John F Kennedy

După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a început o nouă epocă, epoca războiului rece
între Vest și Est. America era cea mai puternică țară capitalistă față de restul lumii vestice, de
aceea avea nevoie de un nou conducător dinamic. John Fitzgerald Kennedy a fost președinte al
S.U.A instalat în funcție în 1961 și a fost mai puțin de trei ani la conducerea președenției.

Se pare că ar exista două perspective teoretice care afectează în mod curent modul de înțelegere
al publicului asupra asasinării lui John F. Kennedy. Ambele însă distorsionează realitatea cu
privire la asasinat, aceasta fiind o greșeală capitală a aparatului executiv.

Prima dintre teorii, sursa de informație pentru numeroase cărți conspirative, detaliază un complot
împotriva lui Kennedy, constând dintr-o grupare marginală, care de obicei include Mafia sau o
mișcare anti-Castro (sau chiar pro-Castro), câteodată cu suportul câtorva agenți renegați CIA.
Această teorie, care a fost pusa în circulație încă din anii ’70, pare a avea o funcție particulară în
modelarea percepției noastre asupra asasinatului și a evenimentelor ce-l înconjoară.

O a doua teorie, care devine din ce în ce mai dominantă, admite faptul că ar fi existat într-adevăr
o mușamalizare oficială a asasinatului, dar ca această mușamalizare ar fi benevolă poporului
american, și construită spontan pentru a evita o confruntare cu Uniunea Sovietica sau Cuba, care
erau suspectate de unii de la putere a fi adevarații asasini. O variație recentă a acestei teorii
susține faptul că aceasta mușamalizare a fost realizată pentru a proteja publicul de consecințele
politicii depravate externe a fraților Kennedy. Această variație argumentează faptul ca în timp ce
Oswald a fost singurul asasin, Castro poate l-a influențat. Dar totul se reduce la o nemiloasă
persecuție a Războiului Rece din partea familiei Kennedy, adesea împotriva sfaturilor temperate
a altor puteri din cadrul statului.

John F. Kennedy a fost erou al Războiului din Pacific, a adoptat politica noilor frontiere și a
intrat în lumea politicii ca un campion al unei Americi puternice. A urmărit adoptarea unor
măsuri de înlăturare a discriminării rasiale și de promovare a deschiderii în politica externă. El a
propus americanilor să atingă o ,,dublă frontieră’’: o mai mare dreptate socială. Denumirea
,,dublă frontieră’’ amintea de curajul și voința vechilor coloniști care au dus frontiera S.U.A.
până la Oceanul Pacific. A devenit cel de-al 35-lea președinte al țării, iar pe durata mandatului
său, a dovedit că era un conducător puternic, devenind un erou modern al poporului american,
indiferent de situațiile pe care a fost chemat să le abordeze,cum ar fi Războiul din Vietnam, criza
din Cuba, programul Apollo. Visul său a fost curmat însă de glonțul ucigaș, multe întrebări
rămânând și acum fără răspuns.

