Sunteți pe pagina 1din 64

Pentru a leg e re a a g e n ţilo r de pro tecţie ai lem nului de o im p o rta n ţă

h o tă râ to a re su n t u rm ă to rii factori:

a ) Special lem nului

b) U m id ita te a şi starea de s ă n ă ta te a lem nului

c) Felul utilizării

d ) G radul de p e riclita te al m a terialu lu i

e ) M e to d ele de im p re g n a re

4 .1 . M e c a n is m u l de a c ţ iu n e a a n t is e p t ic e lo r a s u p ra d ă u n ă t o r ilo r

n a t u r a li

C iupercile care provoacă d e g ra d a re a lem nulu i prin a lb ă s trire , p u tre zire alb ă,

p u tre zire b ru n ă, aco p e rin d u -l cu d ife rite m u ceg aiu ri, cau zează lem nului im p o rta n te

pagube.

În p rivin ţa acţiunii a n tis e p tic e lo r asupra celulelo r v ii, au fost em ise

n u m ero as e ip o teze.

U nele din acestea au s tab ilit că acţiu n ea s u b s ta n ţe lo r care opresc d e zv o lta re a

ciu p ercilo r, încep în a in te de a fi distrusă pro to p lasm a celulelor vii. Acest fe n o m en se

p o ate explica prin fap tu l că su b s ta n ţe le to xice, inactivează v ita m in e le necesare

a c tiv ită ţii v ita le a o rg an is m elo r; inactivează fe rm e n ţii specifici, im piedică m ersul

no rm al al pro d u selo r de o x id are sau, invers, oxid ează z a h a ru rile sau a lte surse de

e n e rg ie , ducând la u ciderea ciupercilor prin fo a m e .

A lte ip o teze explică sporirea to xicităţii a n tis e p tic e lo r prin in tro d u cerea unui

g ru p asim ilab il în m olecula acestora. A stfel prin co m b in area g ru p elo r to xice din

a n tis e p tic e cu g ru p e n u tritiv e , se m ă re ş te to x ic ita te a a n tis e p tic e lo r d e o arece,

a cestea pot să s tră b a tă m ai uşor în p ro to plasm a celulelor. A stfel, g ru p ele n u trtiv e

org an ice sau a n o rg an ic e, conţinând a zo t sau d e riv a ţi ai h id raţilo r de carbon sunt

fo lo site de ciuperci p entru n u triţie , în tim p ce g ru p ele to xice puse în lib e rta te ,

e x e rc ită o a cţiu n e to xică fo a rte intensă.

4 . 2 . N o ţ iu n i d e b a z ă a le a n t is e p t ic e lo r

Doză lim ită ; co efficien t de to x ic ita te

Doza lim ită (P min % ) re p re zin tă c a n tita te a m in im ă a soluţiei ap oase de

an tis ep tic cu care e s te im p re g n a t lem nul pentru a nu fi in festat de ciuperci.


P m in , % = g re u ta te a a n tisep tu lu i uscat x 1 00 / g re u ta te a lem nului uscat

D ozele lim ite ale flu o ru rii de sodiu (lu a tă ca e ta lo n ) p u re, depind de natu ra

m ediului de cu ltu ră şi au d ife rite valo ri. În p re ze n t se ia ca etalo n doza lim ită a

flu o ru rii de sodiu P m in = 0 ,6 5 % , stab ilită în condiţii n o rm a le , şi s erveş te pentru

c o m p ara ţii la d e te rm in a re a to x icităţii a lto r an tisep tice.

R aportul d in tre doza lim ită a fluoru rii ntiseptice sodiu pure şi doza lim ită a

unui a lt an tis ep tic se n o tează cu K. C oeficientul de to x ic ita te se e xp rim ă prin

relaţia:

K = P m in % NaF / P min % A, unde P m in % NaF = 0 ,6 5

iar A e ste an tisep ticu l şi a ra tă de câte ori e s te m ai toxic sau m ai puţin toxic

un an tis e p tic d e c â t flu o ru ra de sodiu.

Dacă doza lim ită de an tisep tic a ra tă ce c a n tita te de an tisep tic (în % fa ţă de

g re u ta te a absolută a le m n u lu i) tre b u ie co n su m ată pentru ca să se confere lem nului

o re zis te n ţă su ficientă la p u tre zire , v a lo a re a inversă - adică to x ic ita te a - a ra tă ce

c a n tita te de lem n ab so lu t uscat (în Kg) p o ate să aibă rezisten ţă la p u tre zire , atunci

când p en tru im p re g n a re a lui se consum ă 1 Kg de antiseptic.

C o n d iţ ii g e n e r a l e

A n tise p tice le ca a ta re , folosite ca ag en ţi de p ro tecţie a lem nu lui tre b u ie să

în d ep lin ească u rm ă to a re le condiţii:

a ) să aibă un e fe c t toxic îm p o triv a d ă u n ă to rilo r v e g e ta li şi anim ali

b) o d ată introduşi în lem n să-şi p ăstreze tim p cât m ai în d e lu n g a t

e fic a c ita te a , adică p ro p rie ta te a de sp ălare şi e v a p o ra re a antisepticu lui să

fie cât m ai redusă

c) să aibă o bună c a p a c ita te de p ă tru n d e re în lem n

d ) să nu aibă e fe c te v ă tă m ă to a re asupra om ului şi a n im a le lo r

e ) preţul de cost cât m ai redus

f) să posede o v a lo a re c ât m ai mică a dozei lim ită şi o v a lo a re m a re a

to xicităţii

g ) să nu provoace co ro d area m e ta le lo r

h) să poată fi în tre b u in ţa t sub fo rm ă de soluţii

i) în tre a g e n tu l de p ro tecţie şi m a te ria le le ap licate u lterio r pe lem n (a d e ziv i,

lacuri, vo p sele, cauciuc, e tc ), să ex is te c o m p a tib ilita te

j) să nu m ărească c a p a c ita te a de a p rin d e re a lem n ului iar în a n u m ite

îm p re ju ră ri să aibă ch iar un e fe c t ignifug

k) să fie inodore

l) să nu co n fere lem nului din construcţii a lte culori nedo rite.


Până în p re z e n t, niciunul d in tre antisep ticile e x is te n te nu satisface în

în tre g im e condiţiile e n u m e ra te mai sus. D e ace e a , pentru p ro te ja re a lem n u lu i, în

fu n c ţie de d irecţia de u tiliza re tre b u ie să se în tre b u in ţe z e două sau m ai m u lte tipuri

de a n tis ep tice din u rm ă to a re le grupe:

a) solubile în apă pentru ap licarea pe lem n u tiliza t în construcţii fe rite

de efectul d irect al apei

b) insolubile în apă pentru ap licarea pe lem nul folosit în construcţii

supus acţiunii d ire c te a apei

4 . 3 . S u b s t a n ţ e c h im ic e a n t is e p t ic e

1 . A n t is e p t ic e o r g a n ic e

a) A n tise p tic e org an ice in s o lu b ile în apă. Aceste a n tisep tice se folosesc
cu re z u lta te bune după procedeul băilor calde şi rei sau în instalaţii de im p re g n a re

sub presiune.

C r e o z o t u l se o b ţin e prin distilarea fra c ţio n a tă a g udronului de huilă. Din

aces te d is tila te se separă creozotul prin e x tra g e re cu N aO H , p re cip itare cu acizi şi

d istilare. C reozotul este un a m e s te c de hidrocarbu ri a ro m a tic e , fen o li, crezoli şi

co m b in aţii heterociclice. Se p rezin tă sub fo rm ă de ulei vâscos, cu m iros p u tern ic,

irita n t. Este un an tise p tic cu un p ro n u n ţa t c a ra c te r fungicid şi m ai redus ca

insecticid. C re o zo tu l, d a to rită p ro p rie tă ţilo r sale (ulei vâscos) se fix e a ză bine pe

le m n , nu este vo latil şi este greu sp ălat. C reozotul se foloseşte la im p re g n a re a

tra v e rs e lo r şi a stâlp ilo r de te leco m u n icaţii.

U le iu l d e a n t r a c e n se o b ţin e to t la d istilarea fra c ţo n a tă a gudronului de

huilă la o te m p e ra tu ră de 3 0 0 -4 0 0 OC. Este un lichid brun-închis cu m iros

p ă tru n z ă to r. A re doza lim ită de 1 ,3 %, coeficient de to x ic ita te 0 ,5 . Este un

an tisep tic de to x ic ita te m a re . Uleiul de a n tracen a re aceleaşi însuşiri şi se foloseşte

în aceleaşi condiţii ca şi creo zo tul.

C a r b o lin e u l. Se o b ţin e prin clo ru rarea la cald a uleiului de creo zo t sau a

uleiului de a n tra c e n . A re însuşiri a n tisep tice m ai bune decât creozotul. Se

în tre b u in ţe a z ă la p ro tecţia lem nului prin m eto d a de ap licare superficială având o

m a re p u te re de aco p erire. Mai bine acţio n ează când se ad optă procedeul im ersării

în lichidul p ro te cto r sau prin procedeul Ruping, caz în care peste aerul in je c ta t în

lem n la 0 ,5 - 4 a t se presează carbolineul la 6 -8 a tm . Prin d es tin d e re excesul de

an tis ep tic este e lim in a t din c a v ită ţile lem nului de aeru l c o m p rim a t, ră m â n â n d num ai

va rb o lin eu l care în v e le ş te p ereţii interiori.


U le iu l v e r d e . Se o b ţin e la prelu crarea produselor p e tro lie re . P ătru n d e în

lem n m ai uşor d e c â t creozotul şi a re un m iros m ai puţin p ă tru n ză to r.

G u d r o n u l d e ş is t u r i se o b ţin e prin distilarea uscată a şistu rilor b itum ino ase.

Sub rap o rtl to x ic tă ţii se a p ro p ie de uleiul de creo zo t de huilă şi se reco m an d ă ca

în lo cu ito r al acestu ia şi al uleiului de an tra c e n .

C re o z o tu l de tu rb ă a re calităţi an tis e p tic e bune şi se foloseşte la

im p re g n a re a tra v e rs e lo r de cale fe ra tă .

C r e o z o t u l d in le m n se o b ţin e prin d istilarea uscată a lem nului în vase

în ch ise, în ab sen ţa a e ru lu i. Are coeficientul de to x ic ita te 0 ,2 . S ăru rile alcaline ale

unor frac ţiu n i de creo zo t p rezin tă to x ic ita te fo a rte m a re . Se folo seşte prin m eto d a

pensulării la p ro tecţia a m b a rc a ţiu n ilo r de lem n.

U le iu r ile de g u d ro n se o bţine la sem icocsificarea cărbunelui prin

a d ă u g a re a uleiului m ediu de ulei parafinos. Este re c o m a n d a t ca an tisep tic al

lem n u lu i.

T r ic lo r n i t r o m e t a n (C C l 3 N O 2) . Este un produs ce se o b ţin e prin clorurarea

d es tru ctiv ă a acidului picric cu clorură de v a r. Se u tilizează la d e zin fe c ta re a

în c ă p e rilo r îm p o triv a ciu p ercilo r de casă, doza rec o m a n d a tă fiind de 0 ,2 mL la 1 m 3

de aer.

D in it r o f e n o lu l (H O C 6 H 3 ( N O 2) 2) . Este un a n tisep tic fo a rte p uternic având

p ro p rie tă ţi fu n g icid e s u p e rio a re , a re o p u te re de co lorare a c c e n tu a tă , p ă tru n d e activ

în lem n şi o d ată p ătru n s , se spală greu . La te m p e ra tu ri de 2 0 OC şi co n cen traţie

m a re , p ă tru n d e m ai ad ân c în lem n d e c â t la te m p e ra tu ri ridicate şi co n cen traţie

slabă. Doza lim ită este 0 ,2 4 - 0 ,2 5 iar coeficientul de to x ic ita te 2 ,7 . Fiind fo a rte toxic

se fo lo seşte cu m u ltă p rec a u ţie şi a n u m e num ai sub fo rm ă de adaosuri la flu o ru ra

de sodiu, în an tis ep tice c o m b in ate (m ix te ) ca: uro lit, trio lit, e tc ., precum şi în paste

şi soluţii a n tis e p tic e , în p ro p o rţie de până la 10 % din c a n tita te a de flu o ru ră de

sodiu. În to td e a u n a i se ad au g ă c a tb o n a t de sodiu, care îl tra n s fo rm ă în d e riv a t

sodic. Este fo a rte to xic p entru căile respiratorii şi este folosit pentru tra ta re a

lem n u lu i d e s tin a t unor produse a fla te în g ro p a te în p ă m â n t.

R ă ş in a f e n o lic ă v o l a t i lă , se o b ţin e ca deşeu la fa b ricarea fenolului. Este o

su b stan ţă cu to x ic ita te redusă avân d doza lim ită 3 ,5 şi coeficientul de to x ic ita te 0 ,2 .

În com p o ziţia ei intră s u b s ta n ţe an tis e p tic e p u tern ice (5 % fenol şi 3 -5 % o xidifenil,

rezo rcin ă, e tc .). În soluţii de conc. 15 % se utilizează pentru tra ta re a superficială a

lem n u lu i uscat sau sem iu scat.

F e n o lu l ( C 6 H 5 O H ) a re doza lim ită 2 ,2 - 1 ,3 şi coeficientul de to x ic ita te 0 ,3 ­

0 ,5 . Nu este u tiliz a t la im p re g n a re a lem nului d eo arece este volatil şi se spală uşor


cu ap ă. Se aplică p entru p ro tecţia te m p o ra ră a lem nului contra alb ăstrirrii în soluţie

de 2 % .

C r e z o lu l ( C 6 H 4 ( C H 3 ) O H ) . O -c re zo lu l, m -crezo lu l şi p -crezolul se găsesc în

g u d ro a n e le cărb u n ilo r de p ă m â n t din care se obţin în a m e s te c . Crezolul (am e s te c u l

de iz o m e ri) se fo lo seşte ca an tisep tic, de obicei sub fo rm ă de em u lsie, în tr-o soluţie

de săpun (lyso l, c re o lin ă ). A re însuşiri bactericide mai p u tern ice d e c â t fen o lu l,

a vân d doza lim ită 2 ,2 - 1 ,3 şi coeficientul de to x ic ita te 0 ,3 - 0 ,5 . Pentru d e zin fe c tă ri,

soluţia de lucru a re co n cen traţii de 1 -2 % .

b) A n tise p tic e o rg an ice s o lu b ile în apă

D in i t r o f e n o l a t u l d e s o d iu C 6 H 3 ( N O 2 ) 2O N a . Se p rep ară prin a d ă u g a re a de

sodă calcinată la d in itro fen o l în tr-o p ro p o rţie de 1 :3 . C om pusul se dizolvă în apă

dând o conc. 1 8 ,6 % la te m p e ra tu ra de 50 OC şi se foloseşte ca an tisep tic puternic

d a to rită dozei lim ite de 0 ,2 4 - 0 ,3 şi a coeficientului de to x ic ita te de 2 ,6 . La

c o n servarea lem n u lu i se u tilizează sub fo rm ă de soluţii apoase de 1 -4 % . Participă

îm p re u n ă cu flu o ru ra d e sodiu la p re p a ra re a a n tisep ticilo r c o m b in ate şi a pastelor

a n tisep tice.

D in i t r o f e n o l a t u l d e c a lc iu , se o b ţin e prin acţiu n ea carb o n atu lu i de calciu

asu p ra d in itro fen o lu lu i. Este m ai toxic d ecât d in itro fen o latu l de sodiu şi de aceea

este interzisă în tre b u in ţa re a lui p entru tra ta re a lem nului u tiliza t în construcţii de

c lăd iri, in d ife re n t de d es tin a ţie .

F e n il f e n o la t u l d e s o d iu C 6 H 5 - C 6 H 4 O N a , se o b ţin e din oxidifenil tehnic

(insolubil în a p ă ) prin tra ta re a acestuia cu sodă caustică în soluţii apoase. A re doza

lim ită a p ro x im a tiv 0 ,3 5 şi coeficientul de to x ic ita te 2 ,0 . Se u tilizează sub fo rm ă de

soluţii de c o n c e n tra ţie 2 -3 % sau la c o n cen traţie m ărită ( 5 - 1 0 % ) după procedeul

"tra ta re a intensă cu su b s ta n ţe an tisep tice la um ed". A vând în v e d e re cap acitatea

redusă de p ă tru n d e re a an tisepticului în le m n , este indicat procedeul de im p re g n a re

prin băi calde şi reci.

P e n t a c lo r f e n o la t u l d e s o d iu C 6 C U O N a . A re o to x ic ita te ech ivale n tă cu a

fe n ilfe n o la tu lu i de sodiu.

D in it r o c r e z o lu l este un an tisep tic fo a rte toxic pentru ciuperci şi insecte.

C lo r n a f t a lin a . N afta lin a p o ate ad iţiona m a x im u m 2 ato m i de clor conducând

la o serie de produşi de su b stitu ţie. Produşii cloruraţi se folosesc ca insecticide

m o d ern e.
A ld e h id a f o r m ic ă . Soluţia de 4 0 % (fo rm a lin a sau fo rm o lu l) s erveş te ca

d e z in fe c ta n t pentru m icro o rg a n ism e şi ciuperci de casă. În lem n p ă tru n d e până la

1 -2 m m .

c) A n tise p tic e organ ice crista lin e

A n tisep ticele m o d ern e sun t s u b s ta n ţe organice fo a rte to xice, şi se pot folosi

la c o n servarea lem nului num ai în soluţii organice. Ele se aplică după aceleaşi

principii ca şi a n tis e p tic e le u leioase p uternice.

O x id if e n ilu l, este un an tisep tic nou, de m a re to x ic ita te , cu doza lim ită 0 ,4 5

şi coeficientul de to x ic ita te 1 ,4 . Se utilizează num ai p entru protecţia construcţiilor

de lem n d esco p erite, sub fo rm ă de soluţie în tr-u n so lven t o rganic (p etro l la m p a n t,

ulei v e rd e , te re b e n tin ă ). D upă v o la tiliza re a so lven tu lu i, în lem n ră m â n e oxidifenilul

care e ste lavab il, nevolatil şi nu corodează m e ta le le .

T e n t a c lo r f e n o l u l , este solubil în petrol (p ân ă la 5 % ) , iar în co n cen traţii de

2 ,4 % se fo lo seşte ca an tisep tic îm p o triv a ciupercilor şi insectelor. Se aplică prin

p u lv e riz a re , im ersie sau p en sulare. D izo lv a t în solvenţi p etrolieri (b en zin ă de

e x tra c ţie , w h ite s p irt) p re zin tă a v a n ta ju l că după ap licare s u p ra fe ţe le de lem n sunt

lipsite de p ete.

DDT (d ic lo r d ife n iltr ic lo r m e ta n ). D .D .T .-u l a re acţiu n e în co m b a te re a

d ă u n ă to rilo r avân d o a cţiu n e toxică co m p lexă. Prin em u lsio n area D D T -u lu i în apă cu

adaos de e m u lg a to r se obţin c o n c e n tra te e m u ls io n a te după re ţe ta : 2 5 % D D T, 7 %

e m u lg a to r şi 6 8 % ap ă. A lt m ijloc este p u lverizarea de D D T pe o b iectele care

treb u ies c p ro te ja te .

2 . A n t is e p t ic e a n o r g a n ic e

a) A n tise p tic e a n o rg a n ice so lu b ile în apă

F lu o r u r a d e s o d iu ( N a F ) , se prep ară din criolit [AlF 6 ]N a 3 şi NaOH to p it şi se

p rezin tă sub fo rm ă de cristale te tra g o n a le sau cubice, a lb e, solubile în apă şi parţial

solubile în alcool etilic.

C oeficientul de to x ic ita te al fluorurii de sodiu pure, se consideră d re p t u n ita te

(d o za lim ită fa ţă de g re u ta te a lem nului uscat este 0 ,6 5 % ). Este un an tisep tic

destul de p u tern ic folosit îm p o triv a ciupercilor de casă. Se utilizează în soluţii

ap o ase în co n cen traţii de 3 %, sau sub fo rm ă de p ra f având o fin e ţe


c o re s p u n ză to a re sitei de 4 0 0 o c h iu ri/c m 2 şi s erveş te la im p re g n a re a u rm ă to a re lo r

specii lem n o ase: pin, m olid, s te ja r, fag . P ătru n d e bine în lem n cu o u m id ita te de

p este 4 0 - 5 0 % , nu a re m iros, nu atacă lem nul şi nici m e ta le le , nu este volatilă şi

in fla m a b ilă .

Pentru ec o n o m ie , se fo loseşte şi în com binaţii cu a lte adaosuri an tisep tice

(flu o ro silicat de sodiu, d in itro fen o l, e tc .). Îşi p ierde c a lită ţile an tis e p tic e în co n tact

cu v a ru l, cim en tu l şi carb o n atu l de calciu.

Fluorura de sodiu p re zin tă însuşiri deo seb ite ca: s ta b ilita te , la v a b ilita te

redusă şi o m a re c a p c ita te de difuzie în lem n. S o lu b ilitatea ei în apă este de 4 ,5 6 %

la 16 OC. Fluorura de sodiu p o ate fi folosită la im p re g n a re prin procedeul osm ozei.

Se fo lo seşte la im p re g n a re a tra v e rs e lo r şi a schelelor din lem n.

C o n cen traţii mici nu in flu e n ţe a ză caracte risticile fizico -ch im ice ale lem n u lu i,

d a r c a n tită ţi m ai m ari de flu o ru ră de sodiu coboară valo rile caracte ristice iniţiale ale

m a te ria lu lu i.

A d ău g area b icro m atu lu i de potasiu duce la fo rm a re a crom ocriolitei insolubile,

greu de sp ălat. Acest procedeu se în tre b u in ţe a z ă pentru co n servarea lem nului

d e s tin a t co n stru cţiilo r în a e r liber.

Un d e z a v a n ta j al fluorurii de sodiu şi a a lto r săruri solubile este că lem nul

tre b u ie să le absoarbă cu apa şi ca u rm a re el se um flă.

F lu o r o s ilic a t u l d e s o d iu ( N a 2S iF 6 ) se foloseşte cu adaos de sodă calcinată

sau a lte alcalii p en tru a fo rm a flu o ru ră de sodiu în soluţie. Fluorosilicatul de sodiu

e s te m ai puţin toxic d e c â t flu o ru ra de sodiu. Pentru p rotecţia lem nului se foloseşte

în soluţie de conc. 2 % . A v a n ta je le utilizării lui constau în preţul de cost redus.

F lu o r o s ilic a t u l de m a g n e z iu (M g S iF 6 ). Este un an tisep tic puternic

e c h iv a le n t cu flu o ru ra de sodiu, este uşor solubil în apă (p ân ă la 2 6 % ) şi se

u tilize ază în aceleaşi conc. Ca şi flu o ru ra de sodiu ( 3 - 4 % )

F lu o r o s ilic a t u l d e z in c ( Z n S iF 6 ) , a re ap ro a p e aceeaşi to x ic ita te (coef. De

to x ic ita te 0 ,7 ) ca şi fluorosilicatul de m agneziu şi flu o ru ra de sodiu. Se po ate folosi

în practică sub fo rm ă de soluţii cu o c o n c e n tra ţie de 4 ,5 - 5 % sau 1 0 -1 4 % .

