Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DEFINIȚIE: Materialele de bază sunt materialele din componența produsului care îndeplinesc funcția principal în pro-
dus și se folosesc la confecționarea feței produsului. Excepție de la această regulă fac unele pardesiuri, bluze de vânt,
pufoaice la care dublarea poate fi făcută cu materialul de bază, utilizat pentru fața produsului.
Materialele de bază sunt: țesăturile, tricoturile, blănurile naturale sau artificiale, pielea naturală sau sintetică, produsele
cașerate, etc.
A. Țesăturile sunt materiale textile obținute prin încrucișarea pe direcție perpendiculară adouă sisteme de fire: unul
dispus vertical/ longitudinal, numit urzeală și celălalt dispus orizontal/ transversal numit bătătură.
Clasificarea țesăturilor
Țesăturile pot fi clasificate:
a. După natura materiei prime utilizată la obținerea lor,
b. După destinație,
c. După aspect.
După natura materiei prime, se clasifică în:
Țesături pentru îmbrăcaminte (lenjerie, rochii, bluze, fuste, pantaloni, paltoane, pardesie, costume);
Țesături decorative (stofe de mobilă, pături, cuverturi, perdele, draperii, feţe de masă);
Țesături pentru furnituri (căptuşeli, întărituri, inserţii, feţe încălţăminte de vară şi sport);
Țesături tehnice (filtre, postavuri, furtun de apă, curele de transmisie, benzi transportoare);
Țesături imprimate (au desene complicate, cu un contur delimitat precis şi cu un colorit variat);
Țesături cu efecte de culori (sunt obţinute din fire colorate în urzeală şi bătătură, cu dungi, carouri sau diferite
figuri);
Țesături cu bucle (firele formează bucle pe o parte sau pe ambele părţi ale ţesăturii);
Țesături scămoșate ( prezintă un strat de fibre omogen, pe o parte sau pe ambele părţi);
Țesături cu două fețe (nu există diferenţă de aspect între faţă şi dos);
Țesături jacard (ţesături cu desene foarte complicate, realizate prin modul de legare a firelor, combinat cu efecte de
culori).
1
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare
B. Tricoturile
Tricot este denumirea atribuită produsului realizat din fire textile sub formă de ochiuri înlănțuite între ele.
DEFINIȚIE: Tricoturile sunt produse textile obţinute pe cale mecanică, prin buclarea succesivă a unui fir sau a mai
multor fire ( tricoturi din bătătură) sau prin buclarea simultană a unuia sau a mai multor sisteme de fire ( tricoturi din
urzală).
Tricoturile pot fi clasificate după mai multe criterii: destinație, materia primă, formă și structură.
A. După destinație tricoturile se clasifică în:
a. Tricoturi pentru îmbrăcăminte: lengerie, îmbrăcăminte exterioară, ciorapi, mănuşi, băşti, fulare, fesuri etc.
b. Tricoturi pentru uz casnic şi articole decorative: perdele, dantele, draperii, cuverturi, feţe de masă, prosoape, tapiserii
etc.
c. Tricoturi cu destinaţie tehnică, în domenii ca: transporturi, agricultură, industrie etc. Ex: suport pentru înlocuitor din
piele, filtre, plase
d. Tricoturi pentru articole medicale:
-implantabile: poteze vasculare, valve cardiace, înlocuitor de meninge, tendoane, plase de susţinere a muşchilor
abdominali, pavilion pentru ureche etc.
-neimplantabile: bandaje, halate, pansamante etc.
2
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare
d. e. f.
Fig. 1.2. Clasificarea tricoturilor după formă:
a—tricot metrj plan, b– tricot metraj tubular, c– panou dreptunghiular, d– panou semiconturat, e– panou conturat plan,
g.
f– panou tubular, g– tricot conturat spațial
DEFINIȚIE: Materialele auxiliare sunt materiale care, în funcţie de produs şi model, pot lipsi din componenţa pro-
dusului.
Materialele auxiliare sunt: căptușelile, furniturile, întăriturile, ața de cusut, garniturile.
