Ministerul Educatiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat

Tema: Arbori si arbusti ornamentali utilizati in crearea gardurilor vii

Referat

Chisinau, 2016

Gardurile vii
 Gardul viu este multifunctional: ofera umbra, protejeaza impotriva zgomotului, a vantului,
poate inlocui un gard real si poate fi adapost pentru pasari, insect si alte animale mici. Doriti sa
aveti un astfel de decor in gradina dumneavoastra? Atunci luati o cazma si sa trecem la treaba!

Gardurile vii pot fi impartite in diferite categorii. Pe de-o parte sunt garduri vii care trebuie sa
fie tunse in mod regulat si, pe de alta parte sunt garduri vii salbatice. Mai sunt garduri vii din
foioase si garduri vii vesnic verzi. Ingrijirile de care au nevoie depind de felul gardului viu.
Indiferent de tipul pe care doriti sa-l plantati, procedura de plantare este aceeasi. 
Puteti planta garduri vii din Septembrie pana la inceputul lui Noiembrie. In acest fel, radacinile
vor avea timp sa se prinda in pamant inainte de primul inghet. Nu este recomandat sa se planteze
gardul viu in timpul verii deoarece, in aceasta perioada evaporarea apei prin frunze si pini este
foarte mare. Cu toate astea, daca va hotarati sa plantati gardul viu in timpul verii sau la sfarsitul
primaverii trebuie sa aveti in vedere acordarea unor ingrijiri special. Tratamentul preferential
este necesar din cauza caldurii si a precipitatiilor reduse. Prin urmare, este necesar sa udati
regulat pentru a evita uscarea plantelor.

Cum se face?

Sapati un sant adanc in locul ales pentru plantare. Asigurati-va ca lasati un spatiu suficient intre
plante si gardul vecin. Acest lucru este necesar pentru a evita ofilirea gardului viu si moartea
acestuia. Puneti planta in groapa sapata. In cazul in care planta are o plasa in jurul radacinii pur si
simplu taiati-o si inlaturati-o. Se recomanda udarea in prealabil a radacinii intr-o galeata timp de
10 – 15 minute. Dupa plasarea plantei in groapa umpleti cu pamant si tasati. Nu uitati sa udati.
Pentru a mentine solul umed si pentru a evita cresterea buruienilor puteti amesteca in pamant
coaja de mulci, compost sau turba.

Tipuri de gard viu

 Garduri vii vesnic verzi (evergreen) Buxus, Lemn cainesc,Tuia 
 Garduri vii de foioase Carpen, Paducel, Floarea miresei, Lemn cainesc, Berberis 
 Conifere: Ienuparul, Chiparosul albastru 
 Garduri vii nemodelate In general, puteti lasa orice gard viu netaiat (nemodelat). Acest
lucru, va da gradinii dumneavoastra un aspect diversificat.
 Garduri vii cu flori Mure, coacaze, alune
Tipuri de plante utilizate in crearea gardurilor vii
Laricele este singura specie de rasinoase de la noi din tara caruia ii cad frunzele pe perioada
iernii. Este un arbore cu trunchi puternic, foarte inalt, ramuri bine delimitate, coroana piramidala,
inradacinare profunda. Frunzele laricelui sunt aciculare, moi, lungi de 1,2-1,5 cm colorate in
verde crud care toamna inainte de cadere se coloreaza in galben oferind un adevarat spectacol
cromatic. Laricele este foarte apreciat pentru aspect dar si pentru potentialul sau. Laricele are
nevoie de lumina puternica deoarece la umbra, foliajul are tendinta de a se rasfira pierzandu-se
astfel conturul arborelui. Laricele este foarte rezistent la ger dar nu si la umiditate excesiva in sol.
In gradinile ornamentale Laricele se foloseste in grupuri, solitar dar si in amenajarea de garduri
vii deoarece suporta tunderile cu conditia sa fie amplasat in zone insorite.

Thuja Brabant (Thuja occidentalis Brabant) este un conifer ornamental, vesnic verde, care la
maturitate ajunge la o înaltime de 12 metri si o latime de 5 metri. Are frunzele solzoase de
culoare galben-verzuie care capata o uosara nuanta de bronz la venirea toamnei. Datorita faptului
ca are o crestere rapida si este compacta reduce zgomotul si retine praful urban. Prefera solurile
umede dar poate tolera si alte tipuri de sol. Thuja Brabant este rezinstenta la praf si fum si poate
fi tunsa pentru un contur definit.
Thuja occidentalis Brabant se adapteaza la orice climat, ceea ce o face o alegere excelenta pentru
gradini si spatii verzi. Se utilizeaza cel mai frecvent sub forma de gard viu sempervirescent.

