COMPONENTELE ŞI ETAPELE AMENAJĂRII TURISTICE

a. Selecţia şi delimitarea teritoriilor cu vocaţie turistică în vederea amenajării

După cum s-a arătat, amenajarea turistică reprezintă un proces complex, care vizează atât
elemente cantitative, cât şi structural-calitative şi implică o gamă variată de instrumente şi
modalităţi de realizare efectivă.

Pentru a maximiza contribuţia amenajării turistice la valorificarea superioară a resurselor

atractive ale teritoriului în cauză, această acţiune trebuie organizată minuţios şi efectuată în baza
unui program integrat organic în strategia generală de dezvoltare a firmei de turism care face
investiţia respectivă, în strânsă corelaţie cu planul general de dezvoltare la nivel local, regional
sau naţional.

Ca urmare, ansamblul viitoarei amenajări turistice trebuie să se coreleze strict cu

realităţile teritoriale care acţionează asupra mediului şi contribuie la protejarea şi consolidarea
specificităţii arealului devenit prin amenajare spaţiu de odihnă şi recreere.

Astfel, echiparea acestui spaţiu, în care dezvoltarea turismului depinde de evoluţia tuturor
celorlalte sectoare ale economiei, trebuie să includă două categorii de amenajări:

- cu caracter general, care se implică şi în buna funcţionare a activităţilor turistice:

infrastructura rutieră, feroviară, reţeaua de telecomunicaţii, reţeaua de unităţi sanitare, reţele de
alimentaţie cu energie electrică, apă, gaze naturale, canalizare, staţii de epurare a apei menajere
etc.

- infrastructura cu specific turistic (baza materială turistică), incluzând atât capacităţile de

cazare, alimentaţie publică, cât şi dotările destinate activităţilor cu caracter sportiv şi
agrementale, la toate acestea adăugându-se şi categoriile de infrastructuri de comunicaţie cu
caracter exclusiv turistic (mijloace de transport pe cablu, poteci turistice marcate, drumuri
montane etc.).

1
 În consecinţă, o etapă importantă în elaborarea oricărei strategii de amenajare turistică o
constituie selectarea şi delimitarea teritoriilor cu vocaţie turistică, acţiune care trebuie să ia în
considerare realităţile teritoriale, tipul obiectivelor turistice valorificabile, în strânsă relaţie cu
realitatea teritorială conferită de profilul dominant al fiecărui areal în parte.

În funcţie de acestea se vor diferenţia modalităţile concrete de amenajare, inserarea noilor

amenajări urmând a se face în strânsă corelaţie cu particularităţile atractive ale fiecărui obiectiv
sau perimetru sau regiuni în parte (montană, de deal, podiş, câmpie, litorală, deltaică areale
lacustre etc.) şi cu dezideratele de dezvoltare economico-socială a teritoriului de referinţă.

b. Analiza realităţii unui teritoriu în vederea întocmirii proiectului de amenajare

turistică regional sau naţional

Acest demers presupune trecerea în revistă, alături de o serie de cerinţe de ordin general
şi particular specifice diferitelor ţări sau regiuni, a următoarelor categorii de factori:

1. Cadrul natural cuprinzând descrieri detaliate ale: substratului geologic şi morfologiei

(cu indicarea arealelor optime pentru amplasarea viitoarelor elemente infrastructurale, respectiv a
oricăror fenomene de risc – alunecări, eroziuni, surpări etc.); elementelor climatice şi
hidrografice (cu identificarea arealelor adecvate dezvoltării turismului şi a factorilor limitativi
care pot afecta, direct sau indirect, activităţile de acest gen – ex. vânturi puternice, ploi torenţiale,
viituri, inundaţii, lipsa sau afectare pânzei freatice etc.); elementelor biogeografice; problema
calităţii, conservării şi protecţiei pe componente şi ansambluri naturale;

2. Condiţiile social-economice şi politice din teritoriul amenajabil, cu referire la:

componenta demografică (număr, grupe de vârstă şi sexe, densitate, repartiţia pe medii,
profesională, ponderea populaţiei active şi pe ramuri de activitate, sporul natural şi migratoriu şi
tendinţele acestora, alte caracteristici relevante); elemente privitoare la habitatul elementar
(locuinţa), nivelul de trai; prezenţa şi gradul de diversificare şi localizare a diferitelor ramuri
economice şi a tendinţelor de evoluţie ale acestora; veniturile/locuitor; numărul şi caracteristicile
populaţiei active, numărul de şomeri şi tendinţele pe termen scurt şi mediu; modul de utilizare a
terenurilor şi tipul de proprietate asupra pământului etc.; imaginea de piaţă a diferitelor produse
turistice; raportul dintre costul produselor turistice oferite şi calitatea serviciilor incluse; raportul
dintre oferta proprie şi ofertele similare concurente existente pe piaţă în momentul de referinţă;

2
 3. Infrastructura tehnică – analiza căilor de comunicaţie şi a mijloacelor de transport
(accesul în ţară, regiune, localitate pe cale aerului, a apei şi pe uscat; tipurile mijloacelor de
transport şi raportul dintre preţ, pe de o parte şi gradul de siguranţă, confort, siguranţă şi viteză al
acestora, pe de altă parte, legături posibile între sistemele de transport); analiza sistemelor de
facilităţi şi servicii oferite de sistemele de transport intern; telecomunicaţii; analiza tuturor
planurilor existente şi în curs de derulare privitoare la dezvoltarea infrastructurii, cu identificarea
constrângerilor, respectiv a propunerilor asupra extinderii acesteia; decelarea repercusiunilor
induse de dezvoltarea infrastructurii de transport şi comunicaţie asupra dezvoltării turistice, pe de
o parte şi a resurselor turistice, pe de altă parte;

4. Echipamentul turistic deja existent şi planificarea prealabilă a viitoarelor capacităţi de

cazare (dimensiunilor număr, tipologie, grad de confort, servicii şi facilităţi, amplasare spaţială),
unităţi de alimentaţie publică, echipament recreativ şi sportiv, echipament turistic comercial;

5. Legislaţia (actele normative) în vigoare poate exercita o influenţă directă şi/sau

indirectă (în funcţie de regimul juridic privitor la protecţia mediului, regimul construcţiilor,
planul general de amenajare a teritoriului etc., sub auspiciile căruia evoluează fiecare teritoriu
supus amenajării), stimulând sau, dimpotrivă, restricţionând edificarea în condiţii optime a unei
amenajări turistice.

Rolul şi importanţa pentru activitatea turistică a factorilor trecuţi în revistă este

diferenţiată, stabilirea ponderii acestora în stabilirea gradului de atractivitate al fiecărui perimetru
analizat având la bază o analiză cantitativă şi calitativă extrem de riguroasă a fiecăruia în parte.

În funcţie de prezenţa sau absenţa acestora se pot identifica teritorii favorabile susţinerii
activităţilor turistice, respectiv areale în perimetrul cărora turismul nu întruneşte condiţii propice
de afirmare.

Aplicarea acestor criterii permite, de asemenea, realizarea evaluării şi ierarhizării

obiective a diverselor teritorii cu potenţial turistic şi, pe baza acesteia, stabilirea priorităţilor în
acţiunea de amenajare turistică.