A. Căptușelile sunt material auxiliare ce dublează detaliile produselor mărindu-le rezistenţa la purtare şi la şifonare,
asigurând stabilitatea formei şi a dimensiunilor detaliilor. Țesăturile utilizate pentru căptușirea produselor vestimentare
trebuie să fie lucioase, să se muleze pe conformația corpului, să asigure o bună aerisire a corpului. Principalele căptușeli
sunt:
Atlaz—ţesătură lucioasă, plină, rezistentă, pentru căptuşirea îmbrăcămintei exterioare groase: paltoane, pardesie
Serj—ţesătură din mătase artificială pentru căptuşirea îmbrăcămintei exterioare pentru femei şi bărbaţi: sacouri, pardesie
Satin—ţesătură din mătase artificială pentru căptuşirea îmbrăcămintei exterioare pentru femei: jachete, taioare, mantouri
Golf—ţesătură uşoară din fire sintetice, pentru pelerine de ploaie, bluze de vânt
B. Întăriturile sunt materiale auxiliare care dubleză unele detalii componente ale produselor vestimentare (gulere, manșete,
cordoane, betelii, buzunare, etc), având rolul de a mări rezistenţa la purtare şi la şifonare și de a asigura stabilitatea pe
conformație.
După modul de obținere, întăriturile pot fi: țesute și nețesute.
Întăriturile țesute sunt:
Pânza vatir—ţesătura cu urzeala din fire groase de bumbac şi bătătura din fire de cânepă sau in
Canafasul— ţesătură din fire de bumbac, in sau cânepă
Rosharul—ţesătura cu urzeala din fire de bumbac şi bătătura din păr de cal sau din păr artificial
Pânza tare—ţesătura din fire de bumbac bine apretată.
Întăriturile nețesute se obţin din fibre textile prin procedeul lipirii și se aplică la: piepţi, gulere, buzunare, manşete, tivuri.
Fibrele textile se aşează în straturi uniforme şi se leagă între ele cu ajutorul unui liant. Pentru producerea întăriturilor
neţesute se folosesc deşeuri din fibre de bumbac, lână, mătase, in, cânepă etc., care se obţin prin destrămare.
Întăriturile termofuzibile sunt materiale textile pe suprafaţa cărora se dispun granule de răşini sintetice, ce reprezintă agentul
fuzibil. Aceste întărituri se aplică la gulere, manșete, piepți. Pentru aplicarea lor se folosește mașina de călcat sau presă,
capabilă să topească granulele de rășină sintetică în scopul realizării fuziunii.
Întărituri cu apret permanent sunt formate din țesături tip bumbac, având pe una din suprafețe o folie de polietilenă sau un
liant. Aceste întărituri se folosesc la gulere și manșete pentru cămăși bărbătești sau confecții asemănătoare.
C. Ața de cusut este un material auxiliar folosit la ansamblarea şi prelucrarea îmbrăcămintei sau pentru alte scopuri.
Aţa de cusut se produce din fibre naturale sau sintetice.
3
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare
Fisă de lucru 1
Prin completarea aritmografului, pe verticala AB vei descoperi denumirea unui material textil care dublează detaliile
produselor vestimentare.
1- material auxiliar folosit la ansamblarea
A
şi prelucrarea îmbrăcămintei ( 3 cuvinte),
2- material de bază obținut prin încrucișarea
1
pe direcție perpendiculară a 2 sisteme de
2 fire,
3
3– criteriu de clasificare a țesăturilor,
4
4– material de bază obținut prin buclarea
5
firelor,
6
5– material auxiliar ce dublează unele detalii
7
componente ale produsului de îmbrăcăminte
8 ( gulere, manșete),
9
6- țesătură ce prezintă un strat de fibre
10 omogen, pe o parte sau pe ambele părţi,
7– criteriu de clasificare a țesăturilor/
B tricoturilor,
8- garnitură folosită la articolele de lenjerie
9– furnitură folosită la ajustarea pe corp a unor produse, și a îmbrăcămintei subțiri (rochii, bluze,
10– sistem de fire dispus pe direcție verticală la o țesătură. fuste),
4
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare
Test de evaluare
5
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare
III. În coloana A sunt enumerate materiale auxiliare folosite la confecționarea îmbrăcămintei, iar în
coloana B denumirile comerciale ale acestora. Scrieți asocierile dintre cifrele din coloana A și literele
corespunzătoare din coloana B.
