BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017

CURS 3

3.1. RISCURILE GENERATE DE EXPUNEREA LA VIBRAŢII

3.1.1. GENERALITĂŢI

Studiul vibraţiei organismului uman este un subiect multidisciplinar care necesită

cunostinţe din diverse discipline cum ar fi: mecanică, inginerie, biomecanică, medicină, fizică,
matematică, fiziologie, psihologie şi statistică.
Vibraţia globală a organismului uman are loc atunci când corpul se sprijină pe o suprafaţă
care vibrează. Organismul uman este supus acţiunii vibraţiilor când se află în încăperi în care
sunt în funcţiune maşini şi utilaje (ateliere mecanice, ateliere de forjă, staţii de pompare etc.)
sau când asupra anumitor părţi ale corpului uman acţionează nemijlocit vibraţiile de frecvenţă
joasă produse de maşini vibratoare, sau de diferite unelte pneumatice etc.
Vibraţiile sunt prezente în majoritatea locurilor de muncă unde se folosesc echipamente
mecanice.
Vibraţiile au efecte asupra corpului uman cauzate de contactul direct cu echipamente care
produc oscilaţii sau şocuri mecanice.
Vibraţiile pot fi transmise:
- întregului corp (ex.: cele produse de camioane etc.);
- sistemului mână-braţ (ex.: cele produse de maşini-unelte etc.);
Vibraţiile sunt definite prin magnitudinea şi frecvenţa acestora. Magnitudinea vibraţiilor
poate fi exprimată prin deplasarea vibraţiei (în metri), viteza vibraţiei (în metri pe secundă) sau
acceleraţia vibraţiei (în metri pe secundă la pătrat sau m/s²). Majoritatea tansductoarelor de
vibraţii produc un rezultat raportat la acceleraţie; astfel, acceleraţia a fost utilizată în mod
tradiţional pentru a descrie vibraţiile.
 Caracteristicile vibraţiilor:
- frecvenţa – exprimată în Hz
- amplitudinea – exprimată în mm
- acceleraţia - exprimată în m/sec2
- viteza – exprimată în m/sec
 Clasificarea vibraţiilor în funcţie de frecvenţă:
a. foarte joasă frecvenţă < 2 Hz
b. frecvenţă joasă: 2-20 Hz
c. frecvenţă medie: 20-30 Hz
d. frecvenţă înaltă: 300- 1000 Hz
Valori limită de expunere şi valori de expunere de la care se declanşează acţiunea:
Pentru vibraţiile transmise sistemului mână-braţ:
- valoarea limită de expunere zilnică profesională, calculată pentru o perioada de
referinţă de 8 ore este de 5m/s2;
- valoarea expunerii zilnice de la care se declanşează acţiunea, calculată, pentru o
perioadă de referinţă de 8 ore este de 2,5m/s2;
Pentru vibraţiile transmise întregului corp:
 BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017
- valoarea limită de expunere zilnică profesională calculată la o perioadă de referinţă
de 8 ore, trebuie să fie de 1,15m/s2;
- valoarea expunerii zilnice la care se declanşează acţiunea, calculată la o perioadă
de referinţă de 8 ore, trebuie să fie de 0,5m/s2.
Locuri de muncă, profesiuni expuse la vibraţii
1. Locuri de muncă generatoare de vibraţii care se transmit întregului corp:
- agricultori care folosesc tractoare, combine
- conducători de mijloace grele de transport în comun
- conducători de maşini grele de şantier (buldozere, camioane, tractoare,
excavatoare etc.)
- conducători de moto şi electrostivuitoare şi electrocare
- aviatori şi marinari
2. Locuri de muncă cu expunere la vibraţii care se transmit asupra sistemului mână-
braţ
- industria constructoare de maşini: dezbătători, polizatori, forjori, lăcătuşi,
strungari, sudori, electricieni, instalatori etc
- industria automobilelor: operaţiile de martelaj (ciocănirea caroseriei)
- industria de exploatare şi prelucrare a lemnului – muncitorii forestieri care
utilizează fierăstraiele acţionate mecanic sau electric
- industria minieră - perforajul în subteran
- construcţii publice – utilizarea ciocanului pneumatic
- industria textilă şi de încălţăminte – operaţiile de cusut şi ştanţat
- industria artizanală - sculptori, polizatori în piatră, cioplitori
- abator: instrumente tăietoare
Echipamentele industriale şi agricole, precum şi vehiculele aeriene, terestre şi marine,
expun omul la vibraţii mecanice care pot compromite confortul său, capacitatea sa de muncă şi în
anumite condiţii, sănătatea şi securitatea sa.

