Comertul European cu sclavi

Student
Baldovin Antonio-Daniel
Introducere

1
Comerțul transatlantic cu sclavi era o afacere inumană; era pus în jurul înșelăciunii,
cruzimii și lăcomiei. Afacerea a fost organizată de cei mai înalți și mai puternici din toată
Europa, ceea ce face imposibilă intervenția și aderarea fără o autorizație adecvată. Afacerea
în sine a reprezentat simbolul marginalizării, iar țările s-au construit din reputația și
profiturile obținute. A fost uimitor să știi o meserie atât de groaznică care s-ar putea dovedi
atât de profitabilă. Organizarea profundă a comerțului triunghiular i-a permis să genereze
milioane de profituri pe tot parcursul anului.
Comerțul transatlantic cu sclavi a simbolizat marginalizarea socială care a avut loc între
Africa și Europa. De asemenea, a afișat modul în care oamenii pot deveni animalici în fața
unor lucruri banale, cum ar fi dominanța și banii. Cu toate acestea, deși
afacerea era extrem de „păcătoasă”, biserica și-a justificat necesitatea și l-a acceptat.
Negotul cu sclavi de-a lungul coastelor africane este atestat din cele mai vechi
documente.Pe vremea faraonilor, corabii pline cu sclavi strabateau regulat Marea Rosie
pentru a alimenta Egiptul cu sclavi,proveniti cel mai probabil din Eritreea sau Somalia.

Capturarea
Europemii nu se ocupau personal de capturarea sclavilor din cauza conditiilor ostile
de pe continent.Astfel preferau sa stea in porturi sau oricum mai aproape de coasta, si sa
negocieze cu statele din regiune(ex Congo), care erau mai mult decat bucurosi sa le dea sclavi
in schimbul bunurilor europene, care evident ajungeau la elitele locale, total dezinteresate de
soarta oamenilor peste care isi exercitau influenta.
La inceput bastinasii vindeau din randurilor propriilor condamnati pentru crima,
adulter, blasfemie sau alte fapte condamnabile, dar cererea a crescut alarmant de repede.In
consecinta Statele africane ajunsesera chiar sa poarte razboi intre ele, tocmai pentru a face
rost de mai multi sclavi pentru export.Cand nici aceasta varianta nu mai dadea randament, au
fost organizate incursiuni in interiorul continentului pentru rapirea efectiva a oamenilor.Cea
mai odioasa parte a acestei operatiuni era uciderea pruncilor si a batranilor, pentru ca pe
acestia nu ii cumpara nimeni, prin urmare nu isi meritau investitia, dar nici nu puteau fi lasati
in viata, tocmai pentru a nu creea ulterior situatii neplacute.
Drumul

1
Hilary McD Beckles & Verene .A. Shepherd, Liberties Lost, Ebook
 2
Drumul pana la forturile de pe coasta era de cateva sute de kilometrii, calatorie care
dura cateva luni.Sclavii mergeau inlantuiti.Erau legati unul de altul de glezne,gat sau
incheieturi,uneori li se baga gatul intr-un jug pe care il imparteau cu cel din fata.Pe tot
parcursul drumului erau impunsi, batuti sau biciuiti pentru a se misca mai repede.De multe
ori erau pusi sa care si alte materiale de interes pentru europeni, cum ar fi fildesul
elefantilor.Daca un sclaz se prabusa de oboseala, era scos din lanturi si ucis pe loc, pentru a
evita situatia in care ar fi fugit dupa revenire.
Aproximativ jumatate dintre sclavii care porneau la acest drum nu il duceau la bun
sfarsit, cadavrele acestora ajungand hrana pentru animalele salbatice, ocazie cu care acestea
au prins gustul carnii de om.
Dupa trecerea anilor,acest lucru a insemnat o mare provocare logistica pentru
englezi.Cand acestia lucrau la caile ferate, atacurile leilor obisnuiti cu gustul carnii de om
asupra muncitorilor englezi erau la ordinea zilei.Drept raspuns, englezii vor vana o mare
parte a leilor din Africa.