Aplicație practică 1
Realizează o colecție de mostre de țesături! Grupează țesăturile selecționate pe categorii:
După natura firelor folosite componente
După aspect (ex. Imprimate, scămoșate, etc)
După destinație.
Exemple: rare cuiburi sau găuri, incluziuni de fire străine, blende întîlnite la distanţe mai mari decît unitatea
confecţionabilă, flotări de fire, nerespectarea raportului de culoare.
3.defecte secundare care pot fi uşor remediate de utilizator sau care sunt premise şi în produsul finit.
Exemple: cîrcei, nopeuri, fire îngroşate pe porţiuni mici, scămoşare neuniformă, margini neimprimate.
Cantitativă— are ca obiectiv principal stabilirea cantităţii totale de materie primă, exprimată în unitatea de
măsură caracteristică (m, kg, bucăţi) şi compararea rezultatelor înregistrate cu valorile precizate în documentele de
însoţire.
Informaţiile implicite rezultate în urma recepţiei cantitative sunt:
1. distribuţia lungimii de material în baloturi – se utilizează pentru programarea baloturilor în scopul
şpănuirii raţionale, cu pierderi de capăt minime, fiind în acelaşi timp o informaţie utilă pentru optimizarea consumu-
rilor specifice.
2. modul de prezentare a materiei prime metraj (desfăcut, dublat, tubular) – are implicaţii asupra dimen-
sionării operaţiilor de încadrare, şpănuire, sortare. În cazul materialelor dublate sau tubulare poate induce operaţii
suplimentare de desfacere sau despicare (în cazul tricoturilor tubulare).
3. stabilitatea dimensională – interesează în cazul materialelor elastice, în sensul stabilirii timpului necesar
de relaxare în stare liberă.
Utilajele folosite pentru recepţie sunt rampele de control, care din punct de vedere constructiv pot fi:
orizontale (mese de metrat);
cu plan înclinat;
cu plan vertical.
Fig. 1. 3.
1– țesătură, 2—sul de înfășurare a țesăturii, 3—cilindru de acționare, 4,5,6—role cilindrice, 7—masă de lucru, 8—ecran , 9—cilindru, 10—sul de înfășurare,
11—masă de lucru, 12—pliant
7
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare
Fișă de lucru
I. Stabiliți valoarea de adevar ( A-adevarat, F-fals) prin încercuire, pentru următoarele enunțuri:
A F 1. Recepția are ca scop controlul cantitativ și calitativ al materialelor textile destinate confecționării.
A F 2. Prin recepția cantitativă se urmărește confruntarea materialelor cu colecția de mostre omologate și efectuarea
unor analize de laborator care să verifice parametrii fizico-chimici ai materialelor.
A F 3. Analiza aspectului fizic, urmăreste scoaterea în evidență a defectelor de pe material, admisibile pe produsul
de îmbrăcăminte.
Rescrieți enunțurile greșite în forma corectă.
II. Citiți cuvintele de mai jos. Ele reprezintă defectele care apar pe suprafața țesăturilor și tricoturilor.
Rărituri, fire neuniforme, pete de vopsire, rupturi, găuri, zone neimprimate, pete de ulei, nopeuri,
scămoșare neuniformă, pete de murdărie, fire duble în urzeală și bătătură, nuanțe diferite de culori ( în
special la margini), șiruri sau rânduri strâmbe, fire lipsă în urzeală și bătătură, ochiuri scăpate la
tricoturi, vopsire neuniformă a firelor, dungi din cauza introducerii firelor de altă culoare, cuiburi în
țesătură, cute( pliuri) pe suprafața materialelor.
Fișă de autoevaluare
Analizați cu atenție imaginea de mai jos. Ea reprezintă un șablon al unui produs de îmbracaminte, cu sprijin pe
umeri. Sarcini de lucru:
Completați căsuțele libere (ca în exemplul dat ) cu cerințele de mai jos:
1. Identificați denumirea șablonului.
2. Definiți șablonul.
3. Precizați care sunt specificațiile ce se înscriu pe suprafața șablonului.
4. Care din specificațiile de pe suprafața șablonului prezentat, au fost omise.
1. Denumire șablon—
2. Definiția șablonului—
4.
