Baza tehnico-materiala a turismului in Romania

Structura di dinamica bazei tehnico-materiale a turismului

Turismul nu se poate dezvolta in mod satisfacator decat in conditiile in
care se ofera suficiente posibilitati de cazare, masa, agrement etc., in pas
cu cerintele pietei. Practica turistica internationala cunoaste suficiente
cazuri in care principalele obstacole ale dezvoltarii turismului sunt
generate de o oferta insuficienta ca volum, structura sau nivel calitativ al
serviciilor, datorita faptului ca dezvoltarea bazei tehnico-materiale
turistice nu urmeaza din punct de vedere calitativ si cantitativ ritmurile de
crestere a cererii de servicii turistice.
Evident, in nici o tara, regiune, zona sau statiune primitoare de turisti,
dezvoltarea capacitatilor de baza tehnico-materiala turistica nu poate fi
lasata la voia intamplarii; necesitatea asigurarii unei eficiente economice
optime in industria turismului sa se infaptuiasca in stransa concordanta cu
cerintele asigurarii viabilitatii economice a investitiilor alocate pentru
dezvoltarea turismului.
In consecinta, transformarea cu success a potentialului turistic al tarii
noastre in produse turistice nu se poate realiza decat pe baza dezvoltarii
planificate a industriei turismului. Planificarea constituie singura metoda
stiintifica prin care se poate da viata in mod sistematic complexului de
masuri destinate sa asigure valorificarea optima a patrimoniului turistic al
tarii noastre si realizarea unor produse turistice atractive si competitive pe
piata turistica.
In Romania, paralel cu dezvoltarea dinamica a economiei nationale si ca
rezultat al acestei dezvoltari, partidul si guvernul au alocat fonduri
importante de investitii pentru dezvoltarea si diversificarea bazei tehnico-
materiale turistice, ceea ce a permis valorificarea mai buna, in scopuri
turistice, a conditiilor naturale si a valorilor cultural-istorice, artistice etc.,
create pe pamantul tarii noastre de-a lungul vremii, reprezentand
elemente de mare valoare ale patrimoniului nostru turistic.
De la infiintarea ONT, in anul 1955, si pana la sfarsitul anului 1975-deci
in decurs de 20 ani-investitiile allocate dezvoltarii turismului insumeaza
circa 11 miliarde lei, evidentiind eforturile pe linie de stat pentru
asigurarea realizarii unei baze tehnico-materiale moderne de turism,
capabila sa raspunda cresterii continue a circulatiei turistice interne si
internationale in tara noastra.
Punerea in valoare a patrimoniului turistic al tarii noastre a inceput cu
dezvoltarea bazei tehnico-materiale a litoralului, cu un scop dublu:
asigurarea conditiilor pentru organizarea vacantelor de vara pentru
oamenii muncii si lansarea pe pietele turistice externe a produsului
turistic romanesc-vacante pe litoral.
 Dezvoltarea bazei tehnico-materiale turistice a avut in vedere
urmatoarele obiective majore:
-Corelarea planurilor anuale de dezvoltare a bazei tehnico-materiale
turistice cu sarcinile de dezvoltare a circulatiei turistice pe intreg teritoriul
tarii pentru aceleasi perioade.
-In functie de necesitatile dezvoltarii complexe a bazei tehnico-
materiale turistice s-a urmat concentrarea fondurilor de investitii pe un
numar mai redus de statiuni turistice, urman ca in cadrul investitiilor no
ice se vor aloca acestor statiuni sa se realizeze cu prioritate capacitatii noi
de cazare, de alimentatie publica si dotari de agreement, care prin nivelul
lor calitativ sa asigure o eficienta sporita in exploatarea.
-Modernizarea bazei tehnico-materiale de cazare si de alimentatie
publica existente si punerea de accord a capacitatilor de cazare cu
necesarul de capacitati de alimentatie publica.
-Completarea bazei tehnico-materiale existente cu toate dotarile de
agreement si de sporturi de iarna, in vederea asigurarii folosirii agreabile
a timpului liber al turistilor, indiferent de starea vremii si perioadele de
sezon in care se solicita serviciile turistice.