A m e s te c u l d e f lu o r u r ă d e s o d iu şi f lu o r u r ă d e a m o n iu . Se o b ţin e în

u rm a reacţiei ch im ice a fluorosilicatului de sodiu cu am o n iac de 2 4 % . A ntisepticul

re z u lta t este o soluţie ap oasă incoloră de flu o ru ră de sodiu, a m e s te c a tă cu flu o ru ră

de am o n iu în p ro p o rţie de 1 :1 ,7 . A re o m a re to x ic ita te (do za lim ită 0 ,2 - 0 ,3 % şi

coef. D e to x ic ita te până la 3 ). P ătrund e bine în lem n şi este higroscopic şi

n e in fla m ab il. Se lucrează cu soluţii de 2 - 4 % până la 10 % .


S u lf a t u l de c u p ru (C u S O 4 5 H 2O ) , se utilizează prin procedeul de

im p re g n a re în p ro fu n zim e sau procedeul de înlo cu ire a sevei. Cu a ju to ru l presiunii

h id ro statice c re a te prin e se za re a unui re ze rv o r la în ă lţim e , se introd uce soluţie de

C uS O 4 tim p d e 8 - 1 4 zile, în tr-u n buştean p ro asp ăt, cu sevă şi n ecojit până ce

a ceasta picură la ce lălalt c ap ăt. Se reco m an d ă pentru lem nul de brad şi m olid.

V a ria n te le m ai noi p resu p u n e o b ţin e re a unei presiuni hidrostatice cu aju to ru l

p o m p elo r. Este un an tisep tic de p u te re m ed ie (doza lim ită 3 ,6 şi coef. De to x ic ita te

0 ,2 ) . Se FOLoseşte ca d e z in fe c ta n t pentru c o m b a te re a ciupercilor, la construcţiile

a ta c a te de ciu p erci, la în d e p ă rta re a lem nului p u tred . Se lucrează cu soluţii de 5 ­

10% şi se aplică şi la im p re g n a re a stâlp ilo r şi a tra v e rs e lo r , pentru pro tecţia

co n stru cţiilo r contra o rg a n is m e lo r m arin e.

C lo r u r a d e s o d iu , c lo r u r a d e v a r - sun t an tisep tice slabe.

C lo r u r a m e r c u r ic ă ( H g C l 2 ) este solubilă în solvenţi organici şi creo zo t, fiind

un an tisep tic p u tern ic însă fo a rte toxic pentru o rganism ul um an de aceea a re o

a p lic a b ilita te lim ita tă . Doza lim ită pentru b u re te le de casă es te 0 ,0 1 % iar pentru

m ucegai de 0 ,0 0 9 % . În c o n servarea lem n ului se foloseşte cu soluţie apoasă cu o

c o n c e n tra ţie de 0 ,7 % , a ceasta în cazul tra tă rii stâlp ilo r prin procedeul im p reg n ă rii.

C o m p u ş ii a r s e n iu lu i. P rintre insecticidele şi fu ngicid ele m o d ern e care se

în tre b u in ţe a z ă as tă zi, se n u m ă ră r p en tao xid u l şi trio xid u l de ars e n , arsen iatu l de

p lu m b , m e ta a rs e n ia tu l de zinc, săru rile de calciu şi sodiu ale acizilor atsenic şi

arsenios. Com puşii arseniului sunt fo a rte toxici (0 ,1 g trio xid de arsen este doza

letală p entru o m ) de aceea se folosesc ăn condiţii speciale.

a. T r io x id u l d e a r s e n ( A s 2O 3 ) . Trioxidul de arsen (an h id rid a arsen io asă )

este o p u lb ere albă cu o so lu b ilitate 1 ,6 % în apă rece şi 9 ,5 % în apă caldă. Este

un an tis ep tic cu re z u lta te s a tis fa c a to a re , u tiliza t la im p reg n ări speciale (conc. Lim ită

de im p re g n a re 1 ,1 5 % ) .

b. A r s e n ia t u l d e c a lc iu C a 3 (A s O 4 ) 2 , este o p ulbere fină de cu loare cen uşiu-

închisă şi se fo lo seşte cu adaos de sulf, uleiuri m in e ra le şi nu se a m estec ă cu

fluorosilicatul de sodiu.

c. A c e to -a r s e n ia tu l de c u p ru (v e r d e le de P a r is ) ( C u O .A s 2O 3 ) 3 .

C u ( C 2 H 3 O 2 ) 2 , se p rezin tă sub fo rm ă de pu lbere m icro cristalină, de cu lo are v e rd e ,

insolubilă în ap ă. C o n ţin e 4 2 % As şi 2 4 % Cu sau 5 2 -5 3 % As2O 3 şi 2 8 - 3 0 % CuO. Se

aplică şi sub fo rm ă de peliculă.

A r s e n ia t u l d e p lu m b ( P b 3 (A s O 4 ) 2 co n ţin e 2 0 % As. A n tisep ticele se pot

introduce în stru c tu ra lem nului şi prin procedeul cu vid şi presiune.


b) A n tise p tic e a n o rg a n ice g azoase

A n tisep ticele sub fo rm ă de g az su n t folosite pentru c o m b a te re a m ucegaiului

din d e p o zite şi locuinţe, c ât şi contra in sectelor şi ciupercilor care atacă lem nul.

Folosirea acesto r an tise p tic e necesită în a fară de condiţiile g e n e ra le şi o serie de

condiţii speciale le g a te de s ta rea de a g re g a re sub care acţio n ează:

a ) să se tra n s fo rm e uşor din sta re a solidă sau lichidă în s tare gazoasă

b) să a c ţio n eze în tim p scurt şi să fie e v a c u a te rapid şi în în tre g im e din lem n

şi în căp eri

B io x id u l d e s u lf. Se p rep ară prin p ră jire a p iritelor

4 FeS 2 + 11 O 2 ^ 2Fe2O3 + 8 SO 2

Este un g az incolor cu punct de fie rb e re - 1 0 OC, solubil în a p ă , este un

an tis ep tic p u tern ic folosit p entru d istru g erea b acteriilo r şi ciupercilor. La distru g erea

ciupercilor de casă, p entru 1 m 3 tre b u ie să se ardă cca. 1 00 g sulf.

H id r o g e n u l s u l f u r a t ( H 2S ) . Este un gaz solubil în a p ă , soluţia având un

c a ra c te r acid. A re p ro p rie tă ţi fungicide.

A r s in e le su n t com puşi ai arsenului ca de ex: m etil arsina CH 3A sH 2, d im etil

arsina (C H a ^ A sH , etc. La cald se descom pun uşor şi p ă tru n d e rapid în lem n.

c) A n tise p tic e com binate (m ixte)

1. U r a l it u l , este un a m e s te c com pus din 8 5 % NaF şi 15 % dinitrofenol

teh n ic. Este puţin solubil în apă şi a re doza lim ită 0 ,5 iar coef. de to x ic ita te 1 ,2 . Se

în tre b u in ţe a z ă sub fo rm ă de soluţie 3 % pentru im p re g n a re a tra v e rs e lo r şi tra ta re a

stâlp ilo r de te le c o m u n ic a ţii. În tre b u in ţa re a u ralitu lui se face în soluţii ap oase şi

p aste a n tis e p tic e , cu a d ă u g a re de sodă c alcin ată, care tra n s fo rm ă din itro fen o lu l în

sare alcalină.

2. T r i o l i t u l , a re co m p o ziţia fo rm a tă din flu o ru ră de sodiu 7 3 % , d initrofenol

18% şi c ro m a t de sodiu 9 % . Se prezin tă ca o pulbere g a lb e n -p o rto c a lie , care

d a to rită p reze n ţe i cro m a tu lu i de sodiu nu corod ează m e ta le le . Este un an tisep tic

p u tern ic avân d doza lim ită 0 ,5 4 şi coef. de to x ic ita te 1 ,2 . Se foloseşte cu adaos de

sodă calc in a tă , în special p entru im p re g n a re a sub presiune a tra v e rs e lo r.

3. C u p r in o lu l, e ste o soluţie de n a fte n a t de cupru - zinc şi fier. A re o

v a lo a re fungicidă şi p u te re de p ă tru n d e re m ai mică d e c â t creo zo tu l. C ondiţiile

teh n ice:
D e n s ita te a relativă la 2 0 OC 0 ,9 2 5

In fla m a b ilita te 105

V îsco zitate cP

- la 2 0 OC m ax 5

- la 5 0 OC m ax 2 ,2

- la 9 0 OC m ax 1 ,2 5

Se u tilize ază la noi în ţa ră la im p re g n a re a tra v e rs e lo r de fag pentru calea

fe ra tă .

S a r e a B o lid e n , este com pus din acid arsenic, a rs e n ia t de sodiu şi d icro m at

de sodiu în soluţie ap o asă. Lem nul cojit se tra te a z ă la 5 0 OC cu o soluţie apoasă de

b ic ro m at de sodiu, a rs e n ia t de sodiu şi acid arsenic în p re ze n ţa sulfatului de zinc

când se fo rm e a z ă în stru c tu ra lem nu lui tr a ta t un a rs e n ia t de crom şi zinc incolubil.

S o lu ţ ie p e b a z ă d e A s -Z n . Se prep ară soluţii apoase care conţin a rs e n ia t de

sodiu, N a 3AsO 4, acid arsenic H 3AsO 4 , su lfat de zinc, Z n S O 4 . Aceste soluţii sunt

în tre b u in ţa te p en tru im p re g n a re a lem nului în p ro fu n zim e.

3 . P a s t e a n t is e p t ic e

Pastele a n tise p tic e se în tre b u in ţe a z ă în scopul conservării bu şten ilo r, sau a

lem nului d e s tin a t p entru u n ele construcţii m asive, de re zis te n ţă , care nu vin în

co n tact cu u m id ita te a din a tm o s fe ră sau din sol. Pastele m en ţin u m id ita te a n atu rală

a le m n u lu i, opresc p ă tru n d e re a din e x te rio r a aerului şi fac im posibilă d e zv o lta re a

ciupercilor. Se u tilizează fie prin pen su lare fie sub fo rm ă de b an d aje.

C ondiţiile pe care tre b u ie să le în d ep lin ească p astele a n tisep tice sunt:

- să a d e re bine la le m n , să nu crape şi ca u rm a re să nu se desprindă

de pe su p ra fa ţa pe care au fost depuse

- să fo rm e z e un s tra t izolator

- să nu se topească uşor

- să se aplice uşor şi să fie econom ic.

Din punct de v e d e re al com poziţiei şi e fic a c ită ţii, ele se pot îm p ă rţii în:

a ) Paste calde - pe bază de b itu m (p u n c t de to p ire 5 0 - 6 0 OC ) sau sm o ală,

c o m b in a te cu e le m e n te to xice (fenoli şi c re o zo t).

b) Paste reci - em ulsii de gudron sau păcură. D upă conţinutul de an tisep tic

ra p o rta t la u m id ita te a de su p ra fa ţă tr a ta tă , se utilizează trei tip u ri de

p aste, şi a n u m e :
1. Paste tip I, la care consum ul de NaF v a ria ză de la 100 până

la 1 5 0 g /m 2.

2. Paste tip I I , la care consum ul de an tisep tic v a ria ză de la

2 0 0 până la 3 0 0 g /m 2.

3. Pasta tip I I I , cu un consum m ă rit de an tisep tic şi a n u m e de

la 3 5 0 până la 5 0 0 g /m 2.

Pastele tip I I sînt d e s tin a te pentru b a n d a ja re a pilonilor sau a stâlp ilo r pe

în tre a g a ad în cim e d e p ă tru n d e re a acesto ra în p ă m â n t. Aici b a n d a je le cu paste se

aplică în două s tra tu ri la p a rte a sup erio ară a stâlp ilo r care intră în p ă m â n t.

C lasificarea după care se face şi d escrierea p astelo r, a re în v e d e re liantul

u tiliza t (in d ife re n t dacă este vo rba de paste tip I, I I şi I I I ) .

P a s t e a n t is e p t ic e e x t r a c t iv e . S u n t m a te ria le de b ază, care se folosesc în

scopul protecţiei s e m ifa b ric a te lo r şi produselor fin ite de lem n contra acţiunii d irecte

a p recip ita ţiilo r atm o s fe ric e . Aceeaşi grupă de paste p o ate fi folosită cu succes,

p entru b a n d a ja re a e le m e n te lo r de lem n , care se ingroapă în p ă m â n t.

T a b e lu l 4 . 1 . C o m p o z iţ ia p a s t e lo r a n t is e p t ic e e x t r a c t i v e

Tipul NaF, % Fluorosilicat


E xtracte de leşii Na2CO3, Făină A pă,
p astelo r de N a, % bisulfitice % de %
rezid u ale sau tu rb ă ,
b orhot de spirt %
1. E x tra c tiv e pe bază de flu o ru ră de sodiu şi făină de tu rb ă

Tip I 23 - 29 - 4 42

Tip I I 40 - 26 - 4 30

2. E x tra c tiv e pe bază de flu o ro silicat de sodiu cu sodă fără făină de tu rb ă

Tip I - 30 30 - - 40

Tip I I - 35 35 - - 30

3. E x tra c tiv e pe bază de flu o ro silicat de sodiu, cu sodă şi făină de tu r bă

Tip I - 20 20 16 4 40

Tip I I - 27 19 25 4 25

Aşa cum rezu ltă din acest tab el p astele conţin d re p t liant e x tra c t de leşii

bisulfitice re zid u a le sau b o rho t de sp irt şi antisepic flu o ru ră de sodiu sau

flu o ro silicat de sodiu.


P r e p a r a r e a p a s t e i p e b a z ă d e N a F . În apă fie rb in te se in troduce e x tra c t

de leşii bisulfitice rezid u a le şi se am estec ă până la o m o g e n iza re a co m p letă. Apoi,

c o n tin u â n d u -s e a m e s te c a re a fă ră în tre ru p e re , se ad au g ă antisepticul şi la sfârşit

făin a de tu rb ă . Soluţia de e x tra c t de leşii bisulfitice rezid u ale sau de borhot de spirt

se p o ate preg ăti şi la rece, p u n â n d u -s e din tim p (cu 2 4 h în a in te ) în apă în călzită

bucăţile de m a te ria l.

P re p a ra re a p a s te i pe bază de f lu o r o s ilic a t de s o d iu cu sodă.

Fluorosilicatul de sodiu m ă c in a t şi c e rn u t reacţio n ează m ai în tâi cu soda în apă

caldă ( 7 0 - 8 0 OC ). În c o n tin u a re se introduce în soluţie e x tra c tu l d izo lvat în apă.

T e m p e ra tu ra am estec u lu i tre b u ie m e n ţin u tă co n stan t în tre 4 0 - 5 0 OC.

În cazul în care p stele de tip I I cap ătă o consistenţă prea m a re (când sînt

lăsate m ai m u lt tim p ), se va adăug a o mică c a n tita te de apă 5 -8 % sub a g ita re .

În cazul folosirii soluţiilor de leşii bisulfitice re zid u a le , fluorosilicatul de sodiu

se ad au g ă d ire ct în acestea după care se aduce în m ediu tre p ta t c a n tita te a

necesară de sodă. Pastele tip I şi I I se aplică cu pensula în tr-o singură rep riză.

Atunci când la o b ţin e re a pastei tip I se foloseşte în locul fluorurii de sodiu

te h n ic e , to p itu ră de flu o ru ră de sodiu, pasta tre b u ie p re p a ra tă după re ţe ta pastei pe

bază de NaF. C onsum ul de to p itu ră fiind 3 0 0 g /m 2.

A plicarea pastelo r se face prin pen su lare când se d ep u n e un s tra t de 0 ,3 - 0 ,5

m m g ro s im e , o p e ra ţia e x e c u tâ n d u -s e în aşa fel în c â t lem nul să fie c o m p let aco p erit

fă ră a g lo m e ră ri de p astă. Pastele an tis e p tic e pot fi folo site pentru e le m e n te cu o

u m id ita te o ric ât de m a re . Nu se cere d e c â t ca s u p ra fe ţe le , m ai ales acelea râ n d u ite ,

v e rtic a le sau cu o în clin a re p ro n u n ţa tă să fie uscate suficient (p e n tru a se evita

scu rg erea p re p a ra tu lu i).

În tim p u l iern ii, lu crările de ap licare se pot face num ai la te m p e ra tu ra peste

+ 2 0 OC folosind m a te ria le în c ălzite până la 3 0 - 4 0 OC nu num ai în tim p u l iernii ci şi

v a ra . În locurile exp u se la u m id ita te , pasta e x tra c tiv ă ap licată pe lem n se va

acoperi după preu scare cu un s tra t de gudron de huilă sau se va înlocui cu pastă de

b itu m .

P a s t e a n t is e p t ic e d e a r g ilă . Conţin ca liant o argilă grasă de p ă m â n t în

a m e s te c cu e x tra c te de leşii bisulfitice rezid u ale iar ca an tisep tic flu o ru ra de sodiu

sau flu o ro silicat de sodiu. P astele argiloase sânt puţin lavab ile ca şi cele e x tra c tiv e .

A v a n ta ju l principal al p astelo r argiloase este că nu produc p recip itare

d eo a re ce g re u tă ţile specifice a p a re n te ale argilei şi ale an tisepticu lui sunt ap ro ap e

identice.
T a b e lu l 4 . 2 . C o m p o z iţ ia p a s t e lo r a n t is e p t ic e a r g ilo a s e

Tipul NaF, % Fluorosilicat


E xtracte de leşii Na2CO3, Argilă A pă,
p astelo r de N a, % bisulfitice % g rasă, %
rezid u ale sau %
borhot de spirt
1. Pastă argiloasă pe bază de flu o ru ră de sodiu

Tip I 30 - 3 - 27 40

Tip I I 35 - 3 ,5 - 3 1 ,5 30

2. Pastă argiloasă pe bază de fluorosilicat de sodiu cu soc ă

Tip I - 20 3 20 13 44

Tip I I - 25 2 23 16 34

Pastele arg ilo ase s ân t folosite în construcţii civile şi ind u striale, a p ă ra te de

p rec ip ita ţiile a tm o s fe ric e prin în v e lito ri. La p re p a ra re a p astelo r an tisep tice arg iloase

se respectă indicaţiile p entru paste e x tra c tiv e ţin â n d u -s e seam a de u rm ă to a re le

prescripţii: - se va folosi o argilă g rasă, s o rtată p rin tr-o sită cu cel puţin 4 9 -1 0 0

o c h iu ri/c m 2 sau arg ilă s p ălată. Argila sau dispersia de argilă se va ad ău g a la sfârşit.

P a s t e a n t is e p t ic e b it u m in o a s e . Conţin ca liant bitum în am e s te c cu ulei

v e rd e iar d re p t an tis ep tic flu o ru ra de sodiu. C om poziţia este red ată în ta b elu l 4 .3 .

T a b e lu l 4 . 3 . C o m p o z iţ ia p a s t e lo r a n t is e p t ic e b it u m in o a s e

Tipul NaF, % B itum calitatea Ulei v e rd e , % Făină de tu rb ă , %


pastelo r III, %
Tip I 31 31 31 7

Tip I I 50 18 28 4

A ceste p aste s â n t re zis te n te la acţiu n ea apei a tm o sferice sau a u m id ităţii din

p ă m â n t şi de aceea se folosesc în special pentru protecţia lem nului în co n tact cu

a tm o s fe ra . Nu se reco m an d ă folosirea p astelo r b itu m in o ase pentru p rotecţia

lem nului de construcţii a fla t sub acoperiş.

P astele b itu m in o a se se pot aplica pe le m n , in d ife re n t de u m id ita te a acestuia

şi la orice te m p e ra tu ră a a e ru lu i. A plicarea lor se face în aceleaşi condiţii ca în

ca zu rile p re ce d en te .

P a s t e le a n t is e p t ic e a r g ilo - b it u m in o a s e , folosesc în ca lita te de lian t, argilă

grasă sau în am e s te c cu bitum de c a lita te a I I sau I I I , sau a lt produs de gudron.


T a b e lu l 4 . 4 . C o m p o z iţ ia p a s t e lo r a n t is e p t ic e a r g ilo - b it u m in o a s e

Tipul NaF, % A rgilă B itu m Lac pe bază de A pă,


p astelo r g ra să , %
ca lita te a I I , gudron de %
% h uilă, %
1. Pastă a rg ilo -b itu m in o a s ă pe bază de bitum

Tip I 26 28 10 - 36

Tip I I 35 - 3 ,5 - 30

2. Pastă a rg ilo -b itu m in o a s ă pe bază de lac de gudron de huilă

Tip I 23 16 - 13 48

Tip I I 25 20 - 16 39

P astele a rg ilo -b itu m in o a s e au o largă în tre b u in ţa re pentru pro tecţia lem nului

de construcţii a p ă ra te de p recip itaţiile a tm o s fe ric e , prin acoperişuri. La p re p a ra re a

p astelo r a rg ilo -b itu m in o a s e , se vo r respecta în m od s u p lim e n ta r u rm ă to a re le :

Mai în tâ i se va p rep ara un am e s te c e m u ls io n a t din argilă şi b itu m . În acest

scop arg ila se va a m es te c a cu a p ă , iar soluţia caldă o b ţin u tă se va tu rn a în tr-u n je t

s u b ţire p este b itu m , sub a g ita re en erg ică. D upă aceea se va tu rn a în vasul de

p re p a ra re flu o ru ră de sodiu puţin u d ată. Se p o ate utiliza în locul bitum ului un lac pe

bază de gudron de huilă.

C a p a c ita te a de ac o p e rire a p astelo r a rg ilo -b itu m in o a s e este m ai bună d ecât a

ce lo rla lte paste.

P a s t e a n t is e p t ic e d e s ilic a ţ i. În acest caz, liantul u tiliza t este silicatul de

sodiu, iar an tisep ticu l fluorosilicatul de sodiu. C o m poziţia p astelo r de silicaţi este

p re z e n ta tă în ta b elu l 4 .5 .

T a b e lu l 4 . 5 . C o m p o z iţ ia p a s t e lo r a n t is e p t ic e d e s ilic a ţ i

Tipul Fluorosilicat S ilicat de Ulei de creo zo t A pă, %


pastelo r de N a, % sodiu, % din cărb u n e,
%
1. Pastă an tisep tică de silicaţi

Tip I 15 65 1 19

Tip I I 20 79 1 -

La p re p a ra re a ac es to r paste se va ţin e seam a de u rm ă to a re le :

- Fluorosilicatului de sodiu puţin u m e zit, bine m ă c in a t şi c e rn u t, i se adaugă

ulei de creo zo t şi apoi silicat de sodiu sub a g ita re continuă.


- C o m p o ziţia g ata p re g ă tită tre b u ie să aibă o v îs co zitate a d e c v a tă pentru

ap licarea ei pe lem n . Atunci când vîsco zitatea este prea m a re se p o ate dilua cu apă

rece.