În continuare doresc să fac referire la mai multe cărți dedicate asasinării lui John F Kennedy.
Prima dintre ele este “Programmed to kill” Lee Harvey Oswald, the Soviet KGB, and the
Kennedy assassination by Pacepa, Ion Mihai. În această carte, Pacepa aplică cunoştinţele sale
despre modul de lucru al KGB-ului la cazul lui Lee Harvey Oswald, pentru a determina dacă
acesta a fost un agent KGB. După cum ne spune și titlul, Pacepa crede că Lee Harvey Oswald a
fost recrutat pentru asasinarea lui John F Kennedy. Părerea lui Pacepa este una competentă,
având în vedere viaţa sa de ofiţer de spionaj român care a ajuns la un rang înalt şi a lucrat
îndeaproape cu KGB-ul înainte de a dezerta în Statele Unite, la sfîrşitul anilor ’70. Pacepa
susține că Lee Harvey Oswald a căzut într-o capcana întinsă de comuniști pe când era înrolat în
marina americana, în Japonia (Pacepa, 2007, p.36). Aceasta capcană a fost pusă cu ajutorul unei
femei recrutate de KGB, trimisă apoi să-l seducă pe Oswald (Pacepa, 2007, p.38). Astfel, Oswald
a dezvăluit amănunte secrete despre U-2 și a devenit un comunist convins. Pacepa este de părere
că Lee Harvey Oswald a făcut o călătorie la Moscova imediat după concedierea să din marina.
După ce s-a aflat de aceasta călătorie, Lee Harvey Oswald a renunțat la cetățenia americană și a
decis să rămână în Uniunea Sovietică (Pacepa, 2007, p.56). Conform lui Pacepa, Lee Harvey
Oswald a fost recrutat și pregătit că și țintaș de KGB (Pacepa, 2007, p.107) și apoi trimit în
Statele Unite cu un plan bine structurat și pregătit să-l asasineze pe Kennedy. Lee Harvey
Oswald a oferit că motiv de întoarcere în Statele Unite faptul că nu s-a adaptat la viață din
Uniunea Sovietica, dar și faptul că acesta s-a căsătorit (Pacepa, 2007, p.74). La întoarcerea în
SUA, Oswald a fost manevrat de un agent KGB. Deși Hrușciov a hotărât în acea perioada să
înceteze cu asasinatele în străinătate și deși lui Oswald i s-a ordonat să stea liniștit în SUA, acesta
nu a ascultat și a decis să impresioneze KGB-ul prin finalizarea misiunii lui de asasinare. Pacepa
crede că aceasta a fost principalul motiv pentru care Jack Ruby a fost instruit să îl asasineze pe
Oswald, dar și pentru a pastra tăcerea (Pacepa, 2007, p.23 – 24).
Desigur, Pacepa nu aduce dovezi clare privind teoriile sale, el bazandu-se doar pe îndemânarea
sa analitică și experiență sa din KGB. Nici pentru faptul că Oswald avea foarte multe declarații
marxiste în perioada serviciului său militar nu există dovezi clare în cartea lui Pacepa,
“Programmed to kill”. În acea perioadă, cred că oricine afișa un asemenea comportament era
imediat concediat sau chiar condamnat pentru declarații marxiste, deci cred că ce spune Pacepa
sunt doar presupuneri bine înfipte în firul povestirii, de aceea el folosește foarte mult expresii
precum „ar trebui”, „foarte posibil a fost” şi „bineînţeles, nu se poate şti cu adevărat”.

În a doua carte, “Killing Kennedy The End of Camelot’ by Bill OReilly and Martin Dugard, aș
dori să-mi exprim părerile despre ceea ce am înțeles. Cartea are un impact enorm în momentul în
care o citești. Este clară și concisă și nu este încărcată cu suprasolicitarea notelor de subsol.
Cartea favorizează faptele în sine. Cartea descrie foarte bine momentul asasinării lui Kennedy,
precum și evenimentele de după, dar și o claritate numerică a evenimentelor. De exemplu, 156,
care se refera la lungimea mașinii în inches (Bill OReilly and Martin Dugard, 2012, p.127), 350,
adică puterea mașinii în care se afla Kennedy (Bill OReilly and Martin Dugard, 2012, p.127),
SS-100-X, numele de cod al mașinii Serviciilor Secrete (Bill OReilly and Martin Dugard, 2012,
p.128), 120, gradele în unghiul de întoarcere în Dealey Plaza (Bill OReilly and Martin Dugard,
2012, p.115), 12:33, momentul în care s-a tras (Bill OReilly and Martin Dugard, 2012, p.128),
12, numărul de doctori care au participat la încercarea de salvare a președintelui (Bill OReilly
and Martin Dugard, 2012, p.129), și chiar 12, reprezentând buchetul de trandafiri însângerați
alipiți de corpul președintelui (Bill OReilly and Martin Dugard, 2012, p.129).

