Proiect Limba Latină Împărați Romani

Octavian Augustus

Titulatura
De-a lungul vieții sale a fost cunoscut sub mai multe nume.La naștere acesta a fost numit după tatăl
său biologic Gaius Octavius la care a fost adăugat când era copil numele Thurinus în cinstea victoriei
de la Thurii împotriva sclavilor fugari la care tatăl său a participat. După adoptarea sa postumă de
către Iulius Cezar (44 î.Hr.), el a luat numele acestuia și a devenit Gaius Iulius Caesar Octavius în
conformitate cu standardele romane în cazul adopției. Deși el a renunțat repede la Octavius din
numele său și contemporanii săi se refereau la el numindu-l în această perioadă Cezar, unii istorici fac
referire la el între 44 î.Hr. și 27 î.Hr. numindu-l Octavian. În 42 î.Hr., în vederea consolidării relațiilor
sale politice cu foștii soldați ai lui Iulius Cezar, după zeificarea acestuia, și-a adăugat la numele său
titulatura Divi filius (fiu divin), devenind Gaius Iulius Cezar Divi Filius.

În 38 î.Hr., și-a înlocuit prenumele Gaius și numele Julius cu Imperator.

Octavian își întărea reputația în vest, Antoniu își menținea relația cu Cleopatra, regina Egiptului,
afișând un stil de viață specifică unui rege elenistic și a divorțat de sora lui Octavian. Cum regii
orientali nu erau bine văzuți la Roma, Octavian a profitat de situație. Antoniu a reorganizat provinciile
estice, dar prestigiul său a avut de suferit de pe urma campaniei eșuate împotriva parților. În iulie 32
î.e.n., Octavian a obținut pe cale ilegală testamentul lui Antoniu și l-a citit în public. Se aflase că
Antoniu a lăsat moșteniri consistente copiilor pe care îi avea cu Cleopatra.

Bătălia de la Actium
Senatul nu a putut tolera un astfel de testament și a declarat război. Bătălia decisivă a avut loc la
Actium, pe coasta de vest a Greciei, pe 2 septembrie 31 î.e.n. Actium era un promontoriu pe coasta
vestică a Greciei, la gura vastului golf Ambracia. Antoniu și-a stabilit tabăra pe partea sudică a intrării,
în vreme ce Octavian s-a instalat pe promontoriul nordic, la 8 km de gura golfului. Trupele de uscat
erau egale numeric, dar pe mare, Octavian deținea avantajul unei flote mari, călită în luptă, condusă
de Marcus Agrippa. Blocada lui Agripa a slăbit poziția lui Antoniu, care a decis să încerce să fugă pe
mare. Escadra Cleopatrei a spart linia navelor inamice și Antoniu a urmat-o cu câteva corăbii. Dar
grosul flotei s-a predat. Flota lui Antoniu a fost încercuită și a încercat să spargă flota inamică, dar
numai câteva corăbii au reușit, restul, împreună cu o numeroasă armată de uscat, s-au predat lui
Octavian. Antoniu și Cleopatra s-au întors în Egipt, iar în anul 30 î.e.n., Octavian a reluat ofensiva.
Alexandria a fost cucerită, iar Antoniu și cu Cleopatra s-au sinucis. Tezaurul ptolemeilor a căzut în

Proiect Limba Latină împărați Romani Octavian Augustus

Realizat de Zafer Ozturkan
mâinile lui Octavian, iar Egiptul a fost transformat într-o provincie romană. În urma victoriei de la
Actium, Octavian a devenit stăpânul necontestat al lumii romane.

Principatul

A înfruntat însă disputa statutului său constituțional. Neavând de gând să renunțe la putere, dar
învățând de pe urma asasinării lui Caesar, a ajuns la un compromis cu Senatul. Nu putea guverna de
unul singur, având nevoie de oameni experimentați în administrațieNu a fost un mare lider militar,
dar a avut modestia s-o recunoască. S-a bazat pe Marcus Agrippa, care a comandat flota la Actium.
Augustus a mai preluat comanda într-o singură campanie, în războiul cantabric din Spania. Domnia sa
e presărată cu victorii notabile, cea mai importantă fiind cucerirea Egiptului, care a ajuns grânarul
Romei. Grânele, importate gratuit, erau de o importanță crucială pentru populația imperiului. A
repurtat o victorie diplomatică în 20 î.Hr., când a recuperat steagurile legiunilor romane, capturate
de parți în timpul dezastruoasei bătălii de la Carrhae din anul 53 î.Hr. S-a preocupat de întărirea
frontierelor.

La est, deșertul sirian și fluviul Eufrat formau o graniță naturală. La nord, unde în urma războaielor lui
Caesar, se stabilise o graniță naturală de-a lungul Rinului. Augustus a împins frontiera balcanică până
la Dunăre, în urma campaniilor de cucerire a triburilor din Alpi și pacificând nordul Balcanilor. L-a
așezat pe fiul său vitreg, Drusus, în fruntea legiunilor de la Rin, poruncindu-i să avanseze până la Elba.
După moartea lui Drusus, comanda a fost transferată lui Tiberius, continuând până în anul 4, însă
când plănuia să cucerească Boemia și Moravia în anul 6, a fost chemat în Balcani ca să înăbușe o
revoltă. În anul 9, a avut loc înfrângerea catastrofală din pădurea Teutoburg. Quintilius Varus,
comandantul legiunilor de peste Rin, a petrecut vara anului 9 pe malul râului Wser.