3.1.2. EFECTELE VIBRAŢIILOR ASUPRA SĂNĂTĂŢII

Organismul uman este supus acţiunii vibraţiilor când maşinile cu care se deplasează
vibrează împreună cu acestea, când omul se află în încăperi în care sunt în funcţiune maşini şi
instalaţii sau când asupra anumitor părţi ale corpului uman acţionează nemijlocit vibraţiile de
frecvenţă joasă produse de maşini vibratoare, diferite unelte pneumatice.
Pentru precizarea corectă a acţiunii vibraţiilor asupra organismului uman trebuie luaţi în
considerare simultan doi dintre parametrii mecanici care caracterizează vibraţiile, pe de-o parte
frecvenţa şi pe de altă parte deplasarea, acceleraţia sau energia vibraţiei.
Vibraţiile de joasă frecvenţă (1-20Hz) provoacă lombagii, lombosciatice, hernii de disc,
boli care pot să apară după un anumit timp de expunere la vibraţii.
Vibraţiile de foarte joasă frecvenţă (sub 1Hz), ca urmare a acţiunii variaţiilor de
acceleraţie asupra labirintului urechii interne, produc dezechilibrări şi senzaţii de vomă (răul de
mare, de autovehicul, de avion, etc.)

Efectele negative ale vibraţiilor asupra organismului uman, apar în funcţie de durata de
expunere şi activitatea dezvoltată.
 BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017
- expunere pe termen scurt:
- oboseala accentuată;
- pierderea concentrării;
- slăbirea vederii;
- expunere un timp mai îndelungat:
- afecţiuni musculo-scheletice, în special traumatisme ale coloanei vertebrale;
- afecţiuni vasculare cauzate de slaba circulaţie a sângelui, mai ales degetele.
Astfel în tabelul 1 se prezintă timpii după care apar efectele negative, în funcţie de tipul
de activitate desfăşurat.

Tabelul 1.
Nr. Profesie Timpul după care apar
crt efecte negative
.
1. Muncitori la maşini vibropercutante 2 luni
2. Lucrători cu ciocane pneumatice 2½ luni până la 1 an
3. Mineri 2½ luni până la 1 an
4. Drujbişti 2½ luni până la 1 an
5. Lucrători la maşini de lustruit şi 23 luni în medie
prelucrători prin aşchiere
6. Sondori 5 – 6 luni

Fumatul şi temperaturile scăzute la locul de muncă amplifică efectele vibraţiilor asupra

sănătăţii. Cei mai afectaţi din cauza condiţiei fizice specifice vărstei sunt lucrătorii în vârsta şi cei
foarte tineri.
În general se consideră trei trepte de apreciere a efectelor vibraţiilor:
- pragul de percepere;
- de neplăcere;
- de intoleranţă.

a. Efectele acţiunii vibraţiilor cu acţiune generală, transmise întregului corp

(vibraţii globale)

Vibraţiile transmise întregului corp sunt provocate de vibraţii transmise prin scaun sau
picioare de către echipamente tehnice şi vehicule la locul de muncă. Expunerea la niveluri
ridicate ale vibraţiilor transmise întregului corp poate prezenta riscuri la adresa sănătăţii şi
securităţii şi este raportată a cauza sau agrava rănirile zonei dorso-lombare.
Riscurile sunt cele mai ridicate atunci când:
 valorile vibraţiilor sunt înalte,
 duratele expunerilor sunt lungi, frecvente şi regulate,
 vibraţiile includ şocuri sau lovituri severe.
Lucrările care presupun expunerea la vibraţii transmise întregului corp au loc de
obicei în lucrările de teren precum agricultura, construcţiile şi carierele, dar pot avea loc şi în
alte locaţii, cum ar fi pe şosele, în camioane grele şi uşoare, pe mare, în bărci mici şi rapide şi
în aer, în unele elicoptere.
 BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017
Vibraţiile transmise întregului corp nu sunt restrânse la lucrătorii aşezaţi (fig. 1.),
precum conducătorii, ci pot fi suferite în timpul unor operaţiuni efectuate în poziţia în picioare,
cum ar fi staţionarea pe un concasor de ciment.