Thuja columnar (Thuja occidentalis columnaris) este un conifer care poate atinge inaltimea de
4-5 m, dar in general are aspect arbustiv. Tulpina este dreapta cu scoarta de culoare bruna
rosiatica care se exfoliaza in fasii longitudinal. Thuja columnar dezvolta o coroana zvelta,
cilindrica si are ramurile compacte dispuse orizontal. Frunzele solziforme sunt dispuse opus, in
patru randuri, pe ramuri si sunt  de culoare verde intens pe partea superioara si verde pal pe
partea inferioara.  Conurile sunt mici de 1-1,5 cm de forma ovoidala, cu pozitie terminala pe
ramuri.
Thuja occidentalis columnaris o specie cu posibilitati vaste de utilizare, in aliniamente, in grupuri
de plante dar mai ales ca si gard viu sempervirescent.  Thuja columnar este rezistent la seceta, la
ger si are pretentii scazute fata de sol. Este rezistent la fumul si praful urban, suporta umbrirea
laterala si tunsul.
Thuja occidentalis columnaris este disponibil la magazinul nostru on-line la inaltimea de 1,7-2m.

Ulmul de Turkestan (Ulmus pumila celer) este un arbore cu frunze cazatoare mici,dese,
lucioase avand coloratura de verde viu, pretabil pentru amenajarea gardurilor vii. Ulmul de
Turkestan are o crestere rapida de aproximativ 1.20-1.80 m anual. Nu este pretentios in ceea ce
priveste solul si conditile climatice fiind foarte adaptabil la orice fel de sol si are o rezistenta
mare la inghet. Atunci cand gardul viu din Ulm de Turkestan va ajunge la inaltimea dorita, puteti
sa-i reduceti cantitatea de apa pentru ai incetini cresterea.Din aceasta planta se poate realiza
garduri vii cu o inaltime de pana la 4 m. Ulmul de Turkestan suporta taierile foarte bine. Gardul
viu din Ulm de Turkestan are o capacitate foarte buna de umbrire, proprietati antifonice ridicate
si o buna capacitate de protectie anti-praf protejand astfel plantele mai sensibile din interiorul
gradinii. Gardul viu din Ulm de Turkestan va ofera intimitatea dorita a gradinii dumneavoastra.

SPIRAEA JAPONICA “FROEBELLI” este un arbust decorativ de talie medie avand

dimensiunile la maturitate de cca.1,2-1,5 m inaltime si 1,2 m largime. Cultivar cu frunze
cazatoare si crestere moderata, Spiraea japonica Froebelli se remarca prin culoarea alba si roz a
florilor sale ce apar la capatul tijelor florale incepand cu luna iulie si rezista pe crengi pana la
sfarsitul lunii august. 

Spiraea japonica Froebelli  prefera solurile neutre din punct de vedere al pH-ului si usor mai
hidratate. Se preteaza la toaletari, dupa trecerea florilor, forma arbustului fiind oricum aproape
sferica.

Berberis Ottawensis superba este un arbust peren cu frunze cazatoare, de inaltime maxima 2m
la maturitate, viguros si cu crestere sub forma relativ globoasa. Berberis Ottawensis superba este
un arbust decorativ in primul rand prin frunzele sale, de culoare bordo inchis si verde, a caror
forma este ovala-rotunjita, iar pe crengi, alternand cu frunzele sunt dispusi tepi. Florile sunt mici,
grupate cate 10-15 inflorescente, de culoare galben-portocaliu, inflorirea producandu-se in luna
mai. In urma acestor flori apar fructele ce au culoarea rosie si forma ovala-alungita. Fructele
raman pe crengi pe toata durata iernii, fiind deosebit de decorative si creand o pata de culoare in
peisajul hibernal.
Berberis Ottawensis superba este un arbust rezistent la diverse conditii de sol si temperatura,
neavand pretentii majore. Se planteaza in locuri insorite sau semiumbrite pentru ca frunzele sa-si
pastreze culoarea intensa. Tufa se poate toaleta dupa dorinta, primavara si toamna.

Chamaecyparis lawsoniana “White Spot” este un arbust conifer cu foliaj persistent, ce ajunge
pana la inaltimea de 4-6 m la maturitate si o latime de cca. 1-2 m. Rata de crestere a 
Chamaecyparis lawsoniana “White Spot” este medie, ajungand la inaltimea sa maxima in cca. 10
ani, forma sa fiind  columnara- conica, foarte frumoasa. Culoarea foliajului este verde inchis, cu
nuante albicioase la capetele crengutelor, in timpul sezonului de vara. Crengile sunt turtite si usor
departate de trunchi, dar per ansamblu, ete un arbust cu crestere destul de densa.

