Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Conducător de doctorat:
Prof. univ. dr. ing. Marcel Istrate
Doctorand:
Ing. Constantin Răzvan Beniugă
IAŞI - 2013
UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI” DIN IAŞI
RECTORATUL
Către
Listă figuri i
Listă tabele v
Listă abrevieri şi acronime vii
I. Motivaţie ix
II. Importanţa temei de cercetare x
III. Obiectivele tezei xi
IV. Planul tezei xii
114 123
117 124
118 125
119 125
120 126
120 126
121 126
127
121
5. Concluzii 131
5.1. Concluzii generale 131
5.2. Contribuţii personale 134
5.3. Lucrări publicate 135
Bibliografie 139
Listă abrevieri şi acronime
1
Noţiuni introductive
Energiile regenerabile constituie o alternativă la energia din combustibili fosili din mai
multe motive: sunt inepuizabile, au un efect minim asupra mediului înconjurător, nu emit gaze
de seră şi nu produc deşeuri, permit o producţie descentralizată de energie adoptată nevoilor şi
resurselor locale, oferă o independenţă energetică importantă.
Energia eoliană are o serie de beneficii fapt ce o detaşează de celelalte surse de energii
regenerabile. În primul rând, sursa primară de energie, vântul, este disponibil din abundență la
nivel global atât pe uscat cât și pe apă. În al doilea rând, costurile investițiilor pentru energie
eoliană sunt scăzute în comparaţie cu producerea energiei cu ajutorul panourilor fotovoltaice.
Mai mult, calitatea turbinelor eoliene raportată la mediu este ridicată. Vântul generează
suficientă energie într-o perioadă de şase luni cât să compenseze toată energia consumată
pentru extragerea materialelor, construcţia turbinei, instalare, operare, demolare şi reciclare,
fiind proiectată sa funcţioneze 20 de ani.
Pentru a face faţă fenomenului de “trecere prin defect” impus prin normative este
necesară utilizarea unor echipamente de control şi protecţie a generatorului turbinei.
Concluziile generale ale acestui studiu, contribuţiile personale ale autorului precum şi
lucrările publicate în cadrul acestor trei ani de cercetări doctorale sunt exprimate în capitolul 5,
intitulat sugestiv Concluzii.
1. Dezvoltarea energiilor regenerabile şi integrarea lor în reţea
Pentru integrarea energiei regenerabile în sistemul energetic, s-au stabilit unele metode
de sprijin a investitorilor. O astfel de metodă este tariful fix la integrare (feed-in tariff), ce
presupune un venit garantat, pe termen lung, pentru energia electrică produsă din surse
regenerabile, oferind, pe termen lung, un mediu stabil, o garanţie a veniturilor pentru
producătorul de energie durabilă și, astfel, un adăpost pentru riscurile pieței. Un alt mod de a
sprijini SRE este de a subvenționa diferența dintre costul de producţie și prețul energiei
electrice primite sau de a oferi reduceri fiscale pentru investiții. O a treia opțiune este
internalizarea beneficiilor energiei regenerabile, prin emiterea de certificate verzi, în
combinație cu plafoane de emisie. Un certificat verde este emis pentru o cantitate produsă din
surse regenerabile de 1 MWh şi constituie un document electronic.
În România, piaţa de certificate verzi a devenit funcţională din anul 2005. Potrivit
raportului ANRE/2005 privind funcţionarea pieţei de certificate verzi, promovarea producţiei
de energie electrică din surse regenerabile combină emiterea de certificate verzi cu sistemul
cotelor obligatorii. Acest sistem de cote obligatorii este definit ca „achiziţia de către furnizori a
unor cote obligatorii de energie electrică produsă din aceste surse în vederea vânzării către
consumatorii deserviţi”.
Potrivit Asociaţiei Europene pentru energie eoliană, România s-a aflat pe locul 7 în
rândul ţărilor europene în ceea ce priveşte centralele eoliene noi instalate în anul 2011, cu o
capacitate totală instalată de 982 MW, iar în 2012 pe locul 5 cu o capacitate instalată de 1905
MW.
