta;
– dacă cel care telefonează doreşte să transmită ceva, se notează mesajul, şi se aduce la cunoştinţa
celui în cauză în timp util;
– încheierea convorbirii o face întotdeauna cel care a telefonat, după ce consideră că a comunicat
tot ce este de comunicat, fără să abuzeze de bunăvoinţa celui care a răspuns.
– lângă telefon, trebuie să existe un pix şi un carneţel în permanenţă;
– dacă se transmite un mesaj pentru un lucrător, acesta se notează în carnetul de programări cu

atenţie;
– după terminarea convorbirii, se repune receptorul în furcă, verificând să fie bine pus, astfel încât
telefonul să fie funcţionabil.
Tema X ORGANIZAREA SALONULUI DE FRIZERIE-COAFURA-MANICHIURA-
PEDICHIURA
1.Amenjarea postului de lucru

Spatiul trebuie astfel repartizat incat sa se asigure desfasurarea ritmica a lucrului. In acest scop este
necesara amenajarea unui spatiu special pentru primirea clientelei si pentru asteptare. In salonul de
coafura se va amenaja un loc special pentru spalat parul si locuri pentru vopsit si aparatele de
ondulat permanent parul.
Salonul trebue sa fie dotat cu: vitrine, firma, oglinzi mari de cristal, mobilier modern,
compus din fotolii de frizerie sau de coafura, chiuvete, noptiere, masute pentru reviste si ziare,
fotolii, canapele, scaune si taburele pentru asteptare, perdele si draperii, loc de munca special pentru
pedichiura si pentru masute de manichiura.
De asemenea trebuie amenajata o garderoba pentru clienti si o garderoba pentru personal; o

casa pentru incasarea veniturilor obtinute de catre cei ce lucreaza in cadrul salonului respectiv;
toalete (w.c.) pentru personal cat si pentru clienti.
Salonul trebuie sa aiba instalatii electrice, de alimentare cu apa si de canalizare si instalatii

de aerisire, toate in stare buna de functionare, deoarece se lucreaza cu substante chimice. De
asemeni salonul trebuie sa aiba o instalatie de incalzire centrala sau aparat Boyler pentru asigurarea
apei calde in permanenta. Salonul trebuie sa fie dotat cu un dulap special sau o magazie unde sa se
depoziteze mateialele necesare productiei, precum si un dulap mai voluminos pevazut cu rafturi
unde se pastreaza lenjeria, un dulap sanitar cu baremul de medicamente si cusete speciale pentru
pastrarea ustensilelor si materialelor lucratorilor respectivi. Fiecare loc de munca trebuie sa
aiba iluminatul electric corespunzator, deasupra oglinzii, iar pe plafon se vor instala grupuri de
iluminat mai puternice pentru a da o lumina uniforma. De asemenea trebuie sa fie instalate prize
electrice la fiecare loc de munca, pentru folosirea aparatelor electrice.
Atat mobilierul cat si toate obiectele trebuie sa fie tinute si asezate in ordine. Zilnic,
dimineata si seara, se va efectua curatenia, se va sterge praful ori de cate ori este nevoie pe
parcursul zilei, iar parul se va aduna la fel.
Paralel cu cele descrise mai sus, salonul trebuie sa fie dotat cu ustensile si rufarie curate si in
buna starea, cu materiale de buna calitate, cu tabelul cu tarifele pentru servicii prestate si condica de
sugestii si reclamatii la vedere.
2. Salonul de frizerie
In salonul de frizerie trebuie sa se gaseasca uramatoarele :
- unelte si aparate;
- materiale necesare productiei;
- materiale necesare dupa barbierit;
- materiale pentru spalatul capului, dezinfectante pentru ustenisle etc. si un dulap

sanitar dotat cu cele necesare conform baremului.
3. Salonul de coafura
Salonul de coafura trebuie sa fie dotat cu fotolii pentru cliente, oglinzi, noptiere, scafe pentru
spalatul parului, aparate de permanent si casti electrice pentru uscat parul in numar suficient.
Instalatia de aerisire, in special, trebuie sa functioneze in bune conditii, deoarece se lucreaza

cu multe substante chimice.
In unitatile de coafura fiind cald, se impune axarea pe tavan a unuia sau mai multor
ventilatoare, aparate de aer conditionat.
In salonul de coafura trebuie sa se gaseasca in numr suficient lenjeria necesara astafel ca la

fiecare clienta aceasta sa fie schimbata. Totodata, fiecare lucrator trebuie sa aiba truse personale
complete, de buna calitate si bine intretinute. Lucrand cu aceleasi scule, coaforul se obisnuieste cu
ele, cu manuirea lor si realizeaza o munca de calitate intr-un timp mai scurt si cu un efort redus.
Pentru desfasurarea in bune conditii a lucrului, salonul de coafura trebuie sa fie aprovizionat
conform cerintelor cu produse si materialele necesare procesului de lucru.
4. Cabinetul de pedichiura
In incinta salonului de frizerie sau de coafura se amenajeaza un spatiu de circa 4-5m2, ferit de
aglomeratie si izolat de restul salonului, prin pereti de zid, prin paravane cochete sau prin draperii
compacte. Acest spatiu constitue cabina de pedichiura, respectiv locul de munca al pedichiuristului.
Acest loc trebuie astfel amenajat si intretinut incat sa fie permanent foarte curat. Nu sunt adminse
pe planseu urme de sapun, apa si resturi din unghiile taiate sau impuritati.
Iluminatul natural sau artificial trebuie sa fie foarte bun. In general se recomanda ca lumina
sa fie proiectata din stanga sau sa cada vertical deasupra piciorului clientului.
In interiorul cabinei se afla taburetul de lucru al pedichiuristului, care are circa 25 cm

inaltime, 1-2 scaune cu spatar si parti laterale pentru sustinerea bratelor; 1-2 bazine de faianta
prevazute cu robinete si canal de scurgere; daca este posibil se recomanda sa fie alimentate cu apa
calda si apa rece; chiuveta, oglinda, dulapior acoperit cu cristal, avand doua sertare si doua usi. In
dulap se pastreaza lenjeria necesara (prosoape, servete dezinfectante, pansamente); in sertar se
pastreaza trusa de lucru si materialele de lucru (lac, pasta, carmin) etc.
Pe dulapior sunt asezate in ordine, in cursul zilei de munca, instrumentele, materialele si

uneltele curente pentru lucru. Instrumentele trebuie sa fie perfect sterilizate si in buna stare de
functionare.
Pentu executarea pedichiurii sunt necesare: lenjerie (halite, servete si prosoape); materiale
(dezinfectante, antibiotice), apa oxigenata, pansamente sterile, fese, materiale anestezice (kelen,
novocaina) care calmeaza durerile provocate de scoaterea unghiilor incarnate.
5. Locul de munca al manichiuristului
Meseria de manichiurist se exercita in cadrul salonului de coafura sau frizerie. Pentru

aceasta, locul de munca este dotat cu o masuta confectionata din lemn sau din metal prevazuta cu un
sertar incapator care in interior va fi despartit in trei compartimente pentru pastrarea instrumentelor,
materialelor estetice, sanitare (dezinfectantele) si altele.
Pentru mentinerea in conditii igienice, masuta va fi acoperita cu cristal. Tot ca mobilier mai
sunt necesare doua scaune: un scaun pentru manichiurista si unul pentru client. Locul de munca al
manichiuristei este mobil, putand fi plasat in functie de necesitati si de spatiu.
2.Asigurarea aprovizionarii propriului post de lucru cu produse, materiale si lenjeria
necesara.
Desfasurarea procesului de productie intr-o intreprindere impune organizarea ectivitatii de
aprovizionare cu mijloace materiale ca materii prime, materiale, combustibili, energie, apa, utilaje,
masini etc.
Organizarea aprovizionarii tehnico-materiale trebuie sa fie realizata astfel incat sa contribuie la:
• Asigurarea completa. Complexa si la timp a unitatii economice cu mijloace de munca si

obiectele munccii;
• Asigurarea conditiilor optime de deozitare a resurselor materiale;
• Alimentarea conditiilor optime de depozitare a resurselor materiale;
• Alimentarea rationala a locurilor de munca cu resursele materiale necesare;
• Utilizarea rationala a resurselor materiale, astfel incat sa se respecte normele de consum
stabilite si stocurile de productie determinate.
Pentr indeplinirea acestor cerinte ce stau in fata compartimentului de aprovizionare

(programarea aprovizionarii, aprovizionarea propriu-zisa ssi depozitarea resurselor materiale),
managementul intereprinderii poate adopta organizarea aprovizionarii tehnico-materiale dupa unul
dintre urmatoarele sisteme:sistemul functional, sistemul de organizare pe grupe de materiale,
sistemul de organizare in funtie de destinatia de consum a resurselor materiale, sistemul mixt de
organizare a compartimentului de aprovizionare.
1.Conform sistemului functional de organizare a compartimentului de aprovizionare,

activitatile sunt grupate pe urmatoarelesectoare:sectorul de programare,sectorul de
materiale,sectorul depozite de materiale.
Sectorul de programare a aprovizionarii tehnico-materiale se ocupa de intocmirea propriu-zisa a

programului de aprovizionare, de stabilirea graficelor de alimentare a sectiilor, atelierelor si
locurilor de munca cu resurse materiale si organizeaza evidenta aprovizionarii.
Sectorul materiale se organizeaza in functie fr nomenclatura de materiale si are ca obiectiv

principal activitatea operativa de aprovizionare propriu-zisa a sectiilor, atelierelor si locurilor de
munca, tinand cont de graficele date de sectorul de programare.
Sectorul depozite se ocupa de receptia si pastrarea materialelor si a produselor, de pregatirea

acestora pentru a fi trimise in productie sau la beneficiar.
Avand
in
vedere caracteristicile organizatorice ale sistemului functional, rezulta ca acesta se poate aplica
atunci cand intreprinderea foloseste o gama redusa de materiale; de asemenea, trebuie sa se aiba in
vedere faptul ca, prin separarea activitatilor pe cele trei sectoare, pot sa apara situatii de dispersare a
raspunderilor privind aprovizionarea tehnico-materiala, cu implicatii negative asupra desfasurarii
procesului de productie.
2.In cadrul sistemului de organizare a compartimentului de aprovizionare pe grupe de

materiale se constituie sectoare de aprovizionare-depozitare pentru fiecare
grupa parincipala de materiale- grupa materialelor chimice, grupa materialelor textile, grupa
materialelor lemnoase etc.
Fiecare sector cuprinde in aceasta organizare totalitatea activitatilor pe care le solicita

aprovizionarea si depozitarea grupei respective de materiale, activitati cum sunt:stabilirea
necesarului de materiale, depozitarea, alimentarea sectiilor etc.Avand avantajul ca uneste
organizatoric functiile de baza ale aprovizionarii tehnico-materiale in cadrul fiecarui sector de
aprovizionare-depozitare, acest system se poate aplica in special la unitatile economice mari, unde
volumul de activitate justifica o astfel de organizare.
3.sistemul de organizare in functie de destinatia de consum a resurselor materiale se

aplica in situatia in care materialele ce se consuma difera de la o sectie la alta, in acest scop
organizandu-se sectoare care se ocupa cu aprovizionarea si depozitarea materialelor pentru fiecare
sectie in parte.Avantajul principal al acestui system consta in faptul ca realizeaza o legatura mai
stransa intre activitatea de aprovizionare-depozitare propriu-zisa si activitatea sectiilor de productie.
4.Sistemul mixt de organizare a aprovizionarii tehnico-materiale presupune ca pentru unele

resurse materiale, in special pentru materialele auxiliare, sa se constituie sectoare speciale de
aprovizionare-depozitare, aferente grupelor respective de materiale, iar la alte materiale, mai ales la
cele principale, sa se organizeze sectoare care sa se ocupe cu aprovizionarea si depozitarea la
fiecare sectie in parte.
Prin planul de aprovizionare se contureaza politica globala in asigurarea bazei materiale si cu

echipamente tehnice necesare unei unitati economice pentru o anumita perioada de timp, de regula
un an, orizontul de timp poate fi si mai mare , caz in care, datele de evaluare a strategiei in
aprovizionarea materiala au, de aceasta data, un caracter de previziune, de evolutie probabila.
Acestea reprezinta baza orientativa pentru delimitarea cadrului in care conducerea unitatii
economice isi organizeaza intreaga activitate de aprovizionare.
In definirea continutului planului si programelor de aprovizionare materiala se au in vedre

„obiectivele strategice” specifice acestui domeniu de activitate, ca si modalitatile de actiune care
asigura indeplinirea lor.
„Obiectivul de baza” al strategiei in aprovizionare este: „acoperirea ( asigurarea) completa si

complexa a cererilor de consum ale intreprinderii, cu resurse materiale de calitate, ritmic si la timp,
in conditiile unei stricte corelatii a momentelor calendaristice de aducere a acestora cu cele la care
se manifesta consumul lor, asigurate de la furnizori care practica preturi de vanzare avantajoase,
prezinta grad ridicat de certitudine in livrari, care antreneaza pentru achizitie, transport si stocare
un cost minim”
Acestui „obiectiv de baza”i se asociaza o serie de obiective derivate, intre care retinem:
• Formarea unor stocuri minim-necesare, care asigura o viteza accelerata a mijloacelor

circulante aferente,
• Mentinerea stocurilor efective in limitele maxime si minime estimate,
• Protectia si conservarea rationala a resurselor materiale pe timpul depozitarii stocaarii,
• Asigurarea unui grad de certitudine ridicat in aprovizionarea materiala pe un oriyont lung de
timp,
Indeplinirea unor asemenea „obiective” necesita punerea in valoare a urmatoarelor modalitati de

actiune:
· Elaborarea unor planuri si programe de aprovizionare fundamentate pe baza de

documentatie tehnica si economica de executie a produselor, lucrarilor si prestatiilor,
· Prospectarea pietei din amonte in vederea depistarii furnizorilor cu cele mai

avantajoase conditii de livrare si testarea credibilitatii acestora.
· Pregatirea judicioasa, in amanunt, a actiunilor de negociere in scopul obtinerii unor

preturi avantajoase la achizitia resurselor materiale si echipamentelor tehnice, a
rabaturilor comerciale , a bonificatiilor,
· Preocuparea continua pentru organizarea si concretizarea cu preponderenta pe baza de

contracte comerciale, a relatiilor de colaborare cu partenerii furnizori, incheiate
pe un orizont cat mai lung de timp-aspect care asigura stabilitate in timp in
aprovizionarea materiala.
· Aplicare unor modele economico-matematice exigente a resurselor materiale pe

timpul stocarii,
· Aplicarea in procesele de aprovizionare-stocare a unui sistem informational simplu,

operativ, cu sfera extinsa de cuprindere, informatizat s.a.
Pe aceasta baza strategica se trece la elaborarea planului si programelor de aprovizionare

materiala aintreprinderilor.
Continutul final al planului de aprovizionare trebuie sa evidentieze o situatie reala, judicios

dimensionata in ceea ce priveste volumul necesarului de consum, care se va corela ulterior
cu strategia generala conturata de conducerea asigurarii materiale in raport cu tendintele si
mutatiile ce se inregistreaza pe piata interna si internationala de materii prime.Ca urmare,
strategia in aprovizionare se va afla continuu sub influenta modificarilor de ordin tehnic,
tehnologic si organizatoric care au loc in unitatile economice, a celor legate de volumul si
structura activitatilor specifice acestora, a rezultatelor cercetarii stiintifice care contribuie la
imbunatatirea structurii materiale necesare, la extinderea folosirii de inlocuitori, a
materialelor refolosibile, la reducerea consumurilor specifice de resurse materiale si
energetice si, nu in ultimul rand, a mutatiilor de pe piata de furnizare.
Toate aceste elemente prezentate mai sus evidentiaza faptul ca, prin strategia in
aprovizionare, se urmareste ca permanent sa se asigure o „stricta” corelare intre necesitatile
de consum ale unitatilor economice cu potentialul, pe structura, de resurse materiale care
poate fi asigurat, aceasta in scopul indeplinirii „obiectivelor” de ansamblu ale activitatii
unitatilor economice.
„Continutul” planului si programelor de aprovizionare a unitatilor economice se defineste

prin mai multi „indicatori specifici”care, in functie de natura lor economica, pot fi grupati
pe doua categorii:
a. „indicatori” care reflecta necesitatile ( cerile) de consum de materii prime, materiale,

combustibili, energie, lubrifianti, piese de schimb s.a., destinate realizarii activitatii de
ansamblu a unitatii economice, in primul rand a celei de baza ( fabricatia de produse,
executarea de lucrari sau prestatia de servicii), in vederea indeplinirii obiectivelor
strategice finale.
b. „indicatori” care evidentiaza sursele si potentialul de acoperire cantitativa si structurala

cu resurse materiale a necesitatilor de consum (de la punctul a).
3.Mentinerea unei ambiante placute in spatiu de lucru
Pentru o adaptare corespunzatoare a fiecarui individ la procesul muncii, la solicitarile fiecarui

post, si de asemenea, pentru a asigura un randament superior în activitate, se iau în considerare de
catre psihologul practician si aspecte legate de ambianta, de conditiile în care omul îsi desfasoara
activitatea. În acord cu A. Tabachiu, apreciem ca cele mai importante elemente ale ambiantei, de
care trebuie sa tinem cont în organizarea locului de munca sunt urmatoarele:
1. ambianta tehnica
2. ambianta fizica
3. ambianta psihosociala a muncii
Preocuparea pentru adaptarea conditiilor de lucru a devenit indispensabila pe masura ce

industrializarea a luat amploare si complexitatea masinilor si a 818j91i proceselor tehnologice s-a
extins. În acest scop, se iau în considerare toate cordonatele muncii: omul sau colectivul de munca,
utilajele, mediul în care indivizii muncesc, scopul ce urmeaza a fi atins, circulatia informatiilor,
comunicarea între aceste elemente.
2. Ambianta tehnica
Psihologul industrial trebuie sa se ocupe si de acest aspect într-o întreprindere întrucât,

cunoscând caracteristicile tehnice ale masinilor, uitlajelor de la locul de munca, va putea patrunde
mai bine particularitatile psihologice ale muncii industriale, putând sa amelioreze conditiile de
munca si sa realizeze o adaptare optima la specificul psihofiziologic uman.
Studierea ambiantei tehnice a locului de munca, a ambiantei fizice si activitatea omului în

productia moderna revin ergonomiei. Dar, în cadrul ergonomiei se reunesc eforturile specialistilor
proveniti din mai multe domenii de activitate: ingineri, psihologi, medici specializati în igiena,
sociologi, antropologi, economisti.
În proiectarea echipamentului tehnic, în amplasarea acestuia în spatiile de munca si în

confectionarea echipamentului de protectie individuala se tine cont de datele antropometrice, care
se stabilesc sub forma unor medii pentru trei dimensiuni de baza: talia mica, mijlocie, înalta ale
operatorilor. Aspectele în care tinem cont de marimile antropometrice sunt urmatoarele:
1. Proiectarea încaperilor de lucru tine cont de urmatoarele recomandari:

Ø inaltimea încaperilor, a usilor si a zonei de lucru se stabileste prin raportare la
dimensiunea înalta;
Ø partea frontala si adâncimea zonei de lucru se dimensioneza dupa talia mica;
Ø se stabileste o zona de siguranta, pentru folosirea echipamentului tehnic, zona care

sa lase loc unei manipulari comode;
- crearea unui spatiu psihologic, care sa-i ofere muncitorului confort, senzatia de
siguranta si nu cea de izolare.
2. Proiectarea echipamentului tehnic se raporteaza la parametrii tehnologici si trebuie sa tina

cont si de caracteristicile psihifiziologice ale muncitorului.
3. Amplasarea elementelor tehnice de baza si auxiliare (scule, dispozitive, verificatoare si

mobilierul pentru depozitarea lor) trebuie sa asigure: prinderea si transmiterea obiectului muncii sa
se faca usor; diminuarea spatiului si a timpului de deplasare; derularea optima a miscarilor necesare
efectuarii operatiilor de munca; reducerea efortului fizic al muncitorului.
4. Confectionarea echipamentului de protectie individuala se face pornind de la cele trei

criterii, dimensiuni: talie mica, mijlocie, înalta.
Amenajarea locurilor de munca, un alt obiectiv al ergonomiei, se realizeaza tinând cont de

câteva conditii esentiale:
Ø muncitorul sa aiba o pozitie adecvata, fireasca;
Ø asigurarea libertatii de miscare;
Ø masa de lucru, dispozitivele informationale si de comanda sa fie în aria vizuala si

normala, optima;
Ø actionarea organelor de comanda si utilizarea sculelor cu memebrele superioare si

inferioare sa se faca în raport cu viteza, precizia si forta necesare;
Ø modul în care sunt amplasate organele de comanda, sculele si materialele sa permita

manipularea lor, astfel încât, sa faciliteze urmatoarea miscare;
Ø standardizarea amplasarii dispozitivelor informationale într-o grupare si amplasare
adecvata, pentru locurile similare;
Ø pozitia de lucru a muncitorilor sa fie în concordanta cu planul si directia de deplasare a

indicatoarelor de pe cadranele aparatelor de masura, a obiectelor cu care lucreaza si a
fluxului tehnologic;
Ø muncitorii trebuie sa aiba cât mai aproape echipamentul tehnic, documentatia tehnica;
Ø legatura dintre locurile de munca sa asigure fluidizarea muncii.
Postura operatorilor influenteaza modul de efectuare a operatiilor de munca, starea de odihna a

muncitorilor, si o postura neadecvata duce la scaderea productivitatii muncii, la oboseala,
îmbolnaviri, invaliditati.
O postura normala de lucru este cea ortostatica, cu o aplecare înainte de cel mult 10-15° si fara
aplecari laterale sau pe spate. Pentru activitatile care presupun precizie, eforturi fizice de pâna la
maxim 5 Kg se recomanda pozitia asezat pentru ca mareste stabilitatea si echilibrul corpului.
Activitatile de supraveghere a pupitrelor si tablourilor de comanda, necesita o pozitie mixta,
ortostatica si asezat, pozitie ce permite o mobilitate superioara, o schimbare a pozitiei de lucru la
anumite intervale de timp pentru supraveghere, control, actionarea unor dispozitive de comanda.
3. Ambianta fizica
Elementele ce pot fi luate în consideratia pentru a evalua ambianta fizica sunt: ambianta
luminoasa, ambianta sonora si microclimatul (temperatura, umiditatea, miscarea aerului). Se
considera ca acesti factori îsi pot exercita influenta asupra proceselor fiziologice si psihologice,
având consecinte asupra productivitatii si securitatii muncii, indiferent de specificul activitatii
desfasurate.
Indicatorii ambiantei fizice sunt evaluati pornind de la luarea în considerare a urmatoarelor

aspecete: productivitate (eficienta în munca); procesele fiziologie (masuratorile fiziologice);
procesele psihosociologice (pliciseala, rutina).
3.1. Ambianta luminoasa este deosebit de importanta, constituind o conditie de baza a

desfasurarii normale a procesului muncii. Iluminatul conditioneaza receptionarea adecvata a
informatiilor pe cale vizuala. Cercetarile din ultimii ani au aratat ca 80-90% din informatiile
percepute de om sunt de origine vizuala..
În procesul muncii ochiul este implicat în activitati de orientare si coordonare a functiilor
organismului. Se considera ca aceasta solicitare este mai accentuata în munca mecanizata,
automatizata, decât în cea manuala (N. Meret, 1985).
Functionarea în conditii optime a analizatorului vizual este asigurata de integritatea acuitatii

vizuale, viteza perceptiei, stabilitatea vederii clare si acomodarea, fiind implicat, de asemenea si
unghiul de perceptie, contrastul dintre obiect si fond si timpul de percepere. În caz contrar, când nu
este asigurata o vizibilitate corespunzatoare, apare o stare de oboseala a organismului si a ochiului,
si se creeaza astfel, riscul producerii accidentelor de munca.
Se impune, pentru eficientizarea muncii, asigurarea unei ambiante luminoase adecvate, nici
prea slaba, pentru ca ar suprasolicita prin efortul de acomodare, dar nici prea puternica pentru ca
suprasolicita, de asemenea, dar prin contractia musculara prelungita a pupilei. În consecinta, trebuie
sa tinem cont de iurmatorii factori:
1. Nivelul iluminarii
Acuitatea vizuala este direct influentata de intensitatea iluminatului astfel: pentru

iluminatul direct acuitatea vizuala scade mai repede datorita oboselii decât în cazul celui indirect.
Nivelul de iluminare se stabileste în functie de precizia operatiilor ce se cer execuate.
O intensitate excesiva a luminii, dar si contrastele puternice, pot duce la cecitate sau orbire,
prin distrugerea celulelor retinei.Un iluminat insuficient poate duce la miopia profesionala (întâlnita
înainte la tipografi, gravori) sau la nistangmus, care se manifesta prin oscilatii frecvente ca
amplitudibe a globilor oculari (întâlnita la mineri). Alte efecte ce pot aparea la un iluminat
necorespunzator sunt: fotofobie, cefalee, dureri periorbitale, scaderea sensibilitatii la lumina, a
capacitatii de diferentiere si a vitezei de perceptie vizuala, afectând, implicit, securitatea si
productivitatea muncii.
Un alt fenomen care poate aparea este cel de stralucire foarte puternica, determinata de o sursa
luminoasa, fenomen care face imposibila adaptarea ochiului,, prin fenomenul de oboseala vizuala si
a sentimentului de disconfort.
2. Uniformitatea iluminarii
Uniformitatea iluminarii este data de raportul dintre iluminarea maxima si cea minima, pe
planul de lucru, sau în încaperea în care se desfasoara munca (S. Chelcea, 1977). Un raport optim
sau o iluminare uniforma, este unul de 0,65 pentru planul de lucru si cel putin egal sau mai mare cu
0, 40
pentru
restul
încaperii.
3. Evitarea proiectarii directe sau reflectate a luminii
Aceasta protectie poate fi realizata prin ecranarea surselor luminoase si compararea lor
corespunzatoare astfel:
Ø luarea în considerare a unghiului de proiectie al surselor luminoase; sursa luminoasa sa

nu fie direct vizibila din pozitia de munca;
Ø înlaturarea suprafetelor lucioase reflectante.
4. Distributia fluxului luminos
Se recomanda ca 10-15% din fluxulul luminos sa fie orientat spre tavan, pentru a se reflecta,
realizându-se astfel, o iluminare uniforma. Orice sursa luminoasa trebuie sa aiba deschiderea
corespunzatoare pentru ca lumina sa se distribuie atât spre obiectul muncii, cât si spre tavan pentru
a fi reflectata.
5. Utilizarea adecvata a culorilor
Ambinata cromatica poate fi confortabila sau nu pentru individ, pentru ca poate influenta
starea de sanatate, echilibrul psihofiziologic, dar si performantele cantitative si calitative. Alegerea
culorilor pentru locul de munca, trebuie sa tina cont de intensitate, tonalitate cromatica si saturatie,
iar efectele urmarite sunt cele de pe plan obiectiv (randament) dar si subiectiv (satisfactia
individului) (Z. Bogathz,2002). În acest sens, se impun masurile:
Ø pentru peretii interiori se recomanda culori care nu atrag atentia, dar care retin
murdaria (gri, verde-albastrui);
Ø tonuri calde (crem, roz) pentru halele racoroase si reci (verde, bleu) pentru halele
foarte încalzite;
Ø se recomanda culori opuse pentru pereti (galben deschis, bej, crem, ocru, galben
deschis) fata de masini (verde deschis, albastru - verzui deschis, albastru deschis);
Ø partile mai importante ale masinilor sa fie bine iluminate;

Ø componentele masinilor sa fie colorate diferentiat: partile mobile, taioase, periculoase
în rosu, galben, portocaliu, iar corpul masinii în gri, bleu, albastru luminos;
Ø dispozitivele de comanda sa aiba o codificare cromatica pentru a usura discriminarea si

identificarea lor;
Ø în halele automate sunt recomandate culori calde pentru mentinerea nivelului de

vigilenta (pentru pereti si plafon - galben deschis si cu elemente decorative portocaliu);
masinile si tabloul de comanda vor fi vopsite în bleu care ofera conditii bune pentru
discriminare;
Ø pentru a facilita memorarea si atentia exista o simbolistica standardizata a culorilor:

conductele de apa se vopsesc în gri sau negru, conductele de gaze si lichidele cu
nocivitate chimica în galben, conductele cu gaze si explozive în rosu, conductele cu
combustibil lichid în albastru);
Tema XI INITIEREA UNEI AFACERI PROPRII
Intreprinzatorul are mai multe optiuni:
poate initia o afacere proprie,
va cumpara o afacere existenta,
va incheia un contract de franciza.
Initierea unei afaceri proprii trebuie sa aiba la baza o analiza atenta a avantajelor si dezavantajelor:
Avantaje:
Satisfactia de actiona in maniera proprie
Evita reputatia fostului proprietar
Aplicarea neangradita a ideilor noi (novatoare)
Dezavantaje:
Saturarea pietei
Costul ridicat al dotarii tehnice
Dificultatea cuceririi unui renume pe piata
Necesitatea apelarii la consultanta etc.
Motivele pentru care un intreprinzator apeleaza pentru aceasta varianta sunt:
Intalnite in cazurile in care respectivul a conceput sau produs un serviciu nou care
impune existenta unui nou tip de intreprindere, a unei noi metode etc.
Doreste sa evite o serie de procedee si practici folosite de intreprinderile existente
Doreste sa aiba libertate deplina de decizie in privinta amplasarii, dotarii tehnice,

angajatilor, furnizorilor etc.
Beneficiaza de resurse financiare pentru crearea unei noi intreprinderi.
1.Analizarea posibilitatiilor de deschidere a unei afaceri proprii
Oportunitatea în sens antreprenorial este o idee care poate fi transformată într-o afacere.
Oportunitatea trebuie să îndeplinească câteva caracteristici:
să fie atractivă;
să fie durabilă;
să fie de actualitate;
să aibă în vedere un produs sau serviciu care creează sau adaugă valoare
cumpărătorului sau utilizatorului final.
Acţiunile de elaborare a unui studiu de fezabilitate privind afacerea are scopul de a transforma ideea
de afaceri în oportunitate. Procesul de identificare a ideilor de afaceri şi evaluare a oportunităţilor
este influenţat de doi factori:
a. Tipul afacerii în care se doreşte să se intre.
b. Întreprinzătorul (instruirea, educaţia, posibilităţi financiare, situaţia familială a acestuia).