- P astele de silicaţi se v o r p rep ara la fa ţa locului fără în călzire. Ia rn a

p re p a ra re a se face în tr-o în c ă p e re încălzită la o te m p e ra tu ră de m in im u m + 1 0 OC.

4 . 4 . T e h n o lo g ia a p lic ă r ii s u b s t a n ţ e lo r a n t is e p t ic e

4 .4 .1 . L u c ră ri p r e g ă tito a r e p e n tru a p lic a r e a tr a ta m e n te lo r de

p r o t e c ţ ie

D e p o z it a r e a şi u s c a r e a le m n u lu i

În m a jo rita te a ca zu rilo r, pentru ap licarea pro ced eelo r de c o n servare, este

n ecesar ca lem nul să fie în prealabil uscat la a e r (cu excepţia procedeului prin

osm oză sau prin înlocuirea sevei pe la c a p e te ). În m od n o rm al, lem nul tre b u ie cojit

şi uscat până la u m id ita te a de echilibru în a e r liber ( 1 5 - 1 8 % ) , practic în să, se

accep tă p entru im p re g n a re şi u m id ităţi mai rid icate (p ân ă la 2 5 % ) , deo rece unele

procedee de tr a ta r e nu sâ n t în flu e n ţa te n e g a tiv în tr-o m ăsură prea m a re de

u m id ita tă ţi de până la 2 5 % . P rezen ţa unei c a n tită ţi prea m ari de apă (p e s te 3 0 % )

in flu e n ţe a ză de regulă n e g a tiv difuzia su b s ta n te lo r a n tisep tice în stru ctu ra lem nului.

Uscarea lem n u lu i se rea lize a ză prin stivuire. A şezarea rân d u rilo r de stive în

d e p o zit se fac e pe d irecţia de circulaţie a v ân tu lu i d o m in a t, în tre s tive lăsân d u -se

un spaţiu de cca. 1m p entru circulaţia aeru lu i.

Uscarea m a te ria le lo r lem n o ase d e s tin a te conservării se p o ate face şi în

uscătorii, unde procesul d ecu rg e mai p uţin , e v itâ n d u -s e astfel în fe c ta re a şi

răscoacerea lem nului care se produce uneori în tim p u l uscării în a e r liber.

A l t e p r e lu c r ă r i a le le m n u lu i î n a i n t e d e im p r e g n a r e

În a in te de ap licarea tra ta m e n te lo r de im p re g n a re , este recom andab il ca

pisele de lem n să fie p re lu c ra te c o m p let mai ales în cazul speciilor lem n o ase care

nu se im p reg n e a ză to ta l: m o lidul, brad u l, s te ja ru l, etc.

În cazul tra v e rs e lo r, acestea tre b u ie să fie fa s o n a te la dim en siuni e x a c te , iar

te ş itu rile c o res p u n ză to a re am p lasării p lăcu ţelo r de sub şine să fie e x e c u ta te de


asem enea de la în c e p u t, p entru a nu se în d e p ă rta tocm ai porţiu n ile bine

im p re g n a te , în cazul e x ec u tării lor u lterio are.

Stâlpii de răşinoase tre b u ie cojiţi în a in te de im p re g n a re (cu excepţia

m e to d e lo r care necesită p re ze n ţa cojii, de e x e m p lu : procedeul prin înlocuirea

s e v e i), în d e p ă rtâ n d u -s e c o m p let şi liberu l, până la prim ul inel anual.

În cazul speciilor lem n o ase greu im p re g n a b ile , pentru a m ări v ite za de difuzie

a su b s ta n ţe lo r a n tis e p tic e , au fost propuse d ife rite procedee de c re s ta re cu

fie ră s tră u l sau prin g ă u rire . Pentru stâlpii de m olid şi brad s-a p reco n izat un

procedeu de în ţe p a re la te ra lă (a d â n c im e de 2 0 -2 5 m m ). În ţe p a re a se face în

special în zona de la nivelul solului care este cea m ai p ericlitată la p u tre zire . Pentru

a realiza o m ai bună im p re g n a re a zonei co nstituită din d u ra m e n , în cazul

tra v e rs e lo r din lem n de pin, s-a în c e rc a t un procedeu care constă din e x e c u ta re a

unor tă ie tu ri, cu p ânze circulare de fie ră s tră u , pe o ad â n c im e de 2 ,5 cm (tă ie tu ri

p erp e n d icu la re pe fib re ) a m p la s a te la a n u m ite d istan ţe.

4 . 4 . 2 . P r o t e c ţ ia le m n u lu i p r in t r a t a r e la s u p r a f a ţ ă

T ra ta m e n tu l lem nului la su p ra fa ţă (p e n s u la re sau s tro p ire ) cu su b stan ţe

a n tis e p tic e se aplică în cazu rile în care acesta nu este expus în m a re m ăsu ră la

d e g ra d a re fiind necesară, aş a d a r, num ai o pro tecţie lim ita tă .

E ficacitatea e ste red u să, d eo arece orice c ră p ă tu ră cât de fin ă, a p ă ru tă

u lte rio r sau o d e g ra d a re m ecanică a stratu lu i superficial a n tis e p tiza t, d ezg o leşte

lem nul n e im p re g n a t, fă c â n d u -l a p t pentru in fectare.

În cazul folosirii produselor uleioase (g u d ro a n e , ulei de c reo zo t, c a rb o lin e u m )

p en tru a o b ţin e re z u lta te c o re s p u n ză to a re , este necesar ca lem nul să fie uscat sub

punctul de s a tu ra ţie a fibrei ( sub 2 5 % ).

Deşi v ite z a de d ifu zie cea mai m a re se rea lize a ză pe d irecţie longitudinală

(p a ra le lă cu axa fib re lo r), to tu ş i, practic, de im p o rta n ţă m ai m a re este difuzia

la te ra lă , şi a n u m e cea rad ia lă , care u rm e a ză ca m ă rim e după difuzia lo n gitudin ală.

A ceastă d ifu zie pe d ire cţie radială este explicabilă prin p rezen ţa celulelor de

paren ch im ale ra ze lo r m e d u la re , prin care s u b s ta n ţe le pot difuza în celu lele vecine

(în special în lem nul tâ rz iu ).

La lem nul uscat, difuzia a re loc re la tiv m ai uşor pentru soluţiile fo a rte d ilu a te ,

şi invers, la lem nul fo a rte u m e d , se obţin v ite z e de difu zie m ari cu soluţii mai

co n c e n tra te .
D upă B. Schulze gradul de n e te zire a su p rafeţei jo acă un rol im p o rta n t.

A stfel, s u p ra fe ţe le n e rin d e lu ite absorb o c a n tita te mai m a re de soluţii apoase sau

s u b s ta n ţe uleioase.

4 . 4 . 3 . I m p r e g n a r e a le m n u lu i p r in m e t o d a im e r s ă r ii

M etoda im p reg n ării constă în cu fu n d area in teg rală a lem nulu i fa s o n a t în

soluţia a n tisep tică uleioasă sau apoasă. M etoda se aplică în u rm ă to a re le v a ria n te :

i m e r s a r e de scurtă d u ra tă , i m e r s a r e p r e lu n g it ă şi , im e r s a r e d u b lă procedeu

cunoscut şi sub d e n u m ire a de băi cald e-reci.

a . I m e r s i a . Este procedeul cel m ai sim plu, înlocuind cu re z u lta te mai bune

tra ta re a prin p en su lare sau s tro p ire a lem n u lu i. D u ra ta im ersiei v a ria ză de regulă

în tre 5 min şi 15 m in. Procedeul se p o ate aplica la cald sau la rece, în cuve sau

re cip ien te deschise.

b. B ăi s im p le , de lu n g ă d u ra tă . Procedeul im ersării p re lu n g ite în tr-o

singură baie conduce la re z u lta te s u p erio are im ersiei fiind ap licat în practica

co n servării stâlp ilo r, tra v e rs e lo r sau a a lto r s o rtim e n te cărora li se cere o

d u ra b ilita te m ai rid icată. D u ra ta im ersării, care p o ate fi e fe c tu a tă la cald sau la rece

v a ria z ă de la c âtev a ore până la m ai m u lte zile şi ch iar s ă p tă m â n i. D ifuzia este de

reg u lă , cu a tâ t m ai bună cu cât d u ra ta m en ţin erii în baie este m ai m a re şi cu cât

te m p e ra tu ra soluţiei e ste m ai ridicată. De reg u lă, lem nul tre b u ie să fie uscat în a e r,

cu e v e n tu a le le cră p ă tu ri de uscare, în special în cazul speciilor greu im p reg n ab ile,

cazul m olidului şi bradului.

Acest procedeu sub d e n u m ire a de "k y a n iz a re " a p lic a t la im p re g n a re a stâlpilor

de răşinoase cu clorură m ercurică sau soluţii de NaF 4 % , clorură de zinc 5 % ,

pen taclo rfen o l 5 % , în m o to rin ă se e xecu tă în bazine de beton.

În a fa ră de b a zin e, in stalaţia m ai cuprinde: un re ze rv o r p entru p ăstrarea

so lu ţiei, vas p entru d izo lv are a p rod uselor, un co m p reso r de a e r pentru a g ita re a

soluţiei în baie, pom pe p en tru tra n s p o rtu l soluţiilor. Procesul tehnologic de

im p re g n a re p resu p u n e p arcu rg erea u rm ă to a re lo r e ta p e :

- se aşează în bazin buştenii p reg ătiţi pentru im p re g n a re , fix in d u -i cu grinzi

tran s v ers a l p entru a im piedica plutirea lor;

- se u m p le baia cu soluţia de im p re g n a re , se verifică periodic con cen traţia

soluţiei şi se re co n ce n trea ză dacă este necesar

In c o n v e n ie n tu l principal al procedeului îl constituie fap tu l că necesită o

d u ra tă re la tiv m a re de m e n ţin e re în baie a lem nului.


c. B ă i d u b le : c a ld e - r e c i. Procedeul este aplicabil a tâ t pentru soluţii ap o ase,

c â t şi p entru cele uleioase. Prim a baie se în călzeşte la te m p e ra tu ra m axim ă

ad m isib ilă (în fu n c ţie de n a tu ra soluţiei - p rodusele uleioase peste 1 0 0 OC ). În a

doua baie, în care se in tro d u ce apoi lem n u l, te m p e ra tu ra tre b u ie să fie cu 5 0 - 6 0 OC

m ai m ică, p en tru a re a liza , prin această scădere a te m p e ra tu rii, o s ta re de vacuum

p arţial în c a v ită ţile c elu lare. În cazul so luţiilo r apo ase te m p e ra tu ra acestei băi este

de 3 5 - 4 0 OC, iar în cazul celor uleioase m u lt m ai m are.

S -a m e n ţio n a t fap tu l că starea de vacu u m creată în lem n pusă m u ltă v re m e

num ai pe seam a rarefierii şi elim in ării p a rţia le a aerului din le m n , a re loc şi ca

u rm a re a schim bării ten siu nii v a p o rilo r din c a v ită ţile celu lare. Din analiza

fe n o m e n e lo r care au loc în acest caz, s-a v ă z u t că difuzia poate fi fa v o riza tă prin

ridicarea te m p e ra tu rii de în călzire în prim a baie şi d escreş te rea te m p e ra tu rii în baia

a d oua. În aceasta din u rm ă , te m p e ra tu ra nu tre b u ie să fie prea s c ăzu tă, pentru a

nu se m ări visc o zita te a im p re g n a n ţilo r (în special la cele u le io a s e ), fa p t care a r

acţiona n eg a tiv asupra d ifu ziei. T e m p e ra tu ra o p tim ă de lucru es te de 1 2 5 OC.

Im p re g n a re a se rea lize ază astfel: în prim a baie (b aia cald ă) piesele de lem n

s ân t m e n ţin u te până la în c ălzirea lor co m p letă şi a elim in ării apei şi aeru lu i din ele.

D u ra ta de tr a ta r e fiind fu n c ţie de g ro sim ea pieselor, de u m id ita te a acestora şi

te m p e ra tu ra de reg im .

D upă aceas tă e ta p ă , cu aju to ru l unui dispozitiv m ecanic, piesele sân t tre c u te ,

rapid în cea d e -a doua baie care conţine acelaşi im p re g n a n t ca şi prim a baie,

te m p e ra tu ra fiind însă cu 5 0 - 6 0 OC m ai scăzută. În această baie piesele se m enţin

până ce aju n g prin răcire la te m p e ra tu ra de reg im , tim p în care se rea lize a ză şi

s ta re a de vacu u m în in terio r.

M etoda p o ate fi ap licată în trei v a ria n te : două băi şi un singur re ze rv o r de

a lim e n ta re (v a ria n ta 1 ), o baie şi două re ze rv o a re de a lim e n ta re (v a ria n ta 2 ) sau o

singură baie şi un singur re z e rv o r (v a ria n ta 3 ).

În prim a v a ria n ta , în tim p u l procesului de im p re g n a re , m a te ria lu l lem nos este

d e p la s a t d in tr-o baie în c e a la ltă , a m b e le băi avân d s e rp e n tin e de în c ă lzire pentru a

se realiza două te m p e ra tu ri d ife rite .

În cel d e -a l doilea caz, piesele de lem n răm ân în aceeaşi baie sch im b ân d u -se

num ai soluţia de im p re g n a re .

În cea d e -a tre ia v a ria n tă , im p reg n an tu l se aduce la te m p e ra tu ra

c o re s p u n ză to a re băii reci prin răcire pe loc.

O v a ria n tă a procedeului o co n stitu ie în călzirea şi e v e n tu a l chiar uscarea

iniţială a lem nului în tr-u n câm p electric, cu a ju to ru l cu ren ţilo r de în a ltă fre c v e n ţă ,
în lo c u in d u -s e astfel baia caldă. După această fa z ă , care este de fo a rte scurtă

d u ra tă , lem nul p o ate tre c e d ire c t în baia a doua (b aia re c e ), în care d a to rită

scăderii te m p e ra tu rii şi a va cu u m u lu i c re a t, se realizează im p re g n a re a . A dsorbţia se

rea lize a ză num ai în aceas ta din urm ă fa ză . Procedeul prezin tă a v a n ta ju l că se

s cu rtează d u ra ta încălzirii (c â te v a o re ) şi uscarea se rea lize a ză de la centru spre

p eriferia pieselor de lem n , fără a cauza a p ariţia de tensiuni in tern e. A stfel, se poate

elim in a perioada de uscare n a tu rală sau artificială.

4 . 4 . 4 . I m p r e g n a r e a le m n u lu i în p ic io a r e

Im p re g n a re a se re alizea ză în v e d e re a o bţinerii unui lem n colorat precum şi

p entru p ro tecţia acestu ia co n tra p u trezirii şi a focului.

Procedeul constă în in tro d u cerea su b s ta n ţe lo r de im p re g n a re în a rb o re le viu ,

folosind fo rţa de ab so rb ţie a c o ro n am en tu lu i. Pentru a c e a s ta , s u b s ta n ţe le respective

se introduc prin orificii speciale p racticate în p artea in ferio ară a trun chiului

a rb o re lu i, în aşa fel în c â t să vină in co n tact cu seva ascen d en tă.

O p e ra ţiile care se ex ecu tă la ap licarea acestui procedeu în cazul arborelui în

picioare sânt:

- in elarea arb o relu i în picioare ( 3 0 - 5 0 cm )

- p racticare a unor can ale tra n s v e rs a le pe lă ţim ea alburnului

- fix a re a în aceste orificii a unor tu b u ri, le g a te de recip ien tele de a lim e n ta re

cu im p re g n a n t (re c ip ie n te le se suspendă de a rb o re ).

S o lu ţiile de im p re g n a re p ătrund astfel în a rb o re de unde sân t a n tre n a te de

sevă şi duse în v a s e le şi tra h e id e le lem nui.

D ia m e tru l ca n a lelo r in flu e n ţe a ză în m a re m ăsură c a n tita te a se soluţie ce

p o ate fi ab so rb ită de arb o re . Pentru m esteacăn:

- la 12 m m ^ c ap a c ita te a de ab so rb ţie 2 -3 L

- la 17 m m ^ c ap a c ita te a de ab so rb ţie 1 0 -1 5 L

- la 2 4 m m ^ c ap a c ita te a de ab so rb ţie 20 L

- la 3 4 m m ^ c ap a c ita te a de ab so rb ţie 4 0 L

S u sp en d area re z e rv o a re lo r se face la 1 ,0 -1 ,5 m , deasu p ra nivelului canalelo r.

A rb o rele ab so arb e nu m ai soluţiile p e rfe c te , fără suspensii. G radul de ad so rb ţie a

so lu ţiilo r d e p in d e şi de n a tu ra im p re g n a n ţilo r. A rborele continuă să absoarbă

s u b s ta n ţe to xice până la o p ierd ere to ta lă a fru n zelo r.

D u ra ta im p reg n ării e ste de 2 -3 zile, tim p în care a rb o re le ab so arb e c a n tita te a

prescrisă.
4 . 4 . 5 . I m p r e g n a r e a le m n u lu i p r in în lo c u ir e a s e v e i

Acest procedeu este folosit în specila pentru im p re g n a re a stâlp ilo r de

răşinoase cu soluţii de su lfat de cupru. Procedeul realizează o e lim in a re to ta lă a

sevei şi constă în u rm ă to a re le op eraţii:

Buştenii necojiţi adică cu coaja şi liberul in ta c te , se re te a ză pro asp ăt la

a m b e le cap e te . La unul din ca p e te se fixează un dispo zitiv etanş pe circu m ferin ţa

b u ştean u lu i.

Im p re g n a n tu l p ă tru n d e în d irecţia axială în lem n , înlocuind tre p ta t seva din

zona de a lb u rn , care e ste îm p in să a fară pe la capătul subţire. Im p re g n a re a se

te rm in ă în m o m e n tu l în care im p reg n an tu l a p a re la capătul su b ţire al buştenilor.

D u ra ta de im p re g n a re d ep in d e de lu ngim ea buştenilor. Practic pentru o presiune

h idrostatică de o a tm , se calculează o d u ra tă de circa 5 h pentru fiecare m etru de

bu ştean .

Procedeul tre b u ie ap lica t de p re fe rin ţă im e d ia t după secţio n area b uştenilor

sau cel m ai tâ rziu după 8 - 1 4 zile. În ultim ul tim p , în a fară de su lfat de Cu se mai

folosesc soluţii de: flu o ru ră de sodiu ( 2 ,9 % ) , trio lit precum şi am estec u ri de săruri

(flu o ru ra de potasiu 2 4 % + b icro m at de potasiu 3 0 % + a r s e n it de potasiu

3 1 % + c a r b o n a t de potasiu 1 4 % + d in itro fe n o l 1 % ).

D in tre p e rfec ţio n ă rile acestui procedeu e x p e rim e n ta t industrial se

m e n ţio n e a ză :

1. A plicarea v a cu u m u lu i la capătul su b ţire al buşten ilo r co n co m iten t

cu e x e c u ta re a presiunii la capătul gros.

2. Im p re g n a re a prin ap licarea de vacu u m la a m b e le ca p e te şi

c u fu n d area co n co m iten tă a buşteanului d eco jit în tr-o baie cu

soluţia de im p re g n a re .

3. Im p re g n a re a prin ap licarea de vacu u m la c a p e te , şi p resiune în

rest, în tr-u n cilindru de im p re g n a re închis.

4 . 4 . 6 . M e t o d a d e im p r e g n a r e a le m n u lu i p r in m e t o d a v a c u u m -

p r e s iu n e în c ilin d r u în c h is

M etoda es te cea m ai u tilizată până azi la co n servarea lem nului.

S u p e rio rita te a m eto d ei constă în posibilitatea realizării unei difuzii şi rep artiţii mai

bune a so lu ţiilo r a n tis e p tic e în m asa lem nului. T o to d a tă , se p o ate dirija şi controla
m ai sigur procesul de im p re g n a re în fu n cţie de gradul de pro tecţie u rm ă rit.

Procedeele e la b o ra te necesită în schim b instalaţii m ai costisitoare.

M etoda se aplicăprin tre i p rocedee, în fu n c ţie de felul în care se realizează

v ac u u m u l şi presiunea şi în fu n cţie de c a n tita te a de soluţie ce u rm ează a fi

im p re g n a tă .

P ro c e d e u l a b s o r b ţ ie i to ta le sau p ro c e d e u l B e t h e ll. Acest procedeu,

d e n u m it şi cu "celu le pline", constă în im p re g n a re a lem nului prin ap licarea unui

regim de va cu u m in iţial, u rm a t de d ep resiu n e. În acest scop lem nul se introduce

în tr-u n cilindru de im p re g n a re închis e rm e tic , tip a u to c la v ă , din care cu aju to ru l

unor p o m p e se e v ac u e a ză aeru l. În acest fe l, se elim in ă în p a rte şi aerul din

c a v ită ţile celu lare ale le m n u lu i, uşurând p ă tru n d e re a soluţiilor de im p re g n a re . După

un a n u m it tim p de la a tin g e re a vacu u m u lu i prescris (m in im 600 mm H g ),

m e n ţin â n d u -s e această s ta re de vacuum , se a d m ite în cilindru soluţia de

im p re g n a re , care în c o n tin u a re este c o m p rim a tă până la a tin g e re a presiunii de

regim 7 - 1 2 a tm . U tilizare a unor presiuni mai mici de 7 a tm , sânt în d e trim e n tu l

difuziei şi u n ifo rm ită ţii im p re g n ă rii, conducând to to d a tă la prelu n g irea excesivă a

d u ra te i de tra ta re . Presiuni m ai m ari de 25 atm nu s â n t, în gen eral ad m ise pentru

im p re g n a re .

F i g . 4 .1 . D i a g r a m a i m p r e g n ă r ii le m n u lu i p r in p ro c e d e u l a b s o r b ţ ie i
t o t a l e , u t iliz â n d s o lu ţ ii a p o a s e : 1-2 realizarea
vacuumului, 2-3 menţinerea
vacuumului, 3-4 restabilirea presiunii atmosferice prin absorbţia soluţiei în cilindru,
4-5 ridicarea presiunii lichidului, 5-6 menţinerea presiunii de regim, 6-7 scăderea
presiunii şi evacuarea lichidului.
S o lu ţiile de im p re g n a re sân t în c ă lzite în fu n c ţie de n atu ra a c e sto ra, în tre 60

şi 1 0 0 OC. Pentru soluţii uleioase te m p e ra tu ra este de 1 1 0 - 1 2 0 OC. În c o m p a ra ţie cu

c e le la lte p rocedee d u ra ta im p reg n ării es te m ai scurtă: 2 -3 h la tra v e rs e le de pin, 3 ­

5 h la stâlpii de pin, 6 -7 h la tra v e rs e de fag . În această v a ria n tă de lucru consum ul

de soluţie este re la tiv m a re şi nu po ate fi m icşorat fă ră a in flu en ţa u n ifo rm ita te a

im p re g n ă rii. Din acest m o tiv procedeul este aplicabil în special în cazul im p reg n ării

cu soluţii ap o ase. Pentru a d eveni econom ic procedeul şi în cazul s u b stan ţelo r

uleioase se re c u rg e, la u tilizarea unui d ilu a n t (d ilu a n t p e tro lie r), în special pentru

uleiul de creo zo t şi de a n tra c e n . Procedeul im p reg n ării to ta le ap licat în ţa ra noastră

cu ulei de creo zo t sau cu ulei de a n tracen se deo seb eşte de procedeul Bethell

p ro p iu -zis , prin ap licarea fin ală a unui vacu u m de aceeaşi v a lo a re (cca. 6 0 0 m m

H g ). V acu u m u l a re d re p t scop, p rin tr-u n proces de re fu la re , să p erm ită recu p erare a

unei părţi din im p re g n a n t a fla t în lem n şi care s -a r pierd e, scu rg ân d u -se u lte rio r pe

la c a p e te le tra v e rs e lo r, în balastrul de sub acestea.

