Carpen Adriana-Ioana

Seria B Grupa 14

Sindromul Angelman
Definiția clinica

Sindromul Angelm este o afectiune determinată de mutația sau absența unei gene materne,localizate
la nivelul regiunii 15q11-q13,genă supusă amprentării genetice.

Incidența bolii

Sindromul Angelman are o frecvenţă de 1:12000-20000 de nou născuţi.

Caracteristici genetice

Sindromul Angelman este cauzat de modificări ale unei gene materne (UBE3A) de pe regiunea
amprentată a cromozomul 15 (15q11q13).
microdeleţie a regiunii 15q11q12 materne
(70% din pacienţi)
UPD15= doi cromozomi 15 de origine paternă (7% din pacienţi)
translocaţie, inversie cromozomială implicând regiunea critică 15q11.2
(1% din pacienţi).
mutaţie în gena UBE3A
(11% din pacienţi)

Semne clinice

Caracteristicile clinice principale ale sindromului Angelman sunt:retard mintal sever, microcefalie cu
instalare progresiva, mersul și mișcările ataxice, absența vorbirii, crizele comițiale și episoadele de râs
nemotivat.In general, diagnosticul clinic este stability între 3 și 7 ani, deoarece la copii mici nu există
semen clinice particulare.

Semne de certitudine(100%)
 retard sever al dezvoltarii mentale;  absența vorbirii;
 aptitudini de comunicare nonverbal  tulburări de comportament:episoad de râs
superioare celor verbale; nemotivat, aspect aparent fericit , personalitate
 tulburări de deplasare/echilibru; mers ușor excitabilă, deficit al atentiei;
ataxic si tremuraturi ale membrelor;
Semne frecvente(>80%)
 microcefalie evidentă după vârsta  anomalii EEG – amplitudine crescuta a undelor
de 2 ani; lente;
 crize comițiale cu debut înainte de
3 ani;
 Explorări paraclinice.Test pentru diagnostic

Diagnosticul paraclinic al sindromului Angelman poate fi efectuat prin mai multe metode.Testele de
metilare permit identificarea statusului amprentării regiunii 15q11-q13, in timp evidențierea disomiilor
uniparentale 15 este posibila prin analiza AND-ului microsatelit.Depistarea
microdeleției 15q11-q13 este efectuata,folosind o sonda FISH pentru locusul
UBE3A, iar analiza citogenetică de înaltă rezoluție rămâne utilă in puținele
cazuri de translocații sau inversii familiale.

Evoloție

Gradul de severitate al simptomelor asociate sindromului Angelman este

diferit de la un pacient la altul şi este corelat cu mecanismul molecular cauzal. Durata de viaţă este
una normală şi reproducerea este posibilă. Terapia motorie şi logoterapia imbunătăţesc considerabil
prognosticul. Evolutiv, o parte din trăsăturile sindromului (hiperreactivitatea,convulsiile) pot diminua
în intensitate şi frecvenţă.

Tratament

Tratamentul vizează deficitele neurologice, a crizelor comițiale și a defectului de vorbire.Deficitele

neurologice impugn metode fizice și ocupaționale, deoarece medicația neuromodulatoare nu are efecte
benefice Crizele comițiale trebuie corectate prin administrare de antiepileptice, iar defectul de vorbire
impune corecție logopedică axată pe comunicare nonverbal.

Prognostic

Spranța de viață este normală, dar retardul mental sever

poate varia de la ușor la sever.Reproducerea este posibila,
existând riscul ca descendenții sa aiba sindrom Angelman, fie
sindrom Prader-Willi dependent de sexul pacientului.

Profilaxie

Riscul de recurența al sindromului Angelman este diferit in

funcție de tipul modificarii genetice.In microdeleții de novo
15q11-q13 și in disomiile uniparentale 15 paterne riscul este nesemnificativ,fiind mai mic de 1%.În
cazurile cu microdeleție,secundară unei malsegregări meiotice a unui cromosom derivativ, riscul este
de aproximativ 10-12%.În sfârșit, în prezența unei mutații a centrului de ampretare sau a genei
UBE3A, riscul este de aproximativ 50%, deoarece aceste mutații au transmitere dominant
autosomală.Diagnosticul prenatal este posibil, dar aplicarea metodelor moleculare este limitată doar la
laboratoarele foarte moderne.

Bibliografie

Gorduza EV.Compediu de genetica umana și medicala. Ed Tehnopress,Iasi 2007,440 pagini(ISBN 978-973-

70204922-3)