Misiunea întreprinzătorului este aceea de a identifica acea afacere care îl ajută cel mai bine să-şi
realizeze scopul urmărit.
Identificarea oportunităţilor de afaceri
Există o mare varietate de surse de idei de afaceri. Întreprinzătorul trebuie să determine care dintre
aceste idei are un potenţial comercial suficient pentru a deveni nucleul noii afaceri. Există două
mari categorii de surse de idei de afaceri:
1. Studierea tendinţelor de evoluţie macroeconomică
2. Conjunctura microeconomică.
1. Prospectarea tendinţelor de evoluţie macroeconomică

Numeroase idei de afaceri se pot inspira din studierea şi evoluţia tendinţelor macroeconomice. Cele
mai importante tendinţe macroeconomice sunt: demografice, sociale, tehnologice şi tendinţele în
afaceri.
Tendinţele demografice
Demografia studiază caracteristicile şi evoluţia populaţiei. Pentru oportunităţile de afaceri un interes
deosebit îl reprezintă studiul segmentelor de populaţie şi al diferitelor categorii ale populaţiei în
funcţie de vârstă, sex, educaţie. Două categorii de vârstă sunt semnificative pentru afaceri:
tinerii între 20-30 de ani care îşi schimbă preferinţele în mod frecvent creând
posibilităţile de afaceri;
bătrânii al căror număr a crescut.
Tendinţele sociale. Tendinţele sociale care generează oportunităţi de afaceri sunt:
modificarea structurii familiei ;
modificarea preferinţelor şi a modului de coabitare;
creşterea interesului pentru mediul înconjurător.
Tendinţele tehnologice. Acestea pot genera oportunităţi de afaceri în domenii ca:
folosirea calculatorului;
utilizarea faxurilor;
poşta electronică;
telefonia mobila.
Tendinţele în afaceri. Acestea pot genera oportunităţi care rezultă în colaborarea tot mai clară a
marilor firme cu firmele mici şi mijlocii în realizarea unor produse sau prestarea unor servicii.
2. Studierea conjuncturii microeconomice
Numeroase surse de idei de afaceri apar şi la nivel microeconomic. Numeroase aspecte legate de
micromediul economic sunt surse viabile de idei de afaceri. Prezentăm în continuare câteva din
acestea:
a) Experienţa precedentă în muncă a întreprinzătorului. Cele mai multe idei de afaceri
provin din experienţa dobândită anterior de întreprinzător. Experienţa anterioară este
considerată un „block starter” (punct de start) care reprezintă punctul de plecare în afaceri al
întreprinzătorului. Experienţa într-un domeniu l-a făcut competent pentru a oferi produse
concurenţiale, iar concurenţa l-a făcut să cunoască bine furnizorii, clienţii şi modul de operare al
afacerii.
b) Hobby-uri şi vocaţii. Transpunerea unei pasiuni într-o afacere este o alternativă relativ
frecventă. Întreprinzătorii pot avea succes în afaceri întrucât lucrează cu pasiune în domeniul în
care îl stăpâneşte foarte bine. Această afacere este de mici dimensiuni în care întreprinzătorul
singur sau cu unii membrii ai familiei sau prieteni. Produsele sunt de bună calitate dar uneori nu
se vând, de aceea întreprinzătorul trebuie să studieze piaţa şi apoi să încerce să transforme
hobby-ul într-o afacere viabilă.
c) Contactele sociale. Relaţiile sociale pot juca un rol important în înfiinţarea unei firme întrucât
ele pot furniza idei de afaceri:
relaţiile cu clienţii care pot furniza idei valoroase privind introducerea unui nou
produs sau serviciu;
relaţiile cu distribuitorii pot oferi informaţii utile privind calitatea şi defectele
produselor şi pe această bază se pot aduce îmbunătăţiri;
participarea la târguri şi expoziţii care furnizează informaţii şi care oferă cadrul
de discuţii cu distribuitorii şi unde se pot observa tendinţele pieţei şi se pot identifica
unele idei potenţiale pentru o nouă afacere;
relaţiile speciale: relaţiile cu prieteni, cu rudele, cunoştinţele, pot oferi idei
valoroase ce pot fi valorificate.
d) Constatări personale. Uneori observaţia directă a unei nevoi zilnice poate deveni o sursă de
inspiraţie pentru un produs sau serviciu de succes.
e) Cercetări proprii deliberate. Studiile de fezabilitate arată că descoperirile apar după ce persoana
respectivă a depus un efort stăruitor de a se documenta într-un domeniu de afaceri în care se ocupă.
Cercetarea deliberată presupune: cercetarea ziarelor, a revistelor, a cărţilor de specialitate. În cadrul
unei firme brainstormingul poate furniza idei de afaceri.
f) Apelarea la institute de cercetare de la care se poate cumpăra un patent al unei invenţii după
care acesta se poate valorifica într-o afacere proprie.
g) Apelarea la internet. Prin internet se pot obţine alte surse valoroase de idei de afaceri. Oferă
conexiuni utile privind ideile de afaceri.
Evaluarea oportunităţilor de afaceri
Necesitatea evaluării oportunităţilor.
Odată identificată oportunitatea de afaceri este necesar ca ea să fie evaluată în mod corespunzător.
Nevoia evaluării oportunităţilor se impune din două motive:
a) Evaluarea corectă şi obiectivă a oportunităţilor reduce probabilitatea ca decizia de a intra
în afaceri să se reducă doar la intuiţie. Deseori, întreprinzătorii de succes au o intuiţie
deosebită în evaluarea şanselor de reuşită în afaceri, însă intuiţia nu este o caracteristică
universală proprie tuturor întreprinzătorilor. Uneori întreprinzătorii pot avea o viziune fixistă
asupra potenţialului produselor oferite, ei văzând doar obiectivul urmărit, nu şi piedicile,
dificultăţile în realizarea acestuia.
b) Oferirea eventualilor investitori a unei evaluării bine documentate a afacerii. Investitorii
sunt foarte atenţi şi riguroşi când investesc în afaceri şi nu vor lua în considerare afacerile
care nu au pregătită documentaţia necesară care să evalueze afacerea. Investitorii aleg doar
câteva afaceri potenţiale în care doresc să investească. Evaluând oportunitatea,
întreprinzătorul trebuie să argumenteze şi să confirme aşteptările favorabile ale investitorilor
şi să infirme îndoielile cu privire la reuşita afacerii.
Criterii de evaluare a oportunităţilor
Evaluarea oportunităţilor se face luând în considerare câteva criterii:
• durata de viaţă;
• mărimea pieţei;
• protecţia faţă de concurenţă;
• investiţia cerută;
• gradul de risc;
• originalitatea;
• câştigurile aşteptate.
a) Durata de viaţă. Fiecare oportunitate are o durată de viaţă specifică care depinde de natura
afacerii. Orice afacere parcurge 4 stadii: început, creştere, maturitate, declin. Intervalul de timp în
care o investiţie are un potenţial maxim de succes este denumit „fereastra oportunităţii”. Această
fereastră se închide şi se deschide în funcţie de condiţiile pieţei şi de afacerea în sine. În faza de
început, fereastra oportunităţii este larg deschisă pentru că lipseşte concurenţa sau este foarte
redusă. Pe măsură ce produsele parcurg ciclul de viaţă, concurenţa creşte, cerinţele clienţilor se
modifică, profitul scade şi fereastra începe să se închidă. Trebuie precizat că este dificil să se
stabilească momentul când această fereastră se va închide. Analiza atentă a duratei de viaţă şi a
profitului estimat în diferite faze poate oferi o imagine a potenţialului oportunităţilor.
b) Mărimea pieţei. Este un criteriu esenţial în evaluarea oportunităţilor cel puţin din două motive:
piaţa unui produs trebuie să fie suficient de mare pentru a fi atractivă;
mărimea pieţei poate influenţa nivelul investiţiilor cerut pentru exploatarea ei.
De regulă este de preferat o piaţă cât mai mare. Uneori sunt de preferat şi pieţele mici,
întrucât pieţele mari atrag concurenţi, iar investiţiile pot fi destul de mari. Prin concentrarea
pe o nişă de piaţă specializată, o firmă nouă poate elimina cheltuielile ocazionate de
distribuţia extensivă şi organizarea vânzării. Nişele de piaţă pot oferi avantaje firmelor noi
dispunând de resurse limitate.
c) Protecţia faţă de concurenţi. Pentru ca o idee de afaceri să devină o oportunitate viabilă ea
trebuie să fie protejată faţă de concurenţă. Cel mai sigur mod de protecţie se face prin patente, mărci
de fabrică, sau mărci de comerţ. Uneori este foarte dificil de a asigura protecţie pe toată durata
produsului (de exemplu produsele electronice au mari dificultăţi în recuperarea cheltuielilor de
cercetare-dezvoltare datorită rapidităţii apariţiei produselor concurente).
d) Investiţia cerută. O oportunitate de afaceri este cu atât mai viabilă cu cât investiţia cerută nu
este prea mare. În multe cazuri, o oportunitate poate fi costisitoare şi nu aduce destul de repede
elemente substanţiale întreprinzătorului. Finanţările succesive reduc participarea acestuia la un nivel
care nu-i răsplăteşte efortul depus şi riscul asumat. O oportunitate costisitoare, deşi dezirabilă poate
deveni prohibitivă pentru întreprinzătorul care nu are suficient capital. În acest fel, multe idei de
afaceri valoroase nu se vor fructifica pentru că întreprinzătorul nu deţine nici parţial capitalul pentru
investiţii (adesea, investitorii doresc ca întreprinzătorii să se implice şi din punct de vedere financiar
suficient de mult).
e) Gradul de risc. Orice afacere presupune asumarea unui anumit risc. Acesta nu trebuie să fie prea
mare şi nici hazardat. Riscul asumat trebuie să fie calculat. Gradul de risc depinde de:
nivelul capitalului investit;
perioada de timp;
gradul de noutate al produsului;
gama de fabricaţie;
gradul de imitare al produsului.
Dacă întreprinzătorul deţine o singură afacere gradul de risc este mai mare. Dacă întreprinzătorul va
finanţa mai multe afaceri îşi va dispersa riscul.
f) Originalitatea.
O afacere va avea succes mai mare cu cât va fi mai originală. Originalitatea poate varia de la o
singură adaptare la o idee cu totul nouă. O idee originală se deosebeşte de o ideea mai puţin
originală prin stadiul din faza iniţială. Această distincţie se bazează pe introducerea unui nou
procedeu tehnologic pentru realizarea unui produs şi pe nevoia servirii a noi segmente de piaţă.
Originalitatea este determinată de perioada de timp. Ea se concretizează de cele mai multe ori prin
diferenţierea produsului. Preţul nu va constitui o problemă atunci când produsul oferă avantaje
superioare faţă de produsele concurenţilor.
g) Câştiguri acceptabile.
O oportunitate trebuie să asigure un câştig acceptabil pentru a justifica asumarea riscului
antreprenorial. Termenul „acceptabil” este o noţiune relativă care depinde de:
volumul capitalului investit;
termenul de recuperare al investiţiei;
gradul de risc asumat;
alternativele existente.
Oportunităţile de afaceri care presupun un capital substanţial, o durată mare de recuperare şi grad de
risc ridicat nu pot fi luate în considerare deşi pot aduce venituri considerabile în timp. Un câştig este
considerat acceptabil numai dacă se ia în considerare costul de oportunitate care variază de la o
perioadă la alta, astfel, ceea ce poate fi atractiv pentru o persoană poate fi neatractiv pentru alta
datorită unei disponibilităţi mai atractive.
Erori frecvente în evaluarea oportunităţilor
Evaluarea unei idei de afaceri poate fi elementul decisiv în înţelegerea dezvoltării afacerii. De aceea
întreprinzătorul trebuie să ştie să evite câteva erori care se pot face în procesul evaluării
oportunităţii.
a) Subiectivismul
Multor întreprinzători le lipseşte obiectivitatea atunci când evaluează potenţialul unei afaceri.
Tehnicienii sunt înclinaţi să supraevalueze calitatea produsului respectiv. Ei pot scăpa din vedere
multe alte elemente de detaliu, acest lucru putând fi evitat prin investigarea riguroasă a tuturor
ideilor care vin în legătură cu afacerea.
b) Cercetarea superficială a pieţei.
De multe ori unii întreprinzători nu conştientizează importanţa studiului pieţei atunci când pun
bazele unei afaceri. Ei suferă de aşa numita „miopie” managerială. Alţii nu înţeleg că trebuie să aibă
în vedere şi durata ciclului de viaţă atunci când se introduce un produs nou. Nici un produs nu
devine profitabil instantaneu, nu se vinde de la sine şi nu va avea succes o veşnicie. Întreprinzătorii
nu trebuie să aibă în vedere doar ciclul de viaţă al produsului ci să şi cunoască faptul că un produs la
momentul potrivit este deosebit de important pentru succesul afacerii. Această sincronizare este
capitală. Ei trebuie să intervină atunci când fereastra oportunităţii este larg deschisă.
c) Neînţelegerea corespunzătoare a cerinţelor tehnice.
Introducerea unui produs sau serviciu presupune de multe ori folosirea unor tehnici noi.
Neanticiparea diferenţelor tehnice care pot apărea în proiectarea şi realizarea noului produs poate
duce la eşec. Întreprinzătorii nu pot prevedea totul atunci când studiază proiectul înainte de a-l
iniţia. Apariţia unor modificări tehnice neprevăzute duce în mod frecvent la irosirea timpului şi
creşterea costurilor.
d) Estimări financiare optimiste.
O greşeală obişnuită care se la face la introducerea unui produs nou este estimarea foarte optimistă a
fondurilor necesare pentru realizarea produsului. Uneori întreprinzătorii sunt ignoranţi în domeniul
financiar sau pot fi victimele unor estimări necorespunzătoare. Destul de des costurile necesare
introducerii unui produs nou sunt estimate la doar 50% din necesităţile reale.
e) Ignorarea prevederilor legale.
Orice afacere trebuie să se supună unor restricţii legale. Normele de protecţie a asigurării muncii,
normele privind protecţia consumatorului, normele de igienă, normele de protecţia mediului, de
comercializare, protecţia partenerilor şi mărcilor sunt toate elemente care trebuie să fie scăpate din
vedere, pentru că neluate în seamă pot duce la prăbuşirea afacerii.
Procesul de evaluare a oportunităţilor
Procesul de evaluare a oportunităţilor de afaceri cuprinde două faze:
Etapa 1: Evaluarea informală
Etapa 2: Evaluarea formală
►Etapa 1 - Evaluarea informală
Este un mijloc rapid şi simplu de selecţie a oportunităţilor de afaceri şi determină gradul în
care acestea merită să li se acorde în continuare atenţie. Metodele de evaluare informală a
oportunităţilor ce pot fi folosite sunt:
a) Acceptul spontan.
Dacă o oportunitate de afaceri este prezentată la 10 prieteni şi ei sunt încântaţi de ea, atunci merită
să i se acorde atenţie în continuare. Apoi se cere părerea la alte 20 de persoane necunoscute. Dacă şi
ele sunt încântate de idee vor fi întrebate dacă vor cumpăra produsul, dacă eventual ar cumpăra
produsul sau nu ar cumpăra. Dacă răspund că ar cumpăra trebuie întrebaţi cât ar fi dispuşi să
plătească. Dacă prietenii nu sunt încântaţi de produs, probabilitatea ca străinii să accepte produsul
este mică.
b) Testul similarităţii
Acest test trebuie realizat în cadrul produselor care se adresează unui segment de
piaţă mai mic. Când piaţa este mai mică ea nu poate asimila două produse asemănătoare. Dacă piaţa
este mai mare s-ar putea ca şi acest produs similar cu altele să fie acceptat. Pe de altă parte, chiar
dacă produsul are pretenţia de a fi nou şi diferit de celelalte produse de pe piaţă, trebuie cercetată cu
atenţie mărimea pieţei.
c) Testul bancherului.
Acest test constă în prezentarea ideii de afaceri unui bancher. Dacă bancherul nu agreează ideea,
aceasta trebuie reevaluată deoarece bancherul are experienţă şi un simţ deosebit a ceea ce se
întâmplă pe piaţă.
d) Testarea prototipului[1].
Elaborarea unui prototip poate fi costisitoare, însă nu va fi atât de costisitoare în cazul eşecului când
produsul nu se vinde. În cazul în care produsul va fi realizat în cantităţi mari, prototipul elaborat va
trebui să fie comercializat printr-un magazin cu amănuntul la un preţ la care se speră că va fi vândut
când va începe producţia de masă.
►Etapa 2 - Evaluarea formală
Evaluarea formală se mai numeşte şi studiul de fezabilitate. Acest studiu cuprinde următoarele
elemente:
→ Descrierea generală a afacerii care include:
a. Prezentarea afacerii în care se doreşte să se intre;
b. Prezentarea produsului sau serviciului care urmează să se vândă;
c. Precizarea clienţilor principali şi a motivelor pentru care clienţii vor cumpăra
produsul.
→ Descrierea produsului sau serviciului.

→ Pentru ca produsul să aibă succes el trebuie să fie fezabil din punct de vedere tehnic, să
aibă unele avantaje competitive (concurenţiale) iar costul să fie acceptabil. Evaluarea acestor
aspecte se face din două puncte de vedere:
a. Stadiul de elaborare al produsului: Trebuie să se precizeze dacă produsul se află
în stadiul de idee, în stadiul de prototip, stadiu de licenţă sau stadiu de
comercializare. Se realizează fotografii ale produsului şi se cere părerea
specialiştilor.
b. Punctele tari şi punctele slabe: Se precizează cu obiectivitate atuurile produsului
(punctele tari) cât şi dezavantajele (punctele slabe).
→ Fezabilitatea de marketing.
a. Fezabilitatea de marketing cuprinde evaluarea preliminară a pieţei pentru a se
obţine informaţii despre:
- potenţialul pieţei produsului avut în vedere;
- evaluarea concurenţei;
- evaluarea elementelor care pot face produsul vandabil.
a. Fezabilitatea de marketing trebuie să analizeze următoarele aspecte:
- Mărimea şi tendinţele pieţei. Se procură datele cu privire la volumul de
vânzări trecute şi prezente şi se face estimarea vânzărilor viitoare în unităţi
fizice şi valorice.
- Evaluarea concurenţei. Se identifică toţi competitorii care oferă produse
identice sau similare şi se prezintă modalităţi prin care s-ar putea depăşi
avantajele competitive ale concurenţilor.
- Cota de piaţă. Se calculează ca procent din totalul vânzărilor de pe piaţă.
Estimările trebuie să fie realiste.
- Tehnicile de marketing folosite. Se prezintă metodele şi tehnicile de
marketing pentru a vinde şi distribui produsul sau serviciul respectiv.
→ Fezabilitatea tehnică sau a producţiei.
Se apreciază cantităţile de materiale, timpul necesar pentru producţie, structura calificării
personalului, echipamentele şi spaţiile de producţie necesare.
→ Fezabilitatea factorului umane.
Se întocmeşte o situaţie privind principalele calificări şi competenţe manageriale de
asigurare şi dezvoltare a resurselor umane (principalele calificări ale personalului, direcţiile
de pregătire şi performanţele acestuia).
→ Fezabilitatea financiară. Se pune problema stabilirii sumei de bani necesare iniţierii
afacerii. Se fac estimări ale fondurilor necesare. Aceste estimări vor permite băncilor sau
investitorilor să-şi formeze o idee asupra necesarului de finanţat şi să decidă dacă vor fi
dispuşi să finanţeze afacerea.
→ Evaluarea riscurilor. Chiar dacă din procesul de evaluare s-a ajuns la concluzia că se poate iniţia
afacerea este necesară încă o revizuire finală şi o evaluare a riscurilor. Dacă în această etapă se
constată că riscurile sunt prea mari, întreprinzătorul poate lua decizia să nu se implice în afacere.
Cele mai importante riscuri şi probleme majore pot fi:
o piaţă foarte mică pe care nu se poate supravieţui deşi produsul este unic;
incapacitatea de a produce la un preţ competitiv întrucât concurenţii sunt puternici şi
pot reduce preţurile pentru a elimina noul venit (intrusul);
imposibilitatea de a introduce şi un alt produs;
lipsa controlului produsului dacă produsul este doar o componentă a unui produs
complex realizat de altă firmă;
imposibilitatea realizării unei creşteri rapide în primii doi ani, fapt ce poate reduce
eficienţa produsului.
2.Aplicarea legislatiei in vigoare pentru initierea unei afaceri

Alege numele – cat mai relevant si concis; rezerva aceasta denumire la Registrul
Comertului
Alege forma juridica – e foarte important daca vrei un SRL sau SA
Alege obiectul de activitate – stabileste ce vrei sa faci si adauga cel putin doua
activitati conexe; Elaboreaza Planul de afacere
Gaseste un sediu social

Alege-ti asociatii; Alege-ti si un administrator; Angajeaza-ti un contabil;
Angajeaza-ti un avocat
Decide daca vrei sau nu sa platesti TVA
Strange niste bani (minim 1000 RON); Deschide un cont in banca (capital
social); Fa-ti un cont current la aceeasi banca
Intocmeste actele constitutive; Depune actele pentru inregistrare a firmei;
Publica anuntul in Monitorul Oficial
Comanda-ti stampile
Cumpara tipizate.
Proceduri preliminare infiintarii firmei:
Pregatirea documentatiei
Procedura de inregistrare la Registrul Comertului
Autorizarea functionarii firmei
Alegerea formei juridice a societatii
Tipul societatii comerciale

Motivatia alegerii domeniului
Contractul de societate
Stabilirea activitatii principale si a activitatilor secundare
Analiza mediului de business in care va functiona intreprinderea
Mediul intern al afacerii

Mediul economic local
Analiza avantajelor si vulnerabilitatilor (analiza SWOT)
Avantaje (puncte forte)

Vulnerabilitati (puncte slabe)
Oportunitati
Riscuri
Strategia organizatiei (firmei)
Misiunea firmei
Obiectivul fundamental
Optiuni strategice (obiective specifice)
Resursele firmei (resurse umane, tehnico-materiale, financiare)
Politica firmei
Planificarea activitatii firmei pentru primul an de activitate

Avantajul competitiv
Elementele referitoare la produsele si serviciile proprii care releva ca sunt superioare produselor si
serviciilor oferite de concurenta
Analiza financiara a firmei
Prospectarea veniturilor, cheltuielilor si profitului noii firme.
Planul de afaceri
Definirea cat mai clara a:
Afacerii – ce doriti sa faceti

Pietei – care sunt clientii si ce nevoi au
Finantelor – dupa satisfacerea nevoilor clientilor puteti obtine profit?
Obiectivul principal: motivul pentru care infiintati afacerea
3.Întocmirea planului de afaceri
CONTINUTUL PLANULUI DE AFACERI

AFACEREA — FIRMA
— DOMENIUL DE ACTIVITATE
— OBIECTIVELE
PIATA — PRODUSUL/SERVICIUL
— CLIENTII
— CONCURENTA
— SEGMENTUL DE PIATA
CONDUCEREA — ORGANIZAREA
— CONDUCEREA
— PERSONALUL
FINANTELE — VENITURI
— CHELTUIELI
— SURSELE SI UTILIZAREA FONDURILOR
— PREVIZIUNI FINANCIARE.
Modalitati de demarare a unei afaceri
Infiintarea unei noi afaceri prin constituirea ei intr-o forma legala de organizare;
Achizitionarea unei societati comerciale existente/ transferul societatii;
Intrarea ca asociat/actionar într-o societate comerciala existenta;
Reprezentarea unei firme;
Achizitionarea unei francize.
Infiintarea unei forme legale de organizare a afacerii
Avantaje
Realizarea propriei idei de afaceri
Independenta completa
Instalarea propriului stil de conducere
Dezavantaje
Pregatirea minutioasa a afacerii (studiu de piata, plan de afaceri,etc)
Perioada mai mare de timp
Resurse financiare mai mari
Preluarea unei societati comerciale existente
Avantaje
scurtarea perioadei de operationalizare a afacerii;
intrarea pe o piata cunoscuta
Dezavantaje
riscul preluarii unei afaceri in faliment sau in declin
necesita resurse financiare pentru evaluarea performantelor, a potentialului si bonitatii afacerii
preluate, cat si pentru transferul efectiv (evaluare profesionista ANEVAR)
Intrarea ca asociat / actionar intr-o societate existenta
Modalitati de intrare
prin cesiune de parti sociale/actiuni
prin majorare de capital
Avantaje
scurtarea duratei de intrare in afaceri
Dezavantaje
Realizarea si implementarea propriei idei de afaceri este posibila daca:
obiectul de activitate al firmei in care intra corespunde cu ideea sa de afaceri;

marimea pachetului de actiuni preluat ii asigura o pozitie care sa ii permita aplicarea propriei idei de
afacere
Reprezentarea unei firme
Avantaje
resurse financiare reduse
riscuri reduse
piata definita (ar putea fi inexistenta in tara)
initiere in conducerea si derularea de unei afaceri
Dezavantaje
independenta restransa
venituri de regula dependente de rezultate
Achizitionarea unei francize (I)
Reglementare: Legea nr. 79/1998