Cea mai mare parte a cărții “Killing Kennedy” este scrisă în present tense, cu preziceri profetice
gen “little-does-he-know” despre viitor. Cartea începe aventura de Inauguration Day când “the
man with fewer than three years to live” (Bill OReilly and Martin Dugard, 2012, p. 8) are mana
stangă pe Biblie și are loc jurământul de investire. În acel moment, președintele Kennedy îl avea
în față pe Earl Warren, tragic fiind că acest nume, Warren, într-un bună zi va fi sinonim cu
moartea lui.

Bill OReilly și Martin Dugard nu se mulțumesc să spună că ziua de 20 ianuarie 1961 este doar o
zi rece. Ei chiar subliniază că un “un vânt brutal înfige mulțimea” (Bill OReilly and Martin
Dugard, 2012, p. 8) și că la o distanță de aproximativ 4500 mile distanta, în Minsk, un american
care nu a votat pentru Kennedy, este alimentat cu tot felul de lucruri negative de guvernul
sovietic (Bill OReilly and Martin Dugard, 2012, p. 10). Detaliile sunt chiar mai familiare decât
povestea pe care cartea “Killing Lincoln” o spune. Așadar, “Killing Kennedy” are o problemă de
moment: este plin de viață, dar într-un mod lipsit de suspans. Autorii combat asta prin
împachetarea într-un limbaj cât mai volatil. Găsim chiar cuvinte precum “splattered” și
“shattered” în același paragraf (Bill OReilly and Martin Dugard, 2012, p. 6). Avem chiar și
exemple mai extreme precum unele obiceiuri mai puțin știute despre Kennedy (Bill OReilly and
Martin Dugard, 2012, p. 39).

Ideea principală pe care autorii vor să o surprindă este aceea ce a afișa o cronologie istorică a
evenimentelor asasinării lui Kennedy. În aceasta ordine cronologică, Bill OReilly și Martin
Dugard surprind viață lui Kennedy din tinerețe, precum și drumul parcurs de acesta până în
momentul în care a ajuns președinte. Conform autorilor, ei încearcă să demonstreze cum țoață
aceasta poveste că un mit, asemănător cu Camelot, este de fapt doar o fațadă și încearcă să
portretizeze viață reală și realitatea întunecată din viață lui Kennedy, lucru care a dus la
asasinarea lui. Acest lucru este susținut chiar de Kennedy, pentru că el pune mai presus de
siguranță lui faima și notorietatea. Ceea ce mai este deosebit de impresionat în aceasta carte este
faptul că vicepreședintele din acel moment, Lyndon Johnson, este descris în carte. Principalul
vinovat de asasinare conform lui Bill OReilly și Martin Dugard este Lee Harvey Oswald, un fost
lunetist din marină. Conform autorilor, Oswald nu avea nimic cu Kennedy, el credeam doar că
asta e destinul lui de a ajunge un om important. Detaliile evenimentelor din timpul anilor de viață
a lui Kennedy și după asasinarea lui sunt descrise în profunzime. La prima vedere, această carte
pare că și cum ar dori să explice clar moartea și asasinarea lui Kennedy, dar dacă o analizezi mai
în detaliu, iți dai seama că autorii încearcă să descrie exact evenimentele oficiale, din rapoarte
oficiale. Autorii spun povestea asasinării lui Kennedy într-un mod superficial, iar acest lucru mă
face să cred că CIA este implicata din nou în acest joc politic. Din punctul meu de vedere, Bill
OReilly și Martin Dugard sunt personalități TV importante și lumea are încredere în ei. Tocmai
din aceasta cauza au fost `aleși` de CIA să scrie cartea pentru a elimina orice suspiciune asupra
lor. Desigur este doar o teorie, dar nu o vom afla niciodată.