Fig. 1. Expunerea la vibraţii transmise întregului corp la lucrătorii aşezaţi

Expunerea la vibraţii cu acţiune generală produce o distribuţie complexă a forţelor şi

mişcărilor oscilatorii în corp (fig. 2) .

Fig. 2. Direcţiile de acţionare ale vibraţiilor mecanice transmise întregului corp prin intermediul suprafeţei
de sprijin
 BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017
Aceasta poate cauza senzaţii neplăcute dând naştere unui disconfort, reducerii unor
capacităţi (de exemplu, scăderea acuităţii vizuale) sau prezintă chiar un risc pentru sănătate (de
exemplu: distrugerea ţesuturilor sau modificări fiziopatologice).

Principalele efecte ale vibraţiilor asupra omului se produc asupra:

- sănătăţii;
- activităţii;
- confortului.
Există foarte mulţi receptori în om care răspund la vibraţii: partea corpului care este în
contact cu suprafaţa vibrantă, interiorul corpului unde se transmit vibraţiile (receptorii pielii,
urmaţi de sistemele şi centri receptori din diferite ţesuturi), aparatul auditiv care reacţionează la
vibraţii, când acestea acţionează asupra întregului corp.
Orice parte a corpului poate fi lezată de expunerea la o valoare suficient de mare a
vibraţiilor (părţile corpului care vor fi lezate cel mai probabil în timpul expunerii la vibraţii cu
acţiune generală sunt influenţate de distribuţia vibraţiilor în corp, această distribuţie depinzând
de frecvenţa şi direcţia vibraţiilor şi de modul de cuplare a corpului la sursa de vibraţii);
Interferenţa vibraţiilor cu activitatea depusă (de exemplu, scris sau citit) poate fi uneori
considerată ca o cauză /sursă de disconfort. Efectele depind de natura acestei activităţi.
Expunerea la vibraţii produce efecte negative asupra activităţii umane.
Vibraţiile cu acţiune generală transmise întregului corp pot afecta:
- acumularea de informaţii cu ajutorul simţurilor;
- prelucrarea informaţiilor;
- nivelurile de interes, stimulare sau oboseală;
- acţiunile intenţionate.
Vederea este mecanismul de percepţie afectat cu multă uşurinţă de acţiunea vibraţiilor,
deoarece chiar şi mişcări mici ale unei imagini pe retina ochiului pot degrada acuitatea vizuală.
Percepţia orientării corpului şi stabilitatea poziţiei pot fi, de asemenea, afectate.
Pentru individul expus la acţiunea vibraţiilor în cadrul sistemelor de muncă
locul de contact al corpului cu sursa de vibraţii prezintă o importanţă deosebită.
Distribuţia complexă a forţelor şi mişcărilor oscilatorii în corp, în timpul acţiunii
vibraţiilor cu acţiune generală, produce senzaţii complexe. Localizarea şi caracterul senzaţiilor
pot varia mult în funcţie de frecvenţa vibraţiilor, de direcţia vibraţiilor şi de alţi factori.