Mecanismul de functionare antreneaza 4 factori:
- francizorul, antreprenor independent, titular al drepturilor de exploatare a unor
marci protejate, care îi confera dreptul de a o exploata si dezvolta sub forma unui produs,
tehnologii sau servicii.
- beneficiarul sau francizatul, de asemenea întreprinzator independent, care intra în
relatii contractuale cu francizorul, în baza carora angajeaza mijloace umane si financiare
pentru exploatarea francizei si pentru retribuirea francizorului pe toata durata colaborarii;
- reteaua de franciza, realizata de francizor si beneficiar, sub marca cunoscuta;
- consumatorul, care cumpara produsele sau serviciile.
- In Romania functioneaza peste 160 de retele de franciza
Achizitionarea unei francize (II)
- Avantaje
- francizatul primeste know-how-ul afacerii, inclusiv instruirea, brandul,
piata, asistenta in marketing si publicitate
- Dezavantaje
- capitalul initial incepe, de regula de la 10.000 euro si poate ajunge pana la
500 mii euro
- plata unei redevente francizorului, pe toata durata contractului de franciza
Achizitionarea unei francize (III)
- Dezavantaje
– Societatea constituita pe baza de franciza va avea numele francizorului
– Francizatul va trebui sa respecte intocmai conditiile de fabricatie, ambientare
a locatiei, etichetare si comercializare impuse de francizor
Forme de organizare a afacerii
- Persoana fizica autorizata, intreprindere individuala, intreprindere familiala
Reglementare prin OUG 44/2008
- Profesii liberale
- Societate comerciala
Reglementare prin Legea no. 31/1990 cu modificari ulterioare
Persoana fizica autorizata – PFA (I)
- Persoana autorizata sa desfasoare orice forma de activitate economica permisa de
lege, folosind in principal forta sa de munca
- Conditii:
- varsta minima de 18 ani
- nu are cazier fiscal
- detine pregatirea profesionala pentru activitatea pentru care se solicita
autorizarea
- are un sediu profesional declarat conform legii (drept de folosinta asupra
imobilului la adresa declarata)
Persoana fizica autorizata – PFA(II)
- Regimul juridic al PFA
- isi desfasoara activitatea folosind aptitudinile sale profesionale; nu poate angaja
cu contract de munca terte persoane pentru activitatea autorizata
- raspunde pentru obligatiile sale cu patrimoniul de afectatiune (daca acesta a fost
constituit) si cu intreg patrimoniul in caz de insolventa)
- nu poate fi angajat al unei terte persoane chiar daca colaborarea este exclusiva
- nu poate cumula si calitatea de intreprinzator persoana fizica titular al unei
intreprinderi individuale
- poate deschide puncte de lucru
- este asigurata in sistemul de asigurari sociale
Intreprindere individuala – definitii(I)
- Intreprinzator- persoana fizica care organizeaza o intreprindere economica
- Intreprindere economica- activitatea economica desfasurata in mod organizat,
permanent si sistematic, combinand resurse financiare, forta de munca atrasa,
materii prime, mijloace logistice si informatie, pe riscul intreprinzatorului, in cazurile
si conditiile prevazute de lege
- Intreprindere individuala- intreprinderea economica, fara personalitate juridica,
organizata de un intreprinzator persoana fizica
I
Intreprindere individuala – definitii(II)
- Patrimoniu de afectatiune – totalitatea bunurilor, drepturilor si obligatiilor PFA,
titularului intreprinderii individuale sau membrilor intreprinderii familiale, afectate
scopului exercitarii unei activitati economice, constituite ca o fractiune distincta a
patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului intreprinderii individuale sau
membrilor intreprinderii familiale, separata de gajul general al creditorilor personali
ai acestora.
Intreprindere individuala
- Regimul juridic
- nu dobandeste personalitate juridica prin inregistrare in registrul comertului
- intreprinzatorul, in calitate de titular al intreprinderii individuale poate angaja terte
persoane cu contract individual de munca
- intreprinzatorul este asigurat in sistemul public de asigurari sociale
- raspuinde cu patrimoiul de afectatiune si cu intreg patrimoniul in caz de insolventa
Intreprindere familiala (I)
- Intreprindere economica, fara personalitate juridica, organizata de un intreprinzator
persoana fizica impreuna cu familia sa
- Sunt consideraţi membrii unei familii, în sensul legii, soţul, soţia şi copii acestora
care
au
împlinit vârsta de 16 ani, până la gradul al patrulea inclusiv.
Intreprinderea familiala (II)
- Regimul juridic (I)
- membrii unei intreprinderi familiale pot fi simultan PFA sau titulari ai unei
intreprinderi individuale
- pot cumula si calitatea de salariat al unei terte persoane in acelasi domeniu sau
intr-un domeniu diferit
- nu poate angaja terte persoane cu contract de munca
- poate constitui patrimoniu de afectatiune
- acces la sistemul de asigurari sociale
Intreprinderea familiala (III)
- Regimul juridic (II)
– Se constituie printr-un acord de constituire incheiat de membrii familiei in
forma scrisa
– Membrii desemneaza un reprezentant care va gestiona interesele
intreprinderii in temeiul unei procuri speciale, inscris sub semnatura privata
– Nu are patrimoniu propriu
– Acordul de constituire stabileste cotele de participare la patrimoniul de
afectatiune
– Membrii raspund solidar si indivizibil pentru datoriile contractate
Intreprinderea familiala (IV)
- Regimul juridic (III)
- deciziile privind gestiunea curenta se iau de catre reprezentantul desemnat
- actele de dispozitie asupra bunurilor se iau cu acceptul majoritatii simple a
membrilor
- actele prin care se dobandesc bunuri se incheie de reprezentant fara autorizarea
prealabila a membrilor (daca valoarea este sub 50% din valoarea patrimoniului de
afectatiune. Bunurile dobandite sunt coproprietatea membrilor in cotele prevazute
in acordul de constituire
PFA, intreprinderi individuale si familiale
- Avantaje
- procedura de inregistrare mult mai simpla
- fara capital initial
- resurse mai reduse
- contabilitate in partida simpla, fara bilant contabil
- impozit pe venitul anual
- Dezavantaje
- raspundere nelimitata
- credibilitate mai mica la obtinere de credite
PFA, intreprinderi individuale si familiale
- Avantaje
- procedura de inregistrare mult mai simpla
- fara capital initial
- resurse mai reduse
- contabilitate in partida simpla, fara bilant contabil
- impozit pe venitul anual
- Dezavantaje
- raspundere nelimitata
- credibilitate mai mica la obtinere de credite
Societati comerciale- forme juridice
- Societate in nume colectiv (SNC)
- Societate in comandita simpla (SCS)
- Societate cu raspundere limitata (SRL)
- Societate pe actiuni (SA)
- Subscriere integrala si simultana de semnatarii actului constitutiv
- Constituire prin subscriptie publica
- Societate in comandita pe actiuni (SCA)
SNC, SCS
- Avantaje
- minimum 2 asociati
- fara capital minim initial, capital in numerar obligatoriu
- costuri mai mici de constituire
- sistem simplificat de contabilitate si impozitare ca microintreprinderi
- Dezavantaje
- Raspundere nelimitata si solidara a asociatilor
SRL
- Avantaje
- 1-50 asociati
- costuri si durata de constituire mai mici
- raspundere pana la concurenta capitalului social subscris
• Dezavantaje
- posibilitate mai limitata de acces la credite
Societatea pe actiuni (SA)
- Avantaje
- raspundere numai pana la concurenta capitaluluisubscris
- credibilitate mai mare
- posibilitati multiple de dezvoltare (atragere de capital pentru cele listate la bursa)
- Dezavantaje
- capital initial de minim 25000euro
- costuri mai mari de constituire
- sistem mult mai complicat de management si control
Alegerea formei de organizare a afacerii
Factori analizati
- Natura activitatii ce urmeaza a fi desfasurata;
- Anvergura acesteia;
- Numarul viitorilor asociati ai afacerii;
- Gradul de implicare si se raspundere asumat de fiecare asociat;
- Volumul necesar si cel disponibil pentru capitalul social;
- Ponderea participarii fiecarui asociat la capitalul social;
- Caracteristicile specifice fiecareia dintre diferitele forme juridice in vigoare.
Alegerea formei de organizare a afacerii (II)
- Decizia depinde de mai multi factori. Raspunzând la întrebarile urmatoare veti gasi
forma de organizare potrivita pentru afacerea Dvs.
– doriti sa fiti asociat unic sau sa aveti parteneri?
– puteti sa finantati singur afacerea sau aveti nevoie de parteneri?
– doriti sa va protejati bunurile personale de creditorii afacerii?
– cunoasteti cum se constituie si cât costa diferite modalitati de organizare a
afacerii?
– cunoasteti sistemul de impozitare?
Alegerea asociatilor
- Decizie foarte importanta cu efecte pe termen mediu si lung asupra afacerii si
rezultatelor obtinute
- Verificarea bonitatii si onorabilitatii partenerilor potentiali apeland la servicii
profesionale
Constituirea formei legale a afacerii – etape
- Etapa pregatitoare
- pregatirea documentelor de constituire, justificative, efectuare plati
- Inregistrarea legala
- registrul comertului, publicarea dupa caz in Monitorul Oficial al Romaniei
- Inregistrarea fiscala –Administratia financiara
- Autorizarea functionarii – conform legii
Inregistrarea PFA, intreprinderi individuale si familiale
- Alegerea si rezervarea denumirii verificarea prealabila pe site-ul
www.onrc.ro
- Completarea cererii de inregistrare
- Depunerea cererii si documentelor la oficiul registrului comertului
Documente pentru constituire – PFA si intreprindere individuala (I)
- Cererea de înregistrare
- Dovada verificării disponibilităţii şi rezervării firmei (original);
- Carte de identitate (fotocopie certificată olograf de către titular privind conformitatea
cu originalul);
- Dovezi de sediu si dupa caz avizul privind schimbarea destinatiei imobilului cu
regim de locuinta
- Specimenul de semnătură al persoanei fizice autorizate (original);
- Informaţiile din cazierul fiscal (se obţin de către ORCT);
- Declaraţia-tip pe propria răspundere care să ateste îndeplinirea condiţiilor legale de
funcţionare prevăzute de legislaţia specială din domeniul sanitar, sanitar-veterinar,
protecţiei mediului şi protecţiei muncii
Documente pentru constituire –PFA si intreprindere individuala (II)
- declaraţia privind patrimoniul de afectaţiune, în original şi documentele care atestă
efectuarea vărsămintelor sau calitatea de proprietar, după caz (copii certificate de
parte);
- - documentele care atestă pregătirea profesională;
- - documentele care atestă experienţa profesională;
- dovezile privind plata taxelor/tarifelor legale: taxele de registru.
Documente pentru constituire intreprindere familiala
- In plus fata de documentele prezentate la PFA:
- Acordul de constituire încheiat de membrii familiei (original);
- Procura specială pentru reprezentantul întreprinderii familiale desemnat prin
acordul de constituire (înscris sub semnătură privata)
Societati comerciale- SNC, SCS,SRL (I)
- Cererea de înregistrare (original);
- Dovada verificării disponibilităţii şi rezervării firmei (original);
- Dacă este cazul, acordul pentru utilizarea denumirii, prevăzut de art. 39 din Legea
nr. 26/1990, republicată,
- Dovada verificării calităţii de asociat unic într-o singură societate cu răspundere
limitată
- Actul constitutiv (original);
- Dovezile privind sediul social/secundar (copie);
- Dacă este cazul, avizul privind schimbarea destinaţiei imobilelor colective cu regim
de locuinţă,
- Dovezile privind efectuarea vărsămintelor aporturilor subscrise de asociaţi la
capitalul social (copii);
- Actele privind proprietatea pentru aporturile în natură subscrise şi vărsate la
constituire; în cazul în care printre acestea se afla şi imobile, certificatul constatator
al sarcinilor de care sunt grevate;
Societati comerciale-SNC, SCS,SRL (II)
- Declaraţiile date pe propria răspundere, după caz, de către
fondatori/administratori/cenzori sau persoane fizice reprezentante ale persoanei
juridice numită administrator sau cenzor, din care să rezulte ca indeplinesc
conditiile legale pentru detinerea acestor calitati
- Actele de identitate ale fondatorilor, administratorilor, cenzorilor sau auditorilor
persoane fizice (copie);
- Specimenele de semnătură ale reprezentanţilor societăţii (original);
- Certificatele de cazier fiscal pentru asociaţii sau reprezentanţii legali ai societăţii
comerciale
Societati comerciale-SNC, SCS,SRL(III)
- Declaraţiile -tip pe propria răspundere semnată de asociaţi sau de administratori
privind autorizarea activitatilor
- Imputernicire specială (în formă autentică), avocaţială sau delegaţie pentru
persoanele desemnate să îndeplinească formalităţile legale (original).
- Dovezile privind plata taxelor/tarifelor legale:
Documente de constituire pentru SA
- In plus fata de SNC, SCS sau SRL:
- Actele de identitate ale fondatorilor,administratorilor, directorilor, membrilor
consiliului de supraveghere, membrilor directoratului, cenzorilor, auditorilor
persoane fizice (copii certificate);
- Dovada privind acceptarea expresă a mandatului de administrator/membru al
directoratului ori a însărcinării de cenzor/auditor de către persoanele care au fost
numite prin actul constitutiv (original);
Autorizarea functionarii (I)
- Declaratia model 1- persoana juridică nu desfăşoară, la sediul social sau la sediile
secundare, activităţile declarate, o perioadă de maximum 3 ani
- Declaratia model 2- declaratia pe proprie raspundere se da de intreprinzator la
inregistrarea societatii, prin care se obliga ca la data inceperii activitatii sa respecte
toate prevederile legale de functionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul
sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei muncii pentru activităţile
mentionate
- Autorizarea este obligatorie pentru anumite activitati
- Anumite profesii trebuie atestate sau acreditate;
Autorizarea functionarii (II)
- Inregistrarea unei forme legale a afacerii de catre Oficiul Registrului Comertului nu
exonereaza de obligatia de a obtine, inainte de inceperea activitatii, autorizatiile,
avizele, licentele si altele asemenea prevazute de legi speciale, pentru
desfasurarea anumitor activitati economice
- Organele abilitate controleaza conditiile de functionare conform legislatiei in
vigoare.
Traseu operational
- Oficiul registrului comertului – 3-5 zile
- obtine certificatul de inregistrare
- codul unic de inregistrare- codul fiscal
- extras din registrul comertului
- Administratia financiara – declaratia (010) privind vectorul fiscal, obtinerea
certificatului de inregistrare fiscala
- Institutiile pentru obtinerea autorizatiilor de functionare (dupa caz)
Relatii cu autoritatile publice
- Administratia fiscala
- Casa asigurarilor de pensii
- Casa asigurarilor de sanatate
- Agentia de ocupare a fortei de munca
Organizarea evidentei contabile si administrarea fluxului de numerar
Principalele evidente contabile :
– contabilitatea mijloacelor fixe tinuta pe categorii si pe fiecare obiect de
evidenta;
– contabilitatea valorilor materiale, tinuta cantitativ si valoric/numai valoric;
– evidenta clientilor si furnizorilor;
– contabilitatea cheltuielilor tinuta pe feluri de cheltuieli;
– contabilitatea veniturilor, tinuta pe feluri de venituri;
Fluxul de numerar este unul din instrumentele principale de planificare financiara.
– Se calculeaza pe baza urmatoarelor date: disponibilul banesc la începutul
perioadei, respectiv soldul initial al numerarului (în casa si în banca);
– încasarile în numerar previzionate pentru perioada respectiva;
– cheltuielile în numerar pentru aceiasi perioada;
– disponibilul banesc la sfârsitul perioadei
Asigurari pentru riscuri
a) asigurari generale pentru proprietati: imobile, masini, utilaje, instalatii,
echipamente, pierderi din intreruperea activitatii
b) asigurari de raspundere civila care acopera prejudiciile cauzate tertilor din
vina asiguratului, pentru care acesta raspunde civil:asigurarea prestatorului de
servicii; asigurarea producatorului pentru defectiuni ale produselor
sale;asigurarea angajatorului fata de angajati; asigurarea administratorilor si
directorilor de societati comerciale.
c) asigurari de risc financiar: - asigurarea creditelor; asigurarea garantiilor.
d) asigurari pentru autovehicule si conducatorii acestora:
e) asigurari de persoane: de accident; - de deces.
Tema XII EXECUTAREA MANICHIURII SI PEDICHIURII
MANICHIURA reprezinta totalitatea operatiunilor de ingrijire si infrumusetare a mainilor si

unghiilor de la maini
Unghiile de la maini ar trebui ingrijite cel putin o data pe saptamana
PEDICHIURA este ingrijirea speciala a pielii si unghiilor de la picioare in scop estetic si

curativ.
Pedichiura are un caracter igienic si se refera la:
▪ Taierea si pilirea unghiilor normale, ingrosate si incornate, inegale sau deformate de la

picioare
▪ Indepartarea pielii deformate de pe talpa piciorului, calcaiele si a bataturilor amplasate
pe/intre degete sau pe calcaie/talpa piciorului
Aceste ingrijiri sunt absolut necesare si trebuie efectuate cu regularitate, deoarece atat unghiile
incarnate sau prea mult crescute si bataturile sau tesuturile ingropate, fiind presate de incaltaminte si
de ciorapi, provoaca dureri si stari de nervozitate
In concluzie, pedichiura este o meserie complexa care necesita unele cunostinte medicale pentru
executarea operatiilor de mare precizie si de calificare care se cer la extragerea unghiilor incarnate
si a bataturilor profunde dintre degete. Executarea meseriei de pedichiurist presupune o mare
indemanare, multa atentie si calm, cunoasterea bolilor de piele si multa maiestrie tehnica.
Executarea manichiurii şi pedichiurii
1. Examinarea clientului
1.1. Examinarea clientului se face cu atenţie, in vederea depistării eventualelor deficiente de natura
patologica.
1.2. Deficientele de natura patologica se recomanda a fi tratate la
2. Executarea operaţiilor pregătitoare manichiurii/pedichiurii

2.1. Pregătirea clientului pentru manichiura / pedichiura se face conform
procedurilor specifice manichiurii / pedichiurii.
2.2. Efectuarea procedurilor pregătitoare pentru manichiura / pedichiura
se realizează diferenţiat, in funcţie de caracteristicile clientului.
2.3. Executarea procedurilor pregătitoare manichiurii / pedichiurii se face in condiţii de deplina

siguranţa, cu multa atenţie.
2.4. Executarea procedurilor pregătitoare manichiurii / pedichiurii se face in concordanta cu tipul

lucrării.
3. Executarea manichiurii / pedichiurii

3.1. Executarea manichiurii / pedichiurii se face conform cerinţelor
clientului si caracteristicilor unghiilor.
3.2. Executarea procedurilor la manichiura / pedichiura se face cu atenţie, in condiţii de siguranţa,

conform tipului de lucrare.
3.3. Executarea procedurilor la manichiura / pedichiura se face cu ajutorul instrumentelor

corespunzătoare tipului de lucrare.
3.4. Eventualele deficiente sunt remediate cu atenţie.
4. Executarea de lucrări speciale

4.1. Executarea lucrărilor speciale se face la cererea clientului.
4.2. Efectuarea lucrărilor speciale din gama de servicii oferite de unitate se face cu profesionalism.
4.3. Realizarea lucrărilor speciale se face prin încadrarea in condiţiile de igiena si siguranţa.
3.Executarea manichiurii /pedichiurii
▪ Manichiurista trebuie sa stea drept in fata mainii clientului cu cotul mainii stangi rezemate
de masuta de manichiura
▪ Pozitia manichiuristei trebuie sa asigure stabilitatea necesara corpului pentru a se evita
maiscarile gresite in timpul executarii manichiurii
▪ Se spala si dezinfecteaza mainile esteticianului si clientului
▪ Se examineaza mainile clientului in vederea depistarii bolilor dermatologice sau ranilor
▪ Manichiura se executa intai la mana stanga
▪ Prima operatie consta in indepartarea lacului vechi de pe unghii cu dizolvant (acetona)
▪ Unghiile se taie incepand cu degetul mic si terminand cu aratatrul, scurtarea facundu-se la
inceput in lungime si apoi in latime; cu cat forma unghiei este mai rotunda cu atat unghia va
fi lasata mai lunga pentru a-i putea da aspectul normal (oval);
▪ Pilirea unghiilor pentru obtinerea formei definitive a acesteia. Pilirea este de fapt unul dintre
cele mai importante faze, care cere multa atentie. Ea se realizeaza asezand pila sub
marginea libera a unghiei, si cu miscari largi, aceasta se pileste, avand grija a nu se strice
simetria
▪ Se trece apoi la desprinderea pielitei din jurul spatiului periunghial cu ajutorul chiuretei.
Pentru a se usura desprinderea pielitei, aceasta se va ridica usor cu cutitasul umezit, intai de
la dreapta la stanga si apoi invers. Operatia trebuie facuta foarte usor pentru a nu rupe
pielita, care este foarte fina. La aceasta operatie nu se va folosi foarfecele pentru a nu rani
tesutul care este foarte sensibil
▪ Se trece la degajarea lunulei, pe care nu trebuie sa se apese deoarece s-ar putea irita
radacina unghiei, atragnd dupa sine o deformare a unghiei
▪ Se introduc degetele mainii stangi in vasul pentru inmuierea unghiilor, pregatit special cu
apa calda si sampon
▪ Pe parcursul sederii degetelor in apa se vor efectua aceleasi proceduri si la mana dreapta
▪ Se scot degetele mainii stangi din bol, se sterg cu un servetel curat ( dar raman umede pana
la indepartarea pielitei ), apoi se verifica varfurile unghiilor ( daca mei trebuiesc retusuri)
▪ Se dezlipesc din nou pielitele din jurul unghiei cu ajutorul chiuretei a carui varf a fost
inmuiat de mai multe ori in apa. Se considera ca pielita este bine pregatita atunci cand
varful cutitasului se poate misca fara nici o rezistaenta sub piele de la un capat la altul al
unghiei
▪Se taie pieliata cu ajutorul foarfecei cu lama curbata de la stanga spre dreapta; pielita
trebuie sa fie taiata rotund si egal. Dupa eliminarea pielitei uneori mai raman pe unghie mici
resturi care se scot
▪ Degetul se dezinfecteaza cu spirt
▪ In jurul pielitei se aplica carminul (cu ajutorul cutitasului sub forma de sageata) care are rol
dezinfectant, antiseptic si estetic
Executarea manichiurii frantuzesti
Manichiura frantuzeasca se recomanda la persoanele care sufera de diabet, persoanele care

lucreaza in mediu toxic si persoanelor care au pielita unghiilor foarte sensibila si nu suporta taierea
pielitei.
▪ Prima operatie consta in indepartarea lacului vechi de pe unghii cu dizolvant (acetona)
▪ Se da forma unghiei unghiile
▪ Se dezlipeste pielita foarte bine si cu atentie pentru a nu se rupe sau taia colturile ei
▪ Se inmoaie degetele in apa cu sapun, se sterg, se tamponeaza cu un servetel curat, fara a se
usca unghiile (unghiile trebuie sa ramana umede pana la indepartarea pielitei)
▪ Se curata lama unghiei pentru ca aceasta sa nu prezinte asperitati precum si in jurul pielitei
ridicate adica periunghial
▪ Se impinge pielita sau repliul unghiei pentru a decoperi cat mai bine unghia (operatia
necesita multa atentie pentru a nu vatama radacina unghiei si pielita care o inconjoara)
▪ Se dezinfecteaza toate degetele
▪ Se pune carminul
Aplicarea lacului pe unghii
Aplicarea lacului este ultima operatie din cadrul manichiurii care necesita deasemenea multa atentie
Inainte de aplicarea lacului de unghii:
▪stabiliti forma unghiilor si a degetelor

▪degresati unghia cu eter pentru ca lacul sa se prinda intr-un strat fin si uniform
▪intrebati clienta ce culoare a lacului doreste (faceti propuneri daca clienta este nehotarata)
Observatii:
▪ Nu se va lucra niciodata cu lac prea gros, se va folosi un lac subtire care poate fi asezat pe
unghii intr-un strat fin si uniform , care dupa uscare are un luciu frumos
▪ Aplicarea lacului se va face cu o pensula fina in 3 miscari:
▪ la mijloc– puneti pensula pe mijlocul suprafetei unghiei, deplasand-o pana la lunula,
– trageti-o spre varful unghiei
▪ in partea dreapta
▪ in partea stanga
▪ Daca lacul nu este uniform se recomanda sergerea lui si aplicarea din nou
▪ Corectarea lacului aplicat si inca neuscat precum si trecerea repetata cu pensula nu dau
rezultate bune si deci sunt interzise
▪ Lacul poate – acoperi toata unghia;
– lasa lama si marginea libera
– lasa numai marginea libera
▪ Pasta si sideful acopera total unghia

▪ La aplicarea lacului si mai ales a pastei se va tine cont de forma unghiei urmarindu-se
corectarea formei ei, astfel incat sa aiba aspect cat mai frumos
▪ Pe o unghie colturoasa si patrata, pasta nu se va aplica pe colturi ci se va urmari o linie
rotunjita
▪ Pe o unghie foarte mare si colturoasa, se vor lasa marginile si colturile libere
FORMA
UNGHIEI APLICARE LAC
Patrata Lasam degajata lunula si extremitatea superioara a unghiei
Mica Acoperim cu lac toata suprafata. Se recomanda culoare deschisa
Lunga Lasam libera cat mai mult partea inferioara
Inclinata Pilim pe parti pt a-i da un oval cat mai natural. Lunula va fi degajata
Lata Lasam spatii albe de-o parte si de alta
Manichiura barbatilor
Manichiura barbatilor se bazeaza pe tehnici clasice de realizare a manichiurii si presupune o
ingrijire a unghiilor mainilor destinata exclusiv barbatiilor.
Caracteristici :
– forma unghiei preferata este cea patrata sau mai rar cea rotunda
– lacuitul se face cu lac incolor
– se
taie
sau nu
cuticulele
– se aplica sau nu carmin
– lacuitul cu lac incolor poate fi inlocuit cu o slefuire a unghiei cu piele de caprioara
– se folosesc aceleasi produse si instrumente
Etape de executie :
– se pregateste clientul, se sterilizeaza instrumentele, se alege manichiura care urmeaza a fi reali

zata si cat de scurte se taie unghiile
– se pregatesc materialel si produsele ce urmeaza a fi folosite
– se dezinfecteaza pe maini lucratorul apoi clientul
– se ridica si imping cuticulele
– se taie unghiile si se da forma finala
– se pun mainile la inmuiat, se scot si se sterg, se ridica din nou cuticula si se taie
– se aplica sau nu carmin
– se dezinfecteaza mainile si se degreseaza ( santul periunghial si unghia )
– se lacuieste cu lac incolor sau se slefuieste cu pielea de caprioara
– luciul se mai obtine si cu pasta sau praf abraziv prin frecare
– masajul se face inainte de lacuire

Examinarea si pregatirea clientelei pentru pedichiura
Pedichiuristul are obligatia ca inainte de inceperea pedichiurii sa examineze atent fiecare client. In
functie de situatiile intalnite se procedeaza in felul urmator:
▪ In cazul in care, se constata prezenta eczemelor, ciupercilor, negilor, bataturilor cu puroi,

unghii incarnate-NU SE VA EXECUTA PEDICHIURA
▪ In cazul in care clientul are varice, inainte de ase efectua inmuierea se vor bandaja gambele
cu fasa pentru a stopa efectul apei calde, ce paote provoca dilatarea vaselor de sange sau
plesnituri ale acestora
▪ In cazul in care clientul are basici (vezicule pline cu lichid) ele sunt taiate cu foarfecele in
asa fel incat sa se scurga lichidul din interiorul lor si pielea sa ramana intacta. Se
dezinfecteaza si se panseaza apoi locuul, impiedicand prin aceasta infectarea si grabind
viondecarea.
▪ In cazul in care s-a format puroi in urma extragerii unosr bataturi sau a unor unghii
incarnate, clientul va fi trimis la medic pentru a se evita infectii mai grave, care implica
scoaterea unghiei
▪ In cazul in care clientul se plange de o transpiratie abundenta la picior se tin picioarele in
apa calda la o temperatura de 20-30°C timp de 25-30 minute. Dupa acest interval se scot
picioarele, se lasa apa sa se scurga si pielea sa se zvante, fara sa se foloseasca prosopul.
Pedichiuristul aplica apoi pe talpa si pe degete 10 g acid boric/ 5 g pentru fiecare picior.
Acest tratament se recomanda clientului pentru a fi executat acasa, inca de 3 ori la interval
de 24 de ore, insotit de schimbarea zilnica a ciorapilor.
▪ La executarea unor operatii dureroase ca extragerea unor bataturi sua colturi d eunghii
incarnate, cand clientii sunt sensibili la durere, se utilizeaza Kelen, Novocaina
▪ In cazul in care clientul se gadila sau isi misca des piciorul, fapt ce ingreuneaza munca
pedichiuristului si poate provoca raniri, se utilizeaza Daca gadilatul nu poate fi stopat
cu Novocaina, se va incerca masarea piciorului pentru calmare.
▪ Inainte de a executa pedichiura s eprocedeaza la inmuierea piciorului timp de 10-15 minute
in apa calda, avand o temperatura de 20-30°C, la care se adauga 10 g bicarbonat de sodiu
(sau sapun). Bicarbonatul are insusirea de a deschide porii permitand apei sa intre usor in
piele, inmuind tesuturile, decongestionand picioarele obosite si unflate si reglementand
circulatia sangelui. In tratamentele mai complicate, clientul poate fi tinut pana la 30 de
minute cu picioarele in apa calda.
▪ In timpul executarii diferitelor operatii clientul trebuie prevenit s anu tina picioarele
incordate si sa nu se miste pentru a se evita eventualele raniri prin taiere sau intepare. In
cazul in care s-au produs usoare raniri ca urmare a extragerii colturilor sau bataturilor se
foloseste Septol, a carui valoare antiseptica este de 3 ori mai mare decat a spirtului. Tot
pentru dezinfectare se poate folosi si apa oxigenata, spalandu-se si tamponandu-se ranile
care sangereaza. Impotriva infectiilor ce pot surveni in urma unor extrageri de bataturi sau
colturi profunde se foloseste Rivanolul cu pansamente sterile.
REPORT THIS AD
Pedichiura unghiilor normale
▪ Sterilizarea bazinului
▪ Spalarea si dezinfectarea mainilor esteticianului si a picioarelor clientului
▪ Examinarea picioarelor clientului in vederea depistarii diverselor boli, rani, calozitati,
bataturi. In cazul constatarii unor leziuni profunde, procedura trebuie amanata.
▪ Tratarea pielii picioarelor clientului cu o solutie antiseptica autorizate
▪ Piciorul se pune in apa calda cu bicarbonat de sodiu pentru a se inmuia tesuturile ingrosate.
Inmuierea in apa calda 10-15 sau chiar 30-40 minute, in functie de cat de gros este calusul
de pe calcai(se albeste)
▪ Se indeparteaza pielea din jurul unghiei si eventual de pe patul unghiei folosind chiureta
▪ Se curata santul unghiei de impuritati avand grija sa nu se irite pielea
▪ Cu chiureta, se impinge pielita spre radacina, apoi cu foarfecele se taie, numai daca este
cazul, pielita din jurul unghiei
▪ Scurtarea unghiilor se face cu ajutorul clestelui incepand cu degerul mare si
terminand cu degetul mic. Unghiile se scurteaza in asa fel incat prin atingerea lor cu pulpa
degetului sa nu se simta extremitatea libera a unghiei.
▪ Scoaterea colturilor se face cu chiureta. Nu se recomanda taierea adanca a colturilor
unghiilor, chiar daca clientul solicita aceasta (pentru a avea o unghie migdalata)
deoarece unghia se incarneaza
▪ Se pilesc unghiile pentru inlaturarea asperitatilor. Se recomanda verificarea operatiei de
pilire trecand cu latul unghiei pe coltul exterior al unghiei si daca se simte o asperitate sau
se produce senzatia de agatare a unghiei, se rectifica.
▪ Se dezinfecteaza unghiile cu alcool si se aplica carmin de jur imprejurului unghiei cu
ajutorul chiuretei. Datorita carminului care este si are si un colorit puternic, se observa orice
deficienta in executarea pedichiurii (asperitati ale unghiei, resturi nepilite ale colturilor
unghiei, pilirea incorecta, zgarierea prin folosirea gresita a chiuretei, pielita taiata inegal)
▪ Tratarea si pilirea calozitatilor si a bataturilor
▪ Tratamentul cosmetic al cuticulelor, al unghiilor, masaj, baie de parafina etc.
4.Executarea de lucrari speciale
Indepartarea calusului si clavusului (batatura)

Calusul este pielea ingrosata de pe talpa piciorului, pernite si degete, puternic keratinizata, de
culoare galbui-albastruie
Caracteristici:
▪ este alcatuit din celule moarte, tasate

▪ este amplasat la suprafata pielii
▪ se inmoaie in apa cu sapun
instrumente necesare: briciul si pila pentru talpa
etape de executie:
▪ se pregateste clientul, se dezinfecteaza piciorul si instrumentele

▪ se pune piciorul in pozitie ridicata iar cu briciu, pe fasii paralele de sus in jos, pe straturi
foarte subtiri se elimina calusul de la degetul mare spre degetul mic
Clavusul este batatura asezata pe talpa piciorului a carei aparitie este determinata de
incaltamintea necorespunzatoare
caracteristici:
▪ este amplasata in profunzimea pielii

▪ prezinta o radacina adanc infipta in piele
▪ daca radacina nu este scoasa, batatura se face tot mai mare
▪ in jurul bataturii se gaseste un strat gros de celule keratinizate
instrumente: bisturiu, rozeta, daltita etape de executie:
▪se inmoaie piciorul

▪se dezinfecteaza instrumentele
▪se dezinfecteaza piciorul
▪se indeparteaza stratul ingrosat din jurul bataturii cu briciul iar daca este posibil se scoate
radacina
Extragerea bataturilor
▪ Bataturile si straturile cornoase se formeaza de obicei pe falange, pe partea superioara a
degetelor, in dreptul articulatiilor, deoarece aceste locuri sunt mult mai sensibile. Ele se pot
forma si intre degete, lateral si pe degete sus, sub unghia incarnata, pe calcai sau pe talpa,
mai precis in locurile in care greutatea corpului apasa mai mult
▪ Pielea ingrosata se curata prin miscari usoare, taindu-se astfel incat sa nu se raneasca tesutul.
Pentru talpa se foloseste bisturiul nr. 2, iar pentru calcai se foloseste bisturiul nr. 3.
▪ In mod similar se va proceda cu bataturile amplasate lateral pe falange si intre falange care
nu sunt plasate numai la suprafata epidermei ci merg in profunzime, fiind deosebit de
dureroase. Ele se taie treptat, in etape, scotandu-se cu mare atentie celulele cornificate si
cheratinizate, pentru a se evita ranirea. Se procedeaza cu atentie maxima cand se ajunge la
radacina bataturii
▪ In cazul tesuturilor ingrosate de pe talpa piciorului sau calcai, daca acestea prezinta si o
batatura cu radacina, dupa taierea lui cu bisturiul nr. 2 sau 3 se foloseste rozeta si lancea, cu
ajutorul careia se curata radacina
▪ Bataturile plasate pe falange se curata prin taierea cu ajutorul rozetei, a tesutului ingrosat,
jur imprejur, dupa care se va scoate radacina cu lancea
▪ Bataturile formate lateral pe degete si inte degete se vor curata treptat cu bisturiul pentru
a se indeparta stratul existent la suprafata pielii. Radacina se scoate cu ajutorul daltitei astfel
incat sa nu ramana nici o ramasita de tesut cheratinizat, altfel datorita presiunii incaltamintei
ea se poate reface
▪ Bataturile plasate intre degete sunt cele mai dificile de scos si de ingrijit deoarece pielea
este foarte sensibila si se pot produce hemoragii foarte usor. Ele se curata la fel ca si cele
formate lateral (pe parcursul mai multor sedinte), folosindu-se si rozeta.
Tratamente ale picioarelor
Cele mai importante tratamente ale picioarelor se fac la nivelul gambei sau a talpii picioarelor si a
unghiilor
▪La nivelul unghiilor bai de ulei ca la manichiura si tratamente pentru cuticule si inmuierea
calcaielor cu creme emoliente
▪ Pentru oboseala picioarelor sunt indicate baile alternative calde (35º) – rece. Se alterneaza
cam de 5 ori.
▪ Pentru inmuierea pielii de pe calcai se pun tarate intr-un saculet si se fierb in apa. Solutia
respectiva se pune in bazin
▪ Pentru tonifierea pielii picioarelor se pune sare de mare 25 g la 1 litru apa
▪ Pentru picioarele unflate se poate folosi un decoct de frunze de nuc
▪ Epilarea picioarelor se face cu ajutorul cerurilor sau a rasinilor
Pedichiura unghiilor cu probleme
Pedichiura unghiilor ingrosate si deformate

Aspectul unghiilor este influentat de starea generala a sanatatii, astfel, tulburarile glandelor
endocrine sau alte boli, pot produce deformatii si ingrosari la nivelul unghiilor (unghii ingrosate,
unghii foarte dure-casante, unghii foarte subtiri-sticloase). Unghia ingrosata aduce cele mai multe
dificultati in ingrijire deoarece este deosebit de dura siare de obicei foarma de gheara.
▪In cazul acestor unghii, inainte de taiere se subtiaza din grosimea lor fie prin pilire cu pila
mare, fie prin razuire cu bisturiul. Operatia de razuire se face incepand de la radacina spre
extremitatea libera a unghiei.
▪ Asperitatile se netezesc cu pila
▪ Se scurteaza unghia cu pila urmarindu-se aducerea ei treptat (prin mai multe sedinte) la o
forma cat mai normala
▪ Se curata pielita din sandul periunghial
▪ Se dezinfecteaza si se aplica carmin
Pedichiura unghiilor incarnate
▪ Dezinfectarea pielitei din sansul periunghial, operatie care se executa prin miscari foarte
usoare deoarece este foarte dureroasa.
▪ Se taie marginea unghiei incarnate, drepte, paralele cu degetul si se scoate apoi cu bisturiul
partea taiata. Nu se va smulge, deoarece prin smulgere se poat produce traumatisme si se
pot crea focare de infectie.
▪ Se dezinfecteaza
▪ Daca este necesar, se introduce in locul de unde s-a scos coltul, un pansament sau o vata
(deci, intre unghie si deget) ceea ce va contribui la cresterea normala a unghiei
Tema XIII LUCRARI ESTETICE SI DE INGRIJIRE IN FRIZERIE
1.Efectuarea lucrarilor de mustati
In primul rand este necesara clasificarea lucrarilor de mustati, astfel:
- mustata Douglas
- mustata randunica
- mustata musculita
- mustata mexicana
- mustata mare, intoarsa
Apoi descrierea caracteristicilor diferitelor modele de mustati:

- mustata Douglas prezinta o linie eleganta, tinereasca, nu depaseste comisura buzelor,
mustata poate fi dreptunghiulara /ascutita ;
- mustata randunica prezinta o nota de eleganta, seriozitate, linie arcuita, nu depaseste

comisura gurii;
- mustata mexicana - linie pronuntat arcuita care urmareste exact conformatia gurii,
depaseste comisura buzelor;
- mustata mare, intoarsa depaseste comisura buzelor, firele de par de la comisura se

rasucesc in spirala.
Executarea diferitelor modele de mustati necesita respectarea etapele de lucru si

succesiunea acestora:
- lucrarea incepe indiferent de model din partea dreapta, imediat de sub nara si se
continua de-a lungul conturului, pana la comisura gurii;
- se lucreaza apoi partea stanga - avand grija sa fie perfect simetrica si egala cu cealalta
parte;
- in functie de model se aranjeaza partile laterale, avand grija la contur.
2.Efectuarea lucrarilor de barbi
In primul rand este necesara clasificarea lucrarilor de barbi, astfel:
- barba cioculet
- barba format patrat scurta /lunga
- barba rotunda semiscurta
- barba cubaneza
Apoi descrierea caracteristicilor diferitelor modele de barbi:
- barba cioculet - acopera doar barbia, are par scurt;

- barba format patrat scurta /lunga acopera barbia, se prelungeste pe maxilare, parul
subtiat gradat de-a lungul conturului;
- barba rotunda /semiscurta, acopera barbia, se prelungeste pe maxilare, formand o

linie rotunda simetrica;
- barba cubaneza, acopera barbia si maxilarele, iar perciunii nu se tund; firele de par se
tund in linie rotunjita.
Executarea diferitelor modele de barbi necesita respectarea etapele de lucru si

urmatoarea succesiune:
- forma si conturul general al barbii se contureaza concomitent cu barbieritul;
- se barbieresc intai partile laterale ale obrazului si apoi portiunea de sub barbie;
- in functie de model se aranjeaza conturul exterior al barbii.
3.Executarea tunsorilor moderne
Tunsoarea reprezinta operatia de taiere a firului pe par de pe suprafata scalpului, in vederea

obtierii unui aspect placut si mascarii imperfectiunilor.
SCOPUL TUNSORII
Prin realizarea unei tunsori:
Se confera un aspect ingrijit;
Se mascheaza unele imperfectiuni ale figurii;
Se mascheaza unele imperfectiuni ale cutiei craniene;
Se pun in valoare trasaturile frumoase
ATENTIE!
Forma ideala de frumusete a capului este asemanatoare cu a unui ou cu varful ascutit in jos,
iar a unei figuri este asemanatoare cu un oval.
In functie de procedeele si ustensilele folosite, tunsorile pentru barbati se clasifica

astfel:
TUNSORI EXECUTATE CU MASINA DE TUNS NR.OOOO ,1,2,3
Tunsoarea completa
TUNSORI EXECUTATECU MASINA SI FOARFECA
Tunsoarea cu breton pentru baieti
Tunsoarea cu carare pentru baieti
Tunsoarea pe par foarte scurt nemteasca
Tunsoarea Carre
TUNSORI EXECUTATE CU FOARFECA
Tunsoarea clasica fara carare
Tunsoarea clasica cu carare
Tunsoarea pe par scurt Englezeasca
Tunsoarea moderna Italiana
Tunsoarea Sport
TUNSORI EXECUTATE CU BRICIUL
Tunsoarea plastica cu carare
ADAPTAREA TUNSORII PENTRU BARBATI
Avand un rol estetic deosebit de important tunsoarea este influientata direct de evolutia si
preferinta societatii, de curentele de moda beneficiind de toate progresele tehnice.
Astfel s-a ajuns in prezent la numeroase tehnici de lucru pornind de la adaptarea tehnicilor
de lucru clasice pentru a executa tunsori la cerintele clientilor dupa fotografii, reviste, cataloage, sau
tunsori de vedete.
Modificarile aspectului standard al unei tunsori clasice trebuie facute tinand cont de faptul
ca tunsoarea nou creata trebuie sa puna in valoare trasaturile frumoase si totodata sa
mascheze imperfectiunile cutiei craniene si ale figurii.
Pentru reusita acestei tunsori trebuie sa tinem seama de:
combinarea tehnicilor de lucru
notiunile de armonizare
adaptarea pieptanaturilor cunoscute pentru a realiza aranjarea parului potrivita tunsorii
realizate.
Executarea frizurii in functie de conformatiile cutiei craniene:
Prin tunsoare putem masca imperfectiunile cutiei craniene astfel:
in portiunile tesite, parul se va lasa mai lung
In portiunile proeminente, parul se va scurta mai mult
a. la conformatie craniana cu frunte inalta, crestet tesit
b. la conformatie craniana cu frunte mica, crestet ascutit
c. la conformatie craniana ascutita
d. la conformatie craniana cu calota tesita si spatele capului bombat
a b c d
ADAPTAREA TUNSORII PENTRU FEMEI
Formele fetei si tunsorile indicate:
Pentru a realiza o tunsoare sau coafura care sa se potriveasca cel mai bine insusirilor
clientului si fizionomiei acestuia, la stabilirea modelul de tunsoare / coafura se va tine cont de forma
fetei clientului. In limbajul tehnic de specialitate, se considera ca fata poate fi intalnita sub
urmatoarele forme, dupa cum este ilustrat si in imaginea de mai jos.
Fata ovala
Este considerata formatul ideal caruia i se potriveste orice tunsoare.
Fata prelunga
Mai mult lunga decat lata, se preteaza parului tuns de lungime medie care adauga volum pe partile
laterale. Evitati tunsorile cu parul pana la umeri si pieptanaturile care dau volum partii inferioare a
fetei dumneavoastra.
Fata patrata
Latimea fetei reprezinta mai mult de doua treimi din lungime, dandu-i un aspect patrat.Tunsorile
drepte si liniile orizontale nu avantajeaza. Alegeti un stil ciufulit sau care sa ascunda o parte din
fata.
Mariti
volumul pe partile laterale ale fruntii sau la baza capului pentru a lungi fata.
Alegeti tunsori cu lungime medie, peste maxilar sau chiar mai jos.
Fata rotunda
Latimea fetei depaseste doua treimi din lungime. Alegeti o tunsoare cu volum pe crestet si lateral
pana deasupra urechii. Pieptanaturile asimetrice si liniile in diagonala vor da impresia unei fete
prelungi.
Fata lata
Echilibrati formatul fetei pieptanand parul in sus, cu linii verticale. Dati volum parului spre tample
si in crestet. Evitati tunsorile cu volum mare pe lateralele fetei.
Fata colturoasa (diamant)
Alegeti tunsorile care acopera fruntea si pometii. Dati volum parului in zona maxilarelor. Nu
pieptanati parul pe spate pentru a evita dezgolirea fetei.
Fata in forma de inima
Lata in partea superioara si ingusta la cea inferioara. Echilibrati dand volum parului la partea
inferioara a fetei.
Fata in forma de para
Alegeti pieptanaturi bogate in crestet si la tample pentru a echilibra maxilarele late. Optati pentru
onduleuri, lasand fruntea libera.
a. mantaua pentru tuns

b. tampoane de vata
c. prosop plusat, daca se uda parul
Mantaua de tuns este necesara pentru acoperirea imbracamintei clientului astfel incat sa nu
se pateze sau sa se ude.
Asezarea mantalei pentru tuns:

se face stand in fata clientului, luand cu fiecare mana cate un colt din partea de sus a
pelerinei
duceti colturile pelerinei spre spate si asezati-o pe umerii clientului
treceti in spatele clientului si incheiati pelerina astfel incat aceasta sa ofere lejeritate
clientului.
Asezarea tampoanelor de vata
Aceasta masura de protectie se recomanda persoanelor cu o piele mai sensibila.

Alege o cantitate suficienta de tampoane de vata
Introdu cu grija tampoanele intre manta si ceafa
DE RETINUT:
1. Fixarea mantalei trebuie sa asigure protectia eficienta a hainelor.
2. Cand asezati pelerina aveti grija sa nu acoperiti fata clientului
3. Alegeti o pelerina corespunzatoare in functie de operatia ce urmeaza sa o efectuati
ASEZAREA CLIENTULUI
Clientul este asezat pe scaun astfel incat pe parcursul lucrarii sa stea intr-o pozitie comoda;
scaunul se fixeaza la o inaltime care sa permita pozitia corecta a lucratorului.
Pozitia lucratorului trebuie sa fie comoda in asa fel incat corpul sa fie supus la o solicitare
cat mai mica.
Pentru aceasta, lucratorul trebuie sa tina seama de cateva considerente:
Evitarea pozitiilor nenaturale
Utilizarea de scaune profesionale cu inaltime reglabila
Folosirea de suporturi pentru materiale cu inaltime reglabila si rotite
Aparatura de lucru sa fie calitativa si cu format ergonomic
Locul de munca trebuie organizat in asa fel incat sa fie spatiu suficient pentru
desfasurarea activitatii
MANUIREA FOARFECII
Foarfeca de tuns
Foarfeca de tuns este folosita pentru taierea parului in cadrul realizarii tunsorilor barbatesti sau de
dama.
Foarfeca de tuns este alcatuita din:
▪ lamele foarfecei, a caror parte interioara se numeste tais

▪ articulatia - locul unde lamele foarfecei se incruciseaza si sunt fixate cu un surub
▪ coada foarfecei-formata din 2 componente prevazute cu lacasuri pentru degete
Foarfeca de filat
Foarfeca de filat este folosita pentru filarea parului.
Avantajul folosirii foarfecei de filat este obtinerea de lungimi diferite ale firelor de par, fara a se
forma trepte vizibile.
Foarfecele de filat sunt de doua tipuri:

1. foarfeca dintata fin pe doua parti
taie, la o inchidere, aproximativ o treime din numarul firelor de par
este recomandata pentru filarea parului uscat.
2. foarfeca de modelat, dintata doar pe o parte
taie, la o inchidere, aproximativ jumatate din numarul firelor de par.
Manuirea foarfecei de tuns
Reguli de protectie a muncii in manuirea foarfecei de tuns

Lucratorul trebuie sa poarte echipamentul de protectie.
Se vor folosi doar instrumente taioase fabricate din otel inoxidabil.
Instrumentele taioase nu se tin in buzunar.
Inainte de inceperea lucrului, instrumentele trebuie verificate. Daca foarfeca prezinta
jocuri in articulatii, va fi data la reparat.
Instrumentele taioase vor fi manuite cu grija pentru a nu produce raniri lucratorului,
colegilor sau clientului.
Instrumentele taioase nu vor fi manipulate cu mana uda.
Reguli de manuire a foarfecei de tuns

Asezati foarfeca cu varful spre stanga. Capul surubului trebuie sa fie orientat in jos.
Introduceti degetul mare al mainii drepte in lacasul de jos, iar inelarul in celalalt lacas,
pana la a doua falanga.
Puneti degetul aratator si cel mijlociu pe partea superioara a cozii foarfecei.
Pentru a tine fix foarfeca si a o conduce sigur, apasati cu degetele aratator, mijlociu si
inelar pe partea superioara a cozii acesteia.
In timpul tunsului, se misca uniform doar lama superioara a foarfecei actionata de degetul
mare. Lama inferioara ramane nemiscata.
Ajutor suplimentar
Pentru a exersa manuirea foarfecei de tuns:

Nu introduceti prea mult degetul mare in lacas, deoarece nu veti putea manevra foarfeca.
Spijiniti foarfeca inchisa, cu lama inferioara, pe aratatorul mainii stangi.
Cu ajutorul degetului mare, deschideti si inchideti foarfeca astfel sprijinita. Trebuie sa se
miste doar lama actionata de degetul mare.
Retrageti din timp in timp degetul aratator care sustine lama inferioara a foarfecei si
continuati sa actionati lama superioara cu degetul mare.
Manuirea foarfecei de tuns impreuna cu pieptenul
Pe parcursul realizarii tunsorilor, foarfeca si pieptenul se folosesc concomitent. De aceea, este

foarte importanta deprinderea manuirii foarfecei de tuns impreuna cu pieptenul.
Introdu inelarul mainii drepte in orificiul superior al foarfecei. Rasuceste mana in jos si tine
foarfeca cu mana usor flexata.
Impinge foarfeca spre interiorul palmei. Ia piptenul tot cu mana dreapta si tine-l cu degetul
mare si cu aratatorul.
Exercitiu
Prin acest exercitiu, vei realiza o prima aplicare practica a deprinderii de a manui foarfeca
de tuns impreuna cu pieptenul.
Avand in mana dreapta pieptenul si foarfeca, separa cu ajutorul pieptenelui o suvita de par
de 5cm latime si 2cm grosime.
Prinde suvita intre degetul aratator si cel mijlociu si ridic-o perpendicular pe cap.
Trece pieptenul in mana stanga si fixeaza-l intre degetul mare si mijlocul mainii. Tine
foarfeca in pozitia optima pentru tuns si taie varfurile suvitei.
TUNSORI PENTRU BARBATI
TUNSORI EXECUTATE CU MASINA DE TUNS
Tunsoarea completa se executa cu masina de tuns la care alegem oricare din treptele de lungime nr.
0000,1,2,3,4 in functie de lungimea parului dorita de client.
Tehnica de lucru
Tunsoarea se incepe din partea frontala spre crestet, se continua in partile laterale, se
incheie cu portiunea de la spate.
Cu placa nr.oooo se curata puful de la ceafa
Se controleaza si se aranjeaza eventualele diferente de lungime.
DE RETINUT!
masina are o traiectorie ascendenta de la contur spre crestet cu o miscare lenta de
alunecare.
tunsoarea se executa in sens contrar sensului de crestere a parului.
se tund fasii paralele.
taisul masinii trebuie sa fie cat mai aplatizat.
TUNSORILE EXECUTATE CU FOARFECA
Sunt foarte larg raspandite in randul clientelei pentru ca pot fi adaptate cu usurinta la
fizionomie si la cerintele modei.Se pot executa pe orice fel de par (gros,subtire,aspru,des)
Tunsoarea clasica fara carare, cu pieptanatura peste cap se executa pe un par lung de 10-
15cm.
Tehnica de lucru
Parul pieptanat peste cap se desparte printr-o carare mediana ce porneste de la frunte spre
crestet.
Parul se piaptana in jos pentru a vedea lungimea initiala si pentru a se stabili lungimea
care i se va da prin tunsoare.
Se curata ceafa cu masina nr. 0 atat cat permite implantatia parului.
Cu ajutorul foarfecelui se face conturul de dupa ureche.
Se tunde parul din partile laterale in linie oblica astfel ca parul din fata sa fie mai lung cu
cativa cm. decat parul din spate.
Se subtiaza si se taie perciunii in linie dreapta sau oblic, dupa preferinta clientului.
Se piaptana tot parul peste cap,desfiintandu-se cararea.
Se controleaza lungimile si se egaleaza daca este nevoie.
Se piaptana parul peste cap, dandu-i forma dorita.
REALIZAREA PIEPTANATURII
INSTRUMENTE - piepten, perie ovala, foen
MATERIALE - produse de styling.
CE SI CUM?
Spray fixativ: stabilitate mare pentru orice tip de par
Lac de par pentru styling: confera stralucire si stabilitate maxima
Creativ –spray: pentru modelare si fixare.Parul ramane moale
Ceara de styling: confera accente stralucitoare frizurii
Gel lichid: creeaza un look natural: in cantitati mai mari, confera volum. Aplicat la
radacini, creeaza stabilitate
Shine-gloss:reflecta lumina, iar parul devine extrem de stralucitor. Este ideal pentru parul
deteriorat sau ars. Se pulverizeaza pur si simplu pe parul uscat.
Pieptanarea si uscarea parului se face diferit, in functie de forma ceruta de tunsoare si de
fizionomia clientului.
Peste cap
Se incepe cu portiunea superioara a capului,din dreptul fruntii spre crestet.
Se continua cu partile laterale.
Se incheie cu pieptanarea si fixarea vartejului si a portiunii din spatele capului.
Cu carare
Se incepe din crestetul capului de la vartej.
Se usuca de-a lungul cararii de la crestet spre frunte.
Se usuca parul din portiunea superioara a capului, partile laterale si spatele capului.
La sfarsit se usuca parul din portiunea frontala.
Tunsoarea englezeasca
Este o tunsoare clasica realizata cu foarfeca.
Este frecvent solicitata, deoarece este indicata pentru orice varsta.
Etape de realizare:
1. se piaptana parul si se traseaza cararea din unghiul frontal drept sau stang (in functie
de dorinta clientului) spre crestet
2. tunderea parului incepe din partea in care s-a stabilit cararea; se aleg suvite, care se
sustin cu pieptenele si se tund scurt
3. perciunii nu se subtiaza, iar conturul lor va fi apropiat de ureche
4. la ceafa, parul trebuie sa se prelungeasca spre gulerul camasii; parul de la ceafa se
curata cu masina nr.0000; in zona occipitala inferioara, parul se subtiaza cu foarfeca si
pieptenele
5. in regiunea superioara a capului si in partea mare a cararii, parul se scurteaza si se
egaleaza cu foarfeca si pieptenul. Lungimea va fi de 3-4cm.
6. prin subtiere se imbina parul din zona superioara cu cel de la spate si din partile
laterale. In crestet, parul va fi lasat mai lung.
TUNSORI EXECUTATE CU FOARFECA SI MASINA
Sunt tunsori combinate la executarea carora se folosesc mai multe ustensile de tuns: masina
de tuns si foarfeca.
Tunsoarea cu breton pentru baieti
Tehnica de lucru
1. cu masina nr.2 se tunde parul de jur imprejur si in portiunea superioara a capului,dupa ce
s-au despartit suvitele necesare bretonului.
2. se inlocuieste placa nr. 2 a masinii cu placa nr.1, se subtiaza parul din partile laterale si
ceafa.
3. se curata parul de la ceafa cu masina nr.0000.
4. se subtiaza usor parul de la conturul cefei.
5. se tund peciunii si parul de la conturul urechilor cu foarfeca si se retuseaza ceafa.
6. cu foarfeca se scurteaza si se armonizeaza lungimile incat sa nu se observe nici o diferenta
de lungime.
7. suvitele frontale se tund cu foarfeca in linie dreapta formand bretonul
TUNSORILE EXECUTATE CU BRICIUL
Sunt solicitate de catre clienti intrucat permit modelarea parului in funcitie de conformatia
capului si trasaturile figurii, mascarea eventualelor imperfectiuni ale cutiei craniene.
Tunsoarea plastica
Tehnica de lucru
FILAREA
1. parul ud se desparte printr-o carare mediana ce porneste de la frunte spre spatele capului.
2. scurtarea parului se incepe din spatele capului catre fata.
3. se piaptana parul din partile laterale si se fileaza.
4. se subtiaza si se scurteaza parul de pe frunte.
5. se subtiaza parul de la spate mergand pana jos, curatind ceafa de parul crescut.
6. se piaptana parul spre spate si se desparte in suvite pentru a fi filat pe toata suprafata
capului.
EGALAREA
1. se piaptana parul,se controleaza lungimile si se egaleaza firele de par cu foarfeca.
2. se scurteaza parul de la perciuni si conturul urechii.
3. se finiseaza ceafa.
PIEPTANAREA
Se piaptana parul si se usuca cu ajutorul periei si foenului imprimandu-i frizurii forma si linia dorita
de client.
GLOSAR DE TERMENI
1. Armonioasa = efect stilistic placut obtinut in urma operatiei de tuns

2. Conformatie = structura fizica a corpului; constitutie;
3. Contur = linie inchisa care margineste o parte din suprafata;
4. Cutie craniana = teasta capului, craniu;
5. Densitate = faptul de a fi dens; desime;
6. Fizionomie = totalitatea trasaturilor fetei cuiva care determina expresia ei particulara;
chip;
7. Frizura = operatie constand in tunsul si pieptanatul parului;
8. Imperfectiuni = defecte, cusururi;
9. Inestetic = care nu este estetic (urat);
10. Mediana = care se afla la mijloc;
11. Vartej = loc in crestetul capului de unde parul porneste in toate directiile; par crescut in
raspar.
TUNSORI PENTRU FEMEI
CLASIFICAREA TUNSORILOR:
Tunsori executate cu briciul sau lama de tuns:
Tunsoarea in unghi (triunghi);
Tunsoarea ovala;
Tunsoarea in linie dreapta;
Tunsori executate cu foarfeca:
Tunsoarea garçon;
Tunsoarea demigarçon;
Tunsoarea dreapta si in scari;
Din grupa tunsorilor executate cu foarfeca vom descrie :

Tunsoarea GARÇON
Tehnica de lucru:
se traseaza o carare despartitoare de la frunte pana la ceafa si o carare despartitoare de
la o ureche la cealalta;
parul de la spate spre ceafa va fi tuns pierdut (se va aplica tehnica de tuns a frizerilor)
in partea frontala, parul se va taia la lungimea dorita fara a depasi linia sprancenelor;
in partile laterale, se va tunde pe suvite mici asa incat sa fie la lungimea parului din
partea frontala si sa aiba o legatura armonioasa cu partea tunsa de la spate;
in partea laterala si partea frontala, parul se va tunde aplicand tehnica de efilaj (suvita
de par se va tine cu mana stanga si cu foarfeca intredeschisa se va taia parul prin
introducerea foarfecei in suvita de par, impingand foarfeca spre radacina);
se piaptana parul in diferite directii pentru a verifica daca are lungimi
corespunzatoare.
Din grupa tunsorilor executate cu briciul sau lama de tuns vom descrie :
Tunsoarea OVALA
Tehnica de lucru :
pe parul spalat se traseaza o carare de la frunte la ceafa si o carare de la o ureche la
cealalta;
se alege o mica suvita de maxim 2 cm si o pieptanam pe ceafa, formandu-se ovalul,
restul de par il prindem in sus cu clipsuri;
suvita de par de la ceafa se tunde fara sa se scurteze foarte tare;
in portiunea de la spate a capului se aleg suvite care vor fi tunse la lungimea parului
anterior tuns;
in crestet, parul se va tunde pe dedesubt;
in mod similar, se procedeaza pentru ambele parti ale capului;
urmeaza impreunarea prin pieptanare a celor doua parti tunse, controlandu-se si taind
firele de par mai lungi;
parul din portiunea din fata trebuie sa ajunga (pe cat se poate) la sprancene;
se alege o suvita de par in partea laterala si se va tunde in asa fel incat sa obtinem o
legatura perfecta cu firele de par tunse anterior;
se alege suvita cu suvita si se tund pana in crestet cu grija ca parul din partile laterale
sa nu depaseasca lungimea parului tuns anterior;
se controleaza parul pieptanandu-l in toate directiile.
DE RETINUT:
Tineti seama ca in stare uscata bretonul va arata ceva mai scurt!
Tunsori cerute de clienti (prin fotografii, tunsori ale vedetelor sau descrieri):
Stabiliti caracteristicile prezentate de clienta de care depinde tunsul :

lungimea parului;
densitatea;
forma capului, respectiv a fetei;
existenta vartejurilor (par crescut in raspar);
In baza acestor constatari, verificati daca este realizabila tunsoarea dorita. Daca nu, puteti
propune diferite variante care se potrivesc caracteristicilor clientei.
Tehnici moderne
PIVOT-POINT
tehnica punctului sau tunderea in zig-zag
se foloseste pentru a da suplete si forma tunsorii
sustinerea superficiala a suvitelor
SLICE:
se foloseste pentru a subtia in profunzime suvitele de par in vederea obtinerii lejeritatii
se lasa foarfeca sa alunece in jos, pe diferite suvite
FREE-HAND (mana libera):

tehnica prin tapare (efilaj)
se foloseste la tunderea suvitelor din partea superioara a capului obtinand volumul
necesar tunsorii
UNDER CUT:
tehnica combinata SLICE si PIVOT-POINT
se foloseste la finisarea tunsorii
se subtiaza varful suvitelor de par tunse anterior
Dupa terminarea tunsorii, verificati inca o data rezultatul si faceti corecturi:

verifica lungimea firelor de par – sa fie egale;
realizeaza legatura dintre zone – sa fie uniforma;
verifica forma obtinuta – daca este conform modelului dorit;
obtinerea confirmarii clientei;
corecteaza imperfectiunile observate
Tema XIV EXECUTAREA COAFURILOR
Păr lung, sănătos și strălucitoro comoară pentru fiecare fată. Cu acest stil de păr se poate schimba
aproape în fiecare zi. Întrebarea principală este timpul minim care poate fi anulat dimineața pentru
depozitare. Astfel, se pare că femeile cu păr mediu și lung nu își pot folosi averea la maximum.
Datorită unui stil de viață activ, de mult timp ne-am obișnuit să facem totul "în grabă". Dar aceasta
nu înseamnă că calitatea muncii efectuate va fi mai gravă. Chiar dacă luați de exemplu crearea unei
coafuri sub formă de coadă de cai. Deși mulți consideră că este destul de banal și familiar, dar, de
fapt, poate deveni o adăugare originală a oricărei imagini. În inima celor mai multe coafuri, fie că
este vorba de zi cu zi sau de seară, se află coada. Cu ajutorul fanteziei și abilităților elementare,
chiar și cea mai comună coadă de cai se poate transforma într-o coafură elegantă și la modă.
Adăugați-o cu gustul dvs. și veți obține rezultate fantastice
1.Notiuni generale despre structura firului de par si a tipului de par
Parul este partea cea mai expusa actiunii factorilor atmosferici cum ar fi:
Praf;
Vapori toxici;
Agenti poluanti; 424g69e
Raze ultraviolete
Atat prin structura cat si prin functiile sale, parul este un organ viu, care i-a
nastere dintr-un germene. Celulele se inmultesc, germenele se dezvolta, capatand
forma unei sfere goale in interior.
In structura celulei se pot distinge trei tipuri de straturi:
a. Stratul exterior - ectoderma - care asigura legaturile cu exteriorul;
b. Stratul interior - endoderma - care regleaza nutritia;

c. Stratul intermediar - masoderma.
Prin indepartarea ectodermei de pe tesutul conjunctiv se pot vedea glandele

sebacee si papilele capilare. Parul extrage din ectoderma substantele necesare pentru
formarea lui, iar din mesoderma substantele necesare intretinerii lui asigurzndu-si
totodata si restul functiilor sale ( hrana, musculatura, respiratie, activitate nervoasa).
Starea parului depinde intotdeauna de tipul pielii, de starea generala a

organismului. Acest lucru se poate realiza prin ingrijirea dermatologica si prin
stimularea circulatiei sanguine a nervilor si a glandelor.
2.Executarea ondulatiei cu apa
Un bun coafor trebuie sa cunoasca toate procedeele tehnice incat sa poata realiza coafuri
din ondulee simple, coafuri din bucle vaporoase, coafuri de zi practice, purtabile si coafuri
elegante de seara.
Ondulatia parului se obtine prin mai multe procedee. La ondulatia permanenta intervin si
substantele chimice specifice care modifica structura firului de par, ducand la incretirea sa. Spre
deosebire de celelalte procedee, ondulatia chimica este mai rezistenta avand o durata mai lunga.
Pregatirea produselor, materialelor, lenjeriei, instrumentelor si aparatelor necesare pentru

realizarea ondularii parului cu ap&# 858b18i 259;.
Produse, materiale: - spuma pentru fixare, fileu, aparatori pentru urechi.
Instrumente: - bigudiuri, clipsuri, clame, pieptene, perii de cap, perii circulare.
Lenjerie : - manta pentru pieptanat, prosop.