Chamaecyparis lawsoniana “White Spot” se poate toaleta, acest lucru nefiind neaparat necesar si
se poate fertiliza la inceputul primaverii. Chamaecyparis lawsoniana “White Spot” se planteaza
in locuri insorite sau foarte insorite. Solul in care va fi plantat trebuie sa fie hidratat, bine drenat,
cu pH neutru sau usor mai acid; de asemenea solul poate fi usor nisipos.

Chamaecyparis lawsoniana “Green Hedger” este un arbust conifer cu frunze persistente, cu

crestere medie, de inaltime maxima 15 m la maturitate si o largime de pana la 4 m.
Chamaecyparis lawsoniana “Green Hedger” creste sub forma conica, arbustul fiind dens  si isi
pastreaza ramurile pe trunchi de sus pana jos. Culoarea foliajului sau este verde inchis, adanc, cu
tenta usor albastruie, culoare ce se pastreaza tot timpul anului. Nu este necesara toaletarea sa,
deoarece Chamaecyparis lawsoniana “Green Hedger” este compact si dens. Se poate fertiliza la
inceputul primaverii.

Chamaecyparis lawsoniana “Green Hedger” se planteaza in soluri bine drenate, acest arbust nu
are nevoie de un sol foarte hidratat, cu pH neutru usor acid sau usor nisipos.

Euonymus japonicum este un arbust peren cu frunze persistente, de dimensiuni mici, astfel ca
unele varietati nu depasesc 2m inaltime si 2-3m largime. Euonymus japonicum este decorativ
prin frunzele sale care raman pe ramurele si in timpul iernii. Euonymus japonicum este un arbust
rezistent la temperaturi scazute, cu exceptia varietatilor de euonymus mycrophillus, care necesita
protectie in timpul iernii. 
Euonymus japonicum este un arbust ce iubeste terenurile bine drenate si se poate amplasa atat la
soare cat si la semiumbra. Euonymus japonicum se poate tunde, astfel ca anumitor cultivaruri li
se poate da forma dorita. Unele varietati au crestere mai rapida iar altele mai lenta, de asemenea
unele au crestere pe verticala iar alte sunt mai taratoare. 
Din Euonymus japonicum se pot forma garduri vii sau acestia se pot tunde sub diverse forme, iar
varietatile taratoare se pot utiliza ca plante acoperitoare de sol. De asemenea, Euonymus
japonicum se poate planta in ghivece si jardiniere, impreuna cu plante si  flori de sezon
decorative prin flori, astfel ca se poate crea un joc de culori si forme placut ochiului. In prezent
se comercializeaza si forme altoite respectiv globuri pe trunchi, ce fac parte din sfera plantelor
topiare.

Teisorul (Kerria japonica) este un arbust foios decorativ cu mai multe tulpini erecte, permanent
verzi, de 1,5-2 m inaltime. Frunzele de 2-5 cm lungime sunt dispuse altern, sunt de forma ovata,
cu marginile zimtate. Florile  sunt de guloare galben-portocaliu simple sau involte (cu mai multe
petale), apar pe toata perioada verii dar mai abundent in mai-iunie. Varietatile mai des utilizate in
amenajarea gradinilor sunt: pleniflora White cu florile batute, globuloase si Kerria variegata cu
frunzele patate cu argintiu.
Kerria este un arbust rezistent la ger, prefera solurile profunde, fertile, umede si expozitiile
insorite sau semiumbrite.  In amenajari se utilizeaza izolat, in garduri vii sau asociat in grupuri cu
alti arbusti ornamentali.

Ulmul (Ulmus minor) este un arbore foios care creste pana la 30-35 m inaltime. Tulpina poate
avea diametrul de 1-2 m, cu scoarta cenusiu-inchisa adanc brazdata longitudinal. Subteran are o
radacina  mult dezvoltata lateral, pivotant-trasanta. Coroana are forma conic-globulara si
ramurile sunt orientate in sus. Ulmul are frunze verzi, de forma eliptica, ovate sau subovate, la
baza sunt asimetrice cu marginile zimtate, iar pe dosul frunzei prezinta perisori in axilele
nervurilor. Florile apa inainte de infrunzire in martie-aprilie, fructele sunt mici, prevazute cu o
membrane pentru a putea fi luate de vant.
Cultivarurile mai appreciate sunt: Ulmus minor Dampierii Rehd. cu coroana piramidala si
frunzele aurii, Ulmus minor Pendula Rehd., Umus minor Umbraculifera Rehd., Ulmus minor
Variegata cu marginile frunzelor alba.
Ulmus minor este un arbore termofil, prefera zonele mai calduroase, rezista la seceta si la
ingheturile tarzii de primavara. Prefera solurile fertile si are un temperament de lumina sau
semiumbra.  In peisagistica se utilizeaza mai ales in grup, massive si aliniamente, iar formele mai
decorative solitar. Se preteaza condus si  gard viu mijlociu sau inalt.