Vanzarea
Existau sclavi pentru export si pentru piata locala.Majoritatea sclavilor pentru export
erau barbatii, fiind intr-un numar dublu fata de femei.Acestia erau destinati primordial pentru
diferite plantatii.Sclavii care supravietuiau calatoriei erau cazati in “Baracoons”, care erau fie
beciuri sau forturi din diferite fortarete, fie tarcuri sau grajduri unde erau legati si obligati sa
stea toata ziua in soare.Toate aceste spatii erau mizerabile.
Vasele europene treceau dintr-un loc in altul, negociau si cumparau.De cele mai multe
ori ancorau in tarm urmand ca negutatorii sa aduca sclavii pe barci, sau mai rar, coborau pe
tarm ca sa inspecteze “marfa”.II cautau la dinti,ii impungeau cu batul, ca pe oricare alt
animal.Femeile erau inspectate pentru vergeturi sau alte semne de nastere, caci in cazul lor,
fertilitatea dovedita crestea exponential pretul.Sclavii vanduti erau insemnati cu marca
proprietarului folosind fierul incins.
De departea cea mai trista soarta o aveau sclavii ramasi nevanduti.Acestia erau
omorati pe loc, in fata cumparatorului.Exista 2 motive groaznice pentru acest fapt.In primul
rand daca nu pot fi vanduti, nu exista justificarea celtuirii de bani pentru hrana lor, iar daca ii
eliberau, ceilalti sclavi ar fi invatat sa se mutileze pentru a evita sclavia.Le era taiat gatul in
fata cumparatorului, in speranta ca acestuia i se va face mila si ii va cumpara.

2
Matthew White, The Great Big Book of Horrible Things, ebook
Drumul pe mare
Cei vanduti si insemnati cu fierul rosu erau pregatiti pentru calatoria pe mare.Erau
dezbracati de haine din motive igienice.Acestea ar fi putrezit pur si simplu pe parcursul
drumului.Pe o nava erau inghesuiti intre 200 si 400 de sclavi, avand de 2 ori mai putin spatiu
decat prizonierii sau soldatii de la bord.Erau legati 2 cate 2 de glezne sau incheietura
mainilor.Erau puse in colturi galeti pentru nevoile fiziulogice, dar din cauza ca erau legati, de
multe ori nu ajungeau la timp, asa ca incaperea mirosea puternic a excremente
umane.Femeile si barbatii erau tinuti in parti diferite ale vasului, deoarece capitanii au
observat ca sclavii barbati erau mai putin ascultatori daca aveau femei pe langa ei.
Calatoria dura intre 2 si 3 luni.In timpul acesteia, comparativ cu restul procesului de
comercializare erau tratati rlativ bine.Erau bine hraniti, iar din momentul in care nu se mai
putea observa tarmul, cu acesta disparand si ispita evadarii, erau chiar lasati sa se plimbe pe
punte.Chiar si in conditiile astea, 10-15% dintre sclavii de pe vase nu supravietuiau calatoriei
din pricina bolilor fregvente.Cadavrele erau aruncate pur si simplu in mare, spre deliciul
rechinilor care asteptau cu nerabdare in spatele vaselor.

Livrarea
Lumea isi dadea seama imediat daca vasul ce urmeaza sa intre in port este plin de
sclavi sau nu, pentru ca mirosul se putea simtii de la distanta.Negutatorii intrau cu mult tam-
tam in port, in ideea de a afla cat mai multa lume ca tocmai sosise un transport de sclavi, si sa
poata marinarii sa ii descarce rapid, pana ca sclavii sa apuce sa isi revina din ameteala data de
lungul drum si sa se revolte.Inainte sa coboare de pe vas, un medic se asigura ca negrii nu
aveau nici un fel de boli contagioase, apoi erau descarcati in depozite speciale sau inchisori
de sclavi unde erau pregatiti pentru vanzare.Datorita faptului ca in acest punct deja ajunsesera
niste schelete ambulante, in aceasta etapa cineva se ocupa de spalarea si ingrasarea lor, pentru
a le da un aspect mai sanatos astfel sa le creasca pretul.Majoritatea erau unsi cu ulei inainte
de revanzare, de asemenea pentru a-i face mai atragatori si a le creste pretul.

Bibliografie
Matthew White, The Great Big Book of Horrible Things,
Hilary McD Beckles & Verene .A. Shepherd, Liberties Lost