Aparate : - casca, foen, babylis.
Ondulatia cu apa - pentru obtinerea onduleelor se face de fapt un mulaj al parului care
permite ca dupa uscarea sa, sa se realizeze o coafura. Ea se practica pe par suplu si in stare uda.
O coafura pe baza de ondulee se poate realiza cu sau fara carare. In primul rand se piaptana tot
parul spre spate (dupa ce parul a fost spalat si este ud). Executia onduleelor se incepe din partea
mare de la carare sau in directia pe care o indica implantatia parului in cazul in care nu se face
carare. Prin pieptanare si retinerea parului cu degetele mainii stangi (degetul mare, aratator si
mijlociu) se va pietana parul in directia opusa formandu-se prima ondula. Prin miscari spre
dreapta si spre stanga se formeaza onduleele urmatoare. Se usuca parul si se piaptana. Coafura
piaptanata in ondulee directe se poate obtine cu ajutorul clipsurilor si din melci. Asezarea
parului in bucle se executa in 2 faze:
1. buclatul - rularea pe bigudiu a parului prin rularea suvitelor de par in stare uda;
2. pieptanarea parului dupa uscarea sa pentru realizarea coafurilor.
Buclatul este o operatie care consta in rularea suvitelor de par pe bigudiuri, mai mult sau
mai putin subtiri, dupa felul coafurii urmarite (mai creata sau mai lejera). Se trece intai la
impartirea corecta a parului si in acest scop se tine seama de:
- cantitatea de par necesara coafurii in partea superioara a capului (pentru volum);
- cantitatea de par necesara coafurii in partile laterale;
- cantitatea de par necesara coafurii pentru partea din spate;
- portiunea de par necesara terminatiei coafurii la ceafa;
La rularea parului pe bigudiuri se vor respecta urmatoarele:
- se vor alege bigudiuri in functie de suvita de par ce urmeaza a fi rulata;
- nu este admis ca suvita de par aleasa sa fie mai lunga decat lungimea bigudiului
sau mai lata decat diametrul acestuia;
- suvita de par aleasa va fi bine pieptanata si apoi ridicata in sus, aplecata putin in
directia opusa sensului de rulare a bigudiului pentru ca dupa rulare suvita de par aleasa sa fie
amplasata exact pe radacina suvitei de par rulata pe bigudiu (indiferent de directia data parului
sau de locul de unde este aleasa suvita)
3. Uscarea parului
• In primul rand, nu uita ca, dupa spalare, sa folosesti balsam si sa-ti descurci bine pletele
inca din aceasta etapa, mai ales daca ai parul lung. Foloseste un pieptan cu dinti grosi si rari,
intrucat parul ud se rupe cu usurinta.
• Dupa baie, tine cat mai mult pe cap un prosop, pentru ca acesta sa faca jumatate din
treaba. In nici un caz nu e indicat sa folosesti föhnul cand din par inca-ti curg siroaie de apa!
• Usuca-ti parul pe sectiuni: operatiunea e mai laborioasa, dar asa vei capata maximum de
volum. Fa o carare pe mijloc, de la frunte pana la ceafa, si doua pe laterale, pornind din spatele
fiecarei urechi, pana cand intersectezi cararea principala. Usuca pe rand cele patru sectiuni,
incepand cu zonele din spate (pe cele in asteptare rasuceste-le si prinde-le cu agrafe).
• Pentru protectie, dar si pentru stralucire, monteaza acel dispozitiv care transforma jetul
circular de aer cald intr-unul liniar. Pozitioneaza apoi föhnul sub sectiunea de par de uscat si
directioneaza aerul de la radacina spre varf (niciodata invers!), pentru inchiderea cuticulelor si
eliminarea aspectului de par electrizat.
• Cu parul impartit astfel, pe sectiuni, vei obseva ce simplu e sa-l usuci si sa te coafezi
totodata. Foloseste o perie circulara daca vrei un aspect buclat sau alta plata daca, dimpotriva,
urmaresti sa-ti intinzi parul. Pozitioneaza peria sub suvita de par, in apropierea varfului, si apasa,
rotind usor spre ceafa. Cu cealalta mana, manevreaza föhnul cum am explicat mai sus: de la
radacina spre varf.
de el.
4.Pieptanarea parului
Pieptanarea parului este o activitate de rutina a aproape tuturor oamenilor. Unii oameni au un stil
propriu de-a lungul vietii, in timp ce altii, in special generatiile tinere adopta stiluri noi in functie de
trenduri si moda. Frezura tine foarte mult de personalitate. Parul unei persoane care nu tine foarte
mult la igiena este de-obicei dezordonat si murdar datorita lipsei de stil si ingrijire. Pentru a avea un
scalp sanatos, o nutritie adecvata este necesara. Sanatatea generala este in relatie directa cu calitatea
si volumul parului. Spalatul regulat, folosirea samponului, pipatanarea adecvata, etc., sunt de-
asemenea necesare pentru a avea un par frumos. Ponturi generale pentru pieptanat:
1. Pe piata sunt valabile mai multe tipuri de pieptan. Cel mai bun este ales in functie de natura
parului ( gros sau moale, lung sau scurt), stil si comoditate.
2. Pieptanatul ar trebui facut cu foarte multa grija si concentrare. Unii oameni se gandesc la alte
lucruri atunci cand se piaptana si nu sunt atenti la ceea ce fac. De multe ori aceasta duce la ranirea
firului de par.
3. Pieptanatul ar trebui sa fie usor. O pieptanare riguroasa ar putea duce la caderea parului.
4. Nu te pieptana daca parul este ud. Usuca-l intai cu un prosop, pune apoi niste ulei si maseaja-l
usor. Acum pieptanatul ar trebui sa fie facut usor si fara vatamari.
5. Nu
te
pieptana in directia opusa a parului. Poate duce la caderea accentuata a parului.
6. Pieptanatul viguros pe spate poate duce la chelie.
7. Pieptanatul des iti poate deteriora scalpul si radacinile parului. Sa te piepteni de doua-trei ori pe
zi este suficient.
8. Dintii pieptanului nu trebuie sa fie ascutiti si nici nu trebuie apasati prea adanc in scalp.
9. Curata intotdeauna pieptanul inainte si dupa ce te-ai pieptanat deoarece se depune mizerii intre
dinti facand pieptanatul mai dificil si dureros.
10. Nu folosi alt pieptan in afara de al tau. In acest mod te feresti de bacterii sau alte infectii.
11. Daca ai parul incalcit este posibil sa iti fie greu si dureros sa te piepteni. Asa ca foloseste un
balsam pentru a lasa parul mai usor inainte de a te piaptana.
5.Taparea parului
Alege o șuviță, ridic-o perpendicular pe cap ținând-o cu mâna opusă (stângă dacă ești dreptace). Cu
cealaltă mână piepteni șuvița cu un pieptene des – acest model de pieptene pentru tapare – cu
mișcări rapide, în sensul invers de creștere a părului și în sensul invers de periere obișnuită a
părului.
Începe întotdeauna de la baza șuvițelor, cât mai aproape de rădăcina părului. Cu cât secțiunea de
tapat (dintre cap și restul părului) e mai micuță, cu atât mai bine iese tapajul.
Repetă operațiunea cu mai multe șuvițe și apoi dă-i coafurii o formă și finiseaz-o cu fixativ
puternic, dar care să ofere flexibilitate părului
6.Finisarea coafurii
În primul rând, părul trebuie să fie proaspăt spălat. O coafură reușită nu poate fi realizată dacă părul are
produs de styling de la coafura precedentă. Se va lucra pe un păr curat și pieptănat. Folosește un produs
de styling potrivit tipului tău de păr. Dacă vrei să mergi la sigur, apelează la produse pe care deja le-ai
testat
și știi
sigur
că oferă rezultatul dorit. Nu miza pe experimente atunci când nu poți deține controlul. De exemplu,
dacă ai părul fin, folosește spuma pentru păr fin pe care deja ai testat-o și nu altceva. La fel, folosește
metoda potrivită părului tău. Dacă ai părul fin, atunci ține-l pe clipsuri sau bigudiuri mai mult timp
pentru a căpăta volum și o coafură care să dureze. Alege un produs de finisaj potrivit coafurii pe care
vrei să o obții. Nu opta pentru un fixativ prea puternic pentru a nu îmbâcsi părul, dar nici pentru unul
lejer pentru că nu va suține coafura decât foarte puțin timp. Nu în ultimul rând, alege o coafură
potrivită locului unde o vei expune. Dacă mergi la o petrecere într-o locație pretențioasă, poți miza pe
coc sau să îți prinzi părul mai lejer. Dacă mergi la un pool party sau la un garden party, ori la un
eveniment pe plajă sau lângă lac, ține cont ca umiditatea aerului îți poate strica coafura. Părul va
absorbi umiditatea, iar coafura se va lăsa. Astfel, ai grijă să nu alegi o coafură prea lejeră pentru că nu
va rezista în astfel de condiții.
Tema XV EXECUTAREA ONDULATIEI PERMANENTE
Ondulatia permanenta este o incretire a parului pe cale artificiala cu ajutorul bigudiurilor ,a caldurii
si a unor solutii speciale. Principiul ondulatiei permenente consta in inmuierea keratinei continuta in
celulele firului de par .Sub influenta apei ,a caldurii sau a unor substante chimice ,legaturile dintre
lanturile paralele care formeaza keratina se rup si 131h72b apoi se grupeaza in alt mod permitand
firelor de par sa capete o alta forma.Exista urmatoarele feluri de permanent :la cald (se folosea in
trecut ),la rece, melanj ,spiralat ,antipermanentul.
1.Pregatierea operatiei de ondulare permanenta
Pregatirea produselor, materialelor, lenjeriei, instrumentelor si aparatelor necesare

executarii ondulatiei permanente a parului.
Produse, materiale:
- solutia de permanent, solutia de neutralizare, crème hranitoare, vata, burete, manusi de

protectie, elastic.
Lenjerie: mantaluta cauciucata, prosop, boneta.
Instrumente: bigudiuri de lemn, de ebonita nu de plastic, pieptene.
2.Ondularea permanenta si finisarea ondularii permanente

A. Ondulatia permanenta rece
Permanentul rece este obtinut prin 2 actiuni:-mecanica si chimica.
1.Actiunea mecanica: consta in rularea parului ,suvita cu suvita ,pe bigudiuri din lemn
sau material plastic.Rularea suvitelor de par pe bigudiuri trebuie sa fie corect executata.De
rularea corecta va depinde forma ondulatiei permanente si chiar rezistenta .
2. Actiunea chimica: consta in intrebuintarea a doua lichide:
-solutia de permanent pe baza de acid thioglycolic sub influenta careia parul se umfla
,isi schimba sectiunea , realizand-se incretirea lui.
-solutia de neutralizare care este un oxidant ,avind drept scop neutralizarea solutiei de
permanent rece. Neutralizatorul fixeaza ondulatia permanenta , parul raminind asa cum a fost
rasucit pe bigudiuri.
Tehnica executarii permanentului la rece
Pentru a obtine o ondulatie permanenta la rece de buna calitate se va proceda dupa cum
urmeaza:
-se va spala bine parul cu un sampon nealcalin (fara a se limpezi cu otet sau zeama de
lamaie si nu se va spala cu sapun );
-se va executa cu o tunsoare adecvata;
Montarea se va face in functie de coafura dorita: peste cap ,intr-o parte ,cu carare sau la
radacina. Fiecare suvita de par care urmeaza a fi rulata pe bigudiu va fi bine umezita cu solutie
de permanent. Se va rula corect fiecare suvita de par pe bigudiu. Nu este admis ca parul pe
bigudiu sa fie prea lejer sau prea strins rulat. Suvita de par aleasa trebuie rulata in asa fel incat
dupa ce s-a rulat bigudiul pana la radacina ,acesta trebuie sa fie plasat exact pe radacina suvitei
de par aleasa.O atentie deosebita trebuie sa se acorde la fixarea bigudiului cu elastic deoarece
cind elasticul este prea strins pe bigudiu ,peste par ,lasa urme pe suvita (constituind astfel o
cauza de nereusita a permanentului).Dupa ce tot parul a fost rulat corect pe bigudiuri ,se face un
control ,adica se desfac unul sau doua bigudiuri dintre cele rulate primele pentru a aprecia
timpul de actiune necesar. Dupa aceea se acopera capul cu o boneta (capison) de plastic si cu un
prosop uscat.Se va lasa timpul necesar de actiune al solutiei in vederea obtinerii ondulatiei
permanente .Coafeza trebuie sa urmareasca cu atentie acest proces ,verificind o data la 10-15
min ,adica desfacind bigudiul de control si observand rezultatul de la radacina parului in partea
sa cea mai sanatoasa .In cazul unui par vopsit se va avea in vedere firul de par pe toata lungimea
lui.
Important in aceasta faza sunt forma si dimensiunea bigudiurilor.Cu cit ele sunt mai
subtiri ,cu atit buclele sunt mai mici si mai tari si invers ,cu cit ele sunt mai groase ,cu atit
buclele sunt mai mari.
Dupa expirarea timpului de actiune parul trebuie bine clatit (3-5 min),cu apa calduta
pentru a opri actiunea solutiei de permanent si pentru a o elimina pentru a nu veni in contact cu
neutalizatorul .Daca nu este clatit cum trebuie resturile de clatire, se trece la fixarea
permanentului ,adica neutralizarea.Ea va actiona din nou asupra parului pentru a conferi o
stabilitate in plus. Deosebit de important este ca fixajul sa se aplice peste tot parul cu mare
atentie. Neutralizatorul consta in 10 gr de perhidrol la 500 ml apa.Se va lasa sa actioneze 10 -15
min dupa care se scot bigudiurile cu multa atentie ,pentru ca parul sa ramina rasucit ,iar suvitele
sa-si pastreze aspectul de buclat. In continuare se va limpezi bine parul cu apa calduta pina se
elimina complet neutralizatorul. Nici un alt procedeu nu poate oferi unui par saracacios un
aspect mai vaporos ,dar in acelasi timp nici o alta procedura nu dauneaza atit de mult.Aceasta
datorita faptului ca orice ondulatie chimica constituie un atac chimic puternic asupra structurii
parului ,pe care practic ,nu exista posibilitatea de a o reface.La ondularea chimica trebuie sa se
acorde mare atentie urmatoarelor aspecte tipul ,starea si stilul de aranjare al coafurii .Inaintea
efecturii acestei operatii trebuie sa reflectati serios la ceea ce ati dori - bucle strinse ,zulufi mari
,valuri adinci si mari sau numai un aspect vaporos.
Solutia care formeaza valurile ,dupa cum am mai spus patrunde in interiorul parului si se
deschide acolo asa numitele papile (structuri chimice datorita carora parul isi pastreaza
stabilitatea). Datorita acestei solutii , parul devine moale si capabil sa capete forma dorita.
Deosebit de important este ca solutia care formeaza buclele si durata ei de actionare ar trebui sa
corespunda stric calitatii parului. Stratul fibros al parului muiat de solutie se adapteaza din ce in
ce mai mult modelarii. Este foarte important sa retineti ca orice coafura executata chimic face ca
parul sa devina cu citiva cm mai scurt iar rezultatul ondularii chimice depinde foarte mult de
tunsoare. Buclele strinse pot fi obtinute numai dintr-un par tuns in scara , iar pentru valuri ,
trebuie sa fie un par taiat drept de aceeasi lungime.
La un par normal (nevopsit) - timpul de actiune este de la 20 - 60min. La fiecare 10-15

min se va incerca un bigudiu.
La un par vopsit -se poate face pe par spalat si un pic umed .Timpul de executie va fi de
15 -40 min .
La un par murdar si gras -se poate face la persoanele cu vopsiri repetate si cu un par
foarte aspru.
La un par uscat -se va spala parul si se va unge cu balsam.Se va dilua solutia pina la
50% cu apa.
ATENTIE!
La un par vopsit sau decolorat nu se pune capison .Daca se face permanent pe un

par decolorat ,eldevine gelatinos , se rupe si are una spect neplacut. Se va incerca un bigudiu
inainte ,pe o suvita timp de 10 min.
B. Permanentul "Melani"
Este o solutie speciala ,se gaseste pentru diferite tipuri de par ,are un aspect laptos si un
miros mai putin patrunzator. Este o solutie in care se gaseste balsam si uleiuri vegetale .Ea se
foloseste de obicei la parul vopsit , decolorat sau degradat .
C. Permanentul cu solutie Wella sau Londa
Este o solutie speciala si bigudiuri speciale ,mai lungi de 15 - 20 cm, de lemn , plastic
sau textolid. Suvitele se rasucesc in forma de spirala .Solutia nu se dilueaza. La permanentul
spiralat sunt doua moduri de a face montarea - cea clasica si de la ceafa.
Se lasa solutia sa actioneze si facem controlul din 5 in 5 min. (se poate pune si la
climazon dupa 10 min. de actionare ) .
Dupa ce am obtinut ondulatia dorita limpezim bigudiurile cu foarte multa apa (5 min)
pentru a scoate toata solutia din par.
Fixarea buclelor se face cu PERFORM (1+1) in cantitate egala cu apa 50

gr. PERFORM + 50 gr.APA. se aplica cu un burete pe bigudiuri.
Se lasa 10 min., scoatem bigudiurile apoi punem si restul solutiei PERFORM +APA.
Se spala parul, se trateaza cu OPTA (tratament de culoare verde ce contine cheratina)

pentru a reface structura cheratinei firului de par, apoi se limpezeste parul.
IN CONCLUZIE:
Fazele operatiunii ondulatiei permanente a parului sunt:
1. Diagnoza corecta a parului.
2. Se spala parul.
3. Tratarea parului cu prelotiune.
4. Se tunde daca este cazul.
5. Se ruleaza parul pe bigudiuri iar la varfuri se pune foita de protectie.
6. Se aplica solutie potrivita pentru par vopsit / par ondulat.
7. Se lasa solutia sa actioneze si facem controlul din 5 in 5 min. (se poate pune si la
climazon dupa 10 min. de actionare ) .
8. Dupa ce am obtinut ondulatia dorita limpezim bigudiurile cu foarte multa apa (5 min)
pentru a scoate toata solutia din par.
9. Fixarea buclelor se face cu PERFORM (1+1) in cantitate egala cu apa 50

gr. PERFORM + 50 gr.APA. se aplica cu un burete pe bigudiuri.
10. Se lasa 10 min., scoatem bigudiurile apoi punem si restul solutiei PERFORM +APA.
11. Se spala parul, se trateaza cu OPTA (tratament de culoare verde ce contine cheratina)
pentru a reface structura cheratinei firului de par.
12. Limpezim bine parul.
13. Se aranjeaza.
Tema XVI EXECUTAREA TUNSORII PENTRU FEMEI
1.Pregatirea tunsului
INSTRUMENTE sI APARATE FOLOSITE LA REALIZAREA UNEI TUNSORI:
▪ Foarfeca;
▪ Brici cu lama;
▪ Pieptene;
▪ Foarfeca filat;
▪ Masina nr. 0000.
Este recomandat ca tunsoarea sa se execute pe parul ud!
Etapele unei tunsori:
o asezarea clientei în mod corespunzator pe scaun si reglarea lui în raport cu înaltimea

clientei; 212j95c
o alegerea unei tunsori în functie de fizionomia si imperfectiunile craniene;
o alegerea genului de tunsoare în functie de calitatea, cantitatea, lungimea si starea de
sanatate a parului;
o scurtarea parului la o lungime care sa avantajeze fizionomia clientei, sa corespunda

conformatiei capului.
CLASIFICAREA TUNSORILOR:
• Tunsori executate cu briciul sau lama de tuns:

• Tunsoarea în unghi (triunghi);
• Tunsoarea ovala;
• Tunsoarea în linie dreapta;
• Tunsori executate cu foarfeca:
• Tunsoarea in scara
• Tunsoarea Sovage
• Tunsoarea Carre (frantuzeasaca)
• Tunsoarea Carre Asimetric
• Tunsoarea Carre Ceafa Scurta
• Tunsoarea Carre Cu Colti
• Tunsoarea garçon;
• Tunsoarea demigarçon;
• Tunsoarea dreapta
Stabiliti caracteristicile prezentate de clienta de care depinde tunsul :
▪ lungimea parului;
▪ densitatea;
▪ forma capului, respectiv a fetei;
▪ existenta vârtejurilor (par crescut în raspar);
În baza acestor constatari, verificati daca este realizabila tunsoarea dorita. Daca nu, puteti
propune diferite variante care se potrivesc caracteristicilor clientei.
2. Executarea tunsorii
PIVOT-POINT
o tehnica punctului sau tunderea în zig-zag

o se foloseste pentru a da suplete si forma tunsorii
o sustinerea superficiala a suvitelor
SLICE:
o se foloseste pentru a subtia în profunzime suvitele de par în vederea obtinerii

lejeritatii
o se lasa foarfeca sa alunece în jos, pe diferite suvite
FREE-HAND (mâna libera):
o tehnica prin tapare (efilaj)

o se foloseste la tunderea suvitelor din partea superioara a capului obtinând volumul
necesar tunsorii
UNDER CUT:
o tehnica combinata SLICE si PIVOT-POINT
o se foloseste la finisarea tunsorii
o se subtiaza vârful suvitelor de par tunse anterior
Dupa terminarea tunsorii, verificati înca o data rezultatul si faceti corecturi:
o verifica lungimea firelor de par - sa fie egale;

o realizeaza legatura dintre zone - sa fie uniforma;
o verifica forma obtinuta - daca este conform modelului dorit;
o obtinerea confirmarii clientei;
o corecteaza imperfectiunile observate
Am inceput cu tendintele in hair style pentru primavara si vara anului 2007. Am pastrat ceea ce
hairdresseri si hairstilistii au pastrat si am ales din toate "minunile" lor ceea ce am considerat ca s-ar
potrivi fiecareia dintre noi. Par scurt, mediu, lung, Buclat, bretonul sau parul filat, toate aranjate
artistic si totusi natural pentru a ne oferi sclipirea de care avem nevoie dupa o iarna mohorata ca o
toamna prelungita
Bretonul ramane in top, in special la parul lung, bine intins! Ca de fiecare data, o regula nescrisa a
tendintelor din coafura, parul devine mai deschis in anotimpul cald, asa ca puteti apela la cateva
suvite decolorate. Impropriu spus suvite, pentru ca de fapt acum suvitele sunt ceva mai groase, mai
late. Bretonul este drept si plin, breton frantuzesc, iar parul este foarte bine intins!
O tunsoare "filat" se potriveste perfect femeilor care vor putin mai mult volum! Stim, ati auzit
deseori ca "filatul" de fapt taie din volum, ei bine parul tuns in trepte si bine tapat DA VOLUM!
Alegeti acest model de tunsoare, daca va doriti un breton si acesta nu va avantajeaza, pentru ca
filatul da senzatia de breton lateral. Perfect pentru femeile care vor sa aduca o schimbare, care vor
sa isi taie varfurile, fara a taia mult din lungimea parului!
Pentru femeile cu parul lung, recomandam un look natural: parul este usor buclat la varfuri. Fara a
folosi solutii de carliontare, iti poti face bucle acasa cu ajutorul unei perii mari rotunde si putina
spuma de par sau ceara de par. Umeziti parul, aplicati putin balsam de par si putina spuma de par
apoi intoarceti varfurile cu peria sub aerul cald al foehnului dat pe treapta minima.
Pentru parul mediu, un look "ravasit" si "grabit" pentru femeile care nu au avut timp sa isi coafeze
parul dar care vor ceva mai mult decat vesnicul look de Alba ca Zapada, cu pletele curgand pe
umeri sau "coama de cal"! Parul se imparte in 3 partisi fiecare paret se prinde in cate doua agrafe
laterale.
Bob
scurt,
britanic pentru femeile indraznete care vor un look aparte, o combinatie intregotic si
business. Deloc potrivit femeilor cu fata rotunda sau cu fata alungita, aceasta tunsoare pune in
imagine ochii si tenul mai ales daca alegeti o nuanta de par mai inchisa. Perfecta pentru femeile
grabite care nu isi pierd timpul cu aranjatul parului!
Un look sofisticat si totusi atat de simplu de realizat! Aceasta coafura este perfecta pentru
momentele in care de la birou mergeti la o cina in oras sau pentru interviurile cu clienti importanti
ai companiei! Bretonul este rulat cu peria intr-o parte, iar din crestet se alege o portiune de par si se
rasuceste ca si cum s-ar impleti o coada"spic". Aveti nevoie de fixativ si de rabdare pentru ca firele
razlete v-ar putea da batai de cap!
Pentru femeile tinere in mod special si pentru femeile adepte ale stilului natural. Un look rupt din
povesti, un coc deloc pretentios si o codita impletita de la ceafa spre lateral care va tine loc de
"bordura" a cocului!
Tehnica coafatului cu peria şi feonul
Părul lung şi semilung se usucă pe toată suprafaţa capului. Înclinând cpul în faţă se lasă să
cadă în jos tot părul şi suflând cu feonul se piaptănă cu peria contrar creşterii, începând din spate
spre faţă. Când părul este semiuscat se îndreaptă capul şi cu ajutorul feonului i se dă coafurii forma
definitivă.
La părul scurt pieptănarea se face de la început în forma aleasă, cu ajutorul feonului şi doar
la sfârşit se înfoiază cu peria contrar direcţiei de creştere a părului înclinând capul înainte.
Ambele metode au avantajul că părul capătă o stabilitate suplimentară mai ales la ceafă. În
afară de aceasta, părul de deasupra care este cel mai afectat, prin acest procedeu este protejat. Este
important să se ţină feonul în aşa fel încât aerul să sufle de la rădăcina părului spre capete. Numai
astfel stratul solzos al părului rămâne neted şi părul capătă un luciu suplimentar. Lucrând cu feonul
urmăriţi distanţa corectă: între suflatorul feonului şi păr trebuie să fie o distanţă de 20 cm. Cu cât
este mai mică această distanţă, cu atât temperatura este mai ridicată. La părul lung aranjarea
corespunde mai puţin, necesită timp, iar elasticitatea obţinută cu feonul nu este suficientă iar acesta
se lasă repede. Se recomandă:
• să introduceţi în lucru peria numai atunci când părul este uscat pe jumătate;
• trebuie început cu părul de dedesubt, părul de deasupra se prinde în creştet cu clipsuri;
• fiecare şuviţă separată, începând de la rădăcină se piaptănă contra sensului de creştere,
trăgând puţin peria, procedeul se repetă până când se usucă şuviţa;
• este foarte important ca fiecare şuviţă să fie uscată la început cu aer cald apoi cu unu jet de
aer rece;
• dacă feonul este destinat pentru uscat şi aranjare atunci trebuie ales un feon cu trei trepte de
temperatură, treapta de sarcină mare – pentru uscarea preliminară, treapta mijlocie – pentru
aranjarea cu aer fără încălzire, treapta pentru răcirea buclelor montate;
• dacă feonul este destinat pentru montarea şi uscarea unui permanent, există aparate cu duza
de difuzare care transformă aerul într-o adiere fină care nu spulberă părul şi păstrează
integritatea buclelor;
• aşa-numitele aparate cu aer cald, ca nişte bastonaşe scurte, rotunde, sub formă de perii de
plastic prevăzute cu orificii prin care aerul cald să sufle pe păr, pot fi utilizate la aranjarea
părului umed cât şi a celui uscat;
• altă grupă de aparate funcţionează după principiul cleştilor clasici de coafare şi sunt
prevăzute cu sistem de încălzire denumit plonjoare. Ele sunt destinate numai părului uscat
uşor în prealabil. Ele sunt fie cu o suprafaţă metalică netedă fie cu o pere de difuzie.
Bastonaşele prevăzute cu perie sunt mai comode de folosit, ţin mai bine părul iar şuviţele se
înfăşoară mai uşor. La un păr lung este greu să fie înfăşurat pentru că părul se încurcă în
dinţii periei. Pentru a se evita acest lucru şuviţele trebuie să fie destul de subţiri, separate cu
grijă de restul părului şi să nu fie înfăşurate pe perie prea strâns. La bastonaşele netede,
(denumite şi tije) este mai uşor. Buclele clasice, rotunde, se obţin mult mai bine, întrucât
diametrul acestora este mult mai mic decât la perie.
Pieptănatul părului (tapatul)

După ce a fost bine uscat părul, se execută pieptănatul în felul următor:
-se piaptănă bine părul cu un pieptăne cu dinţi rari;
-se perie bine părul în toate direcţiile, pentru a fi complet eliminate cărările despărţitoare de la
rularea părului pe bigudiuri;
-se piaptănă părul din nou cu pieptănele în aşa fel încât să se imprime direcţia necesară în
vederea obţinerii coafurii alese;
-se trece la aranjarea coafurii (gândite şi concepute) executându-se o tapare acolo unde este
cazul, apoi se dă forma şi linia coafurii dorite;
Pe parcursul pieptănării se poate întrebuinţa lac fixativ.
-după ce s-a pieptănat părul şi s-a obţinut coafura dorită, se pulverizează părul cu puţin fixativ
(de la o distanţă de cca. 30 cm pentru a nu îngreuna coafura);
-se execută ultimele retuşuri, apoi se ridică părul cu pieptenele cu codiţă sau se va aplatiza
acolo unde este nevoie.
Taparea părului
Este necesar a fi executată în direcţia în direcţia în care se urmăreşte realizarea coafurii
respective. Se ridică şi se piaptănă fiecare şuviţă de păr iar firele de păr mai scurte vor fi împinse
spre rădăcină cu ajutorul pieptănului sau al periei, şuviţa având aspectul unui ghemotoc de păr
încurcat.
Important este ca după fiecare tapare să se facă finisarea pieptănăturii, respectiv şuviţei de păr.
Părul se va pieptăna numai pe deasupra, pentru a nu se strica tapatul executat anterior.
Ondulaţia părului
Un bun coafor trebuie să cunoască toate procedeele tehnice încât să poată realiza coafuri din
ondulee simple, coafuri din bucle vaporoase, coafuri de zi practice, purtabile şi coafuri elegante de
seară. Ondulaţia părului se obţine prin mai multe procedee. La ondulaţia permanentă intervin şi
substanţele chimice specifice care modifică structura firului de păr, ducând la încreţirea sa. Spre
deosebire de celelalte procedee, ondualţia chimică e mai rezistentă, având o durată mai lungă.
Ondulaţia cu apă – pentru obţinerea onduleelor se face de fapt un mulaj al părului care
permite ca după uscarea sa să se realizeze o coafură. Ea se practică pe păr suplu şi în stare udă. O
coafură pe bază de ondulee se poate realiza cu sau fără cărare. În primul rând se piaptănă tot părul
spre spate. Execuţia onduleelor se începe din partea mare de la cărare sau în direcţia pe care o
indică implantaţia părului în cazul în care nu se face cărare. Prin pieptănare şi reţinerea părului cu
degetele mâini stângi (degetul mare, arătător şi mijlociu), se va pieptăna părul în direcţia opusă
formându-se ondula. Prin mişcări spre dreapta şi spre stânga se formează onduleele următoare. Se
usucă părul şi se piaptănă. Coafura pieptănată în ondulee directe se poate obţine cu ajutorul
clipsurilor şi din melci. Aşezarea părului în bucle se execută în două faze:
1.buclatul – rularea pe bigudiuri a părului prin rularea şuviţelor de păr în stare udă.
2.pieptănarea părului după uscarea sa pentru realizarea coafurilor.
Buclatul este o operaţie care consta în rularea şuviţelor de păr pe bigudiuri, mai mult sau mai
puţin subţiri, după felul coafurii urmărite (mai creţă sau mai lejeră). Se trece întâi la împărţirea
corectă a părului şi în acest scop se ţine seama de:
-cantitatea de păr necesară coafurii în partea superioră capului (pentru volum)
-cantitatea de păr necesară coafurii în părţile laterale
-cantitatea de păr necesară coafurii pentru partea din spate
-porţiunea de păr necesară terminaţiei coafurii la ceafă
La rularea părului pe bigudiuri se vor respecta următoarele:
-se vor alege bigudiuri în funcţie de şuviţa de păr ce urmează a fi rulată
-nu este admis ca şuviţa de păr aleasă să fie mai lungă decât lungimea bigudiului sau mai lată
decât diametrul acestuia
-şuviţa de păr aleasă va fi bine pieptănată şi apoi ridicată în sus, aplecată puţin în direcţia
opusă sensului de rulare a bigudiului, pentru ca după rulare şuviţa de păr aleasă să fie amplasă exact
pe rădăcina şuviţei de păr rulată pe bigudiu (indiferent de direcţia dată părului sau de locul de unde
este aleasă şuviţa)
Produse şi ustensile necesare

Produsele şi ustensilele necesare: Spumă de păr, fixativ, bigudiuri, clipsuri, plus manta, şi
guler. Pentru finisare se mai poate utiliza pe lângă fixativ şi lacul de păr sau ceara.
Melcii
Executarea melcilor – are de asemenea un rol foarte important pentru realizarea unei coafuri
frumoase şi reuşite. Pentru acasta se vor respecta următoarele:
-porţiunea de păr pe care se va executa melci va fi mai întâi pieptănată în direcţia în care se
execută melcii
-primii melci executaţi vor fi plasaţi puţin mai în faţa rădăcinii şuviţei alese, urmând ca
următorii melci să fie plasaţi pe rădăcina melcului anterior executat
-în porţiunea părului de la spate, respectiv ceafa, mai ales la un păr tuns scurt, se va ţine cont
de felul creşterii părului (vârtejuri, goluri)
-părul se piaptănă în aşa fel încât să beneficieze de avantajele unei direcţii deosebite de
creştere a părului (vârtej de păr)*
Paralel cu folosirea de bigudiuri mai groase sau mai subţiri se execută şi melci de diferite
forme:
melci plaţi – se folosesc în părţile laterale, în spate şi la ceafă. Important este ca şuviţa de păr
aleasă să fie pieptănată în direcţia dorită a liniei de pieptănătură
melci semiplaţi – se execută în obţinerea unei linii de coafură cu un volum mai pronunţat.
Şuviţa care porneşte de la rădăcină trebuie să fie aplatizată, iar terminaţia melcului să fie ridicată
melcii în relief – şuviţa de păr este rulată ca şi cum ar fi pusă pe bigudiuri. Se piaptănă şuviţa
în sus, în direcţia opusă sensului rulării. Se răsuceşte până revine la rădăcina părului şi se prinde cu
clips. Forma acestui melc trebuie să fie identică cu şuviţa de păr care ar fi fost pusă pe bigudiu
melcii de legătură – se folosesc în faţă la breton, spre tâmple şi ca o legătură de la montarea
părului la spate pe bigudiuri la melcii plaţi. Se piaptănă părul în direcţia opusă rulării şuviţei de păr.
Se răsuceşte şuviţa până revine la rădăcină, se prinde cu un clips. Pentru a obţine o stabilitate se
introduce în interiorul melcului de legătură puţină vată. Melcul de legătură seamănă cu melcul în
relief, dar este ceva mai mare.
melcii cu rădăcină prelungită – seamănă cu melcii plaţi, dar rotocolul este aşezat mult mai
departe de rădăcina şuviţei din care s-a executat melcul.
Bigudiurile
Bigudiurile se fixează în aşa fel încât părul să nu fie strivit. Aceasta se întâmplă când se
folosesc bigudiuri cu elastic sau cu cleme de presare. Riscul este mai mic atunci când se fixează cu
agrafe din plastic. Agrafele trebuie înfipte întotdeauna contrar direcţiei de înfăşurare, capătul agrafei
trebuie să prindă penultimul strat al bigudiului. Înfăşurţi întotdeauna din faţă spre spate. La un păr
lung separaţi şuviţe nu prea groase, altfel uscarea durează mult timp. Părul fin (subţire) se umezeşte
înainte de înfăşurare cu fixativ pentru a fi coafura mai stabilă. Obţinerea buclelor sau valurilor este
determinată de bigudiuri. Pentru buclele care trebuie să dureze mai mult timp sunt necesare
bigudiuri mai subţiri. Cu bigudiuri de mărime mijlocie şi păr de lungime medie se obţin valuri mari,
iar părul lung, tuns drept, cu aceleaşi bigudiuri se obţin valuri mai elastice. La părul scurt aceste
bigudiuri conferă părului un aspect voluminos şi pufos. Bigudiurile mici, elastice, aşa-zise papiote –
dau
părului o tensiune mare şi realizează bucle şi valuri deosebit de pufoase. Părul uscat la cască trebuie
răcit înainte de a scoate bigudiurile, astfel încât keratina înmuiată din cauza căldurii să devină din
nou dură şi capabilă să susţinută forma nouă a părului. Dacă părul a fost înfăşurat pe bigudiuri
subţiri, pentru a realiza bucle aspre, este bine să se întrebuinţeze un pieptăne cu dinţi mari. Dacă se
foloseşte pieptenele fin sau peria, se obţine o coafură cu aspect pufos.
Tehnica executării onduleurilor franţuzeşti