F i g . 4 .2 . D i a g r a m a i m p r e g n ă r ii le m n u lu i p r in p r o c e d e u l a b s o r b ţ ie i
to ta le şi cu vacuum f in a l: 1-2 realizarea vacuumului, 2-3 menţinerea
vacuumului, 3-4 restabilirea presiunii atmosferice prin absorbţia soluţiei în cilindru,
4-5 ridicarea presiunii lichidului, 5-6 menţinerea presiunii de regim, 6-7 scăderea
presiuni, 7-8 golirea cilindrului, 8-9 realizarea vacuumului final, 9-10 menţinerea
vacuumului, 10-11 revenirea la presiunea atmosferică.

Acest procedeu se aplică în mod cu re n t pentru im p re g n a re a stâlp ilo r de

răşinoase cu su b stan ţe uleio ase, re a lizâ n d u -s e în cazul lem nulu i bine uscat la a e r

lib er, o im p re g n a re c o re s p u n zăto are a zonei e x te rio a re de circulaţie a sevei (p e o

lă ţim e de 0 ,5 - 1 ,5 c m ), nu însă a zonei c e n tra le ap ro a p e de m ăd u vă.


In fig. 4 .3 . se p re zin tă o in stalaţie de im p re g n a re p re v ă zu tă cu cilindru de

p reîn călzire şi m a n ip u la re a uleiului "b" a m p la s a t la un nivel su p erio r, faţă de

cilindrul de im p reg n are .

F ig .4 .3 . Instalaţie de impregnare cu cilindru de preîncălzire: a-cilindru de


impregnare, b-cilindru de încălzire, c-vas de măsură, d-rezervor de aer comprimat,
e-recipient de vid, f-condensator, g-pompă pentru lichide, h-pompă pentru aer, i-
pompă vid.

O p e ra ţiile teh n o lo g ice sunt u rm ă to a re le :

1. Din re z e rv o r se p o m p ează ulei în cilindrul de în călzire "b", p re v ă zu t cu

s e rp e n tin e p entru a b u r, s. În acest scop se deschid ro b in etele R 1, R2 şi R3 şi se

pune în fu n cţiu n e pom pa de c reo zo t, g. După u m p le re , ro b in etele se închid din nou.

2. După ce în cilindrul de im p re g n a re "a " s-a în c ă rc a t m a te ria lu l lem nos şi

in stalaţia a fo st închisă e rm e tic , se realizează vacu u m u l iniţial (6 0 0 m m H g ); în

acest scop se deschid ro b in etele R4 şi R5 şi se pune în fu n c ţiu n e pom pa de v id , i,

care este în leg ă tu ră cu cilindrul de im p re g n a re prin in term ed iu l vasului de vid , e şi

al co n d en sa to ru lu i, f. C on d en sato rul a re rolul de a reţin e vaporii de apă şi de a răci

aeru l scos din cilindru, înlesnind astfel realizare a vacu u m u lu i.

D upă tre c e re a tim p u lu i de m e n ţin e re a vacu u m u lu i se închid ro b in etele

resp ective şi se o p re şte pom pa.

3. Se tre c e uleiul de im p re g n a re în călzit din cilindrul, b, în cilindrul, a , prin

c ă d e re liberă şi sub v a c u u m . În acest sens, se deschid ro b in etele R2, R6, R3 şi la

sfârşit R7. După u m p lere a cilindrului de im p re g n a re , se închid to a te ro b in etele.

4 . S e în cep e c o m p rim a re a lichidului de im p re g n a re în cilindrul de im p re g n a re

în care scop, se deschid ro b in etele R 8, R9, R 10, R 1 1 , R 12 şi prin in term ed iu l


rezervo ru lu i de a e r c o m p rim a t ,d , se pune în fu n cţiu n e pom pa de a e r, b. Presiunea

se ridică până la v a lo a re a prescrisă ( 8 - 1 2 a tm ) şi se m e n ţin e până ce se realizează

a b so rb ţia de ulei p re v ă zu tă p entru s o rtim e n tu l de lem n care se im p re g n e a ză .

5. Se e v a cu ea ză uleiul din cilindrul de im p re g n a re , a tre c â n d u -l în cilindrul de

în c ă lzire , b. În acest scop se deschis şi ro b in etele R13 şi R3. Pentru d ep lasarea

uleiului se p o ate folosi şi aeru l c o m p rim a t, caz în care se deschid ro b in e te le R8, R15

şi se pune în fu n c ţiu n e co m presorul de aer.

6. V acu u m u l final se re a lize a ză , ca şi cel in iţial, deschizând ro b in etele R4 şi

R5 şi punând în fu n c ţiu n e pom pa de vid , i. R obinetele se închid după realizare a

vac u u m u lu i.

7. Se re s ta b ile ş te presiunea în cilindrul de im p re g n a re prin deschiderea

ro b in etu lu i R7.

8. S e go leşte cilindrul de uleiul re c u p e ra t prin deschiderea robinetulu i de

scu rg ere R 14.

P r o c e d e u l a b s o r b ţ ie i l i m i t a t e

Acest procedeu cunoscut şi sub d e n u m ire a de Ruping, după n u m ele

a u to ru lu i, conduce la o ab so rb ţie m ai redusă şi a n u m e la c a n tita te a strict necesară

im p re g n ă rii p e re ţilo r celu lari, c a v ită ţile elu lelo r ră m ân ân d g o ale la sfârşit. În felul

acesta im p re g n a re a ră m â n e c a lita tiv co re s p u n ză to a re , e lim in â n d u -s e c a n tita te a de

im p re g n a n t a fla tă în exces, prin folosirea aeru lu i sub presiune introdus iniţial în

lem n . Procesul se d esfăşo ară ca şi în cazul procedeului d e n u m it dublu Ruping după

cum u rm e a ză :

La în c e p u t, lem nul introdus în cilindrul de im p re g n a re este supus la o

p resiune cu a e r c o m p rim a t de 1 -4 a tm , pentru o d u ra tă de cca. 30 m in. În

c o n tin u a re , fă ră a în tre ru p e sau reduce p resiu n ea, se intro duce lichidul de

im p re g n a re până la u m p le rea cilindrului, ridicând presiunea până la v a lo a re a

prescrisă ( 7 - 8 a tm ). D u ra ta m en ţin erii presiunii se reg lează în fu n cţie de absorbţia

n ecesară. Se reduce apoi presiunea până la ze ro , se e v acu ea ză lichidul şi se

cre ea ză un va cu u m final în cilindrul de im p re g n a re (6 0 0 m m Hg, tim p de cca. 15

m in ). D a to rită presiunii in iţiale de 1 -4 a tm , aerul a fla t în c a v ită ţile celu lare ale

lem n u lu i se g ăse ş te p arţial c o m p rim a t în m o m e n tu l în care soluţia de im p re g n a re

în cep e să p ătru n d ă în lem n . În felul acesta, se creează o ten s iu n e de vapori care, la

s fârşit, când se evac u e a ză im p re g n a n tu l, prin re la x a re refu lează surplusul de lichid

a fla t în c a v ită ţile lem n u lu i. La aceasta co n trib u ie şi vacu u m u l fin a l, re a liza t după
e v a c u a re a lichidului. În felul acesta, în lem n ră m â n e num ai lichidul care a pătruns

în pereţii celulari sau care udă s u p ra fe ţe le in te rio a re ale acestora.

Procedeul e s te eco n o m ic, re d u cân d u -se considerabil consum ul de creo zo t,

fă ră a m icşora ad â n cim ea d e difu zie şi u n ifo rm ita te a im p reg n ării. Dacă procesul se

re p etă se rep e tă se n u m e ş te „dublu Ruping". R ep etarea ciclului a re d re p t scop

îm b u n ă tă ţire a difuziei şi re p a rtiţie i uleiului de creo zo t în lem n.

F ig .4 .4 . D ia g r a m a i m p r e g n ă r ii le m n u lu i c u u le i d e c r e o z o t p r in
p r o c e d e u l a b s o r b ţ ie i l i m i t a t e , r e p e t a t ă ( d u b lu R u p in g ): 1-2 realizarea
presiunii iniţiale a aerului, 2-3 menţinerea presiunii iniţiale a aerului, 3-4
introducerea uleiului si ridicarea presiunii, 4-5 menţinerea presiunii uleiului, 5-6
revenirea la presiunea atmosferică, 6-7 golirea cilindrului, 7-8 realizarea
vacuumului, 8-9 menţinerea vacuumului, 9-10 revenirea la presiunea atmosferică
(procesul se repetă).

Lem nul uscat în a e r se intro duce în cilindrul de im p re g n a re 1 în care, după

în ch id erea etan să a cap acu lu i, se creează cu a ju to ru l pom pei de a e r P1 presiunea

iniţială de a e r - 4 a tm . Aceeaşi presiune se g ăseşte şi deasu p ra lichidului de

im p re g n a re din vasul ta m p o n 2 a m p la s a t de regulă la un nivel su p erio r, caz în care

v e n tile le V 1 , V 2 şi V 3 su n t deschise (Fig. 4 .5 .)

În a m b e le v a se , 1 şi 2 presiunea fiind e g a lă , lichidul de im p re g n a re se

d ep la se ază n um ai d a to rită d ife re n ţe i de nivel. În faza u rm ă to a re , se închid v e n tile le

V 4 , V 5 şi se deschide v en tilu l V 6 prin care uleiul de creo zo t, p resat cu pom pa P2,

tre c e din vasul de m ăsu ră 3 în cilindrul de im p re g n a e 1. C reşterea presiunii

continuă până la a tin g e re a valorii de regim (8 -1 4 a tm ) şi până la realizare a

ab so rb ţiei uleiului indicată de vasul de m ă s u ră , prin in d icato arele de nivel.


F ig .4 .5 . Instalaţia de impregnare a lemnului cu ulei de creozot

P r o c e d e u l a b s o r b ţ ie i s e m i - l i m i t a t e

Acest procedeu se c a ra c te rize a ză prin lipsa perioadei iniţiale de c o m p rim a re a

aeru lu i în cilindrul de im p re g n a re , procesul începând prin u m p lerea cilindrului cu

soluţie sub p resiune a tm o s fe ric ă . Se ridică apoi presiunea lichidului până la

presiunea de lucru (a e ru l din c a v ită ţile celu lare fiind c o m p rim a t) după care u rm ează

e v a c u a re a lichidului din cilindru si realizare a vacu u m u lu i final. În acest fel, d a to rită

v ac u u m u l fin a l, o p a rte din excesul de im p re g n a n t es te re fu la tă , red u cân d u -se

astfel ab so rb ţia - aeru l c o m p rim a t iniţial se d estin d e, îm p in g ân d excesul de ulei - .

R ecu p erare a este m ai redusă în c o m p a ra ţie cu cea re a liza tă prin procedeul

ab so rb ţiei lim ita te , lipsind perioada de c o m p rim a re iniţială a aeru lu i. Pe aceste

co n sid eren te ab so rb ţia se consideră s e m i-lim ita tă .

4 . 4 . 7 . I m p r e g n a r e a le m n u lu i p r in o s m o z ă

Procedeul cunoscut sub această d e n u m ire se bazează pe presiunea osm otică,

care ia n a ş te re în tre soluţia s u p ra s a tu ra tă ap licată sub fo rm a unei paste pe lem nul

um ed şi lem n . Presiunea o sm otică es te cu a tâ t m ai m a re cu cât con cen traţia sării

este m ai rid ic a tă , in flu en ţân d direct v ite za de d ifu zie. Procesul se aplică pe lem nul

v e rd e după co jire, u tilizâ n d u -s e o p astă, prin pen su lare u rm a tă de stivu irea pieselor

de lem n fără spaţii şi ac o p e rirea cu învelişuri im p e rm e a b ile (carto n g u d ro n a t). În

felul acesta se îm p ied ică uscarea lem nului. D u rata im p reg n ării 3 -4 luni.
F ig .4 .6 . D i a g r a m a i m p r e g n ă r ii le m n u lu i p r in p r o c e d e u l a b s o r b ţ ie i
s e m i - l i m i t a t e : 0-1 umplerea cilindrului cu lichid de impregnare, 1-2 ridicarea
presiunii, 2-3 menţinerea presiunii de regim, 3-4 revenirea la presiunea
atmosferică, 4-5 golirea cilindrului de lichid, 5-6 realizarea vacuumului, 6-7
menţinerea vacuumului, 7-8 revenirea la presiunea atmosferică.

P r o t e c ţ ia le m n u lu i p r in p r o c e d e u l b a n d a je lo r face p a rte din categ oria

p ro ced eelo r care se b azează pe difu zie şi este ap licat îndeosebi pentru p ro te ja re a

stâ lp ilo r de te le c o m u n ic a ţie . P rotecţia cu b a n d a je ap ără stâlpul în regiunea cae mai

p e riclitată (p a rte a din p ă m â n t, v â rfu rile sau regiunea îm b in ă rii) şi p o ate fi aplicată

ch iar în tim p u l utilizării stălpului.

Pe baza c e rc e tă rilo r p riv ito a re la re p a rtiţia u m id ităţii în tr-u n stâlp în g ro p a t s­

a s tab ilit că ban d aju l nu tre b u ie ap licat la în ă lţim e m ai m a re de 10 cm deasupra

solului, d e o a rec e u m id ita te a lem nului scade rep ed e spre p artea superioară. A stfel,

b an d aju l se aplică pe o p o rţiu n e de 50 cm avân d 10 cm deasu p ra solului. N um ai în

te re n u rile m lăştin o ase sau in u ndabile, b andajul tre b u ie să se ridice până la 20 cm

d easu p ra solului.

D a te le e x p e rim e n ta le au dem o n s tra t că a n tisep ticele pătru n d bine în lem n în

cazul în care acesta a re o u m id ita te m ai m a re de 5 0 % şi în special în s tra tu rile

e x te rio a re care vin în co n tact cu b an d aju l. De regulă se o b ţin e o u m id ita te de 5 0 ­

9 0 % în alburn şi 2 8 - 3 0 % în d u ra m e n .
4 . 4 . 8 . I m p r e g n a r e a le m n u lu i p r in i n je c t a r e s a u p r in g ă u r ir e

Procedeul cunoscut şi sub d e n u m ire a de "C o b ra" a fost ap licat în special la

p ro tecţia stălp ilo r de te le c o m u n ic a ţie în zo n ele de în g ro p a re în p ă m â n t. Procedeul

constă din în ţe p a re a lem nului cu a ju to ru l unui ac tu b u la r, prin care se presează

apoi soluţia an tisep tică. Acul p ă tru n d e 6 - 7 cm în a d â n c im e fiind a p ă s a t cu aju to ru l

unui b ra ţ de p â rg h ie , acesta servind to to d a tă şi ca re ze rv o r pentru soluţie.

În ţe p ă tu rile se re a lize a ză pe o în ă lţim e de cca. 60 cm . S ăru rile folosite sunt:

flu o ru ra de sodiu, d in itro fe n o la t de sodiu, trio xid de As. Aceste soluţii venind în

co n tact cu lem nul u m e d , produc o presiune osm otică m a re , sub influen ţa căreia

sarea d ifu ze a ză în lem n . Procesul d u rează 4 -6 luni, în fu n cţie de an o tim p şi de

u m id ita te a le m n u lu i, care tre b u ie să fie m a re , cca. 30 % .

4 . 5 . S u b s t a n ţ e c u p r o p r ie t ă ţ i in s e c tic id e

După m odul cum ex erc ită acţiu n ea toxică aceste produse se îm p a rt în trei

c ateg o rii: produse to xice de n u triţie (in g e s tie ), de resp iraţie şi de contact. U nele din

produsele cunoscute şi fo lo site cu re n t la co n servarea lem nului sân t în acelaşi tim p

fu n g icid e şi insecticide. A cestea su n t s u b s ta n ţe le pe bază de arsen , flu o r, m e rc u r,

cupru sau care fac p a rte din grupa celor cu co n ţin u t de fenoli şi d erivaţi cloruraţi

sau n itraţi ai fen o lu lu i.

DDT, p -p d ic lo r d if e n il t r ic lo r e t a n . Se utilizează ca insecticid pentru

c o m b a te re a Lyctus parallelipipedus şi L. planicollis cu o soluţie de 5 % . Lem nul uscat

se p o a te tra ta p entru p ro tecţie cu 5 % D D T în a m e s te c cu a lte insecticide (2 %

clordan sau 0 ,5 % lin d an ) în soluţii uleioase.

H C H , h e x a c lo r c i c lo h e x a n . V a lo area insecticidă se realizează pe cale de

n u triţie şi co n tact. Se u tilize ază la c o m b a te re a insectelor xilo fag e (Lyctus). Prin

s e p a ra re a in d u strială a izo m erulu i y în s ta re pură (9 9 % ) se o b ţin e un produs n u m it

lindan, cu e fic a c ita te a insecticidă m u lt mai m are.

C lo r d a n u l, o c ta c lo r-e n d o m e tile n -te tra h id rin d e n , es te un produs cu acţiune

insecticidă care ac ţio n e ază prin con tact, n u triţie şi re s p ira ţie , c a ra c te riza t p rin tr-o

a cţiu n e lentă însă de rezisten ţă p relu n g ită. Se utilizează uneori în a m e s te c cu a lte

insecticide m ai p u tern ice (e x . Lindan).

A ld r in a ş i d ie l d r i n a , sân fo a rte stabili faţă de alcalii putând fi utilizaţi a tâ t în

m ediu acid cât şi alcalin.


C l o r n a f t a lin a este fungicidă şi insecticidă cu d e n u m ire a "X y la m o n " şi

ac ţio n e ază pe calea res p ira ţiei, n u triţiei sau co n tactu lu i. Nu este lavabilă.

Din insecticidele de res p iraţie cu ap licaţie practică se m e n ţio n e a ză :

S u lf u r a d e c a r b o n , C S 2 ucid la rv e le de insecte prin asfixie. T ra ta re a p entru

d e z in fe c ta re tre b u ie făcu tă în încăperi bine în c ă lzite utilizând 1 5 0 -2 0 0 g /m 3 spaţiu

la 1 8 OC şi 3 5 0 - 4 0 0 g /m 3 la 1 2 OC. M en ţin erea este de 3 6 -4 8 h în vapori de CS 2 . Se

u tilize ază pe scară m a re şi în a g ricu ltu ră în am e s te c cu CCl4.

P - d ic lo r b e n z e n u l, este un produs solid care se v o la tilize a ză uşor şi se

u tilize ază îm p o triv a in sectelo r xilo fag e şi acelo r din sol, precum şi p entru

c o m b a te re a m oliilor din h ain e, b lănuri, etc.

P r o c e d e e d e t r a t a r e a le m n u lu i c o n t r a in s e c t e lo r

Pentru c o m b a te re a insectelor xilo fag e din lem n se utilizează şi procedeul

tra tă rii lem nului cu a e r fie rb in te precum şi g a za re a .

P r o c e d e u l t r a t ă r i i c u a e r f i e r b i n t e s-a d o v e d it în practică a fi mai eficace

la c o m b a te re d e c â t cel pe cale chim ică. T e m p e ra tu ra o p tim ă de tra ta re este de

5 5 OC la care o u ă le, la rv ele şi insectele sun t d istru se, d u ra ta de m e n ţin e re a

lem nului fiind 6 - 8 h.

G a z a re a le m n u lu i, se aplică industrial pentru c o m b a te re a insectelor

x ilo fa g e in stala te în lem n . D in tre produsele cele m ai e fic a te se m e n ţio n e a ză : acidul

cianhidric (p e n tru c o m b a te re a Hylotrupes bayulus), bro m u ra de m etil (p t Lyctus

parallelipipedus).
La o b iectele de m a re v a lo a re (m o b ilă , obiecte de a rtă , e tc ) co m b a te re a

in sectelo r se p o ate face prin in tro d u cerea insecticidelor în g aleriile insectelor

u tilizând în acest scop pipete.


5. A G E N T I C H IM IC I DE P R O T E C T IE A L E M N U L U I

5.1 P R I N C I P I I G E N E R A L E

S-a constatat, de-a lungul timpului ca nici o specie de lemn nu este imuna la deteriorare, daca

este expusa pentru o perioada de timp suficient de lunga conditiilor naturale. Modul cum reactioneaza fiecare

piesa individuală, variaza considerabil in functie de specie, cantitatea de lemn "moale" prezent, modul de

pastrare si condiţiile de mediu in care este expus .

Organismele vii, care sunt inamici naturali ai lemnului, îl utilizeaza in general ca sursa de hrana

sau ca loc de incubatie a noilor generatii. Pentru a supravietui, organismele care ataca lemnul au nevoie de o

sursa de hrana, umiditate si aer la temperature optima. Daca oricare din acesti factori poate fi perturbat, riscul

de atac al acestor agenti va fi eliminat.

De exmplu, bucati de lemn netratat, ramase din timpul expeditiei capitanului Scott la Polul Sud, au

fost redescoperite intacte dupa 50 de ani. Egiptenii au observat si ei ca lemnul nu putrezeste daca este păstrat

uscat, dovada sarco-fagele din lemn de sicomor netratat, gasite neatacate de insecte sau fungi, dupa 4.000 de

ani, in mormintele faraonilor. Lipsa unei surse de oxigen, a dus la conservarea unor canoe din timpul perioadei

fierului, gasite intacte, imersate in mlastini din Danemarca.

Problema consta in faptul ca, este extrem de dificil de a controla temperatura, oxigenul si continutul

in umiditate, si singura cale de a preveni cresterea microorganismelor ce produc degradarea lemnului, este

limitarea furnizarii de hrana pentru acestea.

In cazul lemnului, aceasta poate fi realizata prin tratament cu substante chimice care sunt toxice

pentru aceste microorganisme si deci le fac neatractive ca sursa de hrana.