8
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare
2. Umiditatea este cantitatea de apă necesară materialelor în procesul umidotermic. Umiditatea este formată din:
umiditate chimică reprezintă cantitatea de apă, ce se găseşte în compoziţia chimică a fibrelor textile. Nu se
poate elimina în timpul prelucrării.
umiditate relativă reprezintă cantitatea de apă, determinată de higroscopicitatea fibrelor şi umiditatea mediului
umiditatea tehnologică este cantitatea de apă, care se adaugă în timpul tratamentului umidotermic
3. Presiunea este forţa de presare exercitată pe suprafaţa materialului textil. Aceasta depinde de natura operaţiei.
4. Timpul este durata de expunere a materialului tratamentului.Depinde de natura operaţiei, şi de ceilalţi parametrii.
9
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare
Fierul de călcat încălzit electric, cu abur sau mixt, ataşat unor mese cu forme corespunzătoare, oferă o
flexibilitate foarte mare, dar determină un timp mare de realizare a operaţiilor şi o apreciere subiectivă, de către
operator, a parametrilor tehnologici: temperatură, presiune, umiditate.
10
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare
Mese de călcat
1 – masa de călcat
2. – formă rabatabilă
pentru produsele buclate
Masă cu forme rabatabile
PRESE CU PERNE
Au în general perne interschimbabile, în funcţie de forma spaţială a zonei călcate. La aceste prese
acţionarea poate fi manual – mecanică, electromecanică, pneumatică sau hidraulică, una din perne fiind fixă sau
ambele perne fiind mobile. Durata de realizare a operaţiilor poate fi redusă prin utilizarea preselor tip carusel.
Astfel de prese dezvoltă o forţă de presare mare şi permit modificări ale formei spaţiale a produselor.
Presele cu manechine rigide pot avea 1 – 4 manechine verticale, a căror formă corespunde formei
interioare a produsului de călcat. În cazul unui singur manechin , acesta este în general fix, de el apropiindu -se
pernele pentru exercitarea forţei de presare, a temperaturii şi a umidităţii. Gradul de flexibilitate al acestor prese
este relativ redus, , ele fiind realizate în general pentru produse de serie mare: sacouri, cămăşi.
11
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare
PRESE CU AUTOFORMARE
Presele cu autoformare dirijează agenţii tehnologici direct în interiorul produsului ce trebuie etanşat prin
prinderea extremităţilor. Se recomandă pentru produsele din materiale cu permeabilitate redusă la aer şi vapori,
astfel încât agenţii tehnologici să nu afecteze mărimea sau modelul produsului, dar se pretează numai la anumite
sortimente vestimentare.
Presele cu manechine combinate au în general părţi rigide pentru zone constante de sprijin ale produselor
(faţă, spate) la care se adaugă zone gonflabile sau se utilizează principiul autoformării pentru acele părţi ale
produsului ce depind de talie, mărime, model.
nie de
12
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare
Test de evaluare 1
1. Presele manechin care dirijează agenţii tehnologici direct în interiorul produsului etanşat la extremităţi poartă
denumirea:
a. presă cu manechine rigide
b. presă cu manechine gonflabile;
c. presă cu manechine cu autoformare;
d. presă cu manechine combinate.
2. Utilajul utilizat pentru tratamentul umidotermic prevăzut cu perne interschimbabile poartă denumirea de:
a. fier de călcat
b. masă de călcat specială;
c. tunel de finisare;
d. presă cu perne.