Onduleurile franţuzeşti se realizează manual. Ele se realizează ca şi ondulările normale
manuale. Ele se formează pe părul umed cu pieptănul şi degetele, formând canturi ondulate în unghi
drept cu linia de pieptănare. Prin cant al ondulaţiei înţelegem zona ridicată prin care un onduleu
trece în alt onduleu alăturat.Ceea ce trebuie avut în vedere este faptul că spre deosebire de
onduleurile normale manuale, onduleurile franţuzeşti au o perspectivă orizontală. Ca instrumente se
pot utiliza clipsurile sau ace de fixare, pieptăn curbat pentru onduleuri umedesau pieptăn de frizerie,
o sticlă de pulverizator de apă, iar produsele utilizate sunt spuma de păr şi fixativul. Pentru un
aspect de ocazie se poate adăuga şi lacul de păr.
Coafuri de damă
Armonia feţei şi volumul coafurii
Întotdeauna când dorim să alegem o coafură, trebuie să luăm în considerare mai mulţi factori:
tipul de păr, fizionomia clientei (forma figurii ei: rotundă, în formă de pară, pătrată, triunghiulară,
dreptunghiulară, în formă de diamant sau de inimă – vezi imaginile), culoarea părului şi dorinţa
clientei. De asemenea, coafeza trebuie să depisteze în prealabil defectele capului clientei pentru a le
masca. În general, această mascare a imperfecţiunilor se realizează în mod special prin volumul
coafurii.
Defecte ale capului – corectarea lor
Tipuri de disproporţii ale capului
În viaţa de zi cu zi întâlnim persoane cu diferite defecte:
• sprâncene înalte
• ochi rotunzi şi mari
• distanţa prea mare dintre sprâncene
• sprâncene drepte sau căzute pe ochi
• frunte lată
• obraji proeminenţi
• maxilar mare
• păr foarte aspru (spongios)
• păr puţin
• cap turtit
• perciuni foarte alungiţi
• vârtejuri
• goluri de păr
• comedoane de grăsime
• chelie
• păr abundent
• gât gros şi scurt
• gât lung şi subţire
• urechi mari
• nas lung sau lat
• obraz mare sau mic
Corectarea defectelor
La o persoană cu păr pe ceafă se recomandă coafuri sau tunsori drepte, medii sau chiar lungi.
Acelaşi lucru se recomandă persoanelor cu păr puţin sau cu goluri de păr la ceafă.
Pentru persoanele cu vârtejuri la ceafă se recomandă tunsori foarte scurte: unisex, rap, bros,
sau tunsorile cu chică.
Pentru persoanele cu vârtejuri sau goluri la urechi se recomandă bross sau perciuni lungi (4-5
cm) sau tunsori şi coafuri medii.
Pentru persoanele cu păr pe frunte se recomandă meşe oblice sau breton.
La o persoană cu păr foarte des şi aspru se recomandă tunsori foarte scurte sau coafuri pe păr
lung.
La persoanele cu chelie se recomandă coafuri ridicate de la ceafă spre faţă.
La persoanele cu perciuni foarte ascuţiţi se recomandă tunsori: Mirelle M. Sau Afro. Nu se
recomandă tunsorile cu perciuni.
Fizionomia cu defecte mari
Maxilar mare: se recomandă fruntea descoperită iar partea de jos a coafurii adusă mult spre
faţă.
Nas mare: se recomandă breton pe frunte şi păr adus spre faţă.
Frunte mică: se recomandă o coafură înltă, frunte descoperită şi părul tapat bine în zona
calotei.
Fruntea bombată: se recomandă breton, cute, coafura de la ceafă să fie în formă de „V”,
lungime medie.
Cap mic: se recomandă coafuri vaporoase şi tunsori medii.
Ureche mare sau mică: se recomandă tunsori asimetrice, „carre” sau medii.
Obraz mar sau mic: se recomandă coafuri asimetrice (cu colţul pe obraz) şi se aduc meşe pe
faţă.
Faţa ovală: este forma ideală şi merge orice tunsoare.
Tunsori de damă
Ustensile necesare
Ustensilele necesare sunt: guler, prosop, manta, foarfecă, foarfecă de filat, lamă, piepteni de
diferite tipuri (cu dinţii rari pentru descurcat părul şi cu dinţii normali pentru tuns), clipsuri sau
clame.
.Tehnici clasice de tuns

Pentru a putea realiza o tunsoare cu succes, trebuie mai întâi să cunoaştem instrumentul de bază:
foarfeca
Tehnicile de tuns clasice constau la bază din două mişcări: tunsul „pe degete” şi tunsul „în mână”
sau „în palmă”. Tunsul „pe degete” se realizează cel mai uşor: după ce s-a ales şuviţa, se ţine între
degetul arătător şi cel mijlociu al mâinii stângi, iar cu foarfeca în mâna dreaptă se tunde şuviţa.
Tunsul „în mână” este puţin mai dificil şi de obicei se realizează pentru părul de la ceafă sau pentru
părul lung pentru a-l ţine dtrept vertical orintat în jos
Tunsori clasice de damă

Câteva tuncsori clasice: garcon, demi-garcon, paj, sason, sovage, bross, pank, retro, carre, cu
breton, cu codiţă, cu calotă, asimetrică, tunsoarea cu figuri geometrice.
Bretoanele – când tundem un breton ne orientăm după ochi, frunte şi pomeţi. Bretoanele pot fi
în unghi sau în „V”, rotunde, în laţe, câteva fire, drept, breton într-o parte sau oblic.
Perciunii – la perciuni ne orientăm după forma urechii, a maxilarului, a pomeţilor şi diferite
defecte (păr pe frunte şi vârtejuri). Perciunii pot fi: în colţ, deasupra urechii, spaniol, spitz, peste
ureche, la jumătatea urechii sau fără perciuni (raşi).
Ceafa – când tundem ceafa ne orientăm după urechi, gât, maxilar, umeri şi calitatea păruli.
Ceafa poate fi: în laţe, în „V”, cu codiţă, filată bărbăteşte, rotundă, dreptunghiulară (cu bordură).
Tunsoarea „CARRE”
Se împarte părul în două părţi egale din faţă către ceafă. Se alege prima ramă de la ceafă,
restul părului se ridică şi se prinde în clipsuri, într-o parte şi în cealaltă.
Prima ramă se tunde mai scurt cu 1-2 cm. Dacă are păr puţin sau subţire, prima ramă
se filează, pentru a da volum coafurii. Tipuri de carre: cu breton, cu unghi ascuţit,
cu calotă, Mirelle Mathieu, asimetric, cu codiţă*.
Tunsoarea PAJ
Tipul de păr poate fi şi subţire şi tare, de preferat drept ca paiul. Indiferent de
lungime, părul (până la bărbie sau până la umăr)se tunde drept pe şuviţe. La ceafă
întotdeauna puţin mai scurt. Bretonul până la sprâncene se tunde orizontal de la
o tâmplă la alta*.
Tunsoarea „GARCON”
Este cea mai veche tunsoare lansată de Coco Chanel între anii 1938-1940. această tunsoare
aduce foarte mult cu cea din zilele noastre: ceafa scurtă, calota lungă, urechile acoperite (se face pe
fir drept şi este dreaptă). Se tunde pe păr spălat sau umed, se împarte părul în două, din faţă către
spate, se tund părţile drepte până la lobulurechii sau la jumătatea urechii (depinde de preferinţe).
Ceafa pierdută pe piepten şi un 1 cm din partea de sus (calota) pentru a nu rămâne dungă (ca la
tunsoarea bross). Se ondulează cu bigudiuri, clame sau melci.
Tunsoarea „DEMIGARCON”
Este aceaşi tunsoare, ceva mai lungă iar ceafa are 1-2 cm.
Tunsoarea „RETRO”
Este o tunsoare asemănătoare demi-garcon, doar că părul vine tuns în cascadă în partea de sus,
iar în partea de jos este drept. Se coafează cu feonul.
*aceste tunsori se recomandă pe fir drept
*aceste tunsori se potrivesc persoanelor cu barba ascuţită, urechi mari şi pomeţi mari.
Tunsoarea „ASIMETRICĂ”
Se poate executa şi pe un păr cu un permanent „melanj”. Se împarte părul de deasupra urechii
spre gât, în jos. Restul părului se prinde în clipsuri. Tunsoarea
se începe de la perciunele descoperit pe care îl tundem frizereşte (filat foarte bine)şi cojntinuăm
către ceafă. Se desprinde părul, se piaptănă în direcţia de creştere,
după care se tunde 1 cm deasupra urechii descoperite. Se merge în linie oblică către
cealaltă ureche. Asimetria poate fi mare, mijlocie sau mică. Bretonul se tunde tot
oblic (dacă nu îşi poate pune meşă)*.
Tunsoarea „BROSS”
Se alege calota făcând cărări de o parte şi de alta, de la o ureche la cealaltă. Se porneşte cu
două cărări laterale cam la 5 cm deasupra urechii, paralele, care se fragmentează, şi se aleg şuviţe
cam de aceeaşi lungime. Meşele sunt de aceeaşi mărime şi se prin în clipsuri. Perciunii şi ceafa se
tund frizereşte pe piepten. Ei pot fi: raşi, în colţ sau drepţi. Se desface părul prins, se piaptănă în
sensul de creştere după care se tunde drept începând de la spate, mergând către dreapta sau stânga.
Se poate întâmpla ca terminaţia calotei să fie în „V” sau pe rotund. Când calota este în „V” şi
bretonul se face a fel, dar o formă mai îndulcită. Pe rotund, bretonul tunde tot pe rotund.
Tunsoarea „SASSON”
Părul trebuie să fie la lungimea de cel puţin 20 cm. Se împarte în două
ca şi la Carre. Bretonul se alege şi se piaptănă spre faţă. Tunsoarea începe
de la breton spre ureche, continuând pe forma ovală către cealaltă ureche.
Tunsoarea „RAP”
Este o tunsoare bărbătească dar pe care o pot purta şi fetele. Deci u se poate executa pe păr
puţin sau moale. Se începe prin alegerea calotei la 4 degete deasupra urechii în formă
dreptunghiulară şi se prinde în clipsuri. Se începe tunsoarea de la ceafă, mergând către creştet,
* Acesta este doar un exemplu de tunsoare asimetrică. Există o varietate largă de tunsori asimetrice.
urmărind ca lungimea părului să fie progresivă. Tot aşa se procedează şi la perciuni. Calota, înainte
s-o tundem trebuie dată cu spumă sau gel. Părul se piaptănă în sus şi se tunde în formă
dreptunghiulară perfect.
Tunsoarea „KELLY”
Se alege prima ramă şi se taie în funcţie de dorinţa clientei. Se mai tunde încă un rând de păr
(2-3 cm grosime), la acelaşi nivel cu cealaltă, apoi se alege o cărare începând din faţă de 2-3 cm d-a
lungul căreia alege părul de-o parte şi de alta a feţei şi se prinde în clipsuri. Restul părului se dă
peste cap şi se alege şuviţe verticale, începând de la mijlocul capului către urechi, de grosime
medie, care se ridică perpendicular pe cap şi se taie oblic (aveţi grijă la lungime). Lungime optimă
este până unde începe ceafa. Această mişcare se face cu mare grijă, având în vedere că spre urechi
şuviţele trebuie să fie mai lungi (spre faţă). Se dau drumul şuviţelor care au fost prinse în clipsuri.
Se aleg şuviţele verticale care se ridică perpendicular pe cap şi se ciupesc (oblic), având grijă să fie
cam de aceeaşi lungime cu rama, apoi se franjurează. În final se controlează vârfurile.
Tunsoarea până la umeri
Se potriveşte tipului de păr sănătos, cu firul gros şi lucios. Părul de la cărarea
laterală se piaptănă drept spre toate direcţiile. Pentru breton se separă o bandă de păr luată
de 1 cm şi se taie franjurat. Părţile laterale să fie uşor cizelate, adică se prind şuviţele
separate, se aplică oblică foarfeca deschisă în şuviţă la treimea de jos şi apoi se trage încet în jos
spre capătul părului.
Tunsoarea circulară
Corespunde femeilor cu faţa rotundă, cu gât puternic şi urechi nu prea elegante. Tipul de păr
poate să fie subţire sau chiar rar. Cărarea este situată foarte sus. Părul se tunde drept de jur împrejur
cu o rotunjire uşoară. La spate părul este la nivelul bărbiei, iar în faţă la nivelul vârfului nasului.
Tunsoarea în franjuri
Se potriveşte de la firul de păr normal la cel aspru. Partea de la ceafă şi părţile laterale se tund
la aceeaşi lungime. Contururile laterale, la fel ca şi moţul scurt se taie franjurat. Pentru ca marginile
să nu fie drepte se ajustează în final, prin ciupire cu foarfeca, având vârful în jos.
Tehnici moderne de tuns
Pe lângă tehnicile clasice de tuns mai este şi tehnica modernă de tuns, tehnica cut. Ea cuprinde
mai multe mişcări cum ar fi deep-point, slice, pivot-point etc. Ele sunt diferite prin metoda de tuns
şi anume prin modalitatea în care se ţine foarfeca faţă de şuviţă (vertical, în continuarea firelor de
păr, oblic etc). Astfel, pornind de la tunsorile clasice, cu ajutorul acestor metode de tuns se pot
realiza noi tunsori moderne, se poate fila fără ajutorul foarfecii de filat etc. Totuşi, această tehnică
se recomandă a fi utilizată numai după ce tehnicile de tuns clasice sunt stăpânite foarte bine din
cauza pericolelor existente: rănirea clientei, tăierea degetelor şi deci o posibilă infectare cu agenţi
patogeni.
3.Verificarea tunsorii
Pentru a putea realiza o tunsoare cu succes, trebuie mai întâi să cunoaştem instrumentul de bază.
Tehnicile de tuns clasice constau la bază din două mişcări: tunsul „pe degete” şi tunsul „în mână”
sau „în palmă”. Tunsul „pe degete” se realizează cel mai uşor: după ce s-a ales şuviţa, se ţine între
degetul arătător şi cel mijlociu al mâinii stângi, iar cu foarfeca în mâna dreaptă se tunde şuviţa.
Tunsul „în mână” este puţin mai dificil şi de obicei se realizează pentru părul de la ceafă sau pentru
părul lung pentru a-l ţine dtrept vertical orintat în jos.
Câteva tuncsori clasice: garcon, demi-garcon, paj, sason, sovage, bross, pank, retro, carre, cu
breton, cu codiţă, cu calotă, asimetrică, tunsoarea cu figuri geometrice.
Bretoanele – când tundem un breton ne orientăm după ochi, frunte şi pomeţi. Bretoanele pot fi
în unghi sau în „V”, rotunde, în laţe, câteva fire, drept, breton într-o parte sau oblic.
Perciunii – la perciuni ne orientăm după forma urechii, a maxilarului, a pomeţilor şi diferite
defecte (păr pe frunte şi vârtejuri). Perciunii pot fi: în colţ, deasupra urechii, spaniol, spitz, peste
ureche, la jumătatea urechii sau fără perciuni (raşi).
Ceafa – când tundem ceafa ne orientăm după urechi, gât, maxilar, umeri şi calitatea părului.
Ceafa poate fi: în laţe, în „V”, cu codiţă, filată bărbăteşte, rotundă, dreptunghiulară (cu bordură).
Tema XVII EXECUTAREA VOPSIRII PARULUI
A vopsii parul insemna a colora un par intr-o alta nuanta decat aceea pe care o are o
persoana de la natura.
Vopselele sunt produse destinate pentru colorarea parului alb, parului decolorat, pentru
schimbarea culorii naturale. Inainte de a executa vopsirea unui par care nu a mai fost vopsit
niciodata, trebuie verificat daca clienta suporta solutia respectiva. Coaforul are datoria de a executa
un test de toleranta apicand o cantitate minima de vopsea in spatele urechii dupa care se asteapta 24
de ore.
Daca rezultatul este negativ (fara pete rosii), se poate aplica vopseaua. In cazul in care pe
piele apar pete rosii o usoara inflamare nu se va executa vopsirea, deoarece clienta are o
sensibilitate la vopsea si nu poate suporta operatia respectiva.
Atat vopselele lihide cat si cele sub forma de pasta sunt numerotate si au o scara bogata
coloristica;incepand de la negru pana la blond deschis.
Pentru a alege nuanta de vopsea ce urmeaza a fii aplicata este necesar a se tine cont de unele
regulii
teoretice care influenteaza direct calitatea lucrarii executate.
Important la executarea unei vopsirii este ca in toate cazurile nuanta obtinuta prin vopsire sa
tinda catre o nuanta naturala.
Vopselele se pot aplica fara operatii prealabile (decolorarea, spalare, de la caz la caz) sau
dupa decolorare ori spalare.
Vopeaua se aplica, in primul rand pe portiunile unde sunt cele mai mute fire albe sau fire de
par mai deschise. In cazul cand parul este uniform colorat se aplica vopesua incepand de la spate
catre ceafa si continuand in fata.
De timpul de depunere al vopselei pe par depinde in mare masura reusita vopsirii si

totodata si de timpul de oxidare al vopselei (cat timp sta pe par) acesta depinde de urmatoarele:
· Sensibilitatea parului;
· Starea de curatenie a parului (cu cat parul este mai gras cu atat puterea de oxidare a
produsului este mai lenta);
· Aerisirea unitatii; daca unitatea este bine aerisita, aerul nefiind viciat, oxidarea parului este
mai rapida;
· Temperatura (pentru a obtine oxidarea vopselei dupa depunere intr-un timp normal, este
necesar ca unitatea de coafura sa aiba o temperatura de 18-20 grade);
· Vopsirea trebuie controlata si supravegheata continuu (trebuie avut grija ca parul sa nu fie
patat; aceasta se poate controla astfel)
· Cu degetele se poate trage vopseaua de pe lungimea parului si varfuri(pentru a observa

oxidarea);
Dupa oxidare, spalarea parului este foarte importanta.
Printr-o spalare corespunzatore se obtine o culore clara, luminoasa, calda, placuta la vedere.
Trebuie evitata spalarea dupa vopsire cu sampoane uluioase care scot (decoloreaza), oarecum
culoarea parului.
Pentru a reusi pe deplin, vopsirea si permanentul se executa in anumite conditii.
Sunt cazuri cand clienta solicita sa i se execute o vopsire si un permanent in aceiasi zi. In
general se evita acest lucru deoarece parul se degradeaza. Daca totusi clienta insista, atunci se
executa, in primul rand, permanentul (fie cald, fie rece) si dupa aceea vopsirea. Corect ar fi ca
aceeste doua lucrari sa fie separate intre ele la un interval de 5-10 zile, deoarece, in majoritetea
cazurilor cand se executa un permanent pe un par vopsit, acesta se decoloreaza facad sa apara dungi
de culoare mai deschisa. In acest caz este necesar dupa permanent o usoara samponare a parului.
1.Pregatirea vopsirii
Vopsirea parului este o lucrare importanta si sunt necesare foarte multe cunostiinte tehnice si o
executie corecta pentru a se obtine rezultate cat mai bune.
La executarea unei vopsiri este necesar sa fie in armonie culoarea cu care se vopseste cu
fizionomia si personalitatea clientei.
Rezistenta parului permite diferite prelucrari dar cu cat sun mai des aplicate cu atat parul
devine mai fragil si mi putin rezistent. Produsul (oricare ar fi) nu patrunde in par fara adaosul apei
oxigenate necesare oxidarii vopselei depuse pe par.
Cel mai important lucru este ca flaconul sau tubul de vopsea sa fie amestecat cu perhidrol
sau cu apa oxigenata conform indicatiilor fiecarei vopsele in parte atat pentru vopseaua lichida cat
si cea pasta (crema).
La executarea unei vopsiri trebuie avut in vedere urmatoarele:
- calitatea parului (aspru, moale, normal, degradat). Este absolut necesar sa se aprecieze
just calitatea parului, deoarece de calitatea lui depinde oxidarea si abscerbirea vopselei.
De exemplu: un par aspru prinde mai incet, un par normal se oxideaza in timp normal,
un par normal se oxideazaa mai repede, un par vatamat se oxideaza foarte repede. Pentru
fiecare calitate de par (de la caz la caz) timpul de oxidare difera.
Daca parul necesita sau nu decolorarea inaintea vopsirii. De exemplu: cand parul este mai
inchis si se solicita o nuanta mai deschisa decat culoarea sa naturala se impune
decolorarea.
- In cazul cand parul necesita decolorarea inainte de vopsire, se executa decolorarea si

dupa ce sa obtinut nuanta dorita se spala parul usor cu sampon nealcalin, pregatindu-se
apoi pentru vopsit.
- In cazul cand parul nu necesita decolorarea, se va aprecia daca trebuie sau nu

spalat. Parul trebuie spalat atunci cand este murdar, gras, imbacsit sau plin de la loc
fixativ. Cand parul nu trebuie spalat se va stabili daca se vopseste pe parul uscat sau
daca se limpezeste si se vopseste pe par umed.
- Se va aprecia daca parul trebuie vopsit din dorinta clientei sau din necesitate. Cand
clienta are parul alb si doreste sa-l vopsesca pentru ca firele albe sa fie acoperite, se va
aprecia procentajul firelor albe dupa cum urmeaza: fire albe pana la 30%; fire albe intre
30-70%; fire albe peste 70%.
- In cazul cand firele albe sunt in proportie pana la 30% (indiferent de culoarea ce
trebuie obtinuta) se alege un flacon sau un tub de vopsea cu o nuanta mai deschisa decat
nuanta dorita.
- In cazul cand firele albe sunt in proportie de 30-70% se alege (indiferent de culoare)
un flacon sau tub de vopsea in nuanta dorita.
- In cazul cand firele albe sunt in proportie de 70% se alege (indiferent de culoare) un
facon sau un tub de vopsea cu o nuanta mai inchisa decat nuanta dorita.
Prin alegerea corecta a vopselei si respectandu-se aceste indicatii in toate cazurile se obtine
dupa spalare nuanta dorita.
Se va lua in considerare culoarea naturala a parului si nuanta urmarita prin vopsire.
Vopsirea fiind o lucrare dificila trebuie executata cu multa atenties trebuie respectat timpul
de oxidare al vopselei, iar spalarea parului sa se faca imediat dupa ce sa constat ca vopseaua a prins.
2.Vopsirea parului
Vopsirea parului presupune urmatoarele reguli :
· Testul de toleranta ;
· Purtarea discutiei cu clienta asupra culorii ;

· Constatarea calitatii parului;
· Gradul de degradare;
· Procentul de fire albe;
· Daca a mai fost vopsita sau decolorata;
· Pete de alta nuanta;
· Culoarea naturala a parului;
Dupa discutia cu clienta si dupa constatare se pregatesc materialele (intotdeauna

vopseaua se pregateste in fata clientei).Vopseaua se poate aplica de la caz la caz ,fara operatii
prealabile ca decolorarea sau spalarea.
In cazul unui par normal sau foarte gras se recomanda spalarea lui inainte - degresarea -
si aplicarea vopselei pe par umed.
In cazul unui par degradat si uscat se recomanda ca el sa fie nespalat.
In cazul in care procentul de fire albe este de peste 50 % ,aplicarea se incepe din fata.
In cazul parului blond se poate face o repigmentare.
Dupa aplicarea vopselei ,coaforul , trebuie sa asigure un control permanent ,urmarind ca

parul sa nu se pateze.Controlul se face astfel :cu pieptanul se indeparteaza vopseaua la radacina
si se observa daca ea a lucrat. In cazul in care avem radacina nevopsita se aplica vopseaua
numai la radacina.Dupa ce timpul de executie a expirat (30 min) tragem vopseaua si pe varfuri
unde o lasam (10 min )pentru a obtine omogenizarea culorii.
Daca dupa 15 -30 min ,observam ca vopseaua este inchisa , punem clienta la scafa
,stropim cu apa si lasam inca 3 - 5 min.
ATENTIE!
Vopsiturile de culoare deschisa se pateaza mai repede ,de aceea trebuie lucrat cu atentie
si cu viteza mare ,incepand de la spate si varfurile ultimele.Trebuie evitata spalarea dupa vopsire
cu
sampoanele uleioase care scot culoarea parului.
La executarea unei vopsiri trebuie avut in vedere urmatoarele:
· &nb 232b12c sp; Calitatea parului (aspru ,moale ,normal ,degradat). Este absolut
necesar sa se aprecieze calitatea parului deoarece de asta depinde oxidarea si absorbirea
vopselei. Un par mai aspru prinde vopseaua mai incet, un par normal se oxideaza in timp normal
,un par moale se oxideaza mai repede ,un par vatamat se oxideaza foarte repede.
· &nb 232b12c sp; Daca parul necesita sau nu decolorarea inaintea vopsirii .Cand
parul este mai inchis si se solicita o nuanta mai deschisa decat culoarea lui naturala , se impune
decolorarea .Cand parul necesita decolorarea inainte de vopsire ,se executa decolorarea si dupa
ce s-a obtinut nuanta dorita se spala parul usor ,pregatindu-se pentru vopsire.
· &nb 232b12c sp; In cazul in care parul nu necesita decolorarea se va aprecia daca
trebuie sau nu spalat .El se spala daca este foarte - murdar ,gras sau plin de lac fixativ.
· &nb 232b12c sp; Se va aprecia daca parul trebuie vopsit din necesitate din dorinta
clientei.
· &nb 232b12c sp; In cazul in care firele albe sunt in proportie de 30% (indiferent de
culoarea ce trebuie obtinuta) se alege un tub de vopsea cu o nuanta mai deschisa decat culoarea
dorita .
· &nb 232b12c sp; In cazul in care firele albe sunt in proportie de 30 -70 % se alege
(indiferent de culoare)un tub de vopsea in nuanta dorita.
· &nb 232b12c sp; In cazul in care firele albe depasesc 70% se alege (indiferent de
culoare) un tub de vopsea cu o nuanta mai inchisa decat nuanta dorita .
EXECUTAREA DECAPAJULUI
Prin decapat intelegem scoaterea petelor de par. Se poate executa cu pudra de decolorat
si cu apa oxigenata de 30 volume sau cu vopsea (blondul cel mai deschis din gama respectiva)
cu apa oxigenata de 30 volume.
O clienta poate avea 2-3 culori pe par.In acest caz, se decoloreaza incepand cu cea mai
inchisa culoare indiferent unde se afla.Este bine sa se inceapa cu varfurile si ultima data cu
radacina ,care lucreaza mult mai repede. Materialele necesare sunt : merta, pensula de vopsit,
manta, manusi, vazonas (din sticla sau plastic), piepten cu dintii rari.
Executarea suvitelor
Pentru a executa vopsirea in doua sau mai multe nuante se va proceda in felul urmator:
· Indiferent daca parul este vopsit sau este natural ,se va pieptana bine parul ,apoi se va
pune o boneta de plastic subtire.
· Cu un ac de crosetat se gaureste boneta si se scot suvitele de par.Aceste suvite se

vopsesc sau se decoloreaza , aplicandu-se preparatul ca la decolorat(cu concentratia maxima
12%) si se lasa sa actioneze in functie de calitatea parului cca.30min.Este bine ca preparatul sa
fie pregatit dupa ce s-a incheiat executarea (scoaterea) suvitelor .
· Dupa expirarea timpului de executie se limpezeste parul apoi se scoate boneta de

plastic si se spala bine parul cu sampon.
ATENTIE!
Nu se lasa preparatul neaplicat mai mult de 5 min deoarece oxideaza si isi pierde din
calitati.
Nu se pune amoniac in pudra de decolorat si este bine ca parul sa nu fie spalat prea
curand.
In timp ce decoloram trebuie avut in vedere sa nu facem "insulite".
Timpul de actionare se calculeaza dupa ce s-a terminat de aplicat preparatul pe ultima

suvita de par.
TEHNICA VOPSIRII PARULUI
Pregatirea produselor, materialelor, lenjeriei si a instrumentelor necesare vopsirii parului.
Produse, materiale, lenjerie: vopsea, oxidant, creme hranitoare, manusi de protectie si

mantaluta.
Instrumente: - pensula, pieptene, vas.
Tehnica vopsirii are trei metode de baza:
-tonalizarea;
-colorarea;
-decolorarea;
1.La tonalizare pigmentii colorati inconjoara firul de par acoperind numai suprafata
exterioara
2.Prin colorare pigmentii patrund si in interiorul firului de par .
3.Decolorarea distruge doar pigmentii.
Produsele pentru tonalizare sub forma de spuma , lichide ,creme ,se recunosc prin aceea
ca nu contin oxidanti care sa se amestece suplimentar in colorant. Preparatul se aplica pe parul
umed asa cum se prezinta el in comert. Produsele de tonalizare contin coloranti directi care
coloreaza pigmentii sub forma definitiva. Ei inconjoara firul de par ca o pelicula si in cel mai
bun caz penetreaza doar stratul de suprafata .
Produsul de tonalizare cu pigmentii inchisi la culoare intareste doar culoarea naturala a

parului. Pigmentii de aceeasi nuanta cu cea a parului pot da numai reflexe.Pigmentii deschisi la
culoare nu sunt vizibil pe par de culoare inchisa dar pot nuanta parul deschis sau cel decolorat.
Avantajele tonalizarii:
- nu ataca stratul de keratina ;
- schimbarea culorii este reversibila ,deoarece colorantul care inconjoara parul dinspre
exterior se spala. Nu sunt probleme cu parul de la radacina.
Dezavantajele tonalizarii:
- nu se poate face parul mai deschis;

- parul carunt poate fi doar nuantat;
- parul inchis devine mai intunecat la culoare dar nu pentru mult timp;
Ce reprezinta tonalizarea intensa si colorantii slabi?
Astfel "tonalizatorii intensivi "si de cele mai multe ori "sampon tonalizator"sunt de fapt
coloranti adevarati ."Colorantii usori" la fel ca si "colorantii acizi"contin ,de asemenea , o
proportie redusa de oxidant si lipseste complet amoniacul.
In general amoniacul ,ca substanta alcalina ,este relativ agresiv fata de par si se introduce
in colorant pentru a afina strat solzos, facindu-l penetrabil la coloranti.
Cum se taie culorile?
- daca parul este roscat se taie cu verde ;
- daca parul este galben se taie cu violet;
- daca parul este albastru se taie cu violet;
- daca parul este gri se taie cu rosu pentru a iesi bej ;
Prepararea apei oxigenate pentru toate culorile de vopsea :
-NEGRU SI BRUN - apa oxigenata poate fi cuprinsa intre 5 -10%; (Ex 5% = 5

ml perhidrol + 95 ml apa distilata)
- La 100 ml apa oxigenata se foloseste exact atat cat are tubul de vopsea.
- CASTANIU INCHIS SI MEDIU - apa oxigenata cuprinsa intre 10-20 %.
- CASTANIU DESCHIS - apa oxigenata de 20 %.
- ROSCAT (toate tonurile) - apa oxigenata de 20 %.
- BLOND - apa oxigenata de 20 %.