Energia eoliană are o serie de beneficii fapt ce o detaşează de celelalte surse de energii
regenerabile. În primul rând, sursa primară de energie, vântul, este disponibilă din abundență
la nivel global atât pe uscat cât și pe apă. În al doilea rând, costurile investițiilor pentru energie
eoliană sunt scăzute în comparaţie cu producerea energiei cu ajutorul panourilor fotovoltaice.
Mai mult, calitatea turbinelor eoliene raportată la mediu este ridicată. Vântul generează
suficientă energie într-o perioadă de şase luni cât să compenseze toată energia consumată
pentru extragerea materialelor, construcţia turbinei, instalare, operare, demolare şi reciclare,
fiind proiectată sa funcţioneze 20 de ani. Deşi turbinele eoliene au un efect vizual negativ
asupra peisajului, impactul acestora asupra naturii şi animalelor sălbatice este nesemnificativ.
Având în vedere dezvoltarea fără precedent a energiei eoliene, în ultimii ani, principala
preocupare a devenit găsirea de soluții pentru integrarea în rețea a centralelor electrice eoliene,
cum ar fi evitarea aparițiilor perturbaţiilor în sistemele energetice existente. Acest capitol se
concentrează pe evidențierea cerințelor importante de conectare la rețea pentru centralele
eoliene, în contextul dezvoltării durabile, în scopul de a asigura cea mai bună integrare privind
compatibilitatea și stabilitatea sistemului energetic.
Unele din cele mai importante cerinţe pentru centralele electrice eoliene la funcţionarea
în regim permanent sunt domeniul de tensiune şi frecvenţa sistemului.
Se poate observa că normativul danez are cerinţe specifice diferite pentru trecerea prin
defect pentru rețeaua de distribuție şi pentru reţeaua de transport, în timp ce normativul
german și cel românesc fac referire doar asupra reţelei de transport.
Cel mai exigent normativ în ceea ce priveşte durata de trecere prin defect este cel din
România alături de Irlanda şi SUA cu 625 ms, Italia şi Spania au o durată a defectului de 500
ms, Germania are o durată stipulată de 150 ms, Marea Britanie doar 140 ms, în timp ce
Danemarca are cea mai mica durată de defect de numai 100 ms timp în care centrala electrică
eoliană trebuie să rămână conectată la reţea. În ceea ce privește căderea de tensiune în punctul
comun de conectare, acesta variază între 20% din tensiunea nominală în Spania şi Italia, la
cădere totală de tensiune în Germania. În România este de 15% din tensiunea nominală. De
asemenea, în Germania, Spania și România este necesară injectarea de putere reactivă de până
la 100%, în timp ce în Danemarca, Marea Britanie, Irlanda, Italia şi SUA nu este obligatorie.
Circuitul de protecţie la nivelul rotorului poate fi activat în timpul defectelor din reţea,
atunci când convertorul RSC nu poate recâştiga controlul sistemului sau când chopper-ul de
curent continuu nu poate limita tensiunea pe puntea de curent continuu la valori sigure.
În general, rezistenţa circuitului de protecţie este între 1 – 10 ori rezistenţa rotorică [13],
depinzând foarte mult de parametrii generatorului. O valoare mare a rezistenţei sale este
propice unei scăderi rapide a curentului rotoric de defect, însă o valoare prea mare poate duce
la apariţia supratensiunii pe convertor.
Centrala eoliană modelată este formată din 6 turbine eoliene echipate cu generator cu
inducție cu dublă alimentare (DFIG) cu o putere nominală de 1,5 MW fiecare, reprezentată
printr-un singur bloc echivalent de 9 MW putere instalată. Centrala eoliană este conectată la o
rețea de medie tensiune de 20 kV prin intermediul unui transformator de putere 575V/20kV,
iar apoi prin intermediul unei reţele electrice având lungimea cumulată a liniilor de 30 km și
un transformator de putere 20kV/110kV la o rețea de 110 kV. Frecvența nominală de lucru
este de 50 Hz.
