Lumea in oglindă

Mă privesc în oglindă și mă gâ ndesc câ t de mult m-a schimbat experiența tră ită

departe de lume, printre coline și frumuseți nebă nuite.
Special pentru a-mi oferi o lecție de viață , parinții m-au purtat pe poteci
nebă tă torite de prea mulți pași, parcă fă ră să știm unde mergem. Ajungem într-un
că tun, în care casele parcă erau sculptate în lemn.
Am fost întampinați la poarta celei mai indepă rtate case de pe colina de că tre o
bă trâ na cu pă rul alb ca neaua și ochi albaștri pă trunză tori. Convinsă fiind că eram
înfometați după drumul lung pe care l-am stră bă tut, ne-a invitat la masă în că mă ruța
ei, unde era așezată o masă rotundă . Pe mă suța aburind, am impă rțit o pâ ine
proaspă t scoasă din cuptor: atâ t a avut să ne ofere. Privind ochii mamei care jucau în
lacrimi, mi-am dat seama câ t de ușor ne este nouă să avem acea pâ ine pe masă , dar
câ t de greu îi este bă trâ nei care tră iește cu atâ t de puțin și muncește din zori și pâ nă
în seară .
După aceea, ne-a gă zduit într-o odaie cu patul din fâ n la lumina unei lă mpi pe
gaz. Nu-mi venea să cred că va trebui să dormim cu toții în același pat, la lumina unei
lă mpi, fă ră lumină , cablu sau internet. Acea noapte mi s-a pă rut câ t un an, iar patul s-
a dovedit nu a fi foarte comod, însă , într-un final, am adormit privind feeria de
lumini a stelelor și a lunii, ce nu se poate vedea în oraș.
Trezirea de dimineață nu a fost dată de alarma telefonului care între timp nu
mai avea baterie, ci de cocoșul din ogradă si de roua dimineții. Am urmat-o pe
batrâ nă Lia la culesul fâ nului, unde nu a fost atâ t de simplu precum mă așteptam,
însă liniștea și frumusețea naturii, departe de lume ne-a adus relaxarea și odihna.
Ne-am fi dorit să ră mâ nem mai mult, dar școala incepea curâ nd. Mama Lia mi-
a urat succes și m-a impresionat câ nd ea mi-a spus că școala ei a fost muntele, că ci
aici le-a învă țat pe toate. Ea în acest univers e singură , în oglindă se vede doar pe
sine și află lucruri ce în oraș noi nu avem timp să le află m. Deși trăim în aceași lume,
realitățile noastre sunt diferite, parcă văzute într-o oglindă ca o arcă ce ne leagă
viețile.