Considerând că era liniște în Germania, n-a luat măsuri de precauție când se îndrepta înapoi spre
tabăra de iarnă de la Rin. În luna septembrie, a fost atacat prin surprindere de cherusci în pădurea
Teutoburgica de lângă Osnabruck, iar cele trei legiuni ale sale au fost anihilate. Tiberius s-a deplasat
la frontiera Rinului, ca să împiedice invazia germană a Galiei, dar Augustus era puternic șocat, ținând
doliu timp de câteva luni, lăsându-și barba și părul să crească, lovindu-se cu capul de ușă și strigând:
"Quintilius Varus, dă-mi legiunile înapoi!".

Cucerirea Germaniei a fost abandonată, iar Augustus a devenit tot mai prudent, lăsându-i lui Tiberius
un document scris de propria mâna, n care îl sfătuia să păstreze frontierele din acel moment ale
imperiului. Strategia generală era să păstreze numărul formațiunilor militare la minimul necesar
pentru asigurarea păcii în interiorul imperiului și pentru păzirea granițelor. A redus numărul legiunilor
la 28, majoritatea fiind încartiruite la frontierele imperiului. După dezastrul provocat de Varus, opt
dintre cele 25 de legiuni rămase au fost mutate de-a lungul Rinului, șapte de-a lungul Dunării și patru
în Siria. Controlul legiunilor era esențial pentru Augustus. Lui, în calitatea de imperator, îi jurau
soldații credință, nu senatului, nici statului. A introdus durata stagiului militar și solda, a înființat
garda pretoriană, nouă cohorte de elită, fiecare a câte 500 de oameni, stabilindu-le în apropierea
Romei, ca să-l protejeze pe împărat.

Proiect Limba Latină împărați Romani Octavian Augustus

Realizat de Zafer Ozturkan
1Moneda ce atestă divinitatea lui Augustus

Ultimii ani

Pe fiii Liviei, Drusus și Tiberius, nu-i considera egali și nici veritabili succesori, deoarece aparțineau
liniei claudiene. Și-a căsătorit fiica lui Scribonia, Iulia, cu Marcellus. După moartea lui Marcellus, Iulia
a fost dată în căsătorie cu Agrippa în 21 î.e.n., din care s-au născut trei băieți și două fete, iar
Augustus și-a concentrat atenția asupra lui Caius și Lucius, fiind adoptați de acesta, iar Agrippa
deținea poziția de moștenitor prezumtiv. Dar Agrippa a murit în 12 î.e.n., iar Augustus s-a simțit
nevoit să o dea în căsătorie pe Iulia cu Tiberius anul următor. Dar din cauza neînțelegerilor cu Iulia,
Tiberius s-a autoexilat pe insula Rhodos. Caius și-a continuat ascensiunea politică, devenind consul în
anul 1, plecând în Siria, reafirmând autoritatea romană în Armenia. Ulterior, Caius și cu Lucius au
murit. În anul 4, Augustus l-a adoptat pe Tiberius, odată cu Agrippa Postumus, ultimul său nepot
rămas în viață. Tiberius l-a adoptat pe strănepotul lui Augustus, pe Germanicus. Agrippa Postumus a
fost exilat pe insula Planasia. Livia i-ar fi ucis pe ceilalți moștenitori, unul după unul. Augustus s-a
retras din viața publică, invocând bătrânețea pentru a lipsi de la banchete și de la ședințele senatului.
A părăsit Roma în anul 14, cu intenția de a călători cu Tiberius spre Capri, și de acolo spre
Beneventum, de unde Tiberius avea să conducă singur Panonia. Augustus s-a îmbolnăvit de diaree pe
drum. A stat pe Capri patru zile. A murit în drumul de întoarcere spre Roma, la Nola, pe 19 august
anul 14, cu o lună înainte să împlinească 76 de ani. Pe patul de moarte, glumea în legătură cu teatrul
pe care a trebuit să-l joace, cerând o oglindă, ca să fie pieptănat și bărbierit, și și-a rugat prietenii să-l
aplaude pentru a arăta că și-a interpretat bine rolul. Se lăuda că el a găsit Roma un oraș din cărămidă
și a lăsat-o ca un oraș din marmură. Corpul său a fost transportat la Roma, pe Câmpul lui Marte, unde
a avut parte de funeralii grandioase. Cenușa a fost depusă în Mausoleul din apropiere. Pe doi stâlpi
de bronz de la intrarea mausoleului a fost inscripționată o relatare a realizărilor lui Augustus

Proiect Limba Latină împărați Romani Octavian Augustus

Realizat de Zafer Ozturkan
Galerie de monede

Cuprins
Titulatura................................................................................................................................................1

Proiect Limba Latină împărați Romani Octavian Augustus

Realizat de Zafer Ozturkan
 Bătălia de la Actium............................................................................................................................1
Principatul..............................................................................................................................................2
Ultimii ani...............................................................................................................................................3
Galerie de monede.................................................................................................................................4

Proiect Limba Latină împărați Romani Octavian Augustus

Realizat de Zafer Ozturkan
Proiect Limba Latină împărați Romani Octavian Augustus
Realizat de Zafer Ozturkan