În regim normal de funcţionare modelul reţelei utilizate în care este integrată centrala
eoliană de 9 MW, schema este cea din figura 4.1.
În acest studiu viteza vântului variază cu ajutorul blocului “Uniform random number”,
unde s-a setat viteza minimă de 3 m/s iar viteza maximă de 25 m/s. Modul de funcționare este
setat din blocul de control al parametrilor la funcția de reglaj a tensiunii „Voltage regulation”.
Tensiunea de ieșire va fi reglată astfel la o valoare impusă de tensiunea de referință V ref = 1 pu.
Cele 6 turbine eoliene de câte 1,5 MW ce formează centrala electrică eoliană sunt
reprezentate în figura 4.2. Ele sunt identice, distanţa până la punctul comun de conectare la
reţea este egală, 300 metri, de aceea centrala eoliană poate fi reprezentată printr-un singur bloc
echivalent de 9 MW.
Figura 4.2. Structura centralei eoliene de 9 MW
activă în reţea.
Figura 4.8. Parametrii centralei eoliene la scurtcircuit monofazat la 20 km
Scurtcircuit bifazat cu punere la pământ
Tensiunea de secvenţă directă în PCC scade la aproximativ 0,57 pu din tensiunea
nominală la producerea defectului, iar curentul de secvenţă directă în PCC creşte în timpul
defectului de 4,7 ori faţă de valoarea înregistrată înaintea producerii scurtcircuitului.
Convertorul GSC de pe partea reţelei reuşeşte restabilirea rapidă a tensiunii V dc, dar
datorită scăderii foarte mari a tensiunii de secvenţă directă în PCC, sistemul îşi pierde
stabilitatea, centrala eoliană fiind deconectată la momentul t = 5.112 s.
Prima protecţie care acţionează este cea la tensiune de secvenţă directă prea mică, ducând
la deconectarea mai rapidă a centralei eoliene de la reţea decât în cazul scurtcircuitului bifazat
cu punere la pământ după 107 ms de la producerea defectului.
Puterea reactivă cedată reţelei până la deconectarea fermei înregistreză un maxim de doar
3,4 MVAr faţă de 4,3 MVAr în cazul defectului bifazat.
Scurtcircuit monofazat
Tensiunea de secvenţă directă în PCC scade până la 0,78 pu din tensiunea nominală pe
timpul defectului, curentul de secvenţă directă însă creşte de 4,4 ori. Maximul puterii reactive
injectate de centrala eoliană în reţea în timpul scurtcircuitului este de 5,9 MVAr.
Figura 4.17. Parametrii centralei eoliene la scurtcircuit monofazat la 10 km
Tensiunea de secvenţă directă în PCC scade până la 0,5 pu, centrala eoliană este
deconectată, tensiunea scade şi mai mult până la 0,3 pu, iar după trecerea defectului tensiunea
se
restabileşte complet după numai 70 ms de la trecerea defectului, la t = 5.22 s. Curentul de
secvenţă directă în PCC creşte de această dată de 5 ori faţă de valoarea iniţială.
Tensiunea Vdc pe puntea de curent continuu creşte mai mult decât la defect la 20 km,
până la 1343 V. Convertorul GSC reuşeşte restabilirea rapidă a tensiunii V dc, dar datorită
scăderii foarte mari a tensiunii în PCC, sistemul îşi pierde stabilitatea, centrala fiind
deconectată după 110 ms de la producerea scurtcircuitului. Până la deconectarea centralei
eoliene de la reţea, aceasta furniza putere reactivă reţelei de până la 4,08 MVAr.
Căderea de tensiune în PCC este totală. Creşterea tensiunii Vdc este de 63,5 %, adică 1962
V, tensiune la care se blochează, ceea ce poate duce la avarierea convertorului de putere.
