Boli profesionale datorita vibratiilor mecanice (trepidatiilor) profesionale.

1. ETIOLOGIE
1.1. Factorul principal vibraţiile
Definiţie: complex de oscilaţii ale corpurilor solide care se transmit corpului omenesc
Caracteristici: frecvenţa – exprimată în Hz, amplitudinea – exprimată în mm, acceleraţia - exprimată în cm/sec,
viteza – exprimată în cm/sec
 clasificarea în funcţie de frecvenţă:
a. frecvenţă < 2 Hz
b. frecvenţă joasă: 2-20 Hz
c. frecvenţă medie: 20-30 Hz
d. frecvenţă înaltă: 300- 1000 Hz
 Producerea vibraţiilor – nedorită: defecţiuni tehnice, mijloace de transport
- dorită: formă de energie # unelte şi maşini vibratorii acţionate cu aer comprimat
sau
electricitate
1.2. Factorul secundar – favorizanţi
- aparţinând de organism: artrite, ateroscleroză
- aparţinând de condiţiile de mediu: temperatura scăzută; umiditate mare
1.3. Locuri de muncă, profesiuni expuse
1.3.1 Locuri de muncă generatoare de vibraţii care se transmit întregului corp:

- agricultori care folosesc tractoare, combine

- conducători de mijloace grele de transport în comun
- conducători de maşini grele de şantier (buldozere, camioane, tractoare, excavatoare etc.)
- conducători de moto şi electrostivuitoare şi electrocare
- aviatori şi marinari
1.3.2 Locuri de muncă cu expunere la vibraţii care se transmit asupra sistemului mână-braţ
- abator: instrumente tăitoare
- industria automobilelor: operaţiile de martelaj (ciocănirea caroseriei)
- industria de exploatare şi prelucrare a lemnului – muncitorii forestieri care utilizează
fierăstraiele acţionate mecanic sau electric
- industria minieră - perforajul în subteran
- construcţii publice – utilizarea ciocanului penumatic
- industria textilă şi de încălţăminte – operaţiile de cusut şi ştanţat
- industria artizanală - sculpturi, polizatori în piatră, cioplitori
- industria constructoare de maşini: dezbătători, polizatori, forjori, lăcătuşi, strungari, sudori,
electricieni, instalatori
2. PATOGENIE GENERALĂ
2.1. Acţiunea asupra întregului corp:
- prin membrele inferioare – dacă muncitorul stă în poziţie ortostatică pe o suprafaţă care trepidează
(sol, podea, platformă etc.) sau dacă apasă pedale
- prin forţa corpului care stă pe un scaun etc. care trepidează
2.2. Acţiunea asupra sistemului mână-braţ:
- sistem care susţine, împinge, orientează uneltele vibratorii (trepidaţiile cu o frecvenţă de 20-200 Hz)
2.3. Mecanisme de acţiune:
- trepidaţiile acţionează asupra:
 - organelor interne din cavitatea abdominală şi pelvină
- sistemul osteoarticular
- direct asupra muşchilor, tendoanelor, aponevrozelor
-

3. BOLILE PROFESIONALE DATORATE TREPIDAŢIILOR PROFESIONALE CU

FRECVENŢA 0-2 Hz (KINETOZELE)

3.1 Etiologie - persoanele din transportul aviatic, maritim, auto

- între informaţiile vizuale sau proprioceptive şi informaţiile labirintice există o

deficienţă centrală de integrare care duce la o stimulare intensă a canalelor labirintice cu afectarea funcţiei
vestibulare

