Construcțiile impersonale

Construcțiile impersonale sunt organizate în jurul unor verbe care au în comun

trăsătura absenței unui subiect.

OBS:
• Există verbe și construcții verbale care sunt întotdeauna impersonale și verbe și
construcții verbale care devin impersonale în funcție de context.

I. Verbe și construcții verbale întotdeauna impersonale pot fi:

1. fără subiect
o când exprimă fenomene ale naturii: tună, plouă, burnițează, se înserează, se
înnoptează, fulgeră, trăsnește;
• când referirea la o persoană se face:
a) printr-un complement direct:
o Mă ustură în gât.
b) printr-un complement indirect:
o Îmi pasă de rezultatele echipei naționale.
• când se referă la denumirea unei persoane:
o Mă cheamă Matei.
2. cu subiect
• când verbul din cadrul construcției este copulativul ,,a fi” urmat de un adverb
o Este bine a face sport.
o Este bine a alerga.
o Este minunat a cânta.
• când verbul predicativ ,,a fi ” este însoțit de substantive care denumesc stări
fiziologice/sufletești
o Mi-e dor.
o Mi-e sete.
o Mi-e groază.
• când verbele permit subiect nonuman:
o Îmi place literatura.

II. Verbe și construcții verbale care devin impersonale în anumite contexte:

1. prin adăugarea cliticului reflexiv ,,SE” unui verb dintr-o construcție activă:
o Se aleargă în parc.;
2. prin adăugarea cliticului reflexiv ,,SE” unui verb dintr-o construcție activă, obținându-
se astfel o construcție impersonală reflexiv-pasivă:
o El știe rezultatul./Se știe rezultatul.;
3. prin folosirea verbului auxiliar ,,A FI” folosit în construcțiile pasive:
o El știe rezultatul./Este știut rezultatul.