5.2 I S T O R I C SI D E Z V O L T A R E A P R O T E C T IE I LE M N D LU I

Industrie modernă a compusilor chimici de protectie a lemnului nu s-a dezvoltat pană insec.XIX,

dar protectia chimica a lemnului se practica de mult. Insuşi Plinius nota ca statuile Dianei si a lui Efes au fost

tratate cu ulei protector introdus prin mici gauri practicate în ele. Atat romanii/ cat si grecii utilizau uleiul, rasini

si diverse reziduuri extrase din specii de lemn rezistent, pentru a proteja structurile podurilor.Chinezii, acum

2.000 ani imersau lemnul in apa de mare sau in apa lacurilor sarate, inainte de a-l folosi ca material de
constructie. Probe bine conservate au fost gasite recent in minele romane din Cipru si examinarea lor a relevat

continutul in cupru metalic, depus aici probabil pe cale electrochimica din solul bogat in cupru existent in zonă.

Dupa declinul Imperiului Roman, dezvoltarea protectjiei lemnului a stagnat, pana la sfarsitul

secolului XVI, cand statele Europei ce faceau comert pe cale maritima au realizat necesitatea identificarii unor

materiale de protectie mai adecvată a lemnului folosit la constructia navelor. De-a lungul sec.XIX au fost

testate diferite produse chimice cu rol de protectie cum ar fi: clorura mercurica, sulfat de cupru si clorura de

zinc, dar toate prezentau dezavantajul solubilitatii in apa, si deci o utilizare redusa in conditii externe. In timpul

revolutiei industriale, odata cu dezvoltarea masinilor pe baza de aburi si a utilizarii carbunelui ca prim

combustibil, cu rapida dezvoltare a cailor ferate si a sistemului de telecomunicatii, a aparut disponibil un

subprodus de la prelucrarea cocsului - uleiul de creozot - un amestec de fractiuni cu p.f. intre 200 - 400°C,

utilizabil la conservarea lemnului. Industriă modernă de agenti de protectie a lemnului, a debutat cu inventia

lui Bethell (1838) privind impregnarea sub presiune, cu ulei de creozot a lemnului utilizat la consolidarea

traverselor sinelor de cale ferată, în 1903 existand deja cea mai mare instalatie ce utiliza acest procedeu, in

Silezia.

In acelasi timp incep sa atraga atenţia proprietatile fungicide ale acidului fluorhidric si sarurile sale,

si se orienteaza cercetarea in directia dezvoltarii unor substante de protectie pe baza de fluoruri. In

1907,Wolman breveteaza primul produs de protectia lemnului pe baza de fluoruri, care prezinta insa un

spectru ingust de activitate si remanenta scazuta in lemn. Tot Wolman breveteaza primul produs de protectie

multicomponent, de tip Triolith, cu compozitia:

- Fluorura de sodiu 85 %

- D initrofenol 10 %

- Dicromat de sodiu 5 %

Ulterior/pentru a imbunatatii proprietatile termicide a fost adaugat si arsenatul de sodiu (20 %).

Dezavantajul cel mai mare al acestor produsi a fost ca, componentele au o slaba remanenta in

lemnul tratat si migreaza spre exterior in conditii de umiditate. Pentru a preantampina aceste neajunsuri s-au

pus la punct o serie de sisteme de agenti de protectie pe baza de compusi ai cromului/arsenului si fluoruri

(saruri Wolman)/ care astazi nu se mai utilizeaza.

In anul 1933 a fost patentat primul produs de protectie pe bază de cupru - crom - arsenat ( CCA )

de catre cercetatorul indian Sonti Kamesan, sub forma de sulfat de cupru - dicromat de potasiu si pentoxid de

arsen.

Produsul, denumit "Ascu" a fost utilizat in prima instalatie comercială de tratare a stalpilor de
telegraf cu CCA ai companiei Bell Telephone, in anii 1940 si inclus in produsele girate de American Wood

Preservers's Association (AWPA) sub denumirea CCA - tip A si CCA tip B, respectiv cu un continut mare de

crom si redus de arsen si continut de crom scazut si de arsen marit.

In perioada anilor 1950, cercetatorii englezi au introdus o noua clasă de substante de protectie " tip

- C " cu continut mediu de arsen si crom, iar in deceniul al saselea, principala atentie a fost acordata realizarii

unei mai bune fixari a componentelor biocide cupru si arsen. Investigatiile demonstreza performantele sporite

ale produsilor de " tip C ", comparativ cu cei de tip CCA. In aceeasi perioada s-a impus ca cerinta a pietei

realizarea de agenti de protectie care sa nu afecteze dimensiunile sau caracteristicile suprafetei lemnului.

Această cerinta a fost satisfacuta de o clasă noua de agenti de protectie pe baza de solvent organic usor si

amestecuri de biocide organice cum ar fi DDT, dieldrin, lindanul, piretroide sintetice etc.

Industrie ultimelor decenii in domeniul agentilor de protectie a lemnului a cunoscut o relativă

stabilitate datorita performantei excelente a sistemelor de protectie clasica. Odata cu cresterea cerintelor in

domeniul protectiei mediului se impune o mai buna cunoastere a mecanismului de fixare si biodeteriorare şi

punerea la punct a unor sisteme chimice mai eficiente si mai puţin poluante.

5 .3 A G E N T I D E P R O T E C T I E A L E M N U L U I S O L U B I L I IN A P A

C O M P U S I A N O R G A N IC I

5 .3 .1 IN T R O D U C E R E

Cei mai mulţi dintre agenţii de protectie in sistem apos se bazeaza pe efectul biocid al cuprului. Piaţa

de agenti de protectie pentru lemn este dominată de grupul celor conoscuti in general sub denumirea de " cupru

- cromati ", dintre care cei mai cunoscuti sunt: CCA - ( cromat - cupru - arsenat ), CCB (cromat -cupru-borat ) si

CFK (cromat - cupru - fluorura de siliciu ). Al doilea grup de importanti comerciala este eel bazat pe cupru

amoniacal.

In 1920, sistemul cupru - cromat a fost brevetat de Gunn si a devenit primul compus comercial de

fixare chimica a cuprului.

In 1930, Sonti Kamesan breveteaza compusul cromat - cupru - arsenat (CCA) care devine cel mai

utilizat agent de protectie pe baza de cupru (20 mil m3 de lemn tratat in 1987).

Dizolvarea sarurilor de cupru in soluţie amoniacala a fost utilizata ca mijloc alternativ de a solubiliza
unele din sarurile mai insolubile de cupru, exemplu arsenatul, boratul si carbonatul, spre a le utiliza drept

agenti de protecţie a lemnului.

Succesul comercial al agenţilor de protectie a lemnului in sistem apos este bazat pe o serie de

proprietati cum ar fi: solubilitatea in solutiile de tratare, insolubilitatea in lemnul tratat, volatilitatea scazuta a

ingredientelor active, eficacitatea fungicida si insecticida, corozivitate scazuta, preturi de cost mici, toxicitate

acceptabila.

5 .3 .2 A G E N T I D E P R O T E C T IE A L E M N U L U I P E B A Z A D E C U P R U S I

A L E G E R E A E L E M E N T E L O R DE P R O T E C T IE A D IT IO N A L A

Se cunosc două tipuri de agenti chimici de protectie în sistem apos, a caror eficacitate se bazeaza

pe prezenta cuprului. Tipul cel mai utilizat este cel la pH acid continand saruri dizolvate de cupru şicrom, care

are rolul de a preveni coroziunea si de a fixa cuprul permanent in lemn.

Se adauga adesea si arsen pentru protectia impotriva fungiilor toleranti ai cuprului siinsectelor si

se obtin astfel agenti de protectie cupru - crom -arsen ( CCA ) cu caracter acid ( pH = 1,5 - 3 ).

Agentii de protectie CCA sunt diferiti, functie de compozitia lor chimica, trei dintre cei mai utilizati

avand urmatoarea compozitie procentuala (AWPA-SUA), reprezentata in Tabelul 5.1.:

Tabelul 5.1. Compozitia chimica a agenţilor de protectie CCA

Com ponent chim ic Tip A (% ) T ip B ( % ) T ip C ( % )

C rO 65,5 35,3 47,5

CuO 18,1 19,6 18,5


A s 2Os 16,4 45,1 34,0

Se utilizeaza şi agenti de protectie pe baza de dicromat de sodiu - sul-fat de cupru si pentoxid de

arsen, intr-o proportie similară celei ce corespunde tipului C prezentat mai sus (Anglia).

Studii multiple au fost intreprinse pentru a determine permanenta cuprului, cromului şi arsenului

din diferitele retete de agenti de protectie CCA, in conditiile spălării cu apă a suprafetelor tratate chimic.

Datorită lor s-a pus la punct compozitia cu cea mai mare permanenta de saruri tip 2 de CCA:

- Dicromat de sodiu x 2 H20 45 %

- Sulfat de cupru x 5 H20 35 %

- Pentoxid de arsen x 2 H20 20 %


Toate elementele sunt fixate esential cu aproximativ doar doua procente de cupru indepartabil prin

spalare cu apa rece, in conditii de pH neutru.

Alţi agenţi de protectie din aceasta gama sunt cei pe baza de cupru-crcm, cupru-crom-bor, cupru-

crom-clorura si cupru-crom-fosfor. Dintre toti, complexul CCA este eel mai eficient datorita permanentei sale

ridicate si protectiei fata de biodeteriorarea lemnului.

Un alt agent de protectie ce nu contine crom se bazeaza pe posibilitatea amoniacului de a

complexa cupru si a-l mentine in solutie la pH ridicat. Si in acest caz, arsenul se adaugă drept biocid aditional

in produsul comercial cupru arsenat amoniacal (ACA) si arsenat de zinc si cupru amoniacal (ACZA). Alţi produsi

comerciali includ caprilatul de cupru amoniacal, carbonatul de cupru amoniacal si compusii de amoniu

cuaternar.

5 .3 .3 D I S T R I B U T I A C O M P O N E N T E L O R S I F I X A R E A L O R IN L E M N

Modul de tratare si distribuţia agentiilor chimici depinde de structure lemnului. Structura speciilor de

foioase difera de cea a speciilor de conifere, ceea ce duce la diferente considerable la aplicarea agentilor de

protectie. Datorita structurii mai permeabile, care asigura o buna curgere a lichidelor, se asigura mai buna

penetrare a agentilor CCA prin seva speciilor de conifere .

Microdistributia agentilor de protectie CCA a fost studiata extensiv, demonstrandu-se ca, cuprul nu

poate patrunde in regiunile cristaline ale fibrilelor de celuloza, dar poate penetra zonele mai putin regulate ale

celulozei si hemicelulozelor. S-a aratat ca, cuprul este prezent in peretele celular si ca suprafata lumenului

este bine protejata, iar membrana vacuolelor contine de asemenea cantitati mari de cupru. Cuprul este deci

bine distribuit atat in micro- cat si in macrostructura arborilor tratati cu CCA.

Interactiunea dintre agentii de protectie pe baza de cupru si fungi este importantS pentru

intelegerea mecanismului activitatii de protejare.La eel mai simplu nivel,prezenta cuprului poate actiona selectiv

inhiband actiunea fungilor ce degradeaza lemnul si selectand speciile tolerante fata de cupru.

Cuprul actioneaza drept fungicid prin precipitarea proteinelor din fungi si prin interferenta cu

reactiile enzimelor.Anumiti fungi,in special cei care produc putregaiul brun si moale sunt relativi toleranti fata

prezenta cuprului si sunt necesare cantitati mai mari pentru producerea efectului fungicid..

Putregaiul brun Poria placenta precipita cuprul in forma insolubila, ca oxalat,care efectiv impiedica

cuprul sa interfere cu metabolismul fungic .

Fungii putregaiului moale actioneaza dupa un mecanism similar care implica formarea complecsilor
cuprului cu compusi cum ar fi polifosfatul, care si el reduce eficienta fungicidica a cuprului. Atat de mare este

abilitatea microorganismelor de a coopera cu cantitati ridicate de metale (peste 5,0 Kg./m3 Cu) incat este

necesară adaugarea unui biocid secundar pentru a atinge un spectru adecvat al activitatii.

Cerintele impuse agenţilor de protectie pe baza de cupru, tinand cont de structure lemnului si de

modul de actiune a fungilor sunt:

- cuprul trebuie sa fie bine distribuit de-a lungul structurii lemnului pentru a preveni putrezirea

interna a sectiunilor lemnului

- trebuie adaugat un fungicid aditional pentru a proteja lemnul de atacul fungilor toleranti faţa de

cupru

- se cere ca penetrarea agentului de protectie sa se produca in peretele celular pentru o buna

protectie fata de putregaiuri

- cuprul trebuie sa fie bine fixat pentru a asigura protectia permanenta in conditiile spalarii, care

poate surveni in timpul utilizarii lemnului.

In ceea ce priveste agentii de protectie continand cupru amoniacal s-a observat o crestere a

penetrarii lor in lemn comparativ cu cea obtinuta cu compusii CCA, dar inferioara celei cu CCA in centrul

sectiunii practicate in lemn. Explicatia acestui fapt ar putea fi capacitatea solutiei amoniacale de a produce

umflarea regiunilor polizaharidice din celule, ceea ce are drept rezultat blocarea vacuolelor si impiedicarea

curgerii libere a lichidului.

S-a reusit punerea in evidentă a puterii de solvatare a amoniacului lichid anhidru care produce

umflarea celulozei amorfe, a hemicelulozelor, ligninei şi celulozei cristaline. Chiar la concentratii mici ale

amoniacului lichid se produc modificări microstructurale care permit penetrarea cuprului in peretii celulari si in

regiunile intercelulare.

Studiile privind permanenta cuprului dupa aplicarea din solutii amoniacale, au dus la concluzia ca, in

general, nivelul cuprului este similar celui găsit in cazul compusilor CCA.

In ceea ce priveste mecanismele de fixare a cuprului din sistemele amoniacale, se crede ca este

implicate o evaporare a intregii cantitati de amoniac/ sau a unei parti din el, si precipitarea hidroxidului de cupru

insolubil, sau a arsenatului de cupru din arsenatul de cupru amoniacal.

In plus, o parte din cuprul fixat, provine din schimb ionic la pozitiile anionice hidroxilice sau

carboxilice din lemn, care tind sa fie ionizate in conditiile de pH ridicat.

Datorita importantei comerciale a compusilor CCA s-au intreprins o serie de cercetari pentru a

elucida mecanismul fixarii agentilor de protectie in lemn, respectiv a cuprului din sistemele cromat. S-au facut
masuratori ale schimbarii pH-ului. In timpul reactiei compusului CCA cu faina de lemn, s-a testat spalarea

cromului din lemn in cursul fixarii, pentru a determina constantele de viteza pentru diferitele reactii. S-au

analizat de asemenea, produsii de reactie insolubili formati in timpul reactiei CCA cu compuşii model selectati

spre a reprezenta celuloza si lignina si au fost puse in evidenta spectroscopic interacţiunile in solutie, ale

compusilor model cu cromul.

Constantele de viteza ale fixarii compusilor CCA in rumegus, determinate din analize de spalare a

cromului, au fost foarte variate de-a lungul reactiei şi de aceea s-a propus un mecanism de reactie prin produsi

intermediari si conversia acestora in produsi finali. Masuratorile de pH indica o crestere imediată datorita

schimbului ionic si reactiilor de adsorbtie in lemn. Cand pH-ul a atins un maxim s-a produs o buna fixare a

cuprului, cromului si arsenului.

In Tabelul 5.2. sunt prezentate speciile chimice implicate in procesele de fixare a compusilor CCA in

lemn si perioada de precipitare.

Tabel 5.2. Specii chimice prezente in timpul fixarii compusilor CCA in lemn

Timp Specii chimice Formula chimica

2,5-3 0 - 3 0 min. Cromaţi complecşi ai ^ [Cr(IIl)2(Cr(VT)04 )3]


cremului ''•‘grupe acide din lemn
Arsenat acid de HCuCr(III)(A s 04 )
cupru şi crom Proporţii variabile
Arsenat acid de HCu(As 04 )
cupru rapoarte variabile
3-4 1 - 1 2 ore Arsenat tertiar
*
de CuCr(m)(As04 ţ
crom şi cupru rapoarte variabile
4-5 12 - 100 Ore Arsenat de cupru CU3(As04 )2
Arsenat de crom Cr(III)As04
Arsenat bazic de Cu(0H)CuAs04
cupru
5-5/5 100 - 250 ore Crom bazic Cr(III)4 (0H)loCr(VI)04
Cromati [Cr(III)(0H)2 ]2Cr(VI)04
In perioada de conversie finala se presupun a avea loc reactiile :

- Arsenat de cupru acid tertiar ^ Arsenat bazic de cupru

- Cromati + cromati complexati din lemn ^ Compusi ai cromului tertiar Cr(OH)3

Produsii finali la echilibru sunt :

- Cupru fixat prin schimb ionic

- Arsenatul de crom Cr(III)As04

- Arsenatul bazic de cupru Cu(II)CuAs04

- Hidroxid de crom Cr(III)(OH)3

Solutiile de CCA au fost de asemenea reduse cu apa oxigenata la diferite valori ale pH-ului, obtinut

prin neutralizarea parţială cu hidroxid de sodiu. In timpul acestor experienţe nu au fost prezenti hidraţi de

carbon din lemn. Analizele precipitatelor indica faptul ca la valori scazute ale pH-ului se formeaza un arsenat

acid continind crom si putin cupru, iar la pH mai inalt precipita arsenat de cupru monohidrogen.

O schema de reacţie complexa a fixarii constituentilor din agentii de protectie CCA cuprinde trei

stadii principale ale reactiei: adsorbtie, reducere si fixarea finala.

5 .3 .4 R E A C T IIL E C O M P U S I L O R C C A C U C O M P U S I M O D E L

Pentru elucidarea reactiilor a fost testat un agent de protectie mixt sare/oxid - CuSO4 x 5 H20 - Cr03-

As2O5, cu raport molar Cu : Cr : As, similar celui utilizat in sarurile CCA tip 2, de exemplu 1 : 2 : 1,1. Pentru a

reprezenta componentele lemnului, lignina si celuloza, au fost utilizati compusi model simpli - guiacoli si D (+)

glucoza alaturi de faina de lemn.

Viteza de reducere a cromului ( VI ) la crom ( III ) a fost urmarita spectrofotometric si au fost

calculate constantele de viteza pentru diferitele reactii.

Cand in solutie au fost prezenti cuprul,cromul/arsenul si compusii model sau amestecuri ale

lor/pH-ul a crescut si s-au format precipitate/care au fost analizate, iar compozitiile si componentii principali sunt

infatisati in Tabel 5.3.


Tabel 5.3. Compozitia precipitatelor la interactia aaentiilor CCA cu compuşii model

% în g r e u t a t e în p r e c i p i t a t
Compus m odel Cu Cr As C H 0 Component m ajo r

D (+) g lu c o z a 1 21 23 3 2 49 A r s e n a t d e crom a n o r g a n ic
Guj a c o l 3 16 15 24 3 40 Com plex g u j a c o l - a r s e n a t de
crcsn
A m estec 2 20 20 15 3 40

Din aceste rezultate şi studii associate, s-a presupus ca dupa fixarea agentului de protectie CCA tip

C tot arsenul si 50 % din crom a fost prezent sub forma de arsenat de crom Cr(III)AsO4. Acesta este partial

complexat cu lignina si partial precipitat pe celuloza sub forma de saruri anorganice, 90 % din cupru se

presupune a fi legat de celuloză si lignina şi 10 % din cupru se presupune a fi prezent sub forma de cromat de

cupru legat de lignina CuCr(VI)O4, cromul ramas fiind prezent ca precipitat anorganic de complecsi ai cromului cu

celuloza. Prin spectroscopie de rezonanta electronică de spin s-a confirmat faptul că nu se formeaza in solutie

complecsi ai cromului cu glucoza .

Totusi, cand se testează celobioza, dizaharida care participă la formeaza polimerul celulozic, in

prezenta cromului in solutie se formeaza complecsi slabi ai cromului cu celobioza.

Calculele energetice au indicat ca este favorizat energetic un complex de tranziţie al cromului ( VI )

cu unitatile de dizaharida. S-a presupus ca reducerea cromului apare in aceste pozitii spre a forma complecsi

de tranzitie dizaharida - amestec de crom ( III ) si crom ( VI ).

In prezenta ionilor arsenat, speciile de crom ( III ) sunt capabile să fcrmeze arsenati de crom pana

cand aproape tot cromul (VI) a fost redus. Calculele indica ca arsenatii de crom ( III ) sunt slab absorbiti pe

hidratii de carbon, in concordanta cu cele prevazute anterior.

Studiile privind interactiile gujacolului cu cromul ( VI ) au relevat o stare energetica favorabila, fiind

posibila deci reactia agentilor CCA cu lignina.

5 .3 .5 P R O D U S I I D E R E A C T IE A I A G E N T I L O R C C A C U L E M N U L

S O L ID

Prin studii de spectroscopie cu raze X, spectroscopie IR si RES s-a incercat caracterizarea


produsilor de reactie ai agentilor cu lemnul solid. S-au obtinut informatii privind oxidarea in lemn, in

particular a atomilor de carbon legati de alti atomi de carbon si hidrogen sau de atomii de oxigen din

grupele hidroxil sau carbonil.

Datorită existentei tuturor acestor tipuri de legaturi ale carbonului atat in structurile celulozei cat si

în lignină, spectrul obţinut este compus din semnale multiple. In urma tratamentului lemnului cu compusii CCA

apare o crestere a numarului atomilor de carbon legati de grupele hidroxil.

Nu a fost pusa in evidenta insa oxidarea grupelor hidroxil la grupe carboxil, dar a fost observata o

descrestere a continutului aromatic si de grupe carbonil pusa pe seama oxidarii regiunilor aromatice si

nesaturate existente in lignina.

Descresterea continutului in grupe carbonil nu sugereaza oxidarea grupelor hidroxil din structura

hidratilor de carbon, care ar putea fi asociata cu cresterea acestui contirut.

Cu ajutorul spectroscopiei RES s-au obţinut informatii privind vecinatatea moleculara a atomilor cu

electroni neimperecheati, cum ar fi Cu(II) in lemn. Dupa tratamentului lemnului cu CuSO 4 s-a inregistrat un

spectru similar celui de la celuloza tratata cu sulfat de cupru. Rezultatele in urma trat amentului lemnului de

conifere cu agenti CCA indicia pre-enta aceluiasi cupru hidratat ca si in cazul tratamentului cu CuS 04.

5 .3 .6 M E C A N I S M U L D E R E A C T IE A P R O D U S I L O R C C A C D L E M N U L

Din cercetarile intreprinse reiese ca reactia esentiala care are loc in timpul fixarii CCA in lemn este

reducerea cromului (VI) la crom (III). Reactia consuma ionii de hidrogen si duce la cresterea pH-ului in

interiorul lemnului, in timpul fixarii, arsenatul de crom fiind unul dintre produsii de reacti principali. Cromul (VI)

poate fi redus atat in prezenta compusilor model celulozici cat si ligninici, dar arsenatul de crom format

interactioneaza mai puternic cu compusii model ai ligninei in timp ce interactiile cromului cu celuloza sunt slabe.

In zonele bogate in hidratii de carbon, arsenatii metalici au în principiu caracter anorganic si sunt slab legati de

polimerul organic. Interactiile organice-anorganice pot fi totusi mai puternice in cazul ligninei.