III. Apreciaţi valoarea de adevăr a următoarelor enunţuri, trecând în dreptul lor litera A pentru cele pe care
la consideraţi adevărate şi litera F pentru cele pe care la consideraţi false:
false:
A. F. 1. Mobilierul de călcat este reprezentat de maşinile de călcat.
A. F. 2. Mesele de călcat pot fi simple şi cu abur.
A. F. 3. Mesele de călcat speciale sunt dotate cu instalaţii de aburire şi forme de călcat rabatabile.
A. F. 4. Maşina de călcat cu termostat este prevăzută cu dispozitiv de alimentare cu abur.
A. B.
13
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare
Test de evaluare 2
I. Încercuiţi literele corespunzătoare răspunsului corect:
1. Operaţia tratamentului umidotermic este:
a) presa
b) temperatura
c) descălcarea rezervelor
d) presiunea
2. Parametrul tratamentului umidotermic este:
a) netezirea
b) aburirea
c) umiditatea
d) presa
III. Apreciaţi valoarea de adevăr a următoarelor enunţuri, trecând în dreptul lor litera A pentru cele pe care
la consideraţi adevărate şi litera F pentru cele pe care la consideraţi false:
A F 1. Presiunea este durata de expunere a materialului textil la tratamentul umidotermic.
A F 2. Aburirea constă în umezirea prin călcare a detaliilor şi a produselor.
DEFINIȚIE: Șablonarea este operaţia de aşezarea şi conturare a şabloanelor pe suprafaţa materialului ce urmează
a fi croit.
Metode de şablonare
A. din punct de vedere al aşezării materialului:
șablonare pe material desfăcut,
șablonare pe material dublat
14
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare
Fig. 1.5.
Șablonare simplă pe material dublat
Fig. 1.6.
Șablonare cu calculatorul
Condiții tehnice la șablonare
respectarea firului drept indicat pe şablon în direcţia firului de urzeală din material
respectarea indicaţiilor înscrise pe şablon ( ex : 2x, 3x )
evitarea marginilor materialului
nesuprapunerea şabloanelor
pe materialele textile cu desene (dungi, carouri, desene artistice cu sens de poziţionare etc.), şabloanele
reperelor simetrice ale produsului de îmbrăcăminte (reperele feţei, ale spatelui cu secţiune pe linia de simetrie
etc.) sau ale unor repere unice (de exemplu gulerul) se plasează pe stratul de material astfel încît să se asigure
continuitatea sau simetria desenului
la materialelor textile pluşate, scămoşate este necesar ca toate şabloanele aceleiaşi mărimi să fie orientate în
acelaşi sens
folosirea raţională a materialului aşa încât pierderile de material să fie cât mai mici
La realizarea încadrărilor se calculează consumul specific de material ( C s ) care reprezintă cantitatea de
material necesară pentru obținerea unui produs. Relația de calcul pentru calculul consumului specific este:
Cs=Lînc/n
unde: n = nr.de produse din încadrare
Lînc = lungimea încadrării sau lungimea de material
DEFINIȚIE: Șpănuirea este operația de așezare a materialului în straturi suprapuse cu lungimi şi lăţimi egale.
Caracteristicile geometrice ale unui şpan sunt: lăţimea şpanului este determinată de lăţimea materialelor
care se prelucrează, înălţimea şpanului se exprimă în unităţi de lungime (h) sau în număr de straturi (n).
Condiţii tehnice la şpănuire
1. Lungimea minimă: 2...3 m. Şpanurile de lungime mai mică nu sunt raţionale deoarece în acest caz
cresc pierderile de materiale la capete, creşte durata executării operaţiei de tăiere a fiecărui strat de material şi
fixarea acestuia pe masa de şpănuire.
2. Lungime maximă: 16 … 20 m. În cazul lungimilor mai mari apare tensionarea neuniformă a straturilor,
cu implicaţii asupra dimensiunii reperelor croite.
3. Înălţimea şpanului: se corelează cu varianta tehnologică de tăiere. Dacă decuparea se realizează cu
maşina mobilă se ţine cont de cursa cuţitului vertical. Dacă decuparea se realizează la maşina fixă, înălţimea
şpanului condiţionează posibilitatea manevrării în condiţii sigure a şpanului. În cazul croirii automate se impune
stabilirea gradului de compactizare a şpanului prin vacuumare.
4. Realizarea unui perete drept, pierderile de lăţime fiind distribuite pe o singură latură a şpanului.
5. Separarea straturilor provenite din baloturi diferite, de culori diferite sau articole diferite. Nu se
admite şpănuirea materialelor de compoziţii fibroase diferite.