Această supratensiune pe puntea de c.c. duce la deconectarea mai rapidă a centralei eoliene de
la reţea în doar 12 ms din momentul producerii defectului, fiind prima protecţie care
acţionează. Puterea reactivă cedată reţelei până la deconectarea fermei atinge doar 2,15 MVAr.
Curentul de secvenţă directă creşte de 4,6 ori.
Scurtcircuit monofazat
Tensiunea de secvenţă directă în PCC scade la 0,72 pu din tensiunea nominală, astfel
încât protecţia turbinelor declanşează, centrala fiind deconectată. Curentul de secvenţă directă
creşte în acest timp de 4,47 ori. Fluxul de putere reactivă dinspre fermă spre reţea atinge 5,37
MVAr. Tensiunea pe puntea de c.c. creşte la 1246 V. Nu este deci necesară intervenţia
convertoarelor.
Aportul de putere reactivă a fermei către reţea scade de asemenea cu tipul de defect şi
apropierea de PCC, de la un maxim de 6 MVAr, înregistrat la scurtcircuit monofazat la 20 km,
până la un minim de 1,64 MVAr, înregistrat la scurtcircuit trifazat cu punere la pământ la 5
km.
Se impun aşadar măsuri suplimentare pentru trecerea prin defect, cum ar fi integrarea în
circuitul rotorului a echipamentului de protecţie numit “crowbar”. Acesta limitează tensiunile
şi asigură un traseu sigur pentru curenţi, ocolind convertorul de pe partea rotorului RSC.
În cazul unei căderi de tensiune până la 0,2 pu din tensiunea nominală a reţelei, pot
apărea supracurenţi pe stator şi pe rotor de până la 2 ÷ 5 ori valoarea iniţială. Supracurenţii
rotorici pot bloca convertorul de pe partea rotorică RSC şi pot determina avarierea întregii
electronici de putere. De asemenea aceşti curenţi foarte mari prin rotor conduc la apariţia
supratensiunii pe
puntea de c.c., ceea ce va duce automat la distrugerea convertorului. Perturbaţiile şi oscilaţiile
cuplului electromecanic pot provoca solicitări majore asupra axului turbinei în special la
restabilirea tensiunii după trecerea defectului.
Diagrama logică ce stă la baza modelului dezvoltat este prezentată în figura 4.31.
Fig. 4.31. Diagrama logică a controlului circuitului de protecţie activ
Scopul studiului este de a optimiza trecerea prin defect a turbinelor eoliene prin
determinarea valorii optime pentru rezistenţa circuitului de protecţie şi menţinerea stabilă a
tensiunii Vdc evitând astfel distrugerea convertorului.
Curentul rotoric la apariţia scurtcircuitului creşte până la 3,771 pu şi scade sub 1 pu după
aproximativ 55 ms. Acest lucru se poate observa în figura 4.36.
Fig. 4.36. Curentul rotoric pe cele 3 faze pentru rezistenţa circuitului de protecţie egală cu
rezistenţa rotorică
Creşterea curentului prin rotor la apariţia scurtcircuitului oscilează între 3,202 – 3,771 ori
curentul iniţial, iar valoarea tensiunii V dc valori între 1733 V şi 1350 V, valoare înregistrată la
rezistenţa circuitului de protecţie egală cu de 6 ori valoarea rezistenţei rotorice.
Creşterea curentului rotoric faţă de curentul iniţial oscilează de asemenea într-o gamă
foarte restrânsă între 2,857 şi 2,873.
Din cele 3 cazuri studiate până acum, se poate concluziona că valoarea optimă a
rezistenţei echipamentului de protecţie este undeva între de 6 – 7 ori rezistenţa rotorică atunci
când centrala eoliană are o putere instalată de 9 MW şi reţeaua la care este conectată aceasta şi
în care apare defectul are lungimea cumulată a liniilor de 30 km.
