FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

”JUSTINIAN PATRIARHUL”
BUCUREȘTI

LUCRARE DE SEMINAR LA CATEHETICĂ

- Superstițiile -

Student: Sîrbu Alexandru Eduard, Grupa 5

Profesor Coordonator: Pr. Lect. Dr. Vasile Creţu

2020
 Originea superstitiilor

Superstitia, asa cum este ea definita filologic, apare ca o credinta primitiva, bazata pe ramasite
ale magiei si animismului, pe conceptii retrograde, neconforme cu nivelul cunoasterii stiintifice,
pe admiterea fortei spiritelor bune si rele, a miracolelor, farmecelor, vrajilor, semnelor
prevestitoare, numerelor fatidice etc.

Originea, sursele care au alimentat superstitiile, evolutia acestora sunt cercetate temeinic de
etnografie si antropologie, care au realizari importante in acest domeniu, descoperindu-se
sensurile unor credinte mitico-magice stravechi desacralizate. Incercand o sistematizare a
productiilor folclorice romanesti, mai cu seama a acelora legate de muncile agricole, de
schimbarea anotimpurilor, putem surprinde orizontul magic al acelor oameni care au trait in
paleolitic la poalele Carpatilor.

Se trage din vremuri stravechi, ale practicii magiei de vanatoare, superstitia ca persoanele sau
animalele intalnite in drum sau la plecarea in calatorie, adica "ce ies inainte", "ce taie calea" au o
anumita semnificatie pentru rezultatul actiunii. De pilda, exista odinioara convingerea ca daca
cineva iti iese in cale cu vase goale (cana, ulcior etc.) actiunea nu reuseste. Dar ea trebuia sa aiba
sorti de izbanda atunci cand vasele erau pline cu apa. Intalnirea cu un iepure, cu o pisica sau
"intoarcerea din drum" se socoteau ca "semne rele" fiind de asemenea reminiscente ale magiei de
vanatoare. In trecut vanatorii si pescarii se temeau a fi intrebati unde se duc, in credinta ca o
asemenea intrebare ar fi urmata de pierderea norocului acestora. Cand se transporta un obiect
magic, persoana respectiva nu trebuia sa se uite inapoi sau sa fie vazuta, ori sa vada pe careva, sa
vorbeasca etc.

In conceptia magica, nascuta probabil in mezolitic asemenea atitudini aveau ca scop evitarea
dezlantuirii fortelor supranaturale ostile, care trebuiau deci ocolite, pacalite, astfel incat actiunile
vrajitoresti sa nu-si piarda "puterile". Tot urme ale credintelor magice stravechi
reprezinta superstitiile legate de elemente sau fenomene ale naturii, inchipuite ca forte
supranaturale. De pilda, era oprit sa se scuipe inaintea soarelui sau a vantului, a caror razbunare
se astepta a fi extrem de dura in acest caz. Asa numitele locuri rele sau oprite, din credintele
populare, erau in realitate ecouri ale magiei. De pilda, superstitia ca asezarea caciulii (sau
palariei) pe masa si pe pat ar fi semn rau, indicand boala sau moartea posesorului obiectului
respectiv, tine de magia tamaduitoare, ca si de faptul de a sta "pe urma" unui bolnav, ceea ce
semnifica posibilitatea contagierii. Cimitirele, rascrucile, podurile, stancile, pesterile, morile,
casele parasite erau numite "locurile rele", bantuite de fiinte demonice.1

Superstitiile la romani

La apariţia şi perpetuarea mentalităţilor superstiţioase contribuie un număr mare de factori de

ordin social, psihologic şi natural. Cei mai frecvenţi factori sociali invocaţi sunt, în ordine:
familia, în care se detaşează rolul mamei şi al bunicilor, apoi unele rude şi vecini, mai cu seamă
vârstnice şi, într-o mai mică măsură, anturajul. Natura influenţează anumite superstiţii prin
evenimente şi fapte deosebite (cutremure, furtuni, inundaţii), prin grandoarea, infinitul şi
perfecţiunea macro şi microcosmosului şi chiar prin anumite locuri suspecte, ciudate, în care s-au
produs mari nenorociri, care inspiră frica şi despre care se moştenesc, în cadrul comunităţii
locale, legende şi credinţe cu caracter superstiţios, cu accente înfricoşătoare.2

Poporul român era privit în trecut ca fiind extrem de superstiţios, care păstra credinţe arhaice
precreştine, adaptate rigorilor bisericeşti sau amestecate cu acestea. 