Variante de şpănuire
1. Şpănuirea succesivă a materialelor în strat plan (desfăcut) se realizează în mod curent cu faţa
materialului orientată în sus. Acest mod de plasare permite executantului vizualizarea poziţiei desenului, a
defectelor de pe suprafaţa materialului, a variaţiilor de nuanţă pe direcţie longitudinală sau transversală etc.
Favorizează reducerea timpului de sortare şi formare a pachetelor pentru secţiile de confecţionat. Executantul este
obligat să se deplaseze de-a lungul mesei de şpănuit pentru depunerea urmatorului strat mereu din aceeaşi
extremitate a şpanului.
2. Şpănuirea materialelor pliate (dublate) se aplică la diferite produse de îmbrăcăminte cu repere
simetrice, cu precădere în cazul producţiei de serie mică.
3. Şpănuirea „faţă la faţă” presupune sortarea reperelor pentru un produs de îmbrăcăminte din doua
straturi diferite. Se utilizează în cazul croirii pantalonilor sau a produselor din materiale în carouri. Impune simetria
tuturor reperelor.
4. Şpănuirea materialelor tubulare (tricoturi), de obicei se realizează şpănuire în zigzag (fără tăierea
straturilor la capete).
15
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare
5. Şpănuirea în trepte (dispuse simetric sau nesimetric) se recomandă pentru creşterea productivităţii
muncii la operaţia de şpănuire, cu menţiunea că programarea comenzii trebuie să se realizeze cu mare precizie.
a. b. c. d.
e.
Metode de şpănuire:
1. metoda manuală;
2. metoda manual – mecanică (cu cărucioare de şpănuit);
3. metoda mecanică (cu maşini de şpănuit).
Şpănuirea manuală se realizează de către doi operatori, aceştia participînd efectiv la desfăşurarea tuturor
fazelor tehnologice. Deşi foarte frecvent utilizată în firmele de confecţii, metoda prezintă o serie de deficienţe, cum
ar fi:
tensiune variabilă la depunerea straturilor, dependentă de masa balotului şi forţa de tragere exercitată de
executanţi;
productivitate a muncii scăzută;
dublarea numărului de executanţi în raport cu metodele manual – mecanică şi mecanică.
Cu toate acestea, metoda se recomandă pentru şpănuirea materialelor cu stabilitate dimensională redusă sau
tendinţă de încărcare electrostatică, în absenţa unei dotări tehnice adecvate.
Şpănuirea manual - mecanică se realizează cu ajutorul cărucioarelor de şpănuit pe care se plasează
materialul textil, antrenarea în mişcare a utilajului realizîndu-se de către un operator. Deplasarea căruciorului se
realizează prin intermediul a patru role pe şine plasate pe marginea mesei de şpănuit. Pentru fixarea straturilor la
extremitatea şpanului se utilizează dispozitive din categoria celor prezentate
Cărucior de șpănuit
anterior. Dacă modul de depunere a
Mașină de șpănuit
straturilor impune tăierea
extremităţii şpanului, căruciorul
poate fi dotat cu dispozitiv de tăiere.
Cărucioarele sunt prevăzute cu
cilindri de depunere care îşi modifică poziţia odată cu creşterea înălţimii
şpanului. Materialul textil poate fi alimentat sub formă pliată sau rulată,
sistemul de alimentare fiind de tip negativ. Acest mod de alimentare
determină variaţia forţei de tragere a materialului cu implicaţii asupra
tensionării diferenţiate a straturilor de material textil. Tensionarea
diferenţiată a straturilor determină abateri dimensionale ale reperelor croite după relaxare.
Şpănuirea mecanică presupune utilizarea maşinilor de şpănuit cu acţionare mecanică, care prezintă
caracteristicile constructive ale cărucioarelor de şpănuit, suplimentar avînd următoarele posibilităţi tehnologice:
deplasarea între cele două poziţii extreme ale şpanului, comandată de la sistemul de comandă (mecanic sau
electronic) se realizează fără intervenţia operatorului;
operatorul supraveghează modul de depunere a straturilor, deplasîndu-se odata cu maşina, pe o platformă
ataşată acesteia;
viteza de deplasare poate fi reglată în funcţie de caracteristicile materialului. Viteza de deplasare scade spre
extremităţile şpanului pentru realizarea fazelor de fixare / tăiere şi pentru schimbarea sensului de deplasare.