b. Efectele acţiunii vibraţiilor transmise sistemului mână-braţ

Vibraţiile transmise sistemului mână-braţ sunt provocate de vibraţiile transmise

mâinilor şi braţelor prin palme şi degete. Lucrătorii ale căror mâini sunt expuse în mod regulat
vibraţiilor transmise sistemului mână-braţ pot suferi distrugeri ale ţesuturilor mâinilor şi braţelor,
care provoacă simptomele cunoscute în mod colectiv sub denumirea de sindromul vibraţiilor
mână-braţ.
Riscurile generate de vibraţiile transmise sistemului mână-braţ afectează persoane din
ramuri industriale şi cu ocupaţii variate. Riscurile sporesc substanţial în cazul utilizării
echipamentelor cu grad înalt de vibraţii şi în cazul utilizării prelungite şi regulate a acestor
echipamente.
 BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017
În cazul vibraţiilor transmise sistemului mână-braţ, mânerul unui echipament sau
suprafaţa unei piese prelucrate vibrează rapid, iar această mişcare este transmisă către mână şi
braţ fig. 3.
Pentru a obţine o imagine completă a vibraţiilor pe o suprafaţă, acestea trebuie să fie
măsurate pe trei axe, astfel cum este ilustrat în figura 4.

Fig. 3. Vibraţiile transmise sistemului mână-braţ Fig. 4. Axele de măsurare a transmise sistemului
mână-braţ

Expunerea lucrătorilor la vibraţiile transmise sistemului mână-braţ

O acţiune globală a vibraţiilor globale are efecte diferite comparativ cu acţiunea

vibraţiilor asupra sistemului mână-braţ.
Gravitatea efectelor biologice ale vibraţiilor transmise sistemului mână-braţ, în
condiţiile de lucru, este influenţată de mai mulţi factori:
- Timpul de expunere şi metoda de lucru (durata, frecvenţa şi secvenţionalizarea
perioadelor de lucru şi de pauză; depunerea sau păstrarea în mână a utilajului oprit în timpul
pauzelor de lucru etc.). Importantă este şi durata expunerii pe zi de lucru şi durata cumulativă pe
zi de lucru.
- Direcţia vibraţiei transmisă mâinii cât şi mărimea şi direcţia forţelor aplicate de
 BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017
operator prin mâinile sale, uneltei şi corpului în timpul expunerii (adică, unghiurile articulaţiilor
degetelor, mâinii, pumnului, cotului şi umărului);
- Suprafaţa şi partea mâinilor/braţelor expuse la vibraţii;
- Tipul şi starea mecanismelor vibratoare, ale uneltelor manuale sau ale piesei prelucrate
- Metoda de lucru şi calificarea operatorului sunt factori de care trebuie să se ţină cont.
Următorii factori pot afecta în mod specific modificările de circulaţie cauzate de
vibraţiile transmise sistemului mână-braţ:
Factori din mediul de muncă: în special microclimatul, zgomotul şi agenţii chimici
precum şi anumite probleme medicale individuale, prezenţa agenţilor care afectează circulaţia
periferică, cum ar fi fumatul sau anumite medicamente.
Sindromul Raynaud - Este asociat de obicei cu acţiunea vibraţiilor asupra sistemului
mână-braţ, dar este implicat şi în alte boli generale sau profesionale. Poate avea multe cauze,
unele legate de locul de muncă. Sindromul Raynaud este o tulburare a circulaţiei sanguine la
nivelul degetelor. Afectează reacţia degetelor la frig producând criza “degetelor albe” prin
reducerea puternică a circulaţiei.
Crizele tipice sindromului Raynaud se desfăşoară astfel:
a) furnicături şi pierderi uşoare ale sensibilităţii tactile sau amorţeală în degete;
b) albirea degetelor, de obicei fără să afecteze degetul mare;
c) durere, uneori cu roşeaţă, care însoţeşte reluarea circulaţiei sângelui în general
după un interval cuprins între 30 minute până la 2 ore.