-Valorificarea resurselor naturale ale principalelor statiuni
balneoclimaterice si dezvoltarea bazelor de tratament balneo-medical,
precum si a principalelor statiuni de munte pentru turismul de sejur si
pentru sporturile de iarna.
-Valorificarea mai intense din punct de vedere turistic a oraselor si
localitatilor situate pe principalele trasee turistice pentru turismul
automobilistic si pentru turismul de sfarsit de saptamana, care
inregistreaza tendinte de crestere continua a fluxurilor de vizitatori pe
plan mondial.
-Dezvoltarea si modernizarea statiunilor turistice va urmari crearea unor
zone turistice integral dotate, care sa poata functiona independent de
realizarea si a altor obiective de dezvoltare economica viitoare a zonelor
respective.
-Alegerea cu prioritate pentru obiectivele turistice noi a unor
amplasamente valoroase din punct de vedere turistic, economic, social,
cultural, educativ etc., care sa aiba asigurate retelele publice de utilitati
(retele energetice, de apa, canalizare, telecomunicatii, accese rutiere
commode etc.) sau respective sa necesite cele mai mici cheltuieli in acest
scop.
Aceste criterii raman valabile, evident, si pentru perspectiva anilor
1976-1980, perioada in care sa preconizeaza realizarea unor noi obiective
turistice de baza tehnico-materiala, cu preponderenta in statiunile
balneoclimaterice de munte si in orasele si localitatile situate pe
principalele trasee turistice, insumand peste 55 000 locuri. In acest fel se
va obtine o repartizare mai judicioasa a capacitatilor de cazare pe
teritoriul intregii tari.

Infrastructura turistica
Din cele prezentate in paragrafele precedente rezulta ca resursele
naturale si artificiale constituie o componenta esentiala a ofertei tursitice
potentiale, iar obiectivele de baza tehnico-materiala reprezinta o
concretizare a acestei oferte. Dezvoltarea industriei turismului nu poate fi
insa conceputa fara existenta celei de-a treia componente a ofertei-
infrastructura.
Infrastructura tehnica si sociala a unei tari este armatura care
carcaterizeaza gradul de dezvoltare atins de economica nationala. De
aceea asigurarea infrastructurii generale (ca de exemplu transporturile,
telecomunicatiile, instalatiile pentru aprovizioanrea cu apa si energie
electrica, instalatiile de evacuare a apelor uzate si a reziduurilor, centrale
termice) consituie preocupari esentiale in cadrul planurilor de dezvoltare
a economiei nationale.
Infrastructura este menita sa asigure functionarea normala a unor
sectoare importante ale societatii moderne (primar, secundar, tertiar,
cuaternar) fijnd indispensabila si pentru industria turismului.
Dezvoltarea tursimului intr-o regiune, zona, statiune intens receptive
presupune ca preexistente doatrile si instalatiile terminale necesare, ca
aeroporturi, porturi, gari, precum si amenajarile si dotarile legate de
retelele de transporturi rutiere care faciliteaza accesul spre aria teritoriului
receptiv.
Posibilitatile de deplasare a turistilor in interiorul unei tari (regiuni,
zone) depind de asemenea de existenta retelei rutiere si a mijloacelor de
acces corespunzatoare spre obiectivele de interes turistic preconizate a fi
valorificate.
Sejurul turistilor presupune, in egala masura, solicitarea unei game
extreme de diverse de servicii cu carcater general.
In plus, aglomeratiile provocate de deplasarea temporara a turistilor in
ariile receptive provoaca un consum suplimentar de energie electrica, apa,
produse alimentare si nealimentare, servicii cu character general etc.,
carora infrastructura generala trebuie sa le faca fata chiar in cazul unor
solicitari de varf de sezon.
Interdependenta intre dezvoltarea tursimului ca fenomen de masa si
dezvoltarea infrastructurii este evidenta: intr-o arie receptive turismul se
poate dezvolta numai conditionat de existenta unei infrastructure generale
adecvate specificului cerintelor vizitatorilor, dar, in acelasi timp,
dezvoltarea tursimului provoaca o dezvoltare prioritare a acelor elemente
ale infrastructurii generale care sunt angrenate direct sau indirect in
procesele de prestatii de servicii turistice. Aceste elemente
infrastructurale, desi servesc unor scopuri multiple dictate de interesele
dezvoltarii economice si sociale complexe ale unui teritoriu, devin si se
mentin functionale numai in contextual existentei unui volum
corespunzator al circulatiei turistice luate in calcul la dimensionarea lor.