De asemenea, se poate observa că în toate cele 9 cazuri studiate, centrala eoliană echipată
cu generatoare de tip DFIG şi circuite de protecţie implementate în circuitul rotoric, reuşeşte să
facă faţă scurtcircuitului apărut în reţea. Putem spune deci că echipamentul de protecţie
reuşeşte să îmbunătăţească capabilitatea generatoarelor eoliene de a face faţă defectului.
În cazul unei centrale mai mari, respectiv 18 MW, doar în cazul scurtcircuitului produs la
distanţa cea mai mică, 5 km, circuitul de protecţie a rotorului a fost acţionat, spre deosebire de
centrala de 9 MW unde circuitul de protecţie a acţionat şi la defect produs la 10 km.
Din toate cazurile studiate, se observă că în cazul apariţiei unui scurtcircuit într-o reţea cu
lungimea totală a liniilor de 30 km, la distanţa de 5 km de PCC a centralei eoliene, valoarea
optimă a rezistenţei echipamentului de protecţie diferă cu puterea centralei eoliene, conform
figurii 4.37.
Cu cât centrala eoliană are o putere instalată mai mare, cu atât rezistenţa optimă a
echipamentului de protecţie trebuie să fie mai mică. Astfel dacă la o centrală de 4,5 MW,
rezistenţa optimă este de 9 – 10 ori rezistenţa rotorică, la o centrală de 27 MW, rezistenţa
optimă a echipamentului de protecţie este egală cu rezistenţa rotorică.
Fig. 4.37. Tensiunea pe puntea de c.c. funcţie de rezistenţa echipamentului de protecţie pentru
centrale eoliene de diferite puteri
Fig. 4.38. Curentul rotoric funcţie de rezistenţa echipamentului de protecţie pentru centrale eoliene
de diferite puteri
La nivel european, în domeniul energiei eoliene, cele mai importante industrii sunt
reprezentate de Germania, Spania, Marea Britanie, Italia, Franţa, Danemarca, ţări ce deţin
împreună aproximativ 83% din puterea totală instalată. La sfârşitul anului 2012, în România s-
a situat pe locul 5 în topul ţărilor europene cu o capacitate instalată de 1905 MW.
Pentru a face faţă fenomenului de “trecere prin defect”, este necesară utilizarea unor
echipamente de control şi protecţie, cum ar fi: circuit de protecţie pasiv amplasat pe rotor,
circuit de protecţie activ amplasat pe rotor, circuit dc-chopper sau circuit de protecţie amplasat
pe stator.
În scopul studierii comportamentului unei centrale eoliene, formată din 6 turbine echipate
cu generatoare cu inducţie cu dublă alimentare, cu şi fără circuitul de protecţie amplasat pe
rotorul generatorului, la perturbațiile apărute în rețeaua la care aceasta este conectată, s-au
realizat două studii de regim tranzitoriu folosind platforma de lucru Simulink a Matlab.
În primul studiu, cel în care generatorul nu este echipat cu circuit de protecţie s-a urmărit
influenţa tipului defectului şi al locului de producere asupra comportamentului centralei
eoliene. Pentru aceasta s-au simulat defecte în rețeaua de medie tensiune la diferite distanțe,
urmărindu-se parametri ca: puterea activă debitată, puterea reactivă, tensiunea V dc de pe puntea
de curent continuu, viteza rotorică, cuplul mecanic şi cuplul electromagnetic precum şi
componentele d-q a tensiunilor şi curenţilor pe rotor, stator şi convertoare. S-au urmărit de
asemenea situațiile pentru care centrala eoliană este deconectată de la rețea.