Una dintre cele mai vechi culegeri de superstiţii şi credinţe populare ale românilor, publicată
în 1888 de folcloristul George Ioneanu, oferă mărturii despre cele mai bizare astfel de obiceiuri.
Iată câteva dintre superstiţiile redate în „Mica Colecţiune – Superstiţiile Poporului Român,
adunate de George S. Ioneanu”: 

 Despre femei insarcinate:

- „Femeia însărcinată să nu mănânce două poame, crescute în pom lipite una de alta, căci va
face doi copii gemeni”.

1
https://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/originea-superstitiilor-68814.html
2
S. Fl. Marian, Sărbătorile la români, Cernăuţi, 1901
 - „Femeile însărcinate să citească în fiecare zi Visul Maicii Domnului, căci vor naşte uşor şi
vor trăi pruncii”.

 Copii nou nascuti:

- „Dacă un copil de la naşterea lui plânge continuu o săptămână, este semn că îl bântuie
duhurile necurate”.

- „Copiii care nu sunt botezaţi şi plâng mult, prin acel plâns cer botez”.

 Ziua nuntii:

- „În ziua de nuntă, mirii să nu mănânce carne, ca să le fie corpul uşor, să aibă noroc şi să
trăiască ani mulţi”.

 Superstitii de sarbatori:

- „Cine va dormi în ziua de Sfântul Gheorghe va lua somnul mieilor”.

 La inmormantare:

- „Când o persoană trage să moară, se lasă ferestrele şi uşa deschise, ca să aibă pe unde ieşi
sufletul”.

- „Un mort este păzit ca să nu treacă peste el vreo pisică, altfel se face strigoi şi mor toţi ai
casei”.3

Legatura superstitiilor cu farmecele si vrajitoria

In zilele noastre auzim frecvent aceste lucruri: superstitii, farmece si vrajitorie. Acestea sunt
puse in stransa legatura, deoarece la originea lor toate au pe diavolul care prin inselaciunile lui a

3
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/traditii-si-superstitii-aberante-ale-romanilor
 adus in acestea lume o forma de ,,idoli’’ pe care oamenii sa-i slujeasca fara sa fie constienti de
acestia. Toate cele 3 forme existente in lume au la baza forma necuratului care aduce in
sufletele oamenilor doar o falsa cunoastere sau siguranta a evenimentelor viitoare.

Oamnii chiar si in timpurile noastre inca mai cred ca aceste forme de falsitate pot ajuta intr-
un anumit fel obiectivul dorit. Ceea ce nu percep ei este faptul ca apelarea la vrajitoare sau
increderea in anumite superstitii nu fac decat o indoctrinare a mintii spre lucrarile diavolesti.
Omul trebuie sa inteleaga ca singurul care poate ajuta creatia este unicul Dumnezeu, iar fara
Acesta nimic nu este posibil.

Raportul Bisericii asupra superstitiilor

Pravila bisericească spune că “superstiţia este o credinţă de prisos (falsă), prin care
Dumnezeu este defăimat. Superstiţiile sunt moştenite de la strămoşii păgâni şi s-au păstrat în
popor de cei neştiutori. Cine crede în ele săvârşeşte un păcat, căci prin ele se falsifică adevărul
dumnezeiesc şi se canonisesc ca şi vrăjitoria”.4

Încă din primele secole ale creştinismului Biserica prin glasul Sfinţilor Părinţi a condamnat
superstiţiile ca pe nişte credinţe şi practici păgâne înşelătoare care-l îndepărtează pe om de
Dumnezeu, de adevăr şi de mântuire. Părinţii celui de-a VI-lea sinod ecumenic (680-681) de la
Constantinopol ne învaţă că:

„Suprestiţiile sunt credinţe şi practici greşite moştenite din lumea păgână care necunoscând
adevărul lui Dumnezeu şi nici adevărurile ştiinţelor naturii şi ale vieţii au rătăcit pe oameni întru
neştiinţa lor. Orice fel de credinţe deşarte şi superstiţioase se canonisesc de Biserica ca şi
vrăjitoria (VI 61, 65)”.5

4
https://adevarul.ro/locale/constanta/religia-ortodoxa-superstitiile-raporteaza-biserica-datul-groapa-a-cocosului-
pisica-neagra-taie-calea-1_5b0f939fdf52022f759e8a3d/index.html
5
https://ortodoxinfo.ro/2019/10/13/de-ce-este-pacat-sa-credem-in-superstitii-se-canonisesc-de-biserica-ca-si-
vrajitoria/
 Oamenii bisericii spun că este foarte greu să le explice credincioşilor că toate acestea sunt
superstiţii şi nu au nicio legătură cu Biserica şi cu dreapta-credinţă.

Despre superstiţioşi se vorbeşte şi în Biblie unde se spune că „aceştia cred că pot să bea
paharul demonilor şi totodată şi paharul Domnului Iisus şi să ia parte şi la masa Domnului şi la
masa dracilor” (I Corinteni 10, 21).

Aşadar, în faţa superstiţiilor de tot felul, creştinul este chemat să caute obiectivitatea biblică
şi liturgică pe care i-o oferă Biserica. În acest sens, el trebuie să-şi sporească receptivitatea şi
interesul faţă de dogmele creştine, pe care să le cunoască şi să le asimileze cât mai temeinic atât
printr-un dialog constant cu preotul, cât şi printr-un program personal de lectură religioasă, şi
acesta din urmă sub atenta îndrumare a păstorului sufletesc.6

Prezenţa supestiţiilor în viaţa de zi cu zi a creştinilor este un semn că ei nu îşi cunosc deloc

credinţa strămoşească. Şi aceasta se poate observa foarte uşor de preot atunci când oficiază
Taina Sfântului Botez. Au existat cazuri cand in momentul rostirii Crezului, nasii au cerut
preotului sau dascalului sa rosteasca marturisirea de credinta in locul lor.

Concluzie

Supertiţiile sunt nişte prejudecăţi care ar decurge din credinţa în spirite bune şi rele, în
farmece şi vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice (adică fixate de destin) sau în alte
rămăşiţe ale animismului şi ale magiei

Practicile puerile de odinioara par lipsite de rost acum, cand ne ajung sub forma
superstitiilor, in care doar naivii mai pot crede. Dar in vechime descantecele, vrajile erau
considerate drept mijloace pentru rezolvari posibile ale unor situatii acute.

6
https://ziarullumina.ro/teologie-si-spiritualitate/evanghelia-zilei/sfaturi-practice-in-biserica-atitudinea-
crestinului-fata-de-superstitie-21406.html
 Sigur ca omului modern, familiarizat cu Biserica si dogmele ei , nu-i vine greu sa inteleaga
ca viata este un proces de desfasurare a timpului biologic, ea decurgand in ritm ascendent si
descendent. Acesta nu mai este, azi, niciun mister, fenomenul fiind combatut de organele
Bisericii si de dovezile lasate in Sfanta Scriptura.

Bibliografie

1. S. Fl. Marian, Sărbătorile la români, Cernăuţi, 1901

2. https://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/originea-superstitiilor-68814.html
3. https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/traditii-si-superstitii-aberante-ale-romanilor
4. https://adevarul.ro/locale/constanta/religia-ortodoxa-superstitiile-raporteaza-biserica-datul-
groapa-a-cocosului-pisica-neagra-taie-calea-1_5b0f939fdf52022f759e8a3d/index.html
5. https://ortodoxinfo.ro/2019/10/13/de-ce-este-pacat-sa-credem-in-superstitii-se-canonisesc-
de-biserica-ca-si-vrajitoria/
6. https://ziarullumina.ro/teologie-si-spiritualitate/evanghelia-zilei/sfaturi-practice-in-biserica-
atitudinea-crestinului-fata-de-superstitie-21406.html