Acest fapt imprima un character deosebit de complex problematicii
infrastructurii generale si infrastructurii turistice,deoarece investitiile
solicitate de dezvoltarea infr4astructurii genereale si specifice sunt
costisitoare sin u vor fi rentabile decat in cazul in care sunt rodul
eforturilor conjugate pentru valorificarea complexa a unui teritoriu.
Pornind de la constatarea ca insuficianta infrastructurii tehnice franeaza
punerea in valoare a patrimoniului turistic,ea reperezentand o
conditie”sine qua non”a accesului vizitataorilor intr-un teritoriu si al
sejurului turistilor,problematica dezvoltarii infrastructurii8 generale
devine una din problemele majore ale puterii in valoare a unui spatiu
susceptibil de a atrage interesul turistic.
Tratarea din punct de vedere spatial a relatiilor de independenta dintre
diferitele forme de activitati umane,pentru o valorificare optima a
factorilor existenti pe un teritoriu,presupune o coordonare reciproca si pe
termen lung a prioritatilor menite sa asigure o dezvoltare proportionala si
fara conflicte a diferitelor sectoare de activitate existente sau cu
perspective de valorificare pe teritoriul considerat.
De aceea amenajarea infrastructurii unui teritoriu trebuie sa fie socotita
ca o parte componenta a sistemului unic de planificare a dezvoltarii
societatii si a mediului inconjurator,urmarind realizarea urmatoarelor
sarcini:
-determinarea in perspective a functiilor unui teritoriu cu stabilirea
profilului si dimensiunilor principalelor activitati correlate cu resursele
naturale ale teritoriului si cu tendintele de dezvoltare demografica a
acestuia;
-repartizarea suprafetelor corespunzatoare cu posibilitatile de
valorificare optima a resurselor existente;
-rezolvarea,regelementarea si localizarea prioritatilor urbane
(determinarea etapelor de dezvoltare urbana);
-rezolvarea si localizarea infrastructurii generale tehnice si sociale si a
infrastructurii specifice in cadrul unei balante economice echilibrate,care
evalueaza intr-o perspective indelungata toate resursele de dezvoltare ale
teritoriului.
Neceseitatea rezolvarii sarcinilor amintite devine si mai evidenta pentru
industria turismului daca se are in vedere faptul ca investitiile pentru
dezvoltarea capacitatilor de infrastructura nu se pot justifica in toate
cazurileexclusiv prin prisma utilitatilor turistice directe.In cazul in care
eficienta acestor investitii de infrastructura nu poate fi determinate pe
baza incasarilor realizate din activitatea industriei turismului,analizele de
eficienta economica depasesc cadrul unor analize microeconomice(la
nivelul eficientei economice al unui obiectiv sau complex de obiective
turistice),trecand in sfera analizelor macroeconomice,care urmaresc
randamentul economic de ansamblu si respective efectul multiplicative
generat pe plan territorial prin aceste investitii de infrastructura.
Desi in ultima instanta intre infrastructura generala si infrastructura
specifica turistica nu se poate trasa o delimitare categorica(decat in
functie de gradul in care favorizeaza promovarea turismului),acest
criteriu de diferentiere se bazeaza tocmai pe necesitatea de a cunoaste
daca investitia considearata serveste intereselor turismului sau altor
scopuri.Infrastructura specifica destinata turismului poate fi tratata sub
doua aspecte:din punc de vedere al localizarii investitiilor si privita ca o
forma caracteristica de activitate economica.
Considerentele de localizare a investitiilor de infrastructura se explica
prin aceea ca deseori activitatea turistica se concentreaza in limitele unui
teritoriu précis conturat(localizate,zona etc),unde se transforma treptat
intr-o activitate economica prioritara.Vizitataorii acestor localitati,zone
etc.recurg pentru inceput la facilitatile de infrastructura generala existente
pe teritoriul considerat.In acest caz,se poate vorbi ce mult de o folosire
intensiva a facilitatilor de infrastructura.Pe masura dezvoltarii functiilor
turistice ale teritoriului creste si necesitatea ameliorarii si completarii
infrastructurii generale cu obiective specific turistice.
