Sergiu Boian - Şe ce faşi când o fi mare ?

Oi fi şî io dus cu pluta,
Da măi am şî un nepot,
Care mă cem, că mă-ntreşe
Că săracu-i dus dă tot!
Îl întrăbai într-o sară,
Ca să văd şe planuri are,
’’Şe ai dă gând să ce faşi,
Măi oţără când ieşci mare ?
Că la şcoală nu îţ plaşe,
Ş-api ieşci măi mult absent,
Şî dascălii ce lăsară ,
Anu acesta repetent !
Nişi dă lucru nu ieşci bun,
Nu faşi nimica prân casă,
Numai îţ paşe să dormi,
Ca şî viermii dă mătasă !
Io ce-am probit şî la coasă,
O dată , poace dă două,
Şî dă fiecare dată,
Tu îmi rupeai coasa nouă.
Da la dohan şî răchie,
Cre’că nime nu ce-ntreşe,
Dohoneşci şî bei, nepoace
Nu ca unu, baş că zăşe!
Şî aşa mă tot întrăb…
Şî să spuni să nu măi taşi,
Mâne, poimâne eşci mare,
Şe ai dă gând să ce faşi ?
’’ Bunule acum şciu,
Şe mă fac după şe - ai zâş!’’
,, Spune , să aud , nepoace!’’
,, Cred c-am să mă fac … dă râs !’’