Tăierea se realizează cu un cuţit - disc integrat sistemului.
16
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare
17
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare
În figura 1.11. sunt prezentate dispozitive de fixare şi tăiere cu acţionare manuală (1.11. – a) sau de la
pedală (1.11. – b).
b.
a.
Bara de fixare (1) poate fi acţionată manual prin oscilarea manetei (3) – figura 1.11.a sau prin apăsarea
pedalei (P) – figura 1.11.b. Succesiunea fazelor de fixare / tăiere este următoarea:
1. depunerea stratului de material peste bara de fixare coborîtă;
2. tăierea materialului cu maşina mobilă cu disc (5 sau 2), deplasată
manual;
3. ridicarea barei de fixare;
4. coborîrea barei de fixare peste extremitatea
şpanului.
În cazul maşinilor de şpănuit fixarea/tăierea
materialului la extremitatea şpanului se realizează automat
cu ajutorul mecanismului prezentat în figura 1.12.
Deplasarea cuţitului disc (1) pe lăţimea
materialului textil (2) se realizează prin transmisia cu lanţ
Fig. 1.12. Tăierea stratului
(3) şi roţile tronconice (4), axul vertical (5) al cuţitului disc de material
fiind plasat într-o za a lanţului (3).
Alături de dispozitivele pentru fixarea succesivă a straturilor în timpul operaţiei de
Fig. 1.13. Clemă de şpănuire se pot menţiona şi dispozitivele pentru stabilizarea straturilor în vederea transportului
fixare a șpanului
sau tăierii şpanului. Cel mai frecvent se utilizează cleme pentru fixarea secţiunilor de şpan
(figura 1.13.). În cazul materialelor termoplaste se utilizează dispozitive de punctare cu tijă încălzită care au ca
efect sudarea straturilor în zona de străpungere, plasată în spaţiile libere dintre repere.
Pentru realizarea „peretelui drept” se folosesc:
dispozitive limitatoare fixate pe o latură a mesei de şpănuit (figura 1.14.);
instalaţii care funcţionează pe principiul sesizării optice a materialului şi sunt elemente constructive ale
maşinilor de şpănuit.
18
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare
Pentru a putea fi transportat cu ușurință la croit, șpanul rezultat în procesul de șpănuire se taie pe secțiuni
din care apoi se decupează detaliile produsului de confecționat. Șpanul se secţionează transversal, iar numărul
secţiunilor este determinat de lungimea şi volumul şpanului.
DEFINIȚIE: Secționarea este operaţia de tăiere a şpanului în secţiuni mai mici pentru a putea fi
transportat cu uşurinţă la maşina de decupat.
Mișcarea cuțitului este primită de la motorul 1 și transmisă șurubului melc 2 care angrenează cu roată
melcată 3, montată pe același ax cu cuțitul tăietor 4 în formă de disc. Discul 4 reprezintă organul principal al
mașinii și execută operația de tăiere a șpanului. Partea din spate a motorului electric este prevăzută cu un mâner de
acționare 5, iar pentru a preveni accidentele este prevăzută cu apărătoarea de protecție 6, montată pe talpa 7.
Punerea în funcțiune a mașinii se face cu un întrerupător fixat lângă motorul electric. Prin rotire, motorul electric
antrenează melcul, care antrenează roata melcată și cu discul producând tăierea materialului textil.
Mașina este acționată de la motorul electric 1 așezat pe discul 2 cu butonul 3. Acest buton articulează
discul—manivelă cu biela 4. La capătul inferior, biela se articulează de suportul 5 al cuțitului pe care îl antrenează
în mișcarea liniară. Biela 4 transmite suportului 5 și cuțitului 6 o mișcare liniară în plan vertical. Cuțitul are
lungimea de 200—210 mm, fiind montat în plan vertical. Piciorul de susținere 7 face legătura între partea
superioară a mașinii și talpa 8 îndeplinind și funcția de ghidare a cuțitului. Pentru deservire, mașina este prevăzută
cu mânerul 9 confecționat din lemn. Punerea în funcțiune a mașinii se face printr-un întrerupător electric montat
lângă mânerul de acționare. Pentru prevenirea accidentelor de muncă, partea superioară a mașinii este prevăzută cu
dispozitivul de protecție 10, care închide mecanismul de acționare a cuțitului. Cuțitul vertical având forma liniară
și fiind poziționat vertical, perpendicular pe suprafața șpanului, realizează simultan tăierea tuturor straturilor într-
un anumit punct din linia de secționare.