Principalul element fungicid, cuprul este prezent in mai mult decat o forma, echilibrul intre

diferitele forme depinzand de compozitia exacta a agentuli CCA si speciile de lemn. Mecanismul de fixare

pentru o proportie substantiala de cupru a fost propus a decurge prin schimb ionic. Saruri simple de cupru,

cum ar fi sulfatul de cupru/ sunt susceptibile a participa la schimbul ionic in lemn, dar aceste saruri simple sunt

mai putin fixate.

Motivul pentru fixarea superioara a cuprului prin schimb ionic, cand este aplicat din solutiile CCA,
este postulat a fi cresterea numarului locurilor de schimb ionic si afinitatea acestora pentru cupru, cauzata de

oxidarea componentelor lemnului in timpul reducerii cromului (VI). Formarea arsenatului de cupru insolubil va

contribui de asemenea la fixarea cuprului.

S-a observat că dupa reactia lemnului cu agentii CCA a avut loc o creste considerabila a numarului

de grupe hidroxil din lemn. Considerand compozitia chimica a componentelor lemnului este evident ca reactiile

oxidative in celuloza sau hemiceluloze ar duce la o crestere a continutului in grupe carboxil si nu ar explica

cele gasite experimental. Prin urmare, se pare ca nu regiunile bogate in hidrati de carbon sunt extensiv si

permanent oxidate in timpul fixarii CCA ci, cresterea numarului grupelor oxidril se datoreaza mai probabil

oxidarii ligninei, care dovedeste afinitate mai mare pentru ionii de cupru.

Exista un consens printre autori, in ceea ce priveste următorii factori mai importanti:
*
- Reactia redox între Cr(VI) si lemn consuma H , prin urmare, cresterea pH-ului este un component

esential al fixarii, deoarece cauzeaza trecerea arsenatilor metalici anorganici in forma insolubila

- Precipitarea arsenatilor metalici anorganici formeaza cea mai mare proportie de produsi de reactie

- Componentele chimice ale lemnului sunt modificate de catre agentii CCA, in mod particular gemurile

macromoleculare ligninice inlesnind astfel o mai buna legare a cuprului in lemn

- Complecsii arsenat - metal - lemn asigura legarea mai eficienta a metalului.

5 .3 .7 I M P L I C A T I I B IO L O G I C E

Compusii pe baza de cupru pot suferii transformari in urma proceselor de reducere, cauzate de

microorganismele tolerante fata de cupru, sau din cauza slabei penetratii in lemn. Este interesant de semnalat

ca cei mai multi dintre fungii toleranfi ai cuprului sunt de tipul putregaiului brun, cum ar fi Coniophora puteana

sau Poria placenta, care degradeaza in principal celuloza si hemicelulozele. Fungii putregaiului alb care

degradeaza lignina nu sunt de obicei rezistenti la actiunea cuprului in lemnul de conifere tratat chimic, ceea ce

vine in sprijinul ideii ca lignina joaca un rol important in reactiile CCA in lemnul moale.

Rolul arsenului in agentii CCA a fost mult timp gandit doar ca insectic si agent de fixare, neglijandu-

se rolul sau foarte important drept biocid secundar, efectiv in particular împotriva multor microorganisme

tolerante fata de cupru.

In concluzie, in cazul tratamentului lemnului cu compusi amoniacali ai cuprului sau solutii acide de

cromat de cupru principalii factori ce pot afecta performanta tratamentului sunt:

- penetrarea agentului de protectie in structure lemnului


- largirea spectrului de activitate a agentului de protectie pentru cooperarea cu microorganismele

tolerante fata de cupru

- fixarea elementelor fungicide

Cerintele impuse agentilor de protectie, derivate din natura speciilor de lemn si mecanismele

degradarii sunt bine satisfăcute de catre agentii CCA. Arsenul este prezent atat ca biocid fata de fungii toleranti

fata de cupru cat si ca insecticid. Cupru este distribuit uniform de-a lungul structurii macro- si microscopica a

lemnului inclusiv in peretii celulari.

Cele doua elemente, cuprul si cromul sunt bine fixate in agentul de protectie CCA mai ales cand

componentele sunt prezente in aceleasi rapoarte ca in sarurile CCA de tip 2.

5 .4 . C O M P U S I A N O R G A N I C I A l B O R U L U I

Pentru a imbunatati rezistenta lemnului fata de atacul agresiv al microorganismelor ce produc degradarea

lui, in ultimii ani s-a recurs la tratamentele secundare, in situ, prin injectarea in lemn a unor paste sau substante

chimice difuzibile, cum ar fi fluoruri sau mai ales borati anorganici, care prezintă avantajele unui larg spectru de

activitate biologica si o buna difuzibilitate.

Tratamentele antifungice primare, efectuate, de exmplu, sub presiune pot avea o eficienta redusa

datorită penetrarii limitate a substantelor chimice in "inima" lemnului, ceea ce o expune riscului atacului fungic.

Datorită toxicitatii mai scăzute, agentii de protectie pe baza de borati cunosc in ultimul timp, din consideratii de

protectie a mediului o mare dezvoltare. Utilizati singuri,s e stie ca boratii formeaza complexe slabe, reversibile,

cu diolii din lemn. Structuri similare se pot forma cu componentul borat in timpul procesului de fixare a agentului

chimic borat de cupru cromat (CCB) in lemn, dar acesta este slab fixat si este "spalat" reversibil din agentul CCB

in timpul tratamentului. Boratii pot totusi influenta procesul de fixare a cuprului si cromului din CCB in lemn in

mod diferit fata de modul cum actioneaza arsenul din CCA si astfel, in mod indirect sa creasca performanta

agentilor de protectie pe baza de cupru şi crom. In ideea de a mari capacitatea de fixare a agentilor de protectie

pe baza de bor in lemn, s-a incercat complexarea sa cu sorbitol.

5 .5 A S P E C T E P R IV IN D R O L U L A P E I D IN LE M N IN P R O C E S E L E

DE B IO D E G R A D A R E S I B IO P R O T E C T IE

Lemnul difera de majoritatea materialelor utilizate, prin proprietătile sale higroscopice si


schimbului continuu de umiditate cu mediul.

Atat din punct de vedere al protectiei chimice cat si a performantelor sale "in serviciu", continutul

de umiditate in lemn este foarte important. Degradarea microbiologica poate surveni numai daca lemnul

prezintă un continut al umiditatii de peste 20 - 22 % fata de greutatea sa totala. Fungii ce il degradeaza pot

actiona doar cand continutul in umiditate este deasupra punctului de saturatie a fibrei (aprox.28-30 %). In

termeni largi, apa poate fi gasita in lemn In trei forme de baza :

- apa legata in peretii celulelor

- apa libera sau capilara in cavitatile celulare

- vapori de apa in cavitatile celulare.

Punctul de saturatie a fibrei este definit ca fiind continutul in umiditate la care cavitatile celulare

sunt goale de apa lichida dar peretii celulari sunt totusi saturati cu apa legata.

Apa libera sau capilară este deobicei indepartata sub punctul de saturatie al fibrei pentru a

permite materialelor de protectie sa patrundă in lemn, în cazul tratamentului primar. Apa poate reintra in lemn

pe diferite cai, in mod particular in situatii externe, spre a reumple cavitatile celulare la niveluri sub sau

deasupra punctului de saturatie a fibrei. In aceste conditii orice lemn netratat chimic, in special " inima "

lemnului, este predispus atacului fungic care utilizeaza sisteme de enzime difuzibile in apa libera din cavitatile

celulare spre a cataliza dizolvarea substantelor peretilor celulari, cum ar fi de exemplu celuloza.

Intelegerea principiilor ce stau la baza existentei si dinamicii apei in lemn si a posibilitatii de

redistribute a ei este de o importanta fundamentaă. In dezvoltarea procedeului de tratament secundar bazat pe

substante chimice difuzibile in apa. Daca un astfel de agent de protectie este plasat in circuitul apei el va fi

dizolvat si distribuit odata cu apa. Apa, actionind ca un solvent intern este transformată in solutie de protectie

care va reduce sau elimina riscul atacului fungic, creat prin simpla prezenta a apei.

Metodele tratamentului secundar, dezvoltate in ultimii zece ani se bazează pe utilizarea boratilor

anorganici. Compusi ai borului cum ar fi: amestecuri acid boric - borax sau octaborat de dinatriu tetrahidratat

(Na2BsOi3 x 4 H20) au fost utilizate de-a lungul timpului ca agenti de pretratament, in solutie apoasa, prin

metode de difuziune.

După intelegerea rolului apei in lemn,s -au dezvoltat procesele de tratament secundar prin

utilizareaagentilor de protectie solizi, difuzabili in apa.

S-au conceput compusi care sa prezinte maxima solubilitate si in acelasi timp concentratie maxima de

bor drept ingredient activ,cum este de exmplu sistemul bazat pe oxid de sodiu (Na20) si oxid boric (B203).

Acesta atinge o solubilitate ridicata a B203 prin amestecarea diboratului de sodiu (Na2B^ 7 x 10 H20) si acidului
boric (H3BO3) in anumite proportii, solubilitatea maxima fiind atinsa la proportia Na20 : B20 3 de 1: 3,8.

Procedeele de tratamente secundare ale lemnului pe baza de compusi ai borului asigura pe langa o

protectie antifungica superioara si o buna protectie ignifuga contribuind la prelungirea timpului de viata a

obiectelor de lemn sau la optimizarea resurselor forestiere.

5.6 C O M P U S I D E A M O N I U C U A T E R N A R I

Compusii de amoniu cuaternari (AAC) au fost intens testati ca agenti potentiali de protectie a

lemnului. Se presupune ca acesti compusi interactioneaza cu lemnul in primul rand printr-un mecanism de

schimb ionic. Grupele functionale acide din lignina ca si acizii carboxilici si hidroxilii fenolici pot fi centre

reactive pentru un astfel de schimb ionic. Afinitatea compusilor de amoniu cuaternar fata de componentele

individuale ale lemnului urmeaza in ordinea: lignina, hemiceluloze şi celuloza, iar afinitatea fata de lignina

creste cu cresterea pH-ului. Afinitatea ridicata fata de lignina conduce probabil la o absorbtie foarte scazuta pe

celuloza, ceea ce asigura o protectie scazuta a degradarii celulozei de catre fungii putregaiului brun.

Cercetari recente au demonstrat efectul pH-ului asupra ionizarii protonilor din grupele acide ale

ligninei si cum aceasta influenteaza adsorbtia compusilor cuaternari de arooniu. La pH ridicat ei sunt total

adsorbiti cand concentra tia in solutia de tratare este mai mica decat cea necesara pozitiilor reactive disponibile

din lignina. Aceasta adsorbtie a compusilor cuaternari de amoniu are loc in primul rand pe grupele carboxilice

care sunt mult mai acide decât grupele fenolice hidroxil.

Cercetarile indica ca doar aproximativ o molecula este absorbita pertru fiecare cinci unitati de

lignina (Cg), probabil din cauza efectelor sterice.

Natura de agent tensioactiv a compusilor de amoniu cuaternari pusa in evidenta, a contribuit si ea

la rezultatele bune obtinute cu acesti produsi in curs de cercetare in domeniul protectiei lemnului.

5.7 A G E N T I DE P R O T E C T I A L E M N U L U I S O L U B I L I IN S O L V E N T I

O R G A N IC I - C O M P U S I C H IM IC I O R G A N IC I

Agentii chimici de protectie a lemnului pe bază de solventi organici s-au dezvoltat incepand din

deceniul al cincilea spre a asigura un tratament eficient al lemnului, fără efectele secundare nedorite ale

agentilor de protectie in solutie apoasa, cum ar fi umflarea sau contractarea lemnului, care duc la modificari ale

dimensiunilor si caracteristicilor suprafetei.


In acest tip de agenti de protectie, ingredientele, componentele active in protectie sunt dizolvate

intr-un solvent organic nepolar care poate fi volatil - caz in care agentul de protectie se numeste " agent de

protectie pe baza de solvent usor" (LOSP), sau un solvent nevolatil, in cazul produselor de protectie "pe bază

de ulei greu". In retetele acestor agenti de protectie pot fi incluse si alte materiale care sa-i mareasca

performantele la utilizare, cum ar fi de exemplu coloranţi sau materiale de impermeabilizare.

5 .7 .1 I N G R E D I E N T E A C T I V E IN A G E N T I I C H I M I C I O R G A N I C I D E

P R O T E C T IE A L E M N U L U I

Substantele active ce stau la baza agentilor de protectie a lemnului trebuie sa fie capabile sa

previna atacul fungic sau al insectelor din momentul aplicarii tratamentului si pana la sfarsitul vietii

componentului din lemn tratat. Unand cont de toate cerintele, doar putine substante chimice organice au devenit

utilizabile in agentii de protectie a lemnului,d e exemplu:

a) F u n g icid e C o n c e n tra tie tip ic ă

Pentaclorofenol(PCF) 5%

Oxid de tributilstaniu (TBSnO) 1%

Naftenat de cupru 2,75 % Cu

Naftenat de zinc 2 - 3 % Zn

Cupru - acypetacs 17 % (2,75 % Cu)

Zinc - acypetacs 14,5 % ( 3 % Zn)

Diborat de trihexilen glicol 1 % (acid boric) Azaconazol

b) Insecticide

Lindan 0,5 - 1 %

Dieldrin 0,5 - 1 %

Permetrin 0,1 - 0,2 %

Cypermatrin 0,05 - 0,l %

(Deltametrin)

Ultimele patru, respectiv trei, produse din cele doua clase sunt intrate in uz in ultimii zece ani.

c) Solventi

Solventii folositi sunt solventi alifatici din petrol de tip kerosen, cu punct de fierbere 140 - 270 °C.

Pentru uscare mai rapida poate fi folosit white spirit (p.f. = 140 - 200° C). In unele cazuri, cand exista o
competitie directa cu creozotul este preferat un solvent greu, nevolatil cu p.f. egal 180 - 360° C.

Unele ingrediente active, cum ar fi pentadorfenolul nu sunt suficient de solubile in solventii uzuali

ieftini cum ar fi kerosenul si white spirit ci trebuie adaugat un material auxiliar pentru a creste solubilitatea

sistemului, tipici fiind trixilenilfosfat, dioctilftalat si diacetonalcoolul.

Ingredientele active cristalizate, cum ar fi pentaclorofenolul si lindanul pot sa migreze la uscare si sa

cristalizeze pe suprafata. Unii cosolventi, cum ar fi trixileniIfosfatul pot preantampina acest efect ( 5 - 7 %) fata

de o solutie 5 % pentaclorofenol in kerosen.

In cazul unui cosolvent volatil se mai pot adauga agenti de antimigrare cum ar fi: rasini, lemn,

petrol si rasini cumarona - indan.

Utilizarea unei combinaţii de ingrediente active poate evita utilizarea unui cosolvent sau a agentilor

antimigratori. Astfel de exemplu, cu naftenat de zinc plus pentaclorofenol, naftenatul de zinc acţioneaza atat

ca agent antimigrator cat si drept cosolvent, în timp ce intr-un amestec de pentaclorofenol si TBSnO cea mai

mica concentratie de pentaclorofenol necesara ( 1,75 % ) este sub solubilitatea sa in kerosen.

d) Agenţi de impermeabilizare şi coloranţi

Gel mai comun agent de impermeabilizare este ceara de parafina, in concentratie de 0,5 - 2,0 %.

Se mai poate include o rasina care să reduca efectul cerei asupra uscarii si aderarii, cum ar fi petrolul sau

cumarona, sau mai nou siliconii.

5 . 7 .2 P R O P R IE T A T I S I P E R FO R M A N T E A LE A G E N T IL O R C H IM IC I

O R G A N IC I DE P R O T E C T IE A L E M N U L U I

Cea mai importantă proprietate a unui agent chimic de protectie a lemnului pe baza de compusi

organici este rapida penetrare si absenta schimbarii dimensionale a lemnului. Alte proprietati ce-i largesc sfera

de activitate sunt: stabilitatea chimica, absenta mirosului rezidual, uscarea rapidă, pastrarea rezistentei

lemnului dupa aplicare si faptul ca nu provoaca coroziunea metalelor ce pot veni in contact cu piesele de lemn

tratat chimic.

5 .7 .3 C H IM IA IN G R E D IE N T E L O R A C T IV E D IN A G E N T II C H IM IC I

O R G A N IC I DE P R O T E C T IE A L E M N U L U I

5 .7 .3 .1 M E T A L C A R B O X I L A T I
Naftenatul de cupru a fost identificat ca agent potential de protectie a lemnului in urma analizei

compozitiei petrolului si a utilizarii componentelor sale, inca din secolul trecut, sub denumirea de "Cuprinol",

fiind alaturi de creosot unui dintre agentii de protecţie cu cea mai lunga perioada de aplicare. Prezinta si

avantajul lipsei de culoare, in timp ce compusii cuprului sunt de culoare verde.

Acizii naftenici apar in mod natural in petrolul neprelucrat, continutul variind considerabil cu sursa

de petrol. In tehnicile vechi de rafinare, acesti acizi erau considerati produsi secundari si erau extrasi si folositi

drept combustibili, sau erau distrusi la cracare.

Acizii naftenici sunt ei insisi fungicide efective, moderate si testele facute pe lemnsi materiale

textile au indicat ca sunt mai putin efectivi carboxilatii precum stearatul, oleatul, linoleatul, etc.

5 .7 .3 .2 A C Y P E T A C S

Acizii carboxilici saturati cu catena aciclica ramificata produsi prin procesele 0X0 sau Koch incep sa

fie folositi ca agenti de protectie din deceniul al saselea. Cercetarile au pus in evidentă faptul ca sarurile lor de

cupru si zinc au o activitate fungicida similară naftenatilor, dar sunt mai slabi legati in lemn. Combinatiile acizilor

primari si secundari (sinteza 0X0 ) cu acizii tertiari ( procesul Koch ) prezinta eficienta superioara fata de a

fiecaruia separat si mai apropiată de cea a naftenatilor. Cunoscuti sub denumirea de Acypetacs de zinc sau

cupru, acesti produsi cunosc o larga utilizare in prezent, de aceea este util de cunoscut mai multe despre

compozitia si structure lor.

Acizii naftenici, materiale de origine naturala contin amestecuri de substante chimice diferite, in

mod esential insa acizi carboxilici ai ciclopentanului si ciclohexanului substituiti cu grupe alchil, cu grupele acide

în catenele laterale.

Zincul formeaza atat saruri normale cat si bazice cu acizii carboxilici, solutii ale zincului cu acizii

naftenici pot fi preparate cu rapoarte molare de la 1:2 (sarea normală) la peste 1:1. Masuratorile de

vascozitate ale solutiilor cu continut egal de zinc indica un minim la 1,3 : 2, ceea ce corespunde unui compus

Zn4(Acid)60 si poate indica o structure ca cea sugerata pentru acetatul de oxid de beriliu. La cantitati mai mari

de atomi de zinc si molecule de acid (C20 ,valoare acida 180) pot aparea probleme sterice, aspecte care sunt

inca neeelucidate.

Compusii organici ai zincului, de exemplu 2-etil -hexanoat de zinc, au o mare eficienta fata de fungii si

insectele din lemn si sunt recomandati aplicarii interne, in special daca se urmareste evitarea neajunsurilor

tratamentelor cu alti agenti chimici care pot provoca colorarea (naftenatul de cupru coloreaza in verde) sau
toxicitatea ridicata a pentaclorofenolului. De asemenea, au avantajul unei toxicitati reduse - continutul in zinc

de 22 % ca atare poate fi suplimentat in solutie de white spirit la 12 % continut de metal (de ex. la 2 -etil-

hexanoat de zinc). Compusii pot fi diluati intr-un solvent organic volati, de obicei white spirit, care dupa

tratament (prin imersare, pulverizare, aplicare cu pensula) se evapora total.

Prin combinarea pentaclorofenolului cu octatul de zinc se obtine zinc pentaclorofenol, volatilitatea

si viteza de spalare a pentaclorofenolului vor fi astfel reduse, in timp ce activitatea fungicida va fi conservata.

Retetele pe baza de 2-etilhexanoat de zinc pot fi imbogatite si cu compusi din gama

hexaclorciclohexanului sau Piretroide cum ar fi Permetrin sau Cypermetrin, care le confera proprietati fungicide

si insecticide superioare. 0 buna protecţie a lemnului se realizeaza si prin utilizarea la tratament a solutiilor 1-2

% de diclofluanid.

5 .7 .3 .3 C O M P U S I O R G A N O M E T A L I C I . C O M P U S I T R I O R G A N O S T A N I C I

Activitatea biocida a compusilor triorganostanici a fost cunoscută inca din anii 1950 dar, din deceniul

al saptelea de abia, compusii trialchilstaniu sunt comercializati pe scara larga drept biocide in domeniul protectiei

plantelor si in special al lemnului.

Dintre acesti compusi, aplicati ca fungicide sunt mai ales tri-n-butil-staniu oxidul (TBSnO) cu

sinonimele bis-(tri-n-butilstaniu) oxid sau hexa-n-butil-distanoxan si esterul acidului carboxilic cu catena mai

lunga tri-n-butilstaniu naftenat (TBSnN), a caror formule sunt:

Tri-n-butilstaniu oxid (TBSnO) Tri-n-butilstaniu naftenat (TBSnN)

TBSnN se formeaza prin reactie dintre TBSnO si acid naftenic care este un amestec de acizi carboxilici

cu catene de lungimi diferite, de unde si caracteristicile fizice diferite ale TBSnN care vor depinde de acidul

naftenic utilizat. Atat TBSnO cat si TBSnN prezinta volatilitate si solubilitate in apa scazuta si prin urmare nu vor

putea fi "spalati" usor din lemnul tratat.

Compusii organostanici sunt compatibili cu multe ingrediente din agentii de protectie, cum ar fi :

solventi, rasini, pigmenti, fungicide si insecticide.

In ceea ce priveste chimia acestor esteri in lemn nu este bine cunoscut nici mecanismul de protectie
contra atacului fungilor,nici natura interactiilor cu componentele lemnului. Sunt in curs de cercetare reactii de

esterificare ale TBSnO cu grupele hidroxil terminale ale celulozei sau formarea speciilor carbonat. Cercetarile

recente au relevat si posibilitatea degradarii acestor compusi in lemnul tratat, la specii inferioare de butilstaniu, in

anumite conditii si au fost propusi si stabilizator! pentru imbunatatirea stabilitatii fungicidelor pe baza de staniu

organic.

TBSnO si TBSnN au un domeniu larg de activitate fungicidica. Ei sunt foarte eficienti contra fungilor

ce distrug lemnul, Basidiomycete, in particular, impotriva fungilor putregaiului brun care distrug celuloza din lemn,

si a fungiilor putregaiului uscat, dar mai putin activi impotriva putregaiului alb si moale care ataca atat celuloza

cat si lignina, de aceea sunt necesare concentratii mai mari ale acestor substante sau combinatii cu alte

substante biocide.