În ultima carte aș dori să vă prezint și un altfel de scenariu. Adică cum ar fi dacă cineva s-ar
întoarce în timp și ar opri asasinarea lui Kennedy? Există chiar 8 episoade TV intitulate 11.22.63
(https://www.imdb.com/title/tt2879552/), inspirate după celebra carte a lui Stephen King, “JFK
11.22.63”. Jake Epping, un profesor de engleza, este eroul acestei cărți (Stephen King, 2011, p.
710). El este bântuit de memoria fostei soții alcoolice, Chirsty. Cred că eșecul lui în a încerca să-
și salveze căsnicia explică foarte bine decizia lui de a accepta să se întoarcă în timp și să schimbe
cursul istoriei. Problema cea mai mare e că trecutul nu vrea să fie schimbat și opune rezistentă,
cu atât mai mare cu cât schimbarea este mai mare: o serie de coincidențe nefaste, de ghinione, de
accidente lucrează împotriva personajului. Că să-l salveze pe Kennedy, Jake Epping trebuie să
trăiască 5 ani în trecut, mai exact până în 1963. Întors în trecut, el se confruntă cu această mare
problemă: ce să facă 5 ani de zile până să ajungă să împiedice asasinarea lui Kennedy. Se
stabilește în Jodie, TX și acolo se îndrăgostește de Sadie, o bibliotecară. La un moment dat, Jack
se plictisește să aștepte anul 1963 și începe să strige: “What are you doing fooling around?”. Și
începe să analizeze situația și să acționeze. Că să-l oprească pe Oswald, Jake trebuie să se asigure
că acesta este de fapt singurul atacator și nu parte dintr-o conspirație, lucru ce îl face să se mute
mai aproape de criminal. Începe să-i spioneze viață depresiva și să-i învețe obiceiurile. În sfârșit
s-a ajuns la situația din Noiembrie 22, 1963. Totul mergea foarte rău în încercarea de a preveni
asasinarea, dar până la urmă Jake ajunge în cuibul lui Oswald, Texas School Book Depository,
chiar cu câteva momente înainte să tragă. În cele din urma reușește să-l oprească pe Oswald să
tragă, dar acesta, într-un exces de furie, trage spre Jake, dar glonțul nu-l nimerește, ci o nimerește
pe Sadie. Zgomotul împușcăturii ajunge jos la polițiști, care trag și îl omoară pe Oswald, dar din
păcate, Sadie moare în brațele lui Jake. Acesta a fost prețul plătit de Jake ca să-l salvezi pe
Kennedy. Oare a meritat? Jake devine un erou national, primind mulțumiri de la Kennedy însuși
și soția lui. Supărat de moartea lui Sadie, Jake se întoarce înapoi în 2011 doar pentru a se
întoarce înapoi în 1958 că să-și repete aventura și de această dată să îi salveze pe amândoi.
Ajungând înapoi în timp, el află că un cutremur mare s-a produs în California omorând mii de
oameni. Acest lucru era din cauza călătoriei în timp. Decide să se întoarcă din nou la portalul de
călătorie în timp, dar de această dată este așteptat de un gardian care îi explica ce se întâmplă în
univers și îl roagă să îndrepte lucrurile. Se întoarce înapoi în viitor unde întâlnește o persoană
familiară, care îi povestește tot ce s-a întâmplat în lume în perioada 1963 – 2011. Din cauză că el
a distorsionat timpul și l-a salvat pe Kennedy, în perioada de după 1963 au avut loc multe
războaie nucleare distrugând întreagă lume, efecte de sera, cutremure inexplicabile, foarte mult
terorism, iar încetul cu încetul întreabă planeta se distruge. Jake decide să se întoarcă în Texas, la
Sadie, dar din păcate, se întoarce în timpul lui, 2011, chiar în momentul în care era demolat
restaurantul lui Al. În final, a contat foarte mult prevenirea asasinării lui Kennedy pentru că totul
s-a năruit după, dar nu putem afla cu siguranță ce ar fi fost daca Kennedy trăia. Oricum, și
această carte este o varianta a ceea ce ar fi putut fi la un moment dat.

Bibliografie:

Books:

“Programmed to kill” Lee Harvey Oswald, the Soviet KGB, and the Kennedy assassination - by
Pacepa

“Killing Kennedy

The End of Camelot” by Bill OReilly and Martin Dugard

“JFK 11.22.63” by Stephen King

Bogdan Neaga, Rise ID, anul 1.