d) Efectele acţiunii vibraţiilor transmise sistemului musculo-scheletic

Vătămările provocate prin vibraţiile mecanice asupra sistemului musculo-scheletic sunt
recunoscute ca boală profesională şi reprezintă una din cele mai vechi boli profesionale care
necesită tratament chirurgical.
Pot fi provocate prin uneltele de lucru, vibraţiile acţionând asupra extremităţilor.
Consecinţele acţiunii vibraţiilor apar în muşchi, articulaţii şi oase, care sunt participante
“activ” în realizarea apăsării uneltelor şi la “recepţionarea” vibraţiilor.
În mod normal nu se ajunge la efecte vătămătoare, ceea ce înseamnă, că organismul se
află în situaţia de a compensa microtraumatismele produse eventual la nivelul oaselor,
ligamentelor şi articulaţiilor, în cadrul capacităţii sale naturale de rezistenţă, respectiv de
regenerare. Uzarea articulaţiei prin vibraţiile mecanice nu depăşeşte în mod normal modificările
artritice apărute ca urmare a procesului fiziologic de îmbătrânire.
În cazul unor persoane, sunt, totuşi, semnalate afecţiuni la cot, articulaţia pumnului şi a
umărului, corespunzând imaginii clinice ale unei artroze deformante care trebuie considerată ca
fiind amplificată şi prematură faţă de evoluţia normală în vârstă.
Cea mai solicitată este articulaţia humero-cubitală, după care urmează articulaţia
pumnului şi articulaţia scapulo-umerală.
De asemenea acţiunea vibraţiilor poate afecta şi circulaţia periferică.
Când se vorbeşte de influenţe dăunătoare, ca urmare a activităţilor efectuate cu ajutorul
uneltelor vibratoare, una dintre primele probleme care trebuie abordată o reprezintă apariţia
tulburărilor circulatorii.
Tulburările circulatorii se manifestă prin apariţia unor crize de spasme vasculare în
degete, urmate imediat de cianozarea pielii sau de tumefacţie.
Tulburările circulatorii apar, independent de faptul că persoana expusă la vibraţii lucrează
într-un microclimat cald sau rece.
 BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017
3.2.3. MĂSURI PENTRU EVITAREA SAU REDUCEREA EXPUNERII LA
RISCURILE GENERATE DE VIBRAŢII

Cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la

riscurile generate de vibraţii sunt prezentate în Hotărârea de Guvern nr. 1876 din 22.12.2005.
publicată în M.O. nr. 81/30.01.2006
Aceasta stabileşte cerinţe minime pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor pentru
sănătatea şi securitatea lor care apar sau pot să apară datorită expunerii la vibraţii mecanice.
De asemenea HG se aplică activităţilor în exercitarea cărora lucrătorii sunt sau este
posibil sa fie expuşi la riscuri generate de vibraţii mecanice în timpul activităţii.
Vibraţiile generate de părţile în mişcare ale maşinilor, vibraţii ce nu au putut fi eliminate
prin dimensionarea iniţială, prin alegerea convenabilă a dimensiunilor sau prin măsuri luate la
sursă se transmit părţilor fixe ale acestora şi apoi, prin intermediul legăturilor dintre maşină şi
clădire se transmit mai departe, sub formă de unde elastice, elementelor de construcţie.
Riscurile care decurg din expunerea la vibraţii trebuie eliminate la sursă sau reduse la
minimum.
Principial, combaterea acţiunii vibraţiilor se face prin izolarea şi sau amortizarea
vibraţiilor.
Pentru vibraţiile globale care acţionează asupra corpului, măsurile de diminuare a
vibraţiilor se aplică pe căile de transmisie a vibraţiilor (scaune speciale, platforme vibroizolante,
mijloace individuale de protecţie etc.).
Pentru vibraţiile transmise sistemului mână-braţ trebuie luat un ansamblu de măsuri
preventive medicale, tehnice şi organizatorice:
- evitarea expunerii continue pe perioade lungi.
- avertizarea persoanelor care utilizează echipament de muncă vibrant asupra riscurilor
expunerii la vibraţii;
- supravegherea medicală şi înregistrarea simptomelor posibile ale bolii de vibraţii;
- alegerea echipamentului sau a metodei cu nivelul de vibraţii scăzut;
- utilizarea echipamentului conform instrucţiunilor;
- instruirea corectă a lucrătorilor;
- înregistrarea expunerilor anterioare la vibraţii.
Măsuri ce trebuie luate de către personalul cu funcţii de conducere pentru a evita sau
reduce expunerea la vibraţii:
Măsuri tehnice:
- proiectarea şi amplasarea adecvată a locurilor de muncă/posturilor de lucru;
- alegerea, pe baza informaţiilor tehnice furnizate de producător, a unui echipament de
muncă adecvat, ergonomic, care să ţină cont de tipul de activitate şi care să genereze cât mai
puţine vibraţii;
- achiziţionarea de utilaje, acolo unde este tehnic posibil, prevăzute cu acţionare de la
distanţă, pentru a se evita expunerea directă;
- instalarea unor elemente de amortizare pentru protejarea lucrătorilor de vibraţii în
timpul lucrului (ex.: scaune care atenueaza vibraţia întregului corp sau mânere care reduc
vibraţiile transmise sistemului mână-braţ);
- evitarea folosirii dispozitivelor de ghidare neechilibrate.
 BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017
Măsuri organizatorice:
- alegerea altor metode de lucru ce implică o expunere mai scăzută la vibraţii mecanice;
- reducerea la minim a expunerii la vibraţii prin îmbunătăţirea programului de lucru cu
perioade de odihnă adecvate;
- programe corespunzătoare de întreţinere pentru echipamentele de muncă, locurile de
muncă şi sistemele de la locul de muncă/postul de lucru;
- furnizarea de informaţii adecvate şi mai ales uşor de înţeles, respectiv instruirea
lucrătorilor, în vederea utilizării corecte a echipamentelor de muncă.