- BLOND MEDIU SI DESCHIS - apa oxigenata cuprinsa intre 20 - 30 %.
- BLOND FOARTE DESCHIS SI PLATINAT - apa oxigenata de 30 %
Repigmentarea firului de par
Consta in vopsirea parului fara a adauga oxidantul in vopsea.Timp de actionare : 15 min

,dupa care se aplica vopseaua cu oxidant .Aplicarea vopselei se face exact ca la decolorat cu
urmatoarea exceptie:
-se incepe din fata ,in cazul parului grizonat sau alb si se insista la fiecare mesa de par(se
freaca mesa).
Vopsirea totala: - se poate realiza in doua moduri:
a) &nb 232b12c sp; aplicarea vopselei mai intai la radacina si apoi pe lungimea si
varfurile firelor de par
b) &nb 232b12c sp; aplicarea vopselei de la radacina pe toata lungimea firelor de par si
pe varfuri
Etape:
- impartirea parului dupa lungime: - carare transversala la parul scurt si de lungime

medie; - carare in cruce la parul lung;
- separarea cu o pensula plata si cu ajutorul cozii a unei portiuni de cca.1 cm grosime,

paralel cararea transversala;
- pensula trebuie sa ia preparat numai pe acea parte cu care pensuleaza radacina parului;
- aplicarea preparatul pe lungimea parului , pensuland spre varfuri;
- aplicarea preparatul uniform;
- suvitele tratate le asezati lejer peste parul din partea din fata a capului;
- separarea in continuare a suvitelor si repetarea tehnicii de aplicare;

- dupa terminarea tratarii parului din zona posterioara a capului , acesta se pune cu
atentie la loc;
- paralel cu cararea transversala se separa portiuni pe partea din fata a capului si se

trateaza ca pe portiunile din partea posterioara.
Pentru aplicarea pe lungimea si pe varfurile firelor de par:
- se incepe cu zona din spatele capului , cu un piepten cu dinti rari se piaptana o portiune
mai mare de par;
- cu cealalta mana se frictioneaza preparatul pe par.
Vopsirea partiala: - vopsirea radacinilor.
Etape:
- impartirea parului dupa lungime: - carare transversala la parul scurt si de lungime

medie; - carare in cruce la parul lung;
- aplicarea preparatului pe radacina (cca.1,5 cm);
- se inmoaie pensula in preparat si se aplica pana cand radacina este complet data cu
preparat;
- dupa tratarea radacinilor din zona posterioara a capului , se aseaza portiunile la loc;
-se prelucreaza partea frontala ca si partea din spate.
MODUL DE OBTINERE A DIFERITELOR CULORI
Pentru culorile CASTANII ,daca parul natural este mai inchis decat nuanta dorita ,se
decoloreaza parul in asa fel incat sa se obtina o culoare cu o nuanta mai deschisa decat nuanta
dorita.Dupa aceea se aplica vopseaua (nuanta dorita) si dupa expirarea timpului de oxidare se
spala parul.
Tot pentru culorile castanii ,daca parul natural este cu o nuanta mai deschis decat nuanta
dorita ,se aplica nuanta dorita de vopsea pe parul spalat sau nespalat (de la caz la caz).
Daca se urmareste sa se obtina o nuanta de castaniu rosiatic - inchis sau mijlociu si
nuanta naturala a parului este mai deschisa ,vopseaua se aplica direct pe par fara a-l decolora.
In cazul in care se urmareste sa se obtina o nuanta de castaniu roscat (cu toate ca nunta
naturala a parului este mai deschisa), se va decolora usor parul iar in decolorant se poate aplica
2 - 3 picaturi de amoniac care are scopul de a de o usoara tenta rosiatica. Dupa aplicarea
decolorantului aproape imediat se spala parul ,se aplica vopseaua si dupa oxidarea vopselei se
spala iarasi parul.
Pentru obtinerea culorilor de BLOND ,daca nuanta naturala a parului este mai inchisa
decat una din nuantele de blond ,se va decolora la o nuanta mai deschisa decat nuanta
dorita.Dupa ce s-a obisnuit culoarea dorita prin decolorare ,se spala parul si se aplica vopseaua
(nuanta dorita).
Pentru obtinerea unei nuante de BLOND PLATINAT, in toate cazurile, indiferent de

culoare naturala a parului , parul se va decolora cu pudra de decolorat. Dupa ce s-a obisnuit o
nuanta foarte deschisa se trece la spalarea parului.
Pentru a obtine o nuanta de BLOND SUEDEZ se decoloreaza parul in toate cazurile la o

nuanta foarte deschisa cu pudra de decolorat. Pentru a evita iritarea pielii capului, este foarte
important ca decolorantul sa nu fie frecat pe pielea capului .Dupa decolorare se trece la
spalararea parului ,cu mare atentie .Se va avea grija ca vopseaua sa se aplice cu mare atentie la
timple si conturul din fata , pentru a evita patarea parului .Este obligatoriu ca vopseaua sa fie
aplicata pe par cat mai repede .In timpul oxidarii vopselei trebuie sa se controleze continuu
actiunea acesteia.
In cazul in care se urmareste obtinerea unei nuante de BLOND ROSCAT inchis

,mijlociu sau deschis este indicata decolorarea parului inainte de aplicarea vopselei. Decolorarea
trebuie facuta cu foarte mare atentie si controlata in continuu .In acest caz este de dorit sa se
decoloreze parul cu o nuanta mai deschisa decat nuanta dorita.Trebuie avut grija ca decolorarea
sa fie facuta uniform.Cand s-a obtinut culoarea dorita se trece la splat si dupa aceea se aplica
vopseaua (nuanta dorita).
Obtinerea unor nuante de blond roscat inchis ,blond roscat mijlociu ,sau blond roscat
deschis se realizeaza prin aplicarea vopselei fara a se executa o decolorare prealabila. Important
este insa sa fie uniforma culoarea naturala a parului .In cazul cand culoarea parului ,cu toate ca
este mai deschisa decat nuanta dorita ,nu are tenta rosiatica este necesara o usoara decolorare (se
poate adauga 2-3 picaturi de amoniac pentru a se creea o baza rosiatica a parului).Dupa aceea se
va
spala parul aplicand vopseaua in nuanta dorita si dupa oxidare se trece iar la spalat.
Pentru culoarea TIZIAN (rosu aprins) indiferent de culoarea de baza a parului natural se
va face o decolorare apoi se va aplica nuanta de vopsea rosu aprins.
TIPUL DE CULOARE IN FUNCTIE DE ANOTIMP
Tipul primavaratec - este dat de culoare delicata ,aproape transparenta a fetei, cu o

tonalitate subcutanata bej-deschis si cu imbujorari de piersica ,fara urme de albastreala.Deosebit
de placut sunt toate tonurile calde ale nuantelor de blond -de la paiul de griu luminos pana la
culoarea intensa de miere sau suvitele luminoase cu tonuri aurii. Pentru tipul primavaratec este
mai indicat sa se lumineze parul ca sa fie subliniata culoarea delicata a fetei .Trebuie inlaturate
tonurile roscate aprinse.Daca se alege culoarea roscata atunci trebuie sa se prefere nuanta
roscata spre blond sau nuanta portocaliu aurie. Nu sunt favorabile nuantele brun inchis.
Tipul varatec - este dat de culoarea rece a fetei ,chiar palida.Rumeneala obrazului ,daca
exista are o nuanta roz-albastrie.Deosebit de favorabile sunt toate culorile parului reci si
estompate.La seria de nuante blonde sunt favorabile tonurile in afara de cele cu efect cald auriu
iar la sectia roscata , tonurile roscate albastrui.
Tipul autumnal - este dat de pielea neteda ,cu o culoare ca cea a fildesului pana la
galben ,adesea fara obraji rumeni.Deosebit de favorabile sunt toate tonurile roscate si brune cu
tendinta spre auriu si aramiu ,portocaliu-auriu ,roscat tizian ,castaniu si culoarea nucii.Trebuie
sa se evite nuanta cea mai deschisa de blond deoarece face fata searbada.De asemenea trebuie sa
se evite nuantele de albastru violet si roscate care dau fetei o culoare galbena de gutuie. Nu va
supuneti unei vopsiri intensive ,mai bine alegeti tonuri apropiate tonului natural.
Tipul hibernal - este dat de culoarea alba de lapte a fetei fara rumeneala sau de o
culoare maslinie cu nuante albastrii. Deosebit de favorabile sunt tonurile brune care subliniaza
culoarea inchisa ,naturala a parului.Elegant numai pentru tipul iernatic este parul negru
albastrui.Din seria tonurilor roscate sunt potrivite nuantele intense de violet albastrui .Evitati
toate variantele de par deschis si cele castanii ,cu tendinte spre reflexe calde,aramii.Acestea fac
acest tip sa arate obosit.
3.Verificarea vopsirii
Culorile pot fi :
a) culori permanente
b) culori semipermanente
a) &nb 232b12c sp; Culorile permanente
Vopseaua - este un colorant artificial care are in componenta :
CULOARE si NUANTA.
Tot ce este notat cu 0 reprezinta culoare .
Culoarea - este data de melanina gasita in firul de par , secretata de o glanda care
patrunde in firul de par si se stabileste in al doilea strat al firului .
Culorile naturale =
sunt culorile cu care ne nastem .
sunt numerotate de la 2/0 pina la 11/0
Culorile naturale sunt urmatoarele:
2/0 - negru NEGRU
3/0 - castaniu inchis
4/0 - castaniu mediu CASTANIU
5/0 - castaniu deschis
6/0 - blond inchis
7/0 - blond mediu BLOND
8/0 - blond deschis

9/0 - blond foarte deschis
10/0 - blond f.f.deschis BLOND LUMINOS
11/0- blond cel mai deschis
Nuantele
- &nb 232b12c sp; sunt pigmenti ce se introduc in culorile naturale,
- &nb 232b12c sp; creaza noi senzatii de culori.
Supernatural " / 00"- este pigmentul de culoare cel mai intens.
Nuantele se gasesc in catalogul de culori intotdeauna dupa culoarea naturala de baza .
De ex: 9/11 - 9 reprezinta culoarea, iar 11 reprezinta nuanta.
In concluzie nuantele se gasesc dupa "/".
Tipuri de nuante :
Cenusiu - /1
Bej - / 03
Auriu - /3
Aramiu - /4
Mahon - /5
Violet - /6
Maro - /7 ( sau castaniu )
Albastru - / 8 - cu ajutorul lui se obtin culorile perlate

Nuantele pot fi combinate sub diferite forme:
/ 34 - nuante de auriu si aramiu
/ 43 - nuante de aramiu si auriu
/ 45 - nuante de aramiu si mahon
/ 74 - nuante de maro aramiu
/ 73 - nuante de maro auriu
/ 75 - nuante de maro mahon
Intotdeauna nuanta ce se gaseste prima dupa bara este mai intensa .
COLORAREA
EXEMPLU PROPUS:
Vopsim de la 5/0 (castaniu deschis ) la _______ 7/43 ( blond mediu aramiu auriu)
Pentru a putea colora de la 5/0 la 7/43 parcurgem doua trepte, iar stabilirea treptelor ce
vor fi parcurse pentru a colora sau decolora este esentiala si este baza vopsitului, sa stii de unde
pleci , de la ce culoare de baza si unde vrei sa ajungi cu ajutorul carui oxidant WELOXON
PERFECT (WP) este posibila aceasta operatie.
O DIAGNOZA precisa a parului este punctul de plecare in vopsit .
OXIDANTII = WELOXON PERFECT -
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; au la baza APA OXIGENATA , TRATAMENTE
si mai multe substante de protectie a firului de par
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; oxidantii ajuta ca vopselele sa-si poata schimba
culoarea si nuanta
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; vopselele au amoniac , datorita acestui fapt
oxigenul din WELOXON PERFECT si amoniacul au o reactie foarte puternica in momentul in
care se intalnesc inmuind cuticula care este dura si lasand vopseaua sa patrunda in firul de par
.
Compozitia vopselei : amoniac si apa oxigenata .
TESTERELE sau SUPERMIX
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; cu ajutorul lor putem intensifica culorile
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; Super Mixurile sunt adaugate doar in vopselele
ce contin nuante identice cu cele ale acestuia
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; S.Mixul nu poate sa vopseasca, nu are culoare, ci
doar nuanta
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; S.Mixurile sunt nuante ajutatoare
SUPERMIX se gasesc astfel :
0/11 - cenusiu foarte intens
0/33 - auriu foarte intens
0/43 - aramiu auriu
0/45 - aramiu mahon
0/66 - violet intens
0/81 - albastru cenusiu ( argintiu )
0/88 - albastru puternic
0/9 - perla
CULORILE DE BAZA =sunt cele care acopera 100% firul alb.
Firul alb este firul de par care si-a pierdut pigmentul .
Culori de baza sunt urmatoarele : 2/0 pana la 9/0.
(2/0, 3/0, 4/0, 5/0, 6/0, 7/0, 8/0, 9/0)
Firul de par cuprinde :
1.CUTICULA - este formata din 80% keratina
2.CORTEXUL - este format din coloranti naturali, adica celule moi care ajuta si la
modelarea
parului
Observatie:
Culoarea 9/0 - poate fi culoare de baza doar daca procentul de fire albe din par este mai
mic .
OXIDANTUL - WELOXON PERFECT
Se gaseste sub diferite nivele de concentratii . Concentratiile mai slabe se

numesc emulsii.Au in componenta apa oxigenata stabilizata si f.multe subsubstante pentru
protectie si luciu .
EMULSIILE
1% - este emulsia cea mai slaba, ajuta la colorat, nu modifica culoarea.
1,9% sau 6 volume - are putere de deschidere foarte mica, adica jumatate de treapta.
4% sau 9 volume - ajuta la schimbarea culorii pana la o treapta.
Aceste emulsii se gasesc numai la nuantare , la culorile semipermanente .

IMPORTANT ! Emulsiile nu deschid trepte doar tonuri .
Se folosesc la nuantarea parului decolorat sau la culori inchise .
Explicatii:
- Emulsia de 1,9% - se foloseste doar pentru COLOR TOUCH (nuantare) in proportie de

1 la 2,adica o parte vopsea semipermanenta + 2 parti emulsie de 1,9%
- Emulsia de 4% -se foloseste pt. SUN LIGHT (pentru improspatarea culoriilor si

pentru luciu ) in proportie de 1+2, adica o parte vopsea semipermanenta si 2 parti emulsie.
OXIDANTII profesionali folositi la vopsit permanent sunt :
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; WP 6% sau 20 volume - deschide 1 sau 2 trepte -
de la 2/ pana la 7/
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; WP 9% sau 30 volume - deschide 2,3 trepte - de
la 8/ pana la 11/
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; WP 12% sau 40 volume - deschide 3,4 trepte -
pana la 12/
Pentru a deschide 3 trepte trebuie folosit un oxidant adecvat ( 9% sau 12% ) , depinde in
ce zona se afla culoarea ce trebuie deschisa, daca este in zona negrului punem 12% , daca este in
cea a blondului punem 9%.
CULOARE
Toate culorile de la 2/0 la 11/0 se amesteca cu oxidantii de diferite concentratii in

proportie de 1+1 (in cantitati egale) , adica un tub 60 gr K P se combina cu 60 ml W.P.=
VOPSIRE NORMALA
Pentru partea de sus a catalogului unde se gasesc blondurile speciale proportia

de OXIDANT W.P.este dubla.= VOPSIRE MAI DESCHISA, adica:1 tub 60 gr. KP 12/ + 120
ml.OXIDANT W.P.
VOPSIREA IN CULORI DE ROSU
Gama RED VOLUTION
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; este o gama mai speciala de rosu, care are la baza
pigmentul de rosu pur "PIRAZOL 5" .
Culorile sunt numerotate de la 4/0 → 8/0.
Numerele de la culoare sunt duble, inseamna ca avem culoare intensa si nuante intense.
Sunt numerotate: de la 44/65 pana la 88/ 43
Ex: 55/55- castaniu deschis foarte deschis cu nuante de mahon.
77/44- blond mediu intens cu nuanta de aramiu intens.
- acesta este rosul cel mai aprins dar numai in combinatie cu nuante naturale de
blond de la 8/0 in sus, sau cu un par decolorat.
OBSERVATII :
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; Un par alb se poate vopsi numai cu W.P de 6%.
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; Vopseaua se pune pe suvite foarte subtiri si in
cantitati mai mari
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; Este necesar ca parul (in timpul vopsirii) sa fie
desfacut, aerisit, pentru a permite sa intre oxigenul, aerul.
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; Timpul vopsirii nu este niciodata fix, el depinde
intotdeauna de la un par la altul.
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; Trebuie ales timpul corect de actionare al
vopselei.
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; Daca avem un par natural, radacina nu se
vopseste la inceput, doar la sfarsit dupa ce s-au vopsit lungimile, deoarece temperatura capului
face ca vopseaua sa actioneze mai repede pe radacina.
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; Vopsitul radacinii se face cu un oxidant de
valoare mai scazuta (dupa caz) 6%.
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; Pentru a decolora 4 trepte folosim W.P de 12%
iar la radacina W.P de 6%, culoarea fiind aceeasi peste tot.
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; Daca in salon este rece vopseaua nu mai
functioneaza.
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; Vopseaua trebuie sa stea intr-un climat egal ca
timp.
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; Putem pune in acelas timp vopsea si la varfuri si
la radacina daca vopseaua are concentratii diferite in doua boluri; (ex: unu pentru radacina K.P
+ 6% W.P, unu pentru lungime K.P + 9% W.P)
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; La o culoare mai deschisa putem vopsi de la
radacina la varfuri cu aceeasi concentratie.
CLIMAZONUL - este un aparat cu ajutorul caruia timpul de actionare al vopselei se

injumatateste (ex: de la 30 min. →15 min).
REPIGMENTAREA - se face o solutie din VOPSEA + APA (fara oxidant) pentru ca

atunci cand punem vopseaua sa se gaseasca pigment.
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; repigmentarea se face doar in cazul in care peste
50% din par si-a pierdut pigmentul
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; repigmentarea inseamna asezarea unui pigment
inainte de a vopsi parul
ex: Colorarea unui cap cu fire albe spre fata si radacina mai neagra spre spate.
Se incepe vopsitul din partea din spate unde parul este mai inchis, apoi vopsim partea din
fata cu aceasi vopsea dar in alta concentratie cu oxid de 6%.
ex: Decolorarea unui par vopsit.
- Se face cu BLONDOR + OXIDANT W.P
Se aplica decolorantul pe lungime, dupa ce lungimile au fost decolorate se aplica si pe

radacina.
Decolorantul nu se pune la incalzit niciodata deoarece se poate usca si nu mai

reactioneaza.
Dupa decolorare se face o montare din 1+1+1 adica parti egale de APA + VOPSEA +
APA OXIGENATA.
Nuantarea parului ce a fost decolorat cu WELLA se face din: vopsea + oxidant de 1%

sau 1,9%.
La radacina folosim oxidant de 6%.
Se face o nuantare din apa + vopsea + W.P 6%.
Daca un par are mai multe nuante se face o decolorare corectoare pentru scoaterea
petelor fara a deschide foarte mult parul.
REPIGMENTAREA LA WELLA
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; Se face pe un par spalat.
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; Se pune 60 gr. K.P + 180 ml apa
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; Dupa 30 min. se pune emulsie de 1,9% in
cantitate egala cu vopseaua, parul se piaptana 15 min. continuu, se maseaza in toate partile pana
se coloreaza parul.
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; La final facem o limpezire usoara a parului
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; Nu se spala cu sampon
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; La vopsit punem o culoare de baza /0, dar cel mai
bine punem culori din gama auriu 0/3.
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; Daca culoarea naturala este 5/0 punem 5/3.
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; Daca culoarea naturala este 3/ punem 3/ 0.
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; Daca culoarea naturala este 6/ punem 6/3.
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; Daca culoarea naturala este 4/ punem 4/0.
- &nb 232b12c sp; &nb 232b12c sp; Daca culoarea naturala este 7/ punem 7/3
Tema XVIII SPALAREA PARULUI
O buna ingrijire a parului presupune ingrijirea atit a scalpului, cit si a intregului corp.
Majoritatea problemelor generate de par sint, de fapt, generate de scalp, care poate produce o
cantitate prea mare sau prea mica de grasime, prezinta dermatite sau alte infectii. Cresterea parului
este influentata de stres si de modul in care corpul absoarbe vitaminele, mineralele si alte elemente
nutritive. Daca parul dumneavoastra este prea gras sau prea uscat, fragil, cade, se despica la virfuri
sau are o stare generala proasta, toate acestea pot fi indicii ca este bine sa faceti un consult medical.
Un deficit de nutritie poate fi cauza unor probleme ale parului. Unii specialisti afirma ca parul
nostru reflecta starea generala de sanatate.
1.Pregatirea spalatului
De cele mai multe ori sănătatea parului tine de modul in care ne îngrijim parul atunci când îl
spălam. Temperatura apei, produsele pe care le folosim, frecventa cu care ne spălam, toţi sunt
factori foarte importanţi atunci când vine vorba despre îngrijirea parului nostru.
Bineînţeles spălarea parului este diferita de la persoana la persoana, aşa ca parul cu tendinţe de
ingrasare, parul fragil, uscat, parul vopsit sau natural au metode diferite de spălare.
Astăzi vom invita cum sa ne spălam parul intr-un mod cat mai corect ca acesta sa-si păstreze
supleţea, frumuseţea si strălucirea mult timp de acum încolo.
Pentru a întreţine un par frumos si sănătos trebuie sa ţinem cont de câteva reguli:
Rolul şamponului: curata pielea capului si indeparteaza praful care se aseaza pe par, murdăria,
resturile de fixativ, gel etc.
Chiar si in fiecare zi daca parul are nevoie de acest lucru. Cu siguranţa spălatul nu dăunează parului
cu condiţia sa folosim un şampon bun.
E bine insa ca şamponul sa fie diluat cu apa si abia după aceea sa se maseze cu el pielea capului si
parul.
Şamponul se aplica pe par începând de la ceafa, se întinde pe suprafaţa parului cu palma întreaga
prin miscari circulare. Daca aveţi parul lung – nu samponati capetele firelor, ele vor fi spălate atunci
când va clătiţi parul. După întinderea şamponului pe întreaga suprafaţa a parului intra in acţiune
degetele. Cu buricele degetelor se efectuează miscari circulare delicate
Temperatura apei pentru spălarea parului este foarte importanta. Temperatura optima este de 37
grade Celsius. Folosiţi apa călduţa pentru umezirea parului – apa prea fierbinte va arde scalpul si va
degrada firele de par.
Apa – factor esenţial in procesul de spălare/clătire a parului
Calitatea apei este de asemenea foarte importanta in procesul salarii. Apa din reţea conţine clor
(care este otrava!), plumb, calcar si o mulţime de alte substanţe nedorite.
Ideal ar fi ca apa sa fie total neutra din punct de vedere chimic. Apa neutra este: apa distilata, apa de
ploaie, sau apa filtrata sau purificata.
In procesul spalarii ne preocupa in special pielea capului, nu parul, fiindcă el se curata si aşa
excelent in spuma abundenta si sub jetul de apa. Cea mai mare atenţie o acordam fragmentelor de la
baza grumazului si din spatele urechilor( aceste zone sunt cele mai expuse la transpiraţie).
Rolul şampoanelor, măştilor de par, balsamurilor, substanţelor de îngrijire profesionale, este de
a atenua, de a diminua factorii nocivi din apa si de a imbraca firul de par cu un strat de protecţie,
hrănire si tratament.
Clătiţi-va bine de şampon – daca este mult clăbuc înseamnă ca şamponul dumneavoastră poate este
prea bogat in detergent, ceea ce nu este un lucru bun pentru par. Clătiţi bine pana aţi îndepărtat tot
şamponul; Nu mai folosiţi şampon pana când parul nu este murdar
Este foarte bine sa va periati parul inainte de a-l spala pentru a inlatura celulele moarte de pe
piele si pentru a-l descurca. Intotdeauna sa fiti atenti la capetele firelor in timp ce va periati pentru a
evita ruperea si despicarea lor. Periati incet si blind pina la capatul firelor. Folositi periile acelea tip
arici, care vor ajuta la distributia uniforma a grasimii pe par pentru a proteja si hrani si capetele
firelor.
Intotdeauna utilizati un sampon bun care este potrivit tipului dumneavoastra de par. Puteti, de
asemenea, sa adaugati in sampon putin ulei estential care, in afara efectelor aromoterapeutice, va
ajuta si la hranirea firelor de par.
La spălarea părului este bine să:
- folositi apa calduta pentru umezirea parului – apa prea fierbinte va arde scalpul si va degrada firele
de par;
- utilizati doar putin sampon pe care sa-l puneti in palma;
- intindeti samponul pe par cu degetele;
- masati bine parul, timp de 1-2 minute, pentru ca samponul sa ajunga la toate firele de par. Acest
masaj este minunat pentru circulatia singelui in scalp;
- daca aveti parul lung – nu samponati capetele firelor, ele vor fi spalate atunci cind va clatiti parul;
- clatiti-va bine de sampon – daca este mult clabuc inseamna ca samponul dumneavoastra poate este
prea bogat in detergent, ceea ce nu este un lucru bun pentru par. Clatiti bine pina ati indepartat tot
samponul;
- nu mai folositi sampon pina cind parul nu este murdar;
- nu va periati parul cit timp este ud pentru ca se poate rupe usor.
TIPURI DE SAMPOANE
a).Sampoanele uscate
Talcul din continutul lor absoarbe mai ales murdaria grasa care se elimina prin periere .Este
recomandat in special pentru parul gras, trebuie utilizat doar din cand in cand pentru ca folosit pe
timp indelungat ,colmateaza pielea capului si o sufoca.
b).Sampoanele pentru bebelusi
Substantele grase din compozitia acestora compaseaza lipsa de sebum protector pe care o
prezinta piele bebelusilor ,sunt in genereal ineficiente in cazul adultilor.
c).Sampoanele dense
Sunt destinate in special parului subtire si rar caruia ii confera volum
d).Sampoanele de infrumusetare
Ofera parului stralucire si usoare reflexe gratie musetelului (reflexe
luminoase),castanului(reflexe intunecate),henei (reflexe roscate),chininei(reflexe stralucitoare).
e).Sampoanele conditionate 2 in 1
Contin doua produse intr-unul .Unul dintre ele curata parul ,celalalt faciliteaza descalcirea
firelo
si le
confera stralucire. Anumite produse de tip mai vechi contin siliconi greu solubili sau insolubili in
apa acestia ingreuneaza parul subtire din cauza efectulu lor de invelire a tijelor capilare.
f.)Produsele pentru descalcirea parului
Se aplica dupa samponare , au drept scop aplatizarea solzilor capilari si netezirea parului,
care poate fi astfel mai usor de pieptanat.
g).Tratamente specifice
In cazul cand pentru par este necesar tratamente nutritive reparatorii se vor utiliza,se vor
folosi inainte de samponare.Este vorba mai ales de uleiuri esntiale sau esente de plante.Aceste sunt
de mult timp recunoscute pentru proprietatile lor antiseptice ,astringente ,calmant, cicatrizante,
hranitoare.
Şamponul după vopsire.
Substanţele speciale prezente in formula sa fixează si menţin timp îndelungat strălucirea si

intensitatea culorii. Curata in mod delicat si elimina in profunzime orice surplus de vopsea.
Restabileşte hidratarea naturala si echilibrul proteic al parului, conferindu-i strălucire si
luminozitate.
Şamponul pentru par vopsit.
Datorita ingredientelor active pe care le conţine in formula sa speciala, culoarea se înviorează