3.2 Clinic # kinetoza # răul de transport, boala de călătorie

- forma digestivă: greţuri, vărsături, transpiraţii reci

- forma venoasă: insomnie, somnolenţă, cefalee, indispoziţie

3.3 Tratament: profilactic: EMI, EMA, EMP

- curativ: antiemetice, antihistaminice

- plasarea persoanelor în zona centrală de vibraţie mare

4. BOLI PROFESIONALE DATORATE VIBRAŢIILOR PROFESIONALE CU

FRECVENŢA 2-20 Hz

4.1 Etiopatogenie :

- conducători de vehicule pentru transport intrauzinal

- muncitorii expuşi la trepidaţiile de pe sol (războaie mecanice, prese, forje)
- muncitorii de pe buldozere, paltforme, betoniere, elicoptere, excavatoare, tractoare
► deplasările ritmice ale organelor din abdomen şi pelvis (expl. deplasările stomacului au o amplitudine de
2,5 cm)
► deplasările corpurilor vertebrale --> exacerbarea curburilor fiziologice
► secundar acestor deplasări rezultă creşterea frecvenţei cardiace, tensiunii arteriale, consumului de O 2,
timpului de reacţie la diverşi stimuli, instalarea unor dificultăţi de concentrare a atenţiei, scăderea vigilenţei
şi a acuităţii vizuale, instalarea somnolenţei --> scăderea capacităţii de muncă

4.2. Clinic:

4.2.1 Sindromul digestiv superior “epigastralgia tractoriştilor”:

- greţuri, vărsături, epigastralgii la sfârşitul zilei de muncă

4.2.2 Sindromul de coloană vertebrală (algiile de coloane)

- lombalgii, cruralgii, sciatalgii

- apar iniţial la sfârşitul zilei de lucru, apoi în timpul lucrului şi în final devin
permanente
4.2.3 Sindromul renal

- albuminurie
- hematurie microscopică
- favorizarea litiazei renale

4.2.4 Diagnostic pozitiv

- expunerea profesională la vibraţii de 2-20 Hz cu amplitudine, acceleraţie, viteză

peste limitele admisibile, un număr de ani semnificativi.
- tabloul clinic
- modificările radiologice (radiografie de coloană vertebrală comparativ cu cele de
la încadrarea în muncă)

4.2.5 Tratament

- întreruperea expuneii
- tratament simptomatic
- tratament profilactic:
- măsuri tehnico-organizatorice:
- ergonomice
- proiectarea şi construirea maşinilor
- scaune telescopice
- centuri abdominale
- măsuri medicale:
- postură corectă în timpul muncii
- control medical la încadrare corect cu stabilirea contraindicaţiilor
- control medical periodic
- educaţie sanitară
 5. BOLI PROFESIONALE DATORATE TREPIDAŢIILOR PROFESIONALE CU
FRECVENŢA 20-300 Hz

5.1. ETIOPATOGENIE
 Vibraţii cu aspectul de frecvenţă cuprins între 20-40 Hz
 Vibraţii cu aspectul de frecvenţă cuprins între 40-300 Hz

Acţiunea vibraţiilor poate fi:

 Directă:
- prin suprasolicitarea sistemului osteoarticular al membrelor superioare

- asupra sistemului vascular local -> eliberarea de noradrenalină -> sincopă locală

 Lezarea trunchiurilor nervoase sau a terminaţiilor aferente

 Creerea de focare de excitaţie stagnantă, stabilă, în creier, generatoare de tulburări vasculare şi trofice ale
membrelor superioare

5.2 LOCURI DE MUNCĂ, PROFESIUNI EXPUSE, PROCESE TEHNOLOGICE

- minerit (ciocane pneumatice)
- industria constructoare de maşini (nituire, curăţarea pieselor turnate)
- industria forestieră (fierăstraie mecanice)
- construcţii de drumuri, poduri – pickamer, tasarea betonului turnat în fundaţii
5.3 SINDROAMELE CLINICE :

5.3.1 SINDROMUL APARATULUI LOCOMOTOR (consecinţa solicitării mecanice a cartilajului articular,

osului, muşchiului, tendoanelor) (spectru lde vibraţii 20-40 Hz)

a.Leziuni osoase
a.1 Boala Kienböck (necroza aseptică a semilunarului)

a.2 Boala Köhler (necroza aseptică a scafoidului)

a.3 Sindromul de canal carpian

a.4 Afectarea articulaţiilor acromioclaviculară, scapulohumerală

b. Artrozele hiperostozante - frecvente la cot cu limitarea flectării articulaţiei

 c. Geodele (mai ales la nivelul carpului)
Semne: tumefierea şi limitarea mişcărilor în articulaţia interesată

Simptome: dureri la palparea fosetei feţei dorsale a carpului, la palparea tabacherei anatomice sau a articulaţiei
pumnului