În reţeaua de medie tensiune, la diferite distanţe de PCC a centralei eoliene, s-a simulat
un scurtcircuit trifazat cu punere la pământ cu o durată de 150 ms. S-a modificat rezistenţa
echipamentului de protecţie de câteva ori. De asemenea, s-a modificat şi puterea instalată a
centralei eoliene. Rezultatele au demonstrat în primul rand că, centrala eoliană echipată cu
generatoare cu inducţie cu dublă alimentare şi echipament de protecţie amplasat pe rotor nu
este deconectată de la reţea, reuşind după izolarea defectului să producă şi să livreze din nou
putere activă reţelei. Se poate spune deci, că utilizarea echipamentului de protecţie ales stă la
baza capacităţii turbinei eoliene de a face faţă defectului.
- analiza unor echipamente utilizate la trecerea prin defect a centralelor electrice eoliene
cu generatoare cu inducţie cu dublă alimentare. Analiza comparată a acestora şi alegerea
echipamentului optim pentru “trecerea prin defect” a generatorului utilizat. Echipamentul
“crowbar” ales are avantajul că limitează rapid curentul de defect prin rotorul generatorului,
crescând astfel viteza de repornire a convertorului de pe partea generatorului RSC, ceea ce este
de dorit în cazul unei strategii de “trecere prin defect”.
[1] Rob Van Gerwen (KEMA Nederland BV), „Producerea Distribuită şi Regenerabilă.
Introducere”, noiembrie 2006, disponibil la http://www.scribd.com/doc/145422692/Articolul-8-1-
1-pdf;
[2] Ed Demeo and Michael Milligan, “Integrating Wind Power into the Electric Power System”,
Michigan Public Service Commission Wind Forum 25 aprilie 2007;
[3] EWEA Working Group on Grid Code Requirements–Position Paper, „European grid code
requirements for wind power generation”, Brussels, February 2008, disponibil la
http://www.ewea.org/fileadmin/ewea_documents/documents/publications/position_papers/080307_
WGGCR_final.pdf;
[4] Molina, M.G., Alvarez, H.M.G., “Wind farm – Technical regulations, potential estimation and
siting assessment – Part1: Technical and regulatory exigencies for grid connection of wind
generation”, ed. INTECH, 2011, p.3-30, ISBN 987-953-307-483-2;
[5] Chen, Z., and F. Blaabjerg. “Wind farm - A power source in future power systems”, Renewable
and Sustainable Energy Reviews 13, 2009, pp. 1288-300;
[6] M. Tsili, S. Papathanassiou, “A review of grid code technical requirements for wind farms”. IET
Renewable Power Generation, Vol. 3, Νο. 3, Sept. 2009, pp. 308-332;
[7] Alexandru Miron, Marian Dragomir, Răzvan Beniugă, Crenguţa Bobric, Cezar Popa, “The Use
Of Wap Applications To Prevent Large Blackouts In The North East Romanian Power Grid ”,
Buletinul AGIR (CNCSIS – B+), anul XVII, No.2, apr.-iun. 2012, ISSN - L 1224-7928, ISSN
(online) 2247-3548, pp.497-502;
[8] Răzvan Beniugă, “Specific requirements for grid connection of wind farms in context of
sustainable development”, 16th International Student Conference on Electrical Engineering, ISBN
978-80-01-05043-9, Praga, Republica Cehă, 17 Mai 2012;
[9] Răzvan Beniugă, “Studiul comportamentului unei turbine eoliene echipată cu generator de tip
DFIG după producerea unui defect în reţea”, Workshop Tendinţe şi cerinţe de
interdisciplinaritate în cercetare, Iaşi, România, 25 ian. 2013, ISBN 978-973-621-408-0, pp. 21-
30;
[10] Răzvan Beniugă, Marcel Istrate, “Voltage Recovery of DFIG Wind Turbines After a Grid Fault”,