Liliacul de vara (Buddleia davidii) este un arbust foios ornamental de 3-5 m inaltime cu cresteri
muchiate, viguroase si divergente. Frunzele sunt verzi, lungi de 10-15 cm, de forma ovat-
lanceolate si pe partea dorsala prezinta un puf alb. Florile apar in iulie-august si pot fi de diferite
culori (mov, alb, rosu,liliachiu), fiind grupate in inflorescente au lungimea de 20-50 cm. Aceste
flori au un parfum placut si sunt foarte vizitate de fluturi.
Horticultorii au obtinut prin selectie mai multe cultivaruri de Buddleia davidii: Erecta cu flori
violet, Grandiflora (mov), Pendula (cu ramurile arcuite), Ile de France (mov), Fascination (roz-
lila), Royal Red (rosu inchis), White Profundion (alb).
Liliacul de vara este o specie termofila, sufera la temperaturile de sub -15°C. Prefera solurile
fertile, insorite, protejate de ger. Buddleia este forte apreciata ca arbust de grup sau plantata
individual. Se preteaza si la massive si garduri vii.

Carpenul atinge inaltimi de 20-25 m, are tulpina cel mai des rasucita, torsionata, rar dreapta.
Scoarta arborelui este neteda, cenusie-verzuie cu pete albe si prevazuta cu caneluri. Coroana
prezinta ramificatii multe, este neregulata, cu frunzis des. Frunzele sunt ovaliforme de 5-10 cm
lungime. Florile, amentii care atarna, apar in aprilie concomitent cu infrunzirea.
Carpenul este rezistent la ger si la umbra insa nu suporta seceta si variatiile bruste ale umiditatii
solului. Rezista la terenurile compacte, argiloase. In tinerete creste lent, apoi devine foarte activ.
Cultivarurile mai interesante sunt: Carpinus betulus Purpurea cu frunze rosii primavara, Carpinus
betulus Fastigiata si Carpinus betulus Pendula cu ramurile pendule.
In functie de valoarea decorativa se utilizeaza pentru masive, grupuri, aliniamente, deasemenea
daca sunt conduse prin taieri se preteaza ca si gard viu mijlociu sau inalt.

Gladita este un arbore care atinge 15-20 m inaltime, are tulpina dreapta, scoarta solzoaza si
radacini stufoase. Gleditsia triacanthos formeaza o coroana rara, larga de 15-20 m diametru.
Ramurile tinere sunt netede, glabre, verzi sau brun-roscate. Pe tulpina si pe ramuri prezinta spini
ascutiti si foarte lungi de 10-15 cm, care pot fi simplii sau trifurcati. Frunzele roscovului salbatic
sunt compuse ca niste pene. Florile apar in iunie-iulie. Fructele sunt pastai lungi de 30-40 cm si
lati de 3-4 cm, maronii, lucioase si rasucite longitudinal, insa ele apar doar in anul 8-10 de
vegetatie. Gladita lastareste puternic, creste foarte rapid in primul an de vegetatie si poate trai
aproximativ 100 de ani. Formele cultivate sunt:  Gleditsia t. Inermis si Gleditsia t. Inermis aurea.
Gleditsia nu este pretentioasa fata de sol, rezista la seceta, la terenurile inundate si argiloasa si la
concentratia mai mare de saruri. Gladita in principiu este un arbore de regiuni calde, cu sezon
lung de vegetatie, de aceea sufera in tinerete la ingheturile timpurii. Se utilizeaza in masive,
aliniamente si garduri vii. In cazul gardurilor vii ramurile se dirijeaza prin impletiri si prin taieri
speciale.

Stejarul rosu (Quercus rubra) este un arbore cu scoarta neteda dar la baza acoperita cu ritidom,
poate ajunge la maturitate la inaltimea de 25 m, dezvolta o coroana globuloasa, lastarii sunt rosii-
bruni, luciosi. Frunzele sunt mari de 10-20 cm lungime, oblongi. Fructele sunt niste ghinde.
Quercus rubra este decorativ prin portul sau, dar efectul major este dat toamna, de schimbarea
culorii frunzelor din verde, in rosu sau portocaliu.
Stejarul rosu prefera solurile usoare, permeabile, fertile, expuse la lumina soarelui sau in
semiumbra. Se utilizeaza des in amenajarile peisagere in masive, aliniamente sau chiar garduri
vii inalte. Cultivarurile mai deosebite se planteaza individual sau in grup cu alte specii
decorative.

Agrisul este un arbust fructifer peren cu aspect de tufa, cu frunze cazatoare, ce poate atinge o