Daca dezvoltarea in continuare a infrastructurii generale este dictata de
interesele turismului-respectiv motivatia principala a investitiilor aferente
este activiatea turistica-,aceste obiecte de infrastructura vor constitui
componente ale infrastructurii specifice turistice(de exemplu,lucrarile de
amenajare a litoralului).
Investitiile deinfrastructura specific turistica pot fi,la randul lor,de
interes local(de exemplu,amenajarea unor cai locale de acces,dezvoltarea
retelei de transporturi in comun,etc.)sau de interes republican ,in cazul in
care o investitie majora,localizata pe teritoriul considerat(de
exemplu,amenajarea unui aeroport international),influenteaza
infrastrucura teritoriului national.Caracterul de infrastructura specific
turistica apare si mai pregnant in cazul planurilor de valorificare turistica
a unor teritorii bogate in resurse naturale si artificiale,dar lipsite de
infrastructura generala necesara(de exemplu,amenajarea unor statiuni
turistice noi de sporturi de iarna,balneoclimaterice,de litoral)In asemenea
situatii,planurile de dezvoltare a bazei tehnico-materiale turistice ale
statiunilor respective cuprind si prevederi de dezvoltare coordonata a
infrastructurii necesare,corespunzatoare profilului activitatii turistice
desfasurate..
In cadrul analizei necesitatilor de dezvoltare a infrastructurii specific
turistice,un loc aparte il ocupa investitiile legate de transporturi.Cu toate
ca aceste investitii absorb o parte considerabila a fondurilor de investitii
necesare dezvoltarii generale a unui tertoriu,ele sunt absorbite
util,deoarece fara mijloace,dotari si amenajari de transport nu se poate
asigura o scurgere masiva a fluzurilor turistice spre zonele receptive.
Preocuparile pentru dezvoltarea infrastructurii transporturilor sunt
multiple si ele decurg din cerintele specifice ale formelor de transport
folosite.
Dezvoltarea rapida a transporturilor aeriene impune pentru
tara(zona)receptive asigurarea conditiilor necesare primirii turistilor sositi
pe calea aerului din tarile(zonele)indepartate,emitatoare de turisti,ceea ce
comporta masuri de amenajare a unor aeroporturi noi si masuri de
extindere si modernizare a aeroporturilor existente,pentru a putea primi
avioanele de pasageri de mare capacitate.
Reteaua rutiera este solicitata intens de turistii automobilisti,volumul
circulatiei turistice auto(cu autoturisme proprietate personala si
inchiriate,cu autocare etc)tinzand sa creasca indeosebi pentru parcurgerea
unor distante scurte si medii(de exemplu,in traficul rutier al tarilor
limitrofe)si pentru deplasarile in circuitele cotidiene din interiorul unei
tari(asigurand legatura intre regiuni,zone,statiuni etc)
Infrastructura transporturilor rutiere este insa complexa si necesita
investitii prea costisitoare spre a se justifica numai prin prisma traficului
turistic.De aceea dezvoltarea ei este subordonata in primul rand
intereselor majore ale economiei nationale(in functie de cerintele
dezvoltarii transporturilor rutiere generale de marfuri si calatori).Functia
turistica a infrastructurii rutiere in cele mai multe cazuri constituie o
functie complementara a transporturilor terestre,dar ea nu poate fi totusi
ignorata in contextul analizelor de dezvoltare a industriei
turismului.Pentru turism,reteaua rutiera asigura totodata si o prelungire a
traseelor de la terminalele liniilor de transporturi aeriene si de cale
ferata(transporturi combinate)pana la obiectivele turistice propuse a fi
promovate in cadrul actiunilor turistice.
Cu toate ca functia turistica a infrastructurii rutiere are un character
complementar fata de functia ei principala de artera economica de
legatura in traficul de marfuri si calatori,trebuie subliniat faptul ca in
practica pot exista situatii in care cerintele industriei turismului imprima o
anumita ordine de prioritate dezvoltarii unor elemente ale infrastructurii
rutiere.Spre exemplu,cunoscand faptul ca existenta infrastructurii rutiere
este o conditie esentiala a dezvoltarii viitoare a unei statiuni turistice
noi,asigurarea cailor rutiere de acces trebuie sa preceada punerea in
valoare a acestor statiuni.