Proceedings of International Conference and Exposition on Electrical and Power Engineering EPE
2012, ISBN 978-1-4673-5001-3, pp. 904–908, October 2012;
[11] Milton K. Das, S. Chowdhury, S. P. Chowdhury, “Protection and voltage control of DFIG wind
turbines during grid faults”, Proceedings of 10th IET International Conference on Developments
in Power System Protection (DPSP 2010). Managing the Change, April 2010, pp. 1-4;
[12] M. Rodriguez, G. Abad, I. Sarasola, A. Gilabert, “Crowbar Control Algorithms for Doubly Fed
Induction Generator During Voltage Dips”, EPE 2005 Dresden, pages 1-10, 2005;
[13] V. Akhmatov, “Variable-speed wind turbines with doubly fed induction generators, part ii: Power
system stability”, Wind Engineering, vol. 26, no. 3, pp. 171 – 188, 2002;
[14] Dragomir Marian, Machidon Dragoş, Beniugă Răzvan, “One-end Data Fault Location Algorithm
for Transmission Grids”, Acta Electrotehnica, Vol. 54, No. 5, 2013, “Modern Power Systems
MPS 2013”, revistă BDI categoria B+, ISSN 1841-3323, pp.175-178, 28-31 Mai 2013, Cluj-
Napoca, România;
[15] Marian Dragomir, Marcel Istrate, Răzvan Beniugă, Dragoş Machidon “Assessment Of Two End
Data Fault Location Algorithms For Transmission Grids”,, Buletinul AGIR (CNCSIS – B+), anul
XVII, nr.2, aprilie-iunie 2012, ISSN-L1224-7928, ISSN (online) 2247-3548, pp.435-438;
[16] Răzvan Beniugă, Marcel Istrate, ”DFIG Wind Turbine Dynamic under the stress of Power
System Faults”, Buletinul AGIR (CNCSIS – B+), anul XVII, nr.2, aprilie-iunie 2012, ISSN - L
1224-7928, ISSN (online) 2247-3548, pp.429-434;
[17] M. B. C. Salles, K. Hameyer, J. R. Cardoso, A. P. Grilo, C. Rahmann “Crowbar System in Doubly
Fed Induction Wind Generators”, Energies 2010, 3, ISSN 1996-1073, pp. 738-753;
[18] Kenneth E. Okedu, „Stability Enhancement of DFIG-based Variable Speed Wind Turbine with a
Crowbar by FACTS Device as Per Grid Requirement”, International Journal Of Renewable
Energy Research, Vol.2, No.3, 2012, pp. 431-439;
[19] S. Seman, J. Niiranen, A. Arkkio, “Ride-through analysis of doubly fed induction wind-power
generator under unsymmetrical network disturbance”, IEEE Transaction on Power Systems, vol.
21, no. 4, pp. 1782 – 1789, Nov. 2006;
[20] F. Koch, F. Shewarega, I. Erlich, “Alternative models of the doubly-fed induction machine of
power system dynamic analysis”, in Proceedings of International Conference on New and
Renewable Energy Technologies for Sustainable Development, Evora, Portugal, June-July 2004;
[21] Kadam D.P. , Dr. Kushare B.E., „Converter Protection Scheme for Doubly-Fed Induction
Generators during Disturbances”, International Journal of Computer Science and Network
(IJCSN), Volume 1, Issue 2, April 2012 www.ijcsn.org ISSN 2277-5420;
[22] A. A. El-Sattar, N. H. Saad, M. Z. Shams El-Dein, “Dynamic response of doubly fed induction
generator variable speed wind turbine under fault”, Electric Power Systems Reasearch 78, 2008,
pp. 1240-1246;
[23] Răzvan Beniugă, Ioan Viorel Banu, Marcel Istrate, “Behavior of Doubly-Fed Induction
Generator Wind Turbines with Crowbar System during Grid Faults”, Acta Electrotehnica,
Volumul 54, Numărul 5, 2013, “Modern Power Systems MPS 2013”, revistă BDI categoria B+,
ISSN 1841- 3323, pp.59-63, 28-31 Mai 2013, Cluj-Napoca, România;
[24] www.mathworks.com, “Help – Wind Farm – DFIG Model”, 2012.