după fiecare spălare, menţinând parul catifelat, strălucitor si uşor de pieptănat. Este ideal pentru
menţinerea culorii pana la următoarea vopsire. Fiind extrem de delicat, este indicat pentru curăţirea
si îngrijirea zilnica, atât pentru parul permanent cat si pentru cel cu suvite.
Şamponul reconstructiv
Este
un tratament de refacere a aminoacizilor pierduţi din structura parului defibrat sau degradat in urma
tratamentelor tehnice. Un par gros, încreţit si fara culoare, după câteva minute de tratament va
deveni strălucitor, viguros si catifelat.
Şamponul nutritiv
Hrăneşte si hidratează parul, facandu-l delicat si luminos. Datorita formulării sale bogate si
echilibrate, este indicata folosirea lui după fiecare tratament tehnic in scopul revigorării si redării
elasticităţii parului.
Şamponul răcoritor.
Îmbogăţit cu extracte vegetale din menta, linişteşte si reîmprospătează pielea. Curata in mod
delicat si eficient pielea, putand fi folosit in fiecare zi.
Samponul contra matretii.
Samponul contra matretii OFF LIMITS stabilizeaza ph-ul fiziologic. Curata si reechilibreaza
pielea capului, folosind extractie de urzica si ardei gras. Reduce cu rapiditate matreata uscata si
grasa precum si iritatiile associate acesteia.
Samponul contra caderii parului.
Samponul contra caderii parului este un produs eficient si delicat, a carui formulare ingrijita,
bogata in elemente active si delicate, il face indicat pentru toate tipurile de par, chiar si pentru
spalari frecvente.
Actiunea sa vascularizanta contribuie la normalizarea echilibrului fiziologic al pielii si, in
consecinta, la redarea vigorii parului.
Samponul pentru piele si par gras
Reduce eficient excesul de sebum, curatindu-l in mod delicat. Nu ingreuneaza parul. Este
indicate folosirea acestui sampon de 2-3 ori pe saptamana, reducand frecventa utilizarii lui pe
masura diminuarii cazei care a generat excesul de sebum.
-echipament de protectie pentru client : prosoape, mantilă, guler, apărători pentru urechi
-echipament de protectie pentru lucrator : halat, şorţ de plastic sau cauciuc, mănuşi
2.Spalarea parului
Spalatul parului eate manopera utilizată pentru indepartarea particulelor de praf si a substantelor
seboreicee de pe suprafata firului de par.
Spalatul este utlizat inaintea serviciilor de tuns:
-permanent
-coafat
-vopsit cu vopsea nuantatoare
Spalatul se mai face si atunci cand se executa tratamentele chimice(vopsit si
decolorat).Aceasta manopera in decursul anilor nu s-a efectuat tot timpul. In jurul anilor 1900
curatirea parului se facea prin aplicarea pe par a pudrei de talc care absorbea grasimea de pe acesta.
Spalatul parului face ca firul de par sa fie curat pregatindu-se pentru aranjarea lui,deoarece
produsele folosite pentru spalatul parului erau destul de puternice producand deshidratarea firului de
par si distrugerea cuticulei,dupa spalare se folosea pentru protejarea firului de par produse naturiste
cum ar fi:
-otet sau fierturi de radacini de plante(urzica,brusture,frunze de nuc)sau otet care
dupa spalare se foloseau pentru hranirea firului de par la suprafata.
Dupa descoperirea samponului acesta se foloseste atat pentru curatarea firului de par cat si
pentru indeparatarea produselor chimice(oxidant,pigmenti de culoare ,pudra decoloranta).Pentru
executarea spalatului esta necesara diagnosticarea firului de par .
In raport de calitatea firului de par sau manoperele chimice ce vor fi executate se utilizează
samponul potrivit acestora. Samponul deasemenea mai este utilizat ca si medicament in cazul cand
scalpul se confruntă cu probleme de sanatate (matreata).
Spalarea parului normal se face la un interval de trei-patru zile .Nu mai des ,nici mai rar
,deoarece frecventa spalarilor poate afecta cantitatea de sebum produsa de glande.Folositi sampon
pentru par normal, iar balsamul se da numai la varfuri.Persoanele care au acest tip de par au o
libertate totala in alegarea culorii şi coafurii de aceea li se recomanda sa isi foloseasca acest atu din
plin.Este totusi precaut sa va protejati parul cand il expuneti la soare si sa aplicati o masca de par cel
putin odata la luna.
Spalatul
Pentru executare unui spalat si diagnosticarea firului dupa ce s-a hotarat cu ce sampon se
spala se trece la executarea spalatului.
Se pregateste clienta, intrebam ce anume doresta dupa care o invitam la spalator ,lucratorul
isi pune manusi de protectie ,se probeaza cu dosul palmei temperatura palmei dupa care se aseaza
clienta cu gatul spre spalator si se exevcuta spalatul.Udam parul bine dupa care aplicam primul
sampon frecam bine cu miscari in zig-zag ,miscari circulare si apoi clatim dupa ce am clatit aplicam
si al doilea sampon dupa care vom proceda la fel ca la prima spalare dupa ce clatim si al doilea
sampon aplicam balsamul si clatim foarte bine parul .In cazul parului lung clabucul de sampon se
va aseza si pe lungimea parului ,spalandu-se parul prin presare si nu prin frecare Stergerea parului
se face cu prosop de unica folosinta la fel prin presare si nu prin frecare.
Dupa stergerea parului prin tamponare cu un prosop absorbant se face despieptanarea
parului care se executa cu ajutorul unui pieptene cu dinti rari incepandu-se de la contur spre varful
capului si de la varf spre radacina, dupa care se vor aplica produse coafante care se vor aplica pe
parul curat si preuscat infrumusetand aspectul parului ,usureaza modelarea acesteia si fixarea
coafuri.
De asemenea dupa spalare inainte de aplicarea produselor coafante se poate face masajul
pieli capului.Masajul este deseori neglijat desi virtutile sunt bine cunoscute .Intr-adevar ,el
favorizeaza irigarea sangvina a pielii capului si in consecinta ,un aport crescut de substante nutritive
la nivelul radacinilor firelor de par .Masajul elimina peliculele si favorizeaza regenerarea firelor de
par prin accelerarea eliminării celulelor moarte. Masajul pielii capului trebuie sa faca parte din
ingrijirile cotidiene.Dureaza cinci minute si in cazul parului gras doar doua minute si jumatate.
Protocolul masajului pielii capului
-plasati-va palmele deschise pe ceafa si urcati catre crestetul capului ,intinzand pielea de pe
craniu.Executati aceasi miscare si in partile laterale ,in spatele urechilor si deasupra
tampleleor.Dupa ce ati facut fiecare gest de cate doua ori veti simti o senzatie de usoara caldura la
nivelul pielii capului.
-efectuati cu degetele ambelor maini, rotatii orientate de la nivelul tamplelor spre crestetul capului
si apoi de la ceafa catre crestet.Continuati miscarile din mijlocul frunti catre tample si in final ,din
mijlocul fruntii spre ceafa,trecand prin crestetul capului
-apasati-va mainile pe tample ,impreunand degetele si efectuand miscari circulare fara a va deoplasa
mainile .Doar piele capului trebuie sa fie miscata
-apasati crestetul capului cu mainile si imprimati pielii o miscare in toate directiile ,ca si cum ati
dori sa o desprindeti de craniu
-pentru a incheia, plimbati degetele, apasand usor,de la frunte si tample catre ceafa si partea
inferioara a urechilor
Periatul si pieptanatul
Perierea parului stimuleaza irigarea sangvina a pielii capului. Parul trebuie periat si inainte
de fiecare samponare sau tratament .Produsele de ingrijire penetreaza astfel mult mai usor ,iar parul
creste mai sanatos si mai viguros .Tot odata perierea elimina tijele capilar moarte (aflate la finele
fazei de crestere ,firele cad in mod inevitabil ,dar este preferabil sa fie adunate de pe perie decat de
pe haine),la fel si celule moarte al pielii capului .Perierea descurca firele de par le aeriseste si
inlatura de pe ele resturile de lac si alte reziduuri .Parul astfel pregatit nu se mai incurca in timpul
spalarii si se piaptana mai usor .Perierea prea puternica poate insa fragiliza parul ,mai ales daca
acesta
este sensibil si are firul subtire. Părul trebuie periat zilnic,dar nu cu orice fel de perie si fara prea
multa forta .In cazul unui par gras secretia de sebum nu trebuie accentuata printr-o periere prea
agresiva si prelungita .
In cazul cand sunt probleme de caderea parului, prezenta matretii, par subtire, par moale incarcat cu
energie statica ,par permanent sau se vor folosi ca produse :
1.Produse pe baza de ceramide sau silicon.
2.Tratamente cu liposomi si vitamine.
3.Samponari blande ,care confera parului volum ;se evita siliconii care ingreuneaza parul si
il fac lipicios.
4.Se evita aplicarea prea frecventa a produselor care au drept efect descalcirea parului ;se
utilizeaza sampoane speciale, purificatoare.
5.Se evita gelurile ,cremele ,ceara care conţine uleiuri .
6.Parul pe care oxidantii au tendinta sa-l usuce , trebuie ingrijit cu regularitate. Se utilizeaza
tratamente adecvate parului uscat .Parului i se reda supletea cu ajutorul unei masti tratament
.Samponele revelatoare de culoare sunt de asemenea recomandate.
SFATURI
• Alegeti samponul adecvat tipului de par si de piele

• Mai ales in cazul parului gras, nu tineti samponul mai mult de 1 minut pe par, pentru ca
degresarea excesiva duce la o secretie compensatorie mai mare de sebum. Altfel spus, pielea isi
pierde echilibrul hidric si lipidic!
• Spalati-va pe cap cu apa calduta, maxim 35°C, si clatiti din abundenta.
• Uscarea cu prosopul trebuie sa fie delicata, nu frecati energic parul.
• Lasati parul sa se usuce la aer, iar daca folositi foenul, tineti-l la 20 cm de cap.
Reguli de spălare
➢ Înainte de spălare părul se piaptănă bine, deoarece prin aceasta se slăbesc particulele de
murdărie;
➢ Se foloseşte o cantitate nu prea mare de şampon şi balsam, deoarece în cazul când se va exagera
părul se va supraîncărca cu aceste produse şi va fi mult mai greu de limpezit;
➢ Şamponul nu se pune pe cap dintr-o dată, ci se freacă mai întâi între palme;
➢ Se masează produsele pe toată suprafaţa capului delicat cu pulpa degetelor şi nu cu unghiile;
➢ părul nu se învolburează brutal la spălare încrucişând firele, ci se frecţionează delicat cu
mâinile;
➢ nu se lasă mult timp şamponul pe păr, deoarece substanţele hrănitoare şi cele care ajută la
spălare acţionează în câteva secunde;
➢ se emulsionează produsele folosite la spălare (balsam şi şampon) înainte de a le limpezi; adică
se mai umezeşte un pic părul şi se masează cu atenţie;
➢ în cazul în care produsele folosite la spălare nu au fost distribuite uniform, limpezirea nu se va
putea face corect;
➢ după spălare părul trebuie clătit foarte bine, deoarece resturile de şampon pot reduce luciul şi
aspectul pufos al părului sau pot determina uscarea pielii capului;
➢ după clătire părul se stoarce prin presare şi se şterge uşor în prosop fără bruscări.
Observaţie:
Pentru pieptănarea şi aranjarea părului în stare udă se foloseşte numai pieptenele cu dinţi rari, dinţii
pieptenului nu trebuie să fie ascuţiţi sau să aibă vârfuri cu unghiuri ascuţite.
Este interzisă folosirea periei la părul ud.
La descâlcirea părului este important să se înceapă de la vârf şi treptat să se treacă spre rădăcină pe
şuviţe subţiri pentru a evita ruperea firului de păr prin întindere.
Dacă părul nu se piaptănă uşor după spălare este un semnal sigur că acesta a început să se
deterioreze.
Fiecare spălare, chiar cu cel mai fin şampon lasă urme în structura părului şi a pielii.
De asemenea, pieptănarea părului în stare udă conduce la o oarecare deteriorare a părului.
Este mai bine ca părul sensibil să nu fie supus unei spălări zilnice.
Se execută spălare normală (sau energică) în cazul executării: tunsului, ondulaţiei cu apă,
proiectarea unei coafuri, permanentului rece.
Iar în cazul vopsirii (când părul este foarte murdar şi îmbâcsit cu produse de styling) se va executa o
spălare uşoară.
Tratamentul de condiţionare
➢ Tratamentul cu balsam
Se utilizează în cazul părului degradat (distrus). Se spală bine părul cu şampon adecvat, se
piaptănă, se fac cărări urmând a se aplica balsam de la rădăcină până la vârf.
După ce am aplicat se udă un prosop în apă fierbinte cât suportă mâna îl stoarcem şi imediat îl
punem pe cap. Peste acest prosop se pune un batic uscat se aşează clienta la cască 10 – 15 minute,
apoi rămâne afară încă 10 – 15 minute. După expirarea timpului de acţionare a balsamului de la caz
la caz se trece la limpezirea părului sau rămânând balsamul pe cap mai mult timp
SPALAREA PARULUI IN FUNCTIE DE TIPUL DE PAR
Parul este de doua tipuri par gras si par uscat. Parul gras este unsuros si se imbacseste mai
repede iar parul uscat este lipsit de grăsimi si luciu. Pentru o îngrijire corespunzătoare a parului
trebuie sa se tina seama de aceste aspecte. Produsele care vor fi folosite pentru îngrijirea parului,
cum ar fi şamponul si balsamul, trebuie sa fie fabricate pentru unul din cele doua tipuri de par. De
preferat este ca şamponul si balsamul care sunt folosite pentru spălarea parului sa fie separate
pentru obţinerea unui rezultat mai bun.
Pentru parul uscat se recomanda şampoanele pe baza de gălbenuş de ou, muşeţel care pot
asigura pielii capului grăsimea necesara. Înainte de spălarea parului uscat se recomanda ca acesta sa
fie îmbăiat cu ulei de ricin sau de măsline.
După ce s-a îmbăiat cu ulei de ricin sau măsline se va acoperi cu un prosop umed timp de 2-3
ore după care se va spăla. Nu se recomanda folosirea săpunului la acest tip de par pentru ca îl usucă
si mai tare. La parul gras se recomanda folosirea săpunului dar nu direct pe par ci cu ajutorul unui
burete.
Spălarea parului se va face cu şampon. Şamponul va fi aplicat de doua ori pe par, excepţie se
face in cazul in care parul este spălat in fiecare zi atunci se va folosi doar o singura data. După
spălarea parului cu şampon acesta se clăteşte cu apa din abundenta si se va aplica un balsam de par
care va fi ţinut circa 4-5 minute. Daca se va tine mai mult timp, parul va deveni prea moale si fara
volum. După ce au trecut cele 4-5 minute parul se va clăti cu apa din abundenta.
Mastile pentru par sunt folosite pentru a intari firul de par si al păstra sănătos. Mastile pentru
par se recomanda sa fie folosite o data pe luna. Ele se aplica pe parul clătit si se lasă sa acţioneze
aproximativ 30 de minute după care parul se clăteşte cu apa din abundenta. In cazul persoanelor
care isi supun parul unor proceduri zilnice care îl afectează cum ar fi întinderea lui este recomandat
sa se folosească mastile pentru par la saptamana si o data pe luna sa se meargă la un tratament intr-
un salon de înfrumuseţare.
După ce parul a fost spălat se va infasura intr-un prosop care sa absoarbă apa. După ce
surplusul de apa a fost absorbit de prosop parul poate fi lăsat sa se usuce natural sau poate fi folosit
uscătorul de par. Nu se recomanda folosirea frecventa a uscătorului de par deoarece acesta afectează
firul de par. In cazul in care aceasta metoda este folosita atunci trebuie sa se tina seama de cum
trebuie uscat parul si la ce distanta trebuie ţinut uscătorul de par de par. Uscarea se va face de la
rădăcina spre vraf si uscătorul de par trebuie ţinut la o distanta de 10-15cm de par.
Parul trebuie pieptănat după ce s-a uscat, in caz contrar firele de par se pot rupe. Nu se
recomanda folosirea periilor sau pieptenelor din nailon sau metal deoarece acestea electrizează
parul, il rup si automat il degradează. Se reomanda folosirea periilor din par de porc si a pieptenelor
din os sau lemn dar care sa nu aibă dinţii ascuţiţi.
O alta metoda pentru un par frumos si sănătos este aceea de taiere a vârfurilor la o perioada de
timp regulata înainte ca vârfurile de par sa se despice. Aceasta operaţiune trebuie realizata
indiferent daca se doreşte par scurt sau lung. Se recomanda ca tăierea vârfurilor sa se foca la coafor
sau la frizerie si nu acasă.
Parul gras - Spălarea neregulata a parului
In cazul acestui tip de par, spălarea parului la intervale regulate de timp este esenţiala. Daca optezi
pentru spălarea zilnica a parului, alege un şampon cu acţiune blânda, emolienta si pH neutru. Evita
produsele cu un efect degresant puternic, pentru ca vei agresa rădăcinile, iar rezultatul va fi invers
celui scontat: glandele sebacee vor fi stimulate.
Parul gras
Parul gras - Spălarea neregulata a parului
In cazul acestui tip de par, spălarea parului la intervale regulate de timp este esenţiala. Daca optezi
pentru spălarea zilnica a parului, alege un şampon cu acţiune blânda, emolienta si pH neutru. Evita
produsele cu un efect degresant puternic, pentru ca vei agresa rădăcinile, iar rezultatul va fi invers
celui scontat: glandele sebacee vor fi stimulate.
Parul gras se spăla o data la saptamana, cu un şampon pentru par gras iar folosirea săpunului sau
a şampoanelor prea detergente este contraindicata. Când simţiţi ca parul s-a ingrasat faceţi doar o
degresare a lui numai cu apa fara şampon, apoi tamponaţi parul bine cu prosopul fara sa-l frecaţi,
după care urmează uscarea lui. La începutul aplicării acestei metode o sa spuneţi ca nu-l suportaţi
aşa, dar daca repetaţi regulat, situaţia se va schimba
in bine.Cel mai bine este ca parul sa fie uscat la soare sau la temperatura camerei. Daca, totuşi, din
varii motive folosiţi foehnul, nu-l daţi niciodata la treapta maxima (de aer fierbinte), ci la cea medie
sau chiar rece (aerul fierbinte activează si el sebumul).
Parul fin
Se recomanda spălarea lui o data pe saptamana, cu şampon pentru par fin, cu şampoane uşoare,
vegetale, cu jojoba sau ceai verde, care sa-i confere volum. Daca parul e spălat des, el este cu atât
mai mult agresat.După spălare si zvântare se recomanda aplicarea unei masti de tratament pentru
par, pentru obţinerea vitalităţii si elasticităţii. Parul fin are nevoie de un tratament mai special pentru
ca acesta isi pierde volumul si nu are destula putere pentru a sustine coafura in forma dorita.
Parul uscat
Parul uscat se spala si mai rar. Chiar daca poate părea uluitor, unii specialişti recomanda
spălarea parului uscat la 2 sau chiar 3 saptamani, apoi trebuiesc făcute cure de masti sau tratamente
pentru par uscat.
Aceste masti se aplica de regula o data după spălare, se laşa sa acţioneze atât cat este indicat si nu
mai mult, după care se clăteşte parul, se tamponează cu un prosop fara sa se frece .Şampoanele, in
acest caz, e bine sa contina lanolina.
Parul normal
Parul normal necesita si el curatare si hrănire. Pentru buna circulaţie capilara sunt indicate
masajul si periajul parului (periajul prea des ingrasa si afectează firul de par, deci nu exageraţi!).In
general, exista mai multe categorii de par. Unii oameni au parul gras, ceea ce înseamnă ca glandele
sebacee sunt superactive, producând multa grăsime care lubrifiază parul si pielea, dând un aspect
gras.
Parul poate sa fie si uscat, cu vârfurile despicate, datorita unei slabe activitati a glandelor sebacee
sau datorita excesului de produse chimice (şampon, vopsea, balsam etc.).Se poate insa sa fiti un
norocos care are un par normal, nici prea gras, nici uscat.
Mătreaţa este de asemenea o problema cu care se confrunta si cei cu par gras, si cei cu parul
uscat. Aceasta apare datorita unei dereglari a glandelor sebacee ale scalpului care produce mai
multe celule ale pielii decit este necesar. SPĂLAREA PĂRULUI ÎN FUNCŢIE DE
LUCRAREA CE URMEAZĂ A FI EFECTUATĂ
În coafură felul în care se execută spălarea diferă de la caz la caz, în funcţie de lucrarea ce
urmează a fi efectuată:
A) Pentru tuns, precum şi pentru ondulaţia cu apă, părul se spală normal, în aşa fel ca
impurităţile ce sunt depuse pe păr şi pielea capului să fie eliminate
B) Pentru ondulaţia chimică (permanentă) părul se spală bine punându-se accent deosebit
pe eliminarea tuturor impurităţilor în părţile de la tâmple, din spatele urechilor şi de la
ceafă. După spălare este necesar ca părul să fie foarte bine limpezit cu multă apă pentru
a nu rămâne în păr resturi de săpun sau şampon; se şterge bine părul, apoi se descurcă. În
aceste cazuri părul nu se limpezeşte cu oţet
C) În vederea executării unui tratament de întreţinere a părului, este necesar ca părul să
fie bine spălat, apoi se limpezeşte abundent cu apă, fără a adăuga substanţe acide (oţet,
zeamă de lămâie). După ce s-a executat tratamentul se limpezeşte părul sau se spală, în
funcţie de indicaţiile ce se dau în prospectele produsului cu care s-a executat tratamentul.
D) În cazul vopsirii, când părul trebuie spălat înainte, este recomandabil să nu se frece prea
tare rădăcina şi pielea capului, deoarece aplic-nd vopseaua, indiferent de ce tip ar fi,
lichidă sau pastă, pe pielea iritată a capului, aceasta poate provoca usturimi şi uneori
uşoare leziuni. După aplicarea vopselei, când timpul necesar de oxidare al cesteia e
expirat se trece la executarea spălării pentru eliminarea vopselei din păr. În acest scop,
părul trebuie bine limpezit. După aceea se spală părul cu şampon în aşa fel încât să nu se
deterioreze părul şi să nu se irite pielea capului. Limpezirea trebuie făcută cu apă din
abundenţă până când din păr se va scurge apă complet curată. De la caz la caz, la
limpezire se adaugă substanţe acide. Uneori, pentru obţinerea unei anumite culori este
necesară o decolorare prealabilă. În acest caz, după ce s-a obţinut decolorarea părului la
nuanţa dorită (decolorarea se execută pe păr nespălat) set trece la executarea spălării
care, de asemenea, trebuie executată cu grijă, av-nd în vedere că pielea capului este deja
sensibilizată oarecum după decolorat. Spălatul va decurge la fel ca şi în cazul când părul
ce urmează a fi vopsit nu necesită o decolorare. După aplicarea vopselei şi expirarea
timpului de oxidare se va spăla bine părul. Există cazuri când vopseaua se aplică pe păr
nespălat. . După aplicare şi expirarea timpului de acţiune a acesteia se spală părul astfel:
se masează bine părul cu apă caldă, nu prea multă, fără a se adăuga nici un fel de
şampon. Acest lucru se va repeta de mai multe ori, apoi se limpezeşte părul. Se spală
apoi părul cu şampon nealcalin până ce pielea capului şi părul vor fi curate. În unele
cazuri părul nu trebuie decolorat, însă este necesaă spălarea. După ce a fost spălat, se
aplică vopseaua, se lasă timpul de oxidare şi apoi se spală uşor cu şampon nealcalin, se
limpezeşte părul până c-nd apa se scurge complet curată.
3.Clatirea parului
Balsamul
Se folosește la fiecare spălare a părului, după șamponare, și, deși ai putea crede că se poate fără el,
află că un păr spălat des, uscat mereu cu foehnul, coafat cu regularitate, vopsit și supus poluării,
diferențelor de temperatură, vântului și altor intemperii arată mult mai bine dacă este îngrijit
cu balsam. Aplică balsamul doar pe jumătatea inferioară a lungimii părului și pe vârfuri, în special
dacă ai un păr gras, și lasă-l să acționeze 3-5 minute (până te speli pe corp). Limpezește-te apoi
bine.
Ce face balsamul:
• Hrănește firul de păr

• Conferă strălucire și un aspect mătăsos
• Ajută la descurcarea părului „încăpățânat“
Masca
Conține mai multe ingrediente nutritive decât balsamul pentru păr, are o textură mai densă și o
formulă care acționează în profunzime. Ea nu este făcută să înlocuiască balsamul, ci să completeze
periodic (o dată pe săptămână sau la două săptămâni) acțiunea acestuia. În zilele în care aplici
masca, poți renunța la balsam. Masca se aplică după șamponare și limpezire, pe toată lungimea
firului de păr, mai puțin la rădăcină. Acoperă-ți apoi părul cu un prosop, pentru a crea un mediu
cald ce potențează acțiunea binefăcătoare a măștii. Așteaptă 30 de minute înainte de a te clăti.
Încearcă masca de păr Green Rose de la Sabon, îmbogăţită cu planta Inca Inchi care conţine omega
3, 6 si 9 şi vitamina E, precum şi cu unt Monoi combinat cu ulei de nucă de cocos.
Ce face masca:
• Hidratează în profunzime
• Redă aspectul sănătos părului deteriorat
• Regenerează și menține frumusețea părului lung
Uleiul
Este doar un mit faptul că uleiul pentru păr conferă un aspect gras și-l lasă pleoștit și fără volum.
Produsele de ultimă generație nu doar că nu fac asta, ci dimpotrivă, oferă părului un aspect bogat și
sănătos, fără a-l încărca. Uleiul de păr se aplică fără clătire, pe părul umed, șuviță cu șuviță. Pentru
a controla cantitatea aplicată, pune uleiul întâi în palmă, freacă ușor palmele între ele și apoi
„mângâie“, pur și simplu, fiecare șuviță de păr cu palmele astfel umezite. Poți aplica puțin ulei și
după uscarea părului, pentru un aspect mai neted și mai strălucitor.
Ce face uleiul:
• Netezește și dă luciu părului

• Previne electrizarea
• Protejează părul de acțiunea agresivă a instrumentelor de coafat (placă, perie) și a produselor
de styling (fixativ, spumă, gel etc.)
USCAREA PĂRULUI
Daca va spalati zilnic pe par este bine sa nu utilizati mereu uscatorul de par. Acesta poate cauza
multe stricaciuni parului, inclusiv despicarea firelor. Incercati pe cit posibil sa-l uscati natural de
cele mai multe ori. Atunci cind folositi totusi un uscator, tineti-l departe de par si reglati-l la o
temperatura nu prea mare.
FEONAREA CORECTĂ A PĂRULUI
Pentru a da volum parului moale uscaţi-va cu foenul care nu prea da batai de cap la fel ca
ondulatorul. Un expert va va explica cum puteţi avea un par stralucitor si cu volum maxim.
Prima etapa este sa va spalati parul cu un moisturizing shampoo, umezeala pe care o oferă
şamponul parului dumneavoastră este pentru a proteja parul împotriva efectelor distructive pe care
le are uscătorul. Apoi ştergeţi-va cu un prosop pentru a îndepărta apa in exces. Separaţi parul in 4-6
suvite.
Apoi începeţi sa va uscaţi parul de la baza, ţinând uscătorul cam la 15 cm de scalp. Apoi
mergeţi cu foenul pana la vârful parului, repetata mişcarea de mai multe ori, evitaţi uscarea parului
dintr-o singura mişcare (de la rădăcini pana la vârfuri). Opriţi-va atunci când simţiţi ca parul s-a
uscat.
Puteţi de asemenea sa va uscaţi parul astfel incat acesta sa strălucească. Cu cat periaţi mai mult
parul in timp ce-l uscaţi cu atât acesta va străluci mai mult. Infasurati parul in jurul periei si
indreptati capătul uscătorului direct pe par. Periaţi si derulaţi parul de pe perie foarte lent prin
miscari ale periei in jos si in exterior.
Daca va uscaţi parul, este foarte important sa nu suflaţi uscătorul direct pe rădăcina parului,
deoarece o sa va turtească parul exact in zona in care trebuie sa aibă volum maxim, si o sa va faca
parul neted si lucios. Trebuie sa aşteptaţi câteva secunde înainte de a scoate peria pentru a permite
parului sa se răcească.
Apoi începeţi sa suflaţi cu aer rece secţiunea de par respectiva. Pentru a preveni orice uscare
accidentala a parului începeţi de la spate si de jos in sus. De asemenea asiguraţi-va ca uscaţi
complet o secţiune înainte de a trece la alta.
Daca vreţi sa va uscaţi parul acasă, ar trebui sa fiţi înarmata cu o perie. Si daca parul este lung
atunci trebuie sa folosiţi o perie mare. Infasurati parul in jurul periei pentru a usca rădăcinile si a
crea volum..Tineti peria in jurul zonei recite apoi urmaţi parul pe toata lungimea sa pana la capătul
periei. Deşi urmează alta secţiune începeţi din vârful capului, pana la vârful parului si in jurul
uscătorului.
Care este poziţia normala a uscătorului fata de par? Daca-l tineti prea aproape de cap se
considera ca poate afecta parul si scalpul. Va puteţi folosi degetele pentru a ridica rădăcinile
parului. Apoi infasurati suvita respectiva in jurul periei si porniţi căldura. Apoi rotiţi peria intre
degete, si repetaţi aceste muscari pana cand parul se usuca.
Atunci cand va uscati parul ar trebui sa folositi uscatoare de calitate. In salonul de coafura
Compton se folosesc pentru uscarea parului numai uscatoare de calitate. Sunt foarte multe oferte de
uscatoare pe piata dar noi le recomandam pe cele care functioneaza la temperaturi mai scazute ale
aerului suflat.
In plus fata de un feon de calitate mai avem nevoie si de o perie rotunda, suficient de mare
pentru parul dumneavoastra. Cu cat peria este mai mare cu atat veti obtine un volum mai mare al
parului iar cele care au gauri au un avantaj in plus deoarece permite aerului sa circule prin ele.
Pentru a da volum parului moale uscati-va cu feonul care nu prea da batai de cap la fel ca
ondulatorul. Un expert va va explica cum puteti avea un par stralucitor si cu volum maxim.
BIBLIOGRAFIE
• Wella 2001 - A sti cum

• Pop A., Dimitriev P, Lengyel A., Arghir M., Purica F., Konia M.
• Manualul frizerului si coaforului, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1971
• Elke
Bolz
-Cum sa ne coafam singure, Ed. Comercial, Bucureşti 2000

• Oseacă Pădeanu Elena- Tainele coafurii , Bucureşti, 2008
• Cosmovici Ludmila- Cosmetica- întrebări şi răspunsuri, Ed. Medicală, Bucureşti 1991
• Wella- A şti cum, 2007
• Revista Les Nouvelles Estethique
• WWW.BEAUTYCENTER.RO
• WWW.E-JOY.RO
• LEGEA 1136/2007

Suport de Curs-Frizer Coafor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport de Curs-Frizer Coafor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Investim în dezvoltare durabilă

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Cod COR/ N.C. 5141.2.1

1 Egalitate de sanse si dezvoltare durabila 3

2 Întocmirea bonurilor de materiale 15

3 Întocmirea bonurilor de plată 22

4 Aplicarea N.P.M și P.C.I. 25

5 Igienizarea locului de muncă 35

10 Organizarea salonului de frizerie-coafură-manichiură- 82

12 Executarea manichiurii și pedichiurii 115

13 Lucrări estetice și de îngrijire în frizerie 125

14 Executarea coafurilor 139

15 Executarea ondulației permanente 144

16 Executarea tunsorii pentru femei 149

17 Executarea vopsirii părului 162

18 Spălarea părului 183

Egalitatea de şanse și de tratament are la bază participarea deplină și efectivă a fiecărei

• Strategia Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă 2014-2020;

• Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2015-2020;

• Strategia privind Reducerea Părăsirii Timpurii a Școlii în România;

• Strategia Națională pentru Învățământ Terțiar 2015 – 2020.

3. Cadrul conceptual Egalitatea de șanse și de tratament între bărbați și femei Consiliul

• Rate scăzute ale natalității;

• Structuri familiale modificate;

Schimbările demografice au un impact major asupra economiei europene și a statelor membre,

îmbunătățirea condițiilor de muncă și a posibilităților de angajare a persoanelor în vârstă;

Discriminarea şi strategii antidicriminatorii

Aceasta înseamnă că drepturile şi libertăţile fundamentale sunt recunoscute tuturor

Discriminarea reprezintă orice deosebire, excludere, restricții sau preferință pe baza

Discriminarea indirectă constă în excluderea unei persoane sau categorii de persoane de la

Victimizarea reprezintă un tratament advers venit ca o reacţie la o iniţiativă a persoanei de a-şi

ATINGEREA ADUSĂ DEMNITĂȚII PERSOANEI

Efectele negative ale discriminării

Oamenii care au experienţa umilitoare a discriminării sunt afectaţi într-o multitudine de

Faptul că victimele discriminării nu sunt dispuse să acţioneze în justiţie nu înseamnă că

Cum se poate dovedi discriminarea?

De aceea, în sistemul Ordonanţei de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea şi combaterea

- Solicitarea unor daune băneşti pe calea unei acţiuni civile în instanţă;

- Anularea actului administrativ ce conţine dispoziţii discriminatorii;

Discriminarea în relațiile de muncă

Discriminarea la angajare se poate realiza prin:

B) refuzul neîntemeiat de angajare a persoanei atunci când este determinată de apartenența

Discriminarea pe parcursul relațiilor de muncă poate consta din:

A) refuzul neîntemeiat de admitere a unor persoane la cursurile de calificare profesională

a) controlul şi reducerea poluării aerului, apei şi solului;

b) protecţia resurselor naturale;

c) gestionarea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase.

Forme de integrare a dezvoltării durabile

Integrarea dezvoltării durabile în cadrul proiectelor de afaceri exprimă angajamentul de a

La nivelul Uniunii Europene, dezvoltarea durabila a devenit obiectiv asumat incepand cu

• schimbari climatice si energie

Este necesar să menţionăm faptul că termenul „handicap” şi „boală” nu sunt identici:

• Boala poate determina handicapul;

• Boala poate accentua handicapul;

• Boala poate fi o stare reversibilă;

• mai bună aplicare a legislaţiei privind obligativitatea accesibilizării mediului fizic şi

nominalizarea unei persoane, înfiinţarea unui departament în cadrul Inspecţiei în

Tema II ÎNTOCMIREA BONURILOR MATERIALE

Ce este bonul de consum

Cum se întocmește bonul de consum?

• în cazul bonului de consum se completează rubrica cu denumirea materialului înlocuitor,

• în cazul bonului de consum (colectiv) se taie cu o linie denumirea materialului înlocuit și se

În bonul de consum, coloanele “Unitatea de măsură” si “Cantitatea necesară” de pe rândul 2 se