In general effcienta compusilor tributilstanici depinde direct de continutul de tributilstaniu si este

independentă de natura anionului atasat gruparii tri-n-butilstaniu. Comparativ cu TBSnO, este necesara

aproximativ dublul cantitatii TBSnN pentru a atinge aceeasi eficacitate fungicida. Datorita slabei lor solubilitati in

apa, cei doi compuşi sunt aplicati ca agenţi de protectie a lemnului sub forma de solutii in solventi organici, în

concentraţii de 1,3 %.

Totusi s-a constatat o activitate antifungica marita a TBSnO si TBSnN sub forma de solutii apoase

comparativ cu retetele pe baza de solventi organica. De aceea au fost puse la punct produse antifungice ale

TBSnO si TBSnN emulsionati in apa cu ajutorul unor emulgatori speciali, tip saruari de amoniu cuaternar.

Agentii de protectie organostanici pot fi utilizati si in combinatie cu alte co-biocide, care le largesc spectrul de

activitate fungicida si le creste eficienta.

Un astfel de produs in emulsie apoasa este cel pe baza de TBSnN si azaconazol [1-(2-(2,4 -

diclorfenil)-1,3-dioxolan-2-il)-metil-1H-1,2,4-triazol] cu care se obtine o buna protectie fata de actiunea

putregaiului alb, Coriolus versicolor, astfel mai putin sensibil fata de compusul organostanic.

5 .7 .3 .4 C O M P U S I O R G A N IC I C LO R U R A T I

PEN TACLO RFEN O LU L ( PCF )

Prima utilizare a pentaclorofenolului ca agent de protectie a lemnului dateaza inca din 1930, el

devenind, alaturi de creosot, cel mai utilizat agent de protectie, incluzand toate posibilitatile de aplicare (sub

presiune, prin imersare, pulverizare, aplicare cu pensula) si domeniile de utilizare datorita spectrului larg de

proprietati biocide. Totusi, din cauza toxicitatii sale mari, mai ales a impuritatii sale dioxina, tilizarea sa a devenit

in ultimul timp mai restrictive.


5 .7 .3 .5 L IN D A N U L

Lindanul este izomerul gamapur ( 99 % ) al hexaclorciclohexanului (HCH), un insecticid si fungicid

puternic cu o buna persistenta, si este utilizat extensiv ca agent de protectie prevenind sau eradicand atacul

insectelor asupra lemnului. Ca rezultat al utilizarii sale in agricultural devenit larg raspandit in mediu, existand

serioase controverse asupra folosirii sale, din motive de protectie a apei si a solului.

5 .7 .3 .6 D IE L D R IM

0 serie de insecticide hidrocarbonate clorurate incluzand dieldrin, aldrin si clordanul au fost


utilizate ca agenti de protectie a lemnului. Utilizarea lor a devenit restrictive datorită efectelor de poluare a

mediului.

5 .7 .3 .7 P IR E T R O ID E S IN T E T IC E

Insecticide cu spectru larg, pe baza de permetrin, cipennetrin si deltemetrin (cu structure

asemanatoare compusului natural piretrum) cunosc o largă utilizare in locul lindanului, din cauza toxicitatii

mai reduse, în produsii de protectie a lemnului.

5 .7 .3 .8 A LT I C O M P U S I C LO R U R A T I A C T IV I

Derivati naftalinici clorurati, fie ca amestec al compusilor mono- sau di- ca policlornaftelene, sunt

utilizati drept ingrediente active in compusi de protectie a lemnului, dintre acestia ortofenilfenolul a fost si este

cel mai utilizat.

5 .7 .3 .9 E S T E R II O R G A N IC I A l B O R U LU I

In ultimii ani compusii organici ai borului cunosc o larga utilizare ca substante de protectie a

lemnului datorita eficientei contra unei game largi de microorganisme ce ataca lemnul, relativ slabei toxicitati

si impactului limitat asupra mediului.

Compusii anorganici pe baza de bor erau cunoscuti si utilizati ca agenti de protectie de multa vreme,
desi prezinta inconvenientul punctelor de topire ridicate (in jur de 800° C), pretului de cost ridicat si dificultatii

de obtinere. De aceea a aparut alternative unor substante de protectie tip esteri hidrolizabili ai borului. Acesti

compusi, avand puncte de topire scazute ( mai mici de 200° C) pot fi descompusi in elemente mai usor decat

in cazul compusilor anorganici ai borului.

Esterii borului reactioneaza cu apa din lemn si formeaza acid boric si glicol ( sau alcool), difuziunea

avand loc chiar In prezenta unui nivel redus al umiditatii.

B(OR)3+ 3H20 ^ B(OH)3 + 3R O H

In Tabelul 5 sunt prezentatii cativa din esterii solizi ai acidului boric/ preparati dintr-o varietate de

compusi hidroxilici (alcooli, glicoli, alcanolamine), care difera intre ei prin puncte de topire, stabilitate

hidrolitica si continutul efectiv de acid boric.

In unele cazuri, continutul efectiv de acid boric a fost mărit prin adaugare de H3B03 si de octaborat de

sodiu tetrahidratat,(Na2B8O i 3 x 4H 20).

Tabel 5.4. Agenti de protectie pe baza deamestecuri de esteri ai acidului boric

P ro b a Alcool Acid boric, Tem perature de


% topire (° C)
A 2,2 - dimetil - 1,3 - propandiol 34,9 180
A1 A + oxid boric 120,7 140
B 2,3-dimetil -2, 3 - butandiol 33,7 180
C 2,6 - dimetil - 4 - heptanol 13,7 90
D 2 - metil 2,4 - pentandiol 41,2 75
D1 D + acid boric 70,9 68
D2 D + acid boric 70,9 150

D3 D + acid boric 80,1 80

D4 D + Na 2B 8013 x 4 H20 76,6 75


E Alcanolamina 30,9 140
F Etilenglicol 61,2 130
G 2 - metil - 2,4 - pentandiol 38,9 70

Un alt ester folosit in ultimul timp ca agent de protectie cu bune rezultate este diboratul de

trihexilenglicol.

Drept ingrediente utilizate in cantitati limitate, pot fi amintite: diclorfluanid (N - dimetil, N - fenil -

N' -(fluorodiclorometiltio)-sulfamida), in particular cand se cere rezistenta la pătare a lemnului, carbedazim


(metil -benzimidazol - 2 - ilcarbamat) si oxin - cupru (8 -hidroxichinolat de cupru).

Agentii de protectie pe baza de solventi organici sunt potential cei mai buni, ei penetreaza repede

in lemn fara efecte detrimentale, pot fi aplicati in orice situatie, prin orice tip de tehnica si manifesta activitate

fungicida superioara in lemn. Problemele care trebuiesc rezolvate insa si in cazul lor sunt cele de protectia

mediului, orientand cercetarile spre agenti chimici cu toxicitate mai redusă si imbunatatind sistemul de

solventi.

5 .7 .3 .1 0 C R E O S O T U L

Nu putem incheia trecerea in revista a agentilor chimici de protectie pe bază de solventi organici fara

sa amintim creosotul, unul dintre cei mai vechi agenti de protectie a lemnului. Creosotul este un produs

secundar al prelucrarii carbunilor sau a cocsului metaluric, la temperatura inalta (1.000 - 1.200° C) sau in

ultimul timp la temperaturi mai joase (600 - 700° C). In urma proceselor chimice respective se formează un

produs secundar cu continut mai mic in hidrocarburi aromatice si mai mare In fenoli, comparativ cu gudronul

de temperatura mai inalta.

In Tabelul 6 este redata compozitia a doua tipuri de creosot, obtinute prin procesul Coalite de

distilarea carbunelui.

Din tabel se observa si prezenta componentului benzopiran, dupa cum poate fi dedus din punctul sau

de fierbare (496° C) dar in cantitati foarte mici.

Proprietatile fizice ale creosotului sunt :

- punct de fierbere aprox.200 - 400° C.

- densitate : 0,910 -1,17 g/cm 3 la 25° C

- vâscozitate 4 - 14 mm2/s la 40° C

- inflamabilitate peste 66 ° C

- solubilitate in apa nemiscibil

Din cercetarile intreprinse asupra diferitelor suporturi de materiale, printre care si lemnul, tratate

cu creosot s-a concluzionat ca acesta nu modifica greutatea, rezistenta la tractiune si rezistenta la coroziune a

mostrelor tratate. Un avantaj important al acestui tratament il constituie cresterea rezistentei ignifuge a

lemnului si scaderea conductivitatii electrice, ceea ce avantajeaza utilizarea stalpilor impregnati cu creosot la

sustinerea instalatiilor electrice.


Tabelul 5.5. Compozitia a doua tipuri de creosot

Component chimic C R E O S O T

Ti p A , % Ti p B , %

Trimeti Ibenzen 4 ,0 1,2


Inden si metilindeni 0 ,7 2 ,0
Naftalina 8 ,7 14,9
TionaftalinS 0 ,4 0 ,4
Chinolina 0 ,5 0 ,7
Metilnaftalene 3 ,6 6 ,0
Bifenil 0 ,8 1,1
Dimetilnaftaline 1 ,9 2 ,8
Acenaften 4 ,1 5 ,4
Dibenzofuran 3 ,3 3 ,6
Fluoren 4 ,1 4 ,6
Metilfluorene 3 ,8 3 ,1
Dibenzotiofen 1,0 0 ,7
Fenantren 14,7 11,9
Metilfenantren 1,0 0 ,7
Antracen 1,1 1 ,5
Metilantraceni 5 ,5 3 ,4
Carbazol 1,0 1,0
Fluorantren 9 ,4 6 ,3
Piren 7 ,1 4 ,6
Benzopiren 32 ppm 9 ppm
Fenoli 3 3
Hidrocarburi saturate 1 1

S-au intreprins si studii biologice asupra fractiilor distilate derivate din creosot, a reziduurilor de

distilare si a componentelor individuale, cu care au fost tratate trei tipuri de fungi:Coniophora cerebella, Poria

vaporaria si Lentinus lepideus. In cazul fungului Poria vaporaria, fractia cu p.f.peste 180° C are o eficienta mai
mare comparativ cu cele care fierb la temperaturi mai joase. Fractiile individuale cu p.f.intre 200 - 360° C

prezinta o eficacitate similara fată de acesti fungi.

Un agent de protectie pe baza de creosot trebuie sa contina un reziduu cu p.f. peste 355° C si in
cantitate de 40 - 50 % fata de totalul continutului.

Pentru imbunatatirea actiunii fungicide se pot adauga aditivi, cum ar fi compusi ai cuprului sau

organostanici.

Desi este un excelent agent de protectie, creosotul prezinta dezavantajul mirosului si a exudatiei

de pe suprafata lemnului tratat, ceea ce li restrange domeniul de utilizare la tratarea stalpilor de telegraf si a

traverselor de cale ferata. In ideea imbunătatirii proprietăţilor sale sunt în studiu sisteme pe bază de emulsii

apoase de creosot.

5 .8 A G E N T I C H IM IC I DE P R O T E C T IE A L E M N U L U I CU A C T IU N E

F IZ IO L O G IC A A N T IF U N G IC A

O cale interesantă de protecţie a lemnului o reprezintă inhibarea creşterii fungilor ce produc degradarea

prin interferenta in metabolismul fungic a unui agent chimic nemetabolizabil, cum este de exemplu aminoacidul

a-aminoiso-butilic (AIB). Principiul utilizarii acestui agent chimic se bazeaza pe faptul ca fungii Basidiomycetelor

ce produc degradarea lemnului sunt adaptate metabolic sa utilizeze lemnul drept singura lor sursa de hrana.

Deoarece azotul este rar in lemn, acesti fungi depind de un echilibru fragil intre preluarea compusilor cu

azot din mediu si eliberarea lor prin implicarea in procesele de crestere si sinteza de enzime extracelulare.

Acest echilibru poate fi perturbat alimentand fungii cu un aminoacid nemetabolizabil, cum ar fi AIB care este

preluat prin acelasi mecanism ca si aminoacizii metabolizabili, dar nu va putea fi folosit in metabolismul

azotului fungilor in locul aminoacizilor metabolizabili. Cel mai vulnerabil la interferentele chimice este procesul

de nutritie al fungilor care are la baza azotul. Toti fungii necesita compusi ai carbonului si azotului pentru

metabolism, dar pe cand carbonul este abundent in lemn, azotul este rar, fiind prezent sub forma unei

proteine ce se gaseste in peretii celulari ai celulozei insolubile in apa, impregnati cu lignina.

Raportul C/N nu este mai mare de 500 : 1. Cum lemnul este singura sursa de hrana, fungul

trebuie să solubilizeze celuloza spre a ajunge la proteina, sa-si asigure astfel azotul necesar pentru alungirea

hifelor, transferul nutrientilor in solutie pentru cresterea coloniei si sinteza enzimelor si a materia­

lului celular nou.

Fungul Sepula lacrymans poate concentra azotul absorbit din lemn până la un continut al miceliului

de 37mg N/g comparativ cu concentratia initială in lemn de 0,6 mg/g si sa-l recicleze din zonele imbatranite

ale coloniei spre zonele de crestere. Nivelul azotului normal in lemn s-a evidentiat a

fi limitativ pentru productia de materie fungica uscata si pentru degradarea celulozei. Hifele fungului pot
transfera compusii cu azot de-a lungul coloniei dupa necesitati, sub forma aminoacizilor liberi solubili. Exista

deci un echilibru intrahifal intre sinteza de proteine si scindarea lor sub forma de aminoacizi, care este reglat de

utilizarea azotului si anume la consumarea de azot este scindata mai multa proteina si mobilizata sub forma de

aminoacid liber.

Efectul acidului a- aminoisobutiric asupra fiziologiei fungilor se bazeaza pe similitudinea structurala

cu alanina, aminoacid utilizat drept sursa de azot de catre fungi, care-l obtine prin hidroliza proteinelor sau

prin sinteza, in urma reactiilor metabolice de transaminare, il acumuleaza activ si il scindeaza

prin dezaminare la acid piruvic. Ca si alanina, AIB este preluat activ de hifele fungilor in procesul de transport

al proteinelor localizate in membrana celulara, care manifesta specificitate si selectivitate pentru diferiti amino­

acizi. Preluarea AIB-ului de catre hifele de Serpula lacrymans nu este inhibata de prezenta in mediul de cultură

a aminoacidului utilizabil, acidul glutamic; totusi AIB este preferat acidului glutamic de catre sistemul de

transport al aminoacizilor. Desi AIB "inseala" sistemul de transport, odata patruns in celula nu este

metabolizat. Miceliul fungului alimentat cu AIB marcat cu 14C nu elibereaza 14CO 2 si nu sintetizeaza nici un

material insolubil radioactiv iar AIB nemarcat inhiba sinteza materialului insolubil din acidul glutamic marcat cu

14C. Cromatografic s-a pus in evidenta prezenta AIB cu carbon marcat, ca singur compus in extractul micelar
la 24 ore de la nutritie, comparativ cu glutamatul cu carbon marcat care elibereaza 14C02 la cateva minute

dupa nutritie. Prin adaugare de 10 % AIB in mediul de creştere, glutamatul a scăzut la jumatate, o relatie de

control interesanta cu ajutorul AIB a acidului glutamic care este intermediarul cheie in metabolismul azotului

fungic si in mobilizarea lui de-a lungul coloniei. Odata instalat in hife, AIB este translocat de-a lungul coloniei

in acelasi mod ca aminoacidul utilizabil si constituie un agent de marcare a miscarii azotului, deoarece el nu

este metabolizat. Coloniile de fungi sunt responsabile pentru folosirea AIB si diminuarea vitezei de dezvoltare.

Concentratiile care inhibă cresterea de ordinul a 1 % AIB au un efect mic asupra biomasei. Examinarile micro­

scopice arata ca forma hifelor este alterata, iar alungirea lor, cu viteza normlă de 3 mm/zi este inlocuită prin

cresterea numarului de ramificatii laterale, colonia fiind limitata in extindere. Efectul este durabil la o singura

aplicare si efectiv timp de opt luni. Astfel, AIB controleaza atacul fungic alterand dezvoltarea fara omorarea

fungilor, s-au inhiband cresterea biomasei. Actiunea paramorfogenica este un mod de control promitator cand

se cere o toxicitate scazuta, inhibitia dezvoltarii fungilor de catre AIB fiind pusa in evidenta la 18 specii de

putregaiuri ale lemnului, chiar la concentratii de 1 % AIB.


6. Protecţia lemnului contra focului

A p ă ra rea lem nului contra acţiunii focului se rea lize a ză prin tra ta re a cu

s u b s ta n ţe d e n u m ite ignifuge sau a n tip irin e care au scopul de a m ări rezisten ţa

m a te ria le lo r lem n o ase la a rd e re . Prin n atu ra lor org an ică, aceste m a te ria le fac p arte

din categ o ria su b s ta n ţe lo r co m bustibile şi prin ig n ifu g are nu pierd această

p ro p rie ta te . Procesul de ig n ifu g are conduce num ai la o în tâ rz ie re a a p rin d e rii, iar

după a p rin d e re , la o în c e tin ire a procesului de a rd e re , prin su p rim a re a flăcării şi, pe

c â t posibil, şi la s tin g ere a c ât m ai rapidă a ja ru lu i.

Efectul de în tâ rz ie re a procesului de a rd e re este lim ita t şi conduce în practică

la p relu n g irea tim p u lu i necesar p entru declanşarea unui incendiu - a p re c ia t la cca.

3 0 -6 0 m in. Efectul de stin g e re a flăcării a re m a re im p o rta n ţă practică p entru

p ro p ag area focului.

Pentru a în ţe le g e m ai bine rolul su b s ta n ţe lo r ignifuge în procesul de a rd e re ,

este necesar să se facă o e x a m in a re a fa ze lo r prin care tre c e acest proces.

În faza iniţială a procesului de a rd e re , tre b u ie să ex is te o sursă de în călzire

p u tern ică ca să conducă m a te ria le le la d esco m p u n ere te rm ic ă , după care u rm ează

faza a doua de a p rin d e re a g a ze lo r re z u lta te . Lem nul până la 1 3 0 - 1 4 0 OC pierde apa

nefiind supus la o d es co m p u n ere te rm ic ă . Dacă te m p e ra tu ra creşte începe

fen o m e n u l de d esco m p u n ere te rm ic ă cu fo rm a re a de hidrocarburi co m bu stibile care

se pot ap rin d e şi a rd e. Punctul de in fla m a b ilita te a acesto r g a ze este cuprins în tre

2 1 5 - 2 5 0 OC. În acest in te rv a l, o flacără în p re ze n ţa oxigenului din a e r a r putea

a p rin d e g a ze le re z u lta te care a r ard e cu v ite ză m a re , prop agând focul.

Dacă în călzirea pro vo cată de sursa respectivă a r continua şi te m p e ra tu ra ar

creşte până la 3 5 0 OC, g a ze le produse de d esco m p u n ere a ju n g , în co n tact cu

oxigenul din a e r, la a u to a p rin d e re . A cesta es te fen o m e n u l care se produce uneori în

cazul incendiilor, când lem nul deşi a fla t la d is ta n ţe re la tiv m ari de fla c ă ră , se

a p rin d e brusc d a to rită căldurii ra d iate.

Din cele p re z e n ta te re zu ltă că în lupta contra acţiunii focului tre b u ie să se

e v ite în d e p lin irea sim u ltan ă a celor două condiţii de bază ale ard erii: încălzirea la

te m p e ra tu ră ridicată a m a te ria le lo r (îm p ie d ic a re a fo rm ării de g a ze in fla m a b ile ) şi

contactul cu a e ru l, care prin p re ze n ţa oxig en u lu i, în tre ţin e a rd e re a .

Practic, e v ita re a co n d iţiilor de a rd e re p o ate fi re a liza tă pe u rm ă to a re le căi:


a ) C re a re a unui s tra t p ro tecto r care să ferească m a te ria le le in fla m a b ile de

încălziri la te m p e ra tu ri prea rid icate - im p ied icân d u -se astfel desco m p u n erea

şi fo rm a re a g a zelo r in flam ab ile.

b) R a re fie re a g a ze lo r in fla m ab ile în aşa m ăsură în c â t să devină n ein flam ab ile.

c) Îm p ie d ic a re a accesului o xig en u lu i, respectiv al a e ru lu i, în tim p u l ard erii (prin

fo rm a re de g a ze in e rte ).

d ) F av o rizarea fo rm ă rii la s u p ra fa ţă a unui s tra t izo lato r carb o n izat.

e ) R educerea in candenscenţei s tratu lu i de cărbune.

6 . 1 . C la s if ic a r e a s u b s t a n ţ e lo r ig n if u g e ş i m o d u l lo r d e a c ţ iu n e

S u b s ta n ţe le ignifuge pot fi g ru p a te , din punct de v e d e re al m odului cum

a c ţio n e a z ă , în u rm ă to a re le categorii:

a ) S u b s ta n ţe solide, cu acţiu n e m ecanică, care se aplică sub fo rm ă de

am e stec u ri lichide, realizând după uscare un înveliş izo lato r în s ta re solidă

care nu ard e şi îm p ied ică accesul o xigenului. S tra tu l tre b u ie să a d e re bine la

su p ra fa ţa m a te ria lu lu i, să nu conducă uşor căldura şi să nu crap e la v a riaţii

de te m p e ra tu ră . Din această c a te g o rie fac p a rte m u lte su b stan ţe (te n cu ielile

de c im e n t, v a r, c re tă , cen uşă, ta lc , a rg ilă ).

b) S u b s ta n ţe solide care se topesc la c ăld u ră, în tim p u l focului fo rm â n d un

înveliş p ro tec to r, în p a rte p ătru n zân d şi în s tra tu rile superficiale ale

m a te ria le lo r resp ective. A cestea acţio n ează în prim ul rând prin desorbţia

căldurii la te n te de to p ire şi exercită apoi o pro tecţie m ecanică sub fo rm a unui

s tra t izo la to r, c a ra c te riz a t p rin tr-o a d e re n ţă m ai bună d e c â t în cazul (a ).

c) S u b s ta n ţe care produc prin to p ire învelişuri sp u m o ase, b o gate în cărb u n e,

izolând fo a rte bine restul lem nului de căldură - de exem p lu su b stan ţele pe

bază d e silicaţi.

d ) S u b s ta n ţe le care produc în tim p u l ard erii gaze in e rte şi care im piedică

accesul o xigenului la su p ra fa ţa m a te ria le lo r, în g reu n ân d astfel a rd e re a

g a z e lo r produse din d esco m p u n erea lem nu lui. Un a s em en e a e fe c t este

re a liz a t, de e x e m p lu , de am estecul pus în lib e rta te în tim p u l ard erii de unele

săruri de am o n iu .

e ) S u b s ta n ţe care produc carb o n izarea la su p ra fa ţa de contact. Prin

d e sc o m p u n ere a unor su b stan ţe sub influenţa căldurii se pun în lib e rta te acizi

sau baze care conduc la fo rm a re a unui s tra t de cărb u n e la s u p ra fa ţă , la

te m p e ra tu ri jo a s e . S tratu l de cărb u n e astfel fo rm a t, fiind rău co n d u căto r de


căldură reduce p o sib ilitatea de în călzire a s tra tu rilo r m ai pro fu n d e şi

m icşo rează deci in fla m a b ilita te a m a te ria le lo r lem noase.

f) S u b s ta n ţe le care exe rcită m ai m u lte acţiuni de p ro tecţie în acelaţi tim p .