Ambele variante sunt deplasate manual de către executant.
19
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare
DEFINIȚIE: Decuparea detaliilor este operaţia de detaşare prin tăiere a detaliilor conturate pe şpan.
Operația de decupare a detaliilor din şpan se face de către personal cu calificare corespunzătoare. Decuparea se face
prin depunerea şpanului pe masa de lucru şi conducerea acestuia pe linia de trasaj în faţa cuţitului.
Condiții tehnice la secționare
Tăierea şpanului se va face pe linia de trasaj pentru a nu se modifica dimensiunile şi formele detaliilor,
La tăiere se vor decupa,în primul rând,detaliile mari şi apoi cele cu dimensiuni mici,
Şpanurile formate din materiale lucioase se vor fixa cu cleme speciale,
Detaliile decupate din şpan se aranjează în pachete pe mărimi de produse corespunzătoare.
Pentru decuparea detaliilor din șpan se utilizează mașini cu cuțit—bandă. Organul lucrător ce realizează
tăierea şpanului în procesul decupării este cuţitul sub formă de bandă. Maşinile fixe (cu bandă tăietoare continuă)
pot avea 2, 3 sau 4 roţi. Cuţitul - bandă prezintă mişcare cu viteză constantă într-un singur sens, şpanul fiind depla-
sat în zona de tăiere de către executant. Cea mai utilizată variantă constructivă este maşina fixă de croit cu trei
roți.
20
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare
Fișă de lucru 1
Prin completarea aritmografului, pe verticala AB vei descoperi denumirea unei operații ce face parte din
etapa de pregătire a materialelor pentru croit.
1– mașină de secționat cu cuțit ...
A 2 - operația de tăiere a șpanului în
secțiuni mai mici
1 3 - mașină cu ... folosită la operația
2 de decupare a detaliilor din secțiunile
3 de șpan
4 4 - metodă de șpănuire
5 - procedeu de șablonare
5
6 - operație de așezare a materialeor
6 în straturi suprapuse cu lungimi și
7 lățimi egale
8 7 -procedeu de șablonare (articulat)
8 - caracteristică geometrică a
B șpanului.
21
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare
Test de evaluare 1
I. Încercuiți litera corespunzătoare răspunsului corect:
II. Precizați valoarea de adevăr a următoarelor afirmații, notând în dreptul ei litera A dacă apre-
ciați răspunsul adevărat și litera F dacă enunțul este fals:
1. Decuparea detaliilor este operația de tăiere a șpanului pe direcție transversală în mai multe secțiuni.
2. Șablonările combinate cuprind completul de șabloane pentru un singur produs.
3.Trafaretul este o încadrare realizată pe material plastic, carton la care conturul șabloanelor este perforat.
4. Lungimea minimă a unui șpan este de 15 m.
5. Într-un șpan nu se admit materiale textile ce au compoziții fibroase diferite.
6. Dacă se realizează șablonarea unui produs cu mărimea 44 III cu un produs cu mărimea 48 II, atunci
șablonarea se numește combinată.
22
Modul I: Pregătirea țesăturilor și tricoturilor pentru confecționare
IV. În coloana A se regăsesc condiții tehnice impuse la operațiile cuprinse în etapa de croire a materialelor
textile, iar în coloana B denumirea acestor operații. Corelați literele din coloana A cu cifrele din coloana
B. Coloana A Coloana B
A— folosirea rațională a materialului astfel încât pierderile de material să 1— decupare
fie cât mai mici
B— respectarea liniei de trasaj și evitarea abaterilor 2— șablonare materiale
C - tăierea șpanului se va face pe linia de trasaj pentru a nu modifica 3—șpănuirea materialelor
dimensiunile și formele detaliilor
D— nu se admit materiale de compoziție fibroasă diferită 4— secționarea șpanului
23