3.3. MĂSURI PENTRU COMBATEREA RISCURILOR MECANICE

După identificarea pericolelor mecanice pe care maşina le poate genera, se trece la

estimarea riscului mecanic corespondent fiecărui pericol.
Riscul mecanic se estimează funcţie de cele două elemente care definesc riscul:
probabilitatea de producere a vătămării şi gravitatea vătămării.

Riscul Probabilitate Gravitatea

mecanic este de
corespondent funcţie producere şi vătămării
pericolului de a vătămării
mecanic

După efectuarea estimării, pericolele mecanice, devin riscuri mecanice.

Odată evaluate, riscurile mecanice trebuie combătute dacă ele nu sunt suficient de
scăzute.
Combaterea lor se realizează prin:
 eliminarea pericolelor mecanice,
 sau micşorarea riscurilor mecanice la valori suficient de scăzute.

Eliminarea pericolelor mecanice sau micşorarea riscurilor mecanice se realizează prin

luarea de măsuri de prevenire. Măsurile de prevenire sunt o asociere a măsurilor luate de
proiectant şi a măsurilor luate de utilizator.

Măsurile de prevenire pe care le ia proiectantul alcătuiesc „metoda în 3 etape”, care

constă în aplicarea, în ordine, de:
1. Măsuri de prevenire intrinsecă - Etapa 1
Dacă pericolul mecanic nu este eliminat sau riscul mecanic nu este redus suficient atunci
se trece la :
2. Măsuri de protecţie - Etapa 2
Dacă nici după aplicarea acestor măsuri pericolul mecanic nu este eliminat sau riscul
mecanic nu este redus suficient atunci se trece la:
3. Măsuri de prevenire referitoare la informaţiile de utilizare - Etapa 3.
 BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017

MASURI DE PREVENIRE LUATE DE PROIECTANT

Etapa 1: Etapa 2: Etapa 3

MĂSURI MĂSURI MASURI DE

DE PREVENIRE DE PREVENIRE
INTRINSECĂ PROTECŢIE REFERITOARE LA
INFORMAŢIILE PEN-
TRU UTILIZARE

Mǎsurile de protecţie colectivǎ împotriva riscurilor mecanice, date de mişcǎrile

periculoase ale maşinilor, se bazeazǎ pe suprimarea acestor mişcǎri ale elementelor mobile ale
mijloacelor de muncǎ, sau pe micşorarea cantitǎţii de energie a acestora prin utilizarea
mijloacelor tehnice de protecţie.

Metodele tehnice de protecţie colectivǎ împotriva riscurilor mecanice sunt:

- metoda izolǎrii permanente a zonei de risc mecanic;
- metoda izolǎrii temporare a zonei de risc mecanic;
- metoda eliminǎrii temporare a zonei de risc mecanic;
- metoda condiţionǎrii existentei riscului mecanic.

I. Metoda izolării permanente a zonei de risc mecanic

Aceasta metoda constǎ în interpunerea de protectori sau obstacole imobile (apǎrǎtori,
ecrane, carcase de protectie, îngrǎdiri etc.) care izoleazǎ omul de zona periculoasǎ, si au rolul de
a face imposibil contactul om-element periculos. Este cea mai eficientǎ metodǎ de protecţie.

II. Metoda izolării temporare a zonei de risc mecanic

Metoda izolării temporare a zonei de risc mecanic constǎ în interpunerea de protectori
mobili numai pe durata existenţei mişcǎrii periculoase. Mijloacele tehnice de protecţie folosite
sunt:
 sisteme tehnice de protectie cu blocare;
 dispozitive de protectie care îndepǎrteazǎ omul de elementele cu mişcǎri
periculoase;
 dispozitive de protectie care reţin elementul periculos.

III. Metoda eliminării temporare a riscului mecanic

Eliminarea temporarǎ a riscului mecanic se realizează numai în perioadele de timp în
care pătrunderea omului în zona de pericol este posibilă sau este detectată. Mijloacele tehnice
de protecţie care se utilizează în acest caz sunt, după caz:
 aparate de protecţie cu detector de prezenţǎ;
 aparate de protecţie cu câmp de detective;
 aparate de protecţie cu sisteme tehnice de protecţie cu interblocare.
 BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017

IV. Metoda condiţionării existenţei riscului mecanic

Aceasta metodă se bazează pe condiţionarea operaţiei şi existenţei mişcării
periculoase de situarea operatorului la o distanţă de securitate faţă de zona de risc mecanic.
Mijlocul tehnic de protectie folosit este dispozitivul de comanda bimanuală (de exemplu: a
preselor, ghilotinelor, ciocanelor etc).

Dintre toate metodele menţionate mai sus, cea a izolării permanente a zonei de risc
mecanic conduce la un nivel maxim de securitate, protectorii ficşi fiind cele mai simple
mijloace de acest tip, fără a constitui ei însişi o sursă de risc.
Majoritatea mǎsurilor de prevenire a riscurilor mecanice sunt mǎsuri de protecţie
intrinsecǎ.
Suplimentar, pentru protecţia colectivǎ împotriva riscurilor mecanice sunt luate mǎsuri în
vederea:
 amplasǎrii de trasee de salvare şi refugii;
 facilitǎţi pentru deplasarea unor elemente cu ajutorul mâinilor;
 condiţii eficiente pentru ajutorarea şi salvarea persoanelor prinse în maşini
(oprirea de urgenţǎ, inversarea sensului de mişcare a unor elemente mobile).
Protejarea eficientǎ a persoanelor împotriva riscurilor mecanice rǎmâne totuşi utilizarea
de mijloace de protecţie (protectori şi dispozitive de protecţie) care nu au fost instalate la
protecţia intrinsecǎ.
Protectorii, pe lângǎ funcţia de a împiedica persoanele sǎ pǎtrundǎ în zonele periculoase,
trebuie sǎ reţinǎ materialele, piesele ce se prelucreazǎ, şpanul, lichidele şi gazele fierbinţi sau
toxice, care pot fi ejectate ori cǎzute din maşini.
Protectorii pot fi transparenţi, când se impune urmǎrirea vizualǎ a unor operaţii în zona
periculoasǎ, sau netransparenţi, când pot fi prevǎzuţi cu nişe, ferestre sau deschideri de vizitare.
Protectorii trebuie sǎ asigure efectuarea unor operaţii în interiorul zonei protejate
(alimentarea, evacuarea, schimbarea şi reglarea sculelor, mǎsurarea, prelevarea de eşantioane,
controlul vizual, lucrǎri de mentenanţǎ, eliminarea deşeurilor, igienizare etc.).
Un protector se aflǎ în “poziţie închis” (poziţie de protecţie) când îşi exercitǎ total
funcţia de protecţie (obstacol), iar oricare altǎ poziţie se numeşte « poziţie deschis ».
BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017
BAZELE SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ 2017

Tipuri de protectori pentru diferite mașini unelte:

a. transparenți; b. opaci