Fosfatul de a m o n iu , se d esco m p une în tim p u l a rd e rii, consum ând o c a n tita te

de căld u ră. A m oniacul şi acidul fosforic care iau n a ş te re acţio n ează de

a s e m e n e a : prim ul ex ercită o acţiu n e de stin g ere iar acidul fosforic realizează

un înveliş ca rb o n iza to r. Acesta se tra n s fo rm ă în acid m etafo sfo ric care, prin

to p ire , îm b ra că m a te ria le le în tr-u n s tra t, îm p ied icân d a rd e re a m ai d e p a rte a

cărb u n elu i. C arb o n atu l de potasiu exe rc ită o acţiu n e de p ro tecţie com plexă

prin fa p tu l că este higroscopic, se to p e ş te şi îm b ra c ă lem nul cu un s tra t

p ro te c to r, e x e rc itâ n d to to d a tă o c a rb o n izare puternică cu fo rm a re a unui

înveliş de sp u m ă.

6 . 2 . C o n d iţ iile t e h n ic e p e c a r e t r e b u i e s ă le în d e p lin e a s c ă s u b s t a n ţ e le

ig n if u g e

C on d iţiile pe care tre b u ie să le îndeplinească s u b s ta n ţe le ignifuge pentru a

realiza o p ro tec ţie cât m ai bună contra acţiunii focului sun t u rm ă to a re le :

a ) să p ătru n d ă c ât m ai bine în m a te ria le le care se tra te a z ă

b) să se fix e z e de su b stra t

c) să nu a ta c e m a te ria le le supuse la ig n ifu g are, m icşo rân d u -le re zis te n ţe le

m ecan ice sau a lte p ro p ietăţi de bază (c u lo a re , e la s tic ita te )

d ) să nu co ro d eze m e ta le le cu care a r veni în co n tact

e ) să fie ieftin e şi uşor de p re p a ra t din m aterii p rim e disponibile

f) să nu necesite o m a n o p eră prea com plicată

g ) să p ă stre ze cât m ai m u lt tim p efic a c ita te a de ig n ifu g are

h) să nu fa v o riz e z e atacu l ciupercilor.

Prim a c o n d iţie, aceea de p ă tru n d e re în m asa lem nului este de m a re im p o rta n ţă ,

condiţionând în cele din urm ă e fic a c ita te a ignifugării.

Pentru a a ju ta d ifu zia , se ad aug ă su b stan ţe v e h ic u la n te - sulfonaţii d ife rite lo r

uleiuri v e g e ta le , am o n ia c , sau agenţi de u m e c ta re care reduc te n siu n ea superficială

a lichidelor.
6 .3 . S u b s t a n ţ e le u t i l i z a t e p e n t r u ig n if u g a r e

1 . C o m p u ş ii a c id u lu i b o r ic

B o ra x u l (N a 2 B 4 O 7 ^ 1 0 H 2 O ), a c id u l b o r ic ( H 3 B O 3) şi p e rb o ra tu l de

a m o n iu [ ( N H 4) 2B4O 7^ 4 H 2O ] sunt în gen eral fo a rte bune a n tip ire n e . Boraxul prin

în cîlzire se u m flă , d e g a jă vapori de apă (la 3 5 0 - 4 0 0 OC p ierde to a tă apa de

c ris ta liz a re ) şi se to p e ş te apoi (la 7 4 0 OC ), tra n s fo rm â n d u -s e în tr-u n înveliş sticlos.

El posedă de a s em en e a şi p ro p rietăţi an tisep tice.

Perboratul de am o n iu posedă însuşiri ignifuge fo a rte p u tern ice; fiind însă

fo a rte scum p nu este u tiliza t în practică.

2 . S ă r u r i l e a c id u lu i f o s f o r ic

F o s fa tu l secundar de a m o n iu , [ ( N H 4) 2H P O 4 ] şi m o n o fo s fa tu l de

a m o n iu , [ ( N H 4 ) 2 H 2 P O 4 ] p rezin tă o ig n ifu g are fo a rte bună d a to rită fap tu lu i că în

tim p u l a rd e rii, sărurilen pun în lib e rta te am o n iac şi acid forforic care acoperă lem nul

cu o peliculă de p ro tecţie. Eficacitatea deosebită a acesto r săruri constă în stin g erea

c o m p letă a flăcării în tim p u l procesului de a rd e re . Nu sunt to xice, însă au

d e z a v a n ta ju l că în condiţii prielnice fa v o rize a ză d e zv o lta re a ciupercilor xilo fag e.

Pentru a e v ita a c e a s ta , se a m estec ă cu su b stan ţe fungicide (d in itro fe n o l, NaF,

flu o ro silicat de Na sau d e M g).

Fosfatul secu n d ar de am o n iu este co n sid erat ca cea mai eficace d in tre

să ru rile de a m o n iu , p re ze n tâ n d o e fic a c ita te pentru o d u ra tă de mai m ulţi ani

în ru c â t este re la tiv puţin vo latil.

S area e ste fo a rte solubilă în apă şi se utilizează sub fo rm ă de soluţii de 4 0 % .

În su şiri ignifuge p rezin tă şi fosfatul acid de m a g n e ziu , [(M g H P O 4], precum şi

trifo s fa tu l de po tasiu , [KaPO4»4H2O].

3 . S ă r u r i l e a c id u lu i c lo r h id r ic

C lo r u r a d e a m o n iu , [ N H 4 G ] , este o sare cu e fic a c ita te m a re , însă relativ

v o la tilă , din care cauză ig n ifu g area nu este durabilă în tim p . C hiar în ap ro p ierea

focului se v o la tilize a ză în a in te de d esc o m p u n e re , explicând in eficacitatea ei în cazul

ignifugării de s u p ra fa ţă . E ficacitatea este su p erioară în cazul im p reg n ării prin

m eto d a v a c u u m -p re s iu n e . C o rodează pu tern ic m e ta le le .

C lo r u r a d e c a lc iu , ( C a C ^ 6 H 2O ) p rezin tă p ro p rietăţi ignifuge prin pierderea

apei de c ris ta liza re c o n ţin u tă şi prin to p ire acoperă lem n u l, precum şi p rin tr-o
uşoară ac ţiu n e de c a rb o n iza re p arţială. A re e fic a c ita te în cazul im p reg n ării prin

în g lo b area unei m ari c a n tită ţi. La su p rafaţă nu a re e ficacitate.

C lo r u r a d e z in c , Z n C l 2 prezin tă pe lână p ro p rie tă ţile ignifuge şi p ro p rietăţi

fungicide. A re d e z a v a n ta ju l că este fo a rte higroscopică, coro dează m e ta le le , iar la

c o n cen traţii rid icate (p e s te 5% ) in flu e n ţe a ză n eg ativ re zis te n ţe le m ecanice ale

lem n u lu i.

C lo r u r a d e a l u m i n iu , (A lC U ^ 1 2 H 2 O ) p rezin tă o e fic a c ita te m a re dacă este

ap licată în c a n tita te su ficien tă. Produsul exe rc ită o acţiu n e de d esco m p u n ere şi de

c a rb o n iza re superficială a lem nului sub influenţa căldurii, prin p u n erea în lib e rta te a

HCl şi o m icşo rare a te m p e ra tu rii prin d e g a ja re de vapori de apă.

C lo r u r a de m a g n e z iu , ( M g C ^ 6 H 2O ) , p rezin tă o e fic a c ita te suficientă

n um ai în cazul în care e ste u tilizată la im p re g n a re prin vacu u m şi presiune fiind

n e c o res p u n ză to a re p entru tr a ta m e n te de s u p ra fa ţă . La te m p e ra tu ră ridicată

e x e rc ită o a cţiu n e de c a rb o n izare a lem nulu i mai acc e n tu a tă d e c â t clorura de calciu,

însă nu ac ţio n ea ză asupra stingerii flăcării. În tim p u l ard erii se fo rm e a ză oxid de

m a g n e ziu , cu co eficien t de co n d u c tiv ita te te rm ic ă m a re , in flu en ţân d n eg ativ

în su şirile de ignifug p entru lem n.

S ă r u r i le a c id u lu i s u lf u r ic

S u lf a t u l d e a m o n iu [ ( N H 4S O 4) ] , ocupă locul cel m ai im p o rta n t d in tre

să ru rile acidului sulfuric a vân d e fic a c ita te m a re în cazul în care este u tiliza t la

im p re g n a re în p ro fu n zim e a lem nulu i şi o e fic a c ita te re la tiv redusă p entru tra ta re a

superficială.

Ca ignifug, produsul este ieftin avân d e fic acitatea a p ro a p e egală cu a

fo sfatu lu i de am o n iu cu care se utilizează şi în a m e s te c la ig n ifu g are în p ro fu n zim e.

A m estecu l de su lfat de am oniu ( 6 4 ,5 % ) şi fo s fa t secu n d ar de am o n iu ( 3 0 % ) , cu un

adaos de 0 ,5 % d in itro fen o l a d a t re z u lta te în cazul ignifugării la s u p ra fa ţă .

S u lf a t u l de a lu m in iu , [A l2 (S O 4 ^ 1 8 H 2 O ], a re p ro p rietăţi ignifuge, cu

condiţia de a fi u tiliz a t în c a n tită ţi suficiente. În s u şirile ignifuge se m a n ifestă prin

e lim in a re a apei de c ristaliza re şi prin carb o n izarea lem nului în urm a descom punerii

te rm ic e cu pu n erea în lib e rta te a acidului sulfuric.

S u lf a t u l d e a lu m in iu ş i p o t a s iu , [K A l(S O 4 )2 ^ 1 2 H 2 O ], este un bun ignifug.

S ă r u r ile a c id u lu i c a r b o n ic

C a r b o n a ţ ii a lc a lin i de Na sau K, sân t c a ra c te riza ţi prin acţiu n ea de

c a rb o n iza re a lem nului în u rm a d esco m p u n eriilo r la te m p e ra tu ră m a re , ridicând


te m p e ra tu ra de a p rin d e re şi punctul de in fla m a b ilita te al m a te ria le lo r, A stfel, lem nul

tr a ta t cu o soluţie de 1 0 % c arb o n a t de sodiu sau potasiu, a ju n g e la punctul de

in fla m a b ilita te şi la fo rm a re a ja ru lu i cu 2 2 0 - 2 2 5 OC p este te m p e ra tu ra obişnuită.

C a r b o n a t u l d e p o t a s iu , K 2C O 3^ 2 H 2O , este ap licat prin p ensulare (în două

re p riz e ), în co n ce n tra ţia de 4 6 % cu re z u lta te fo a rte bune. E ficacitatea ignifugă se

m e n ţin e şi în tim p - după un an nu s-a c o n s ta ta t o m icşorare a acesteiacu m ai m u lt

de 2 % . Produsul nu ex e rc ită o in flu en ţă n e g ativă asupra rezisten ţei lem nului d ecât

în tr-o m ăsură practic fo a rte red usă, nu fa v o rize a ză d e zv o lta re a ciupercilor şi nu

atacă fieru l.

C a rb o n a tu l de s o d iu , N a 2C O 3^ 2 H 2O , prezin tă de a s em en e a însuşiri

ig n ifu g e, care su n t însă in ferio are carb o n atu lu i de potasiu. Cel m ai m are

in c o n v en ien t îl c o n stitu ie, fa p tu l că fo rm e a ză eflo rescen ţă şi poate să se desprindă

de pe lem n după un a n u m it tim p .

S ă r u r i le a c iz ilo r s ilic iu lu i

S ilic a t u l d e s o d iu , N a 2S iO 3, şi s ilic a t u l d e p o t a s iu , K 2S iO 3, ocupă un loc

im p o rta n t în g ru p a s u b s ta n ţe lo r ignifuge ap licate de regulă la s u p ra fa ţa lem nului.

Se aplică prin p en su lare sau sp riţu ire. E ficacittea se d a to re a ză topirii acestora sub

acţiu n ea focului şi fo rm a re a unui înveliş izo lato r, spum os la s u p ra fa ţa lem nului.

S oluţiile tre b u ie a p lic ate în m ai m u lte rep rize (d e conc. crescân dă) pentru a

p ă tru n d e în tr-o o a re c a re m ăsu ră şi în lem n şi pentru a ad era cât m ai bine şi pentru

a se fo rm a o peliculă su ficien t de groasă (1 8 0 g sare la 1 m 3 le m n ). Aceste săruri

p rezin tă d e z a v a n ta ju l că nu sunt stab ile în a e r în tru c â t sub acţiu n ea CO 2 se

descom pun:

N a2S iO 3 + CO2 ^ Na2C O 3 + S iO 2

K2SiO 3 + CO2 ^ K 2C O 3 + S iO 2

D esco m p u n erea în cep e la c âteva săp tă m â n i de la ap licare fo rm â n d u -s e la

s u p ra fa ţă fulgi albi care se desprin uşor. O a te n u a re a procesului se realizează prin

ap licarea soluţiilor în tre i re p rize din care prim a fo a rte d ilu ată p entru a se favo riza

difuzia în lem n şi prin a d ă u g a re a de d ife rite in g re d ie n te în soluţii. E ficacitatea

silicaţilor se ap re cia ză la cca. 1 an.

S oluţiile sâ n t in stab ile în tim p , de aceea se adaugă pentru s ta b iliza re sodă

causică. Silicaţii pot fi utilizaţi în am e s te c (4 părţi silicat de sodiu (4 0 ° B e ), 1 p a rte

NaCl 2 6 % şi 1 p a rte N aO H 2 0 % ) . D e a s e m e n e a , pot fi utilizaţi şi în am e s te c cu

c re tă , caolin, ta lc sau kieselg u r pentru a se m ări s ta b ilita te a în tim p şi a d e re n ţa la


lem n . D upă uscare stratu l tre b u ie să aibă 1 m m gro sim e. A d ă u g â n d u -s e C a (O H ) 2 se

o b ţin e un înveliş m ai re zis te n t la sp ălare.

P o lis ilic a t u l d e e t i l , u tilizat în p re p a ra re a vo p selelo r, s-a d o v e d it a avea

însuşiri ignifuge. T ra n s fo rm a re a acestuia în silice, prin hidroliză, avân d ca fază

in te rm e d ia ră acidul silicic, co n trib u ie la realizare a unui s tra t cu p ro p rietăţi ignifuge

şi an tiacid e.

A lt e s u b s t a n ţ e ig n if u g e

B ro m u ra de a m o n iu ( N H 4B r ) , posedă însuşiri fungicide ridicate şi o

e fic a c ita te re la tiv în d e lu n g a tă . A tacă pu tern ic m e ta le le .

A c e ta tu l de s o d iu , exercită o acţiu n e ignifugă suficientă şi o bună

im p re g n a re , prin im ersie. Produsul nu este coroziv, însă fa v o rize a ză d e zv o lta re a

ciupercilor.

P a r a f in a c lo r u r a t ă . P arafina cu un co n ţin u t de 70 % clor dă bune re zu lta te .

Se u tilize ază în am e s te c în care ea tre b u ie să fie în p ro p o rţie de m in im u m 3 0 - 5 0 % .

P r e p a r a r e a şi a p lic a r e a s u b s t a n ţ e lo r ig n if u g e

D upă m odul de ap licare şi de acţiu n e produsele care se folosesc în practică

p en tru ig n ifu g area lem nului se îm p a rt în u rm ă to a re le g rupe:

1. Produse care fo rm e a ză pelicule subţiri de m a te ria le ignifuge şi

te rm o iz o la to a re

2. V o p sele speciale ignifuge

3. Soluţii de săruri p en tru ig n ifu g are în p ro fu n zim e a lem nului.

P r o d u s e c a r e f o r m e a z ă a c o p e r ir i ig n if u g e şi t e r m o i z o l a t o a r e

Din aceas tă c a te g o rie fac p a rte m a te ria le le care în tim p u l proceselor de

a rd e re exe rcită de regulă n um ai acţiu n e m ecanică. Acestea se aplică sub fo rm ă de

s tra tu ri subţiri de 3 -5 m m .

În tre b u in ţa re a ca m a te ria le ignifuge a aco p eririlo r şi a ten cu ielilo r

te rm o iz o la to a re , ca de e x e m p lu ten cu iala obişnuită cu v a r, se bazează pe fa p tu l că

ele în g re u n e a z ă m u lt tra n s m ite re a căldurii de la sursa de foc, ceea ce face ca

d es co m p u n e rea te rm ic ă a lem nului sub acţiu n ea căldurii să se producă fo a rte încet.

Posibilitatea ap rin d erii de la o sursă de foc este exclusă.

În lite ra tu ra d e s p e c ia litate se reco m an d ă u rm ă to a re le :


a. în v e liş u rile pe bază de am estec uri de c im e n t, lap te de v a r cu adaos de

a rg ilă , lut, fib re organice.

b. Tencuieli pe bază d e a g re g a te a n o rg an ice, avân d la bază c im e n t sau v a r

cu adaos de zg u ră de cazane.

c. Tencuieli pe bază de a g re g a te o rg an ice, care au la bază pe lângă c im en t

şi v a r, fă in ă de lem n sau tu rb ă - pentru e v ita re a m ucegăirii se adaugă

soluţie de FeSO 4 3 - 5 % .

d. C hituri p entru un p lerea c ră p ă tu rilo r. O p eraţia de u m p le re a c ră p ă tu rilo r

p reced e ig n ifu g a re a. Se în tre b u in ţe a z ă fie aceeaşi co m p o ziţie ca la

aco p erirea s u p ra fe ţe lo r, fie pe bază de ipsos sau argilă cu nisip.

V o p s e le s p e c ia le ig n if u g e

V o p selele ignifuge se îm p a rt în u rm ă to a re le categorii:

a ) vo p sele şi s tra tu ri ignifuge pe bază de silicaţi solubili

b) vo p sele de ap lic at la su p ra fa ţă fără silicaţi

V o p s e le ig n if u g e p e b a z ă d e s ilic a ţ i

P ro p rie tă ţile ignifuge se d ato resc p rezen ţei în aceste vo p sele a sticlei solubile

lib ere şi introducerii de a g re g a te stab ile la acţiu n ea atm o sferică (c re tă , p ă m â n t,

e tc .). A g re g a te le tra n s fo rm ă în să, în tr-o a n u m ită m ă s u ră , sticla solubilă în com puşi

insolubili, m icşorând astfel p ro p rie tă ţile ignifuge ale vopselelor.

Pentru a p reven i c ră p area peliculelor de vopsele pe bază de silicaţi, care sânt

de regulă puţin e lestice, la p re p a ra re a vopselei se ad au g ă clei a n im a l, a m id o n ,

cauciuc, sau un exces d e sticlă solubilă.

Un adaos de a zb es t de c a lita te inferioară m ă re ş te rezisten ţa la foc a acesto r

vopsele.

R e ţe te d e vopsele:

R e ţe ta 1

- silicat de sodiu 4 5 OBe 40%

- apă 20%

- p ig m e n t m in eral (o cru , m iniu de fie r) m ă c in a t fin 4%

- d o lo m it, m ă c in a t fin 3%

- arg ilă roşie, tre c u tă prin sita cu 9 0 0 o c h iu ri/c m 2 4%

- cretă 9%
R e ţe ta 2

- silicat de sodiu ( 5 0 OBe) 44%

- talc 30%

- c retă 14%

- apă 12% .

V o p s e le ig n if u g e f ă r ă s ilic a ţ i

În aceas tă c ateg o rie intră vo p selele, fie pe bază de su b stan ţe cu acţiu n e pur

m ecan ică, fie c o m b in ată. Se prep ară pe bază de a rg ilă , lap te de v a r, ipsos şi un

lian t (clei an im al sau soluţie bisulfitică în g ro ş a tă )

R e ţe te le u tiliza te su n t u rm ă to a re le :

- vo p sele pe bază de b o rat d e zinc, cuprinzând b o rat de zinc ( 6 ,7 0 p ă rţi),

m iniu de fie r ( 3 ,3 0 p ă rţi), ulei de in fie rt (1 0 p ă rţi), te re b e n tin ă (1 p a rte )

- vo p sele pe bază de su lfat şi fo s fa t de am o n iu : su lfat şi fosfat de am oniu

( 1 0 - 2 0 % ) şi ca lian ţi, soluţie reziduală bisulfitică sau d ife rite cleiuri.

De e x e m p lu : su lfat de am oniu ( 1 5 % ) , fo s fa t secu n d ar de am o n iu ( 1 5 % ) ,

apă ( 4 0 % ) , soluţie bisulfitică în g ro şată ( 3 0 % ) .

R e ţe te le ign ifu g e pot îngloba şi a lte in g re d ie n te cu acţiu n e m ecanică (a z b e s t

p ra f) sau cu a cţiu n e chim ică (clo ru ră de a m o n iu , clorură de zinc)

S o lu ţ ii ig n if u g e p e n t r u ig n if u g a r e a în p r o f u n z im e a le m n u lu i

E ficacitatea ace sto r soluţii ignifuge d ep in d e în prim ul rând de n atu ra săru rilo r

u tilz a te , de a d â n cim e a de d ifu zie şi de c a n tita te a de sare introdusă în lem n.

R e ţete:

1. S u lfat de am o n iu ( 1 5 % ) , borax ( 3 % ) , fosfat de am oniu ( 5 % ) , flu o ru ră de

sodiu ( 2 % ) , apă ( 7 5 % ) .

2. S u lfa t de am o n iu ( 2 0 % ) , borax ( 5 % ) , apă ( 7 5 % ) .

3. S u lfat de am o n iu ( 2 0 % ) , fo s fa t de sodiu ( 1 0 % ) , flu o ru ră de sodiu ( 2 % ) ,

apă ( 6 8 % ) .

4 . S u lfat de am o n iu ( 2 3 % ) , flu o ru ră de sodiu ( 2 % ) , apă ( 7 5 % ) .


P r o c e d e e d e ig n if u g a r e

Pot fi îm p ă rţite în două m ari categ orii: procedee de su p ra fa ţă şi în

p ro fu n zim e.

Din punct de v e d e re al eficacităţii şi al d u ra te i în tim p , cele din grupa a doua

s u n t de regulă su p erio are însă m ai greu de ap licat în practică.

T ra ta re a la su p ra fa ţă p o ate fi e fe c tu a tă prin p ensu lare sau s tro p ire , iar

tra ta re a în p ro fu n zim e prin procedee m ai com plicate: prin im ersare în băi sau prin

p resiune şi v a c u u m .

P lacajele şi plăcile a g lo m e ra te pot fi ig n ifu g ate prin ap licarea m ai m u lto r

p ro ced ee şi a n u m e :

- tr a ta m e n te a p lic ate după fa b ric a re a lor

- tr a ta m e n te a p lic ate în tim p u l procesului de fa b ric a ţie

- tr a ta m e n te a p licate a n te rio r fabricării plăcilor, asupra m a te ria lu lu i lem nos

care intră în co m p o n en ţa acestora.