Totodata,in practica se intalnesc si situatii in care anumite tronsoane
rutiere cu timpul devin suprasolicitate(peste limitele tolerabile),ceea ce
determina readaptarea la noile cerinte si modernizarea lor tocmai ca
rezultat al cresterii circulatiei turistice(de exemplu,largirea
soselelor,amenajarea de noi fire de circulatie,completarea cu
parcaje,recorduri si artere de rocada etc).
Din cele spuse mai sus se desprinde concluzia ca pentru dezvoltarea
turismului sunt necesare numeroase facilitate de infrastructura cu un
character foarte eterogen.eciziile de realizare a obiectivelor de
infrastructura solicitate din considerente turistice sunt influentate de
randamentul economic general(efectul economic),care va rezulta pentru
teritoriul considerat din activitatea turistica.
Investitiile de infrastructura generala ridica o multitudine de aspecte in
munca de planificare a dezvoltarii teritoriului,dificile de
rezolvat,deoarece,asa cum s-a vazut,parametrii economici ai investitiilor
solicitate nu pot fi determinati in toate cazurile cu precizie si,ca atare,nu
pot fi cuantificati in expresii matematice spre a putea servi ca
documentatie la justficarea economica a necesitatilor de dezvoltare a
diverselor sectoare ale economiei nationale.
Spre exemplu:
-este dificil sa se stabileasca in ce etapa viitoare infrastructura generala
existenta va atinge acel grad de saturatie care va determina largirea
capacitatilor existente in folosul prioritar al unui sector determinat de
activitatea economica,in limitele unei arii teritoriale;
-nu se poate efectua in toate cazurile o evaluare corecta a ponderii in
care o investitie de infrastructura va servi interesele unui sector economic
determinat(in cazul de fata a industriei turismului)aprecierile de acest gen
riscand sa ramana deseori arbitrare.
Aceste considerente explica suficient de convingator practica
statornicita in cazul investitiilor de infrastructura generala,care urmareste
determinarea efectului economic global al acestor investitii pentru
dezvoltarea ansamblului economiei teritoriului analizat.
Ignorarea acestor cerinte de dezvoltare planicicata corelata-asa cum
rezulta dealtfel si din experienta internationala –poate provoca fenomene
negative de insuficienta sau supradimensionare a infrastructurii generale
intr-un teritoriu,care se soldeaza cu rezultate nefavorabile asupra
dezvoltarii economico-sociale,indeosebi in cazul teritoriilor noi,lansate
pentru prima oara in circuitul turistic.
Pentru a asigura randamentul economic maxim al investitiilor de
infrastructura generala,susceptibile a fi folosite si in turism,se recomanda
respectarea urmatoarelor principii:
-concentrarea investitiilor(“dezvoltarea grupata”)in zonele sau
localitatile selectionate,unde se urmareste incurajarea turismului,ceea ce
reduce costurile pe unitatea de servicii furnizate;
 -asigurarea esalonarii corelate a investitiilor in conformitate cu
interesele de dezvoltare pe termen lung-deseori 10-15 ani-a diferitelor
ramuri ale economiei nationale;
-intensificarea preocuparilor pentru a asigura o folosire optima a
investitiilor de infrastructura generala de catre toate sectoarele interesate
de pe un teritoriu.
Rezulta ca principiile enumerate urmaresc o repartizate echitabila a
investitiilor de infrastructura intre ramurile interesate ale economiei
nationale;in caz contrar,asumarea sarcinilor de dezvoltare a infrastructurii
generale numai de ramura economica a turismului ar face prohibitive
realizare lor,datorita co9sturilor ridicate pe care turismul singur-oricat de
dezvoltat ar fi-nu le poate suporta integral.
Consideratiile enuntate sunt valabile pentru toate formele de
infrastrucura,avand in vedere faptul ca turistii solicita aceleasi servicii ca
si alti consumatori ai serviciilor oferite de elementele de infrastructura.

◘Bibliografie:
●O.Snak-Economia si organizarea turismului
Colegiul Comercial “Carol I”
Constanta

Referat Turism
-Infrastructura turistica-

Nedelea-Lincu George
Clasa a XI-a B