Examenul radiologic: îngustarea spaţiului articular, osteofite, osteoliză

5.3.2 SINDROMUL VASCULAR (SINDROMUL RAYNAUD PROFESIONAL)

Apare ca urmare a acţiunii directe asupra peretelui vascular ducând la spasm arteriolar, evoluând către o arteriopatie
obliterantă funcţională sau organică, o fibroză constrictivă a pereţilor arteriali.
- Durata crizei # câteva minute: 1-2 h
- Agentul declanşator # vibraţiile ^ acţiunea generală sau locală a frigului
- Stadiile sindromului Raynaud profesional
- Aura: parestezii ale mâinilor, dureri în degete

-stadiul I: parestezii, albirea unuia sau a mai multor degete (reversibil spontane) (cel mai adesea degetele III şi IV);
scăderea sensibilităţii vibratorii

-stadiul II – accentuarea paresteziilor şi a durerilor

- albirea degetelor este intensă

- sensibilitatea vibratorie este scăzută evident
- boala este reversibilă sub tratament

- stadiul III – albirea intensă a degetelor

- diminuarea severă a sensibilităţii locale

- scăderea temperaturii automate
- boala este rar reversibilă chiar cu tratament adecvat

- stadiul IV – acuzele menţionate sunt exacerbate la maximum

- se asociază leziuni trofice ale degetelor cu apariţia gangrenei de pulpă digitală

- boala este ireversibilă
- perioada de restabilire – dureri în degete, mâini, cianoză, tumefierea degetelor, revenirea la normal a temperaturii
cutanate, degetele redevin roşii

Diagnosticul pozitiv de sindrom Raynaud profesional

  expunerea profesională a sistemului mână-braţ la vibraţii cu frecvenţa 20-300 Hz şi caracteristici fizice
(amplitudine, acceleraţie, viteză) peste limitele admisibile, pe o durată de timp semnificativă, evidenţiată prin
anamneza profesională (obiectivată prin acte obiective)
 clinic – paloarea, cianoza, roşeaţa degetelor şi diminuarea sensibilităţii tactile, termice, durerii şi vibraţiilor
 paraclinic: – testul de provocare la rece
- testul presor la rece
- arteriografia, fotopletismografia
- biopsia de pulpă digitală

Diagnosticul diferenţial al sindromului Raynaud profesional

 boala Raynaud: fete tinere, neexpuse la trepidaţii, afectarea egală şi a membrelor inferioare
 sindromul Raynaud profesional prin expunere la clorură de vinil
 boli ale arterelor membrelor superioare (arterită, trombangeită obliterantă)
 compresiuni neurovasculare: sindromul de tunel carpian, sindromul de coastă cervicală, sindromul de scalen
 afecţiuni ale SNC: siringomielie
 debutul unei colagenoze (poliartrita cronică evolutivă, sclerodermia)
 intoxicaţii medicamentoase (-blocante adrenergice, droguri simpatomimetice)

Tratamentul sindromului Raynaud profesional

- întreruperea expunerii (temporară sau definitivă)

- în timpul crizelor: - imersia mâinilor în apă caldă
- ingerarea de băuturi calde
- vasodilatatoare; sedative
- cură balneo-fizioterapică (între crize)
-
5.3.3 SINDROMUL NEUROLOGIC
Se manifestă prin tulburări:

- senzitive
- motorii
- trofice
- se mai pot adăuga:
- hipoacuzie sau surditate profesională
- tulburări neurovegetative (cefalee, astenie)
- tulburări digestive
PROFILAXIA
 Măsuri tehnico-organizatorice
- înlocuirea proceselor tehnologice generatoare de trepidaţii
- automatizarea proceselor tehnologice
- echipament de protecţie corespunzător: mănuşi, cizme, pieptare cu proprietăţi
vibro-absorbante
- folosirea de amortizoare speciale
- pauze organizate în încăperi încălzite
 Măsuri medicale
- recunoaşterea riscului la vibraţii
- determinarea caracteristicilor fizice ale vibraţiilor
- studii epidemiologice
- examen corect la angajare cu stabilirea contraindicaţiilor
- afecţiuni osteomusculare, articulare, vasculare
- polinevrite
- control medical periodic: examen clinic general ^ testul de provocare la rece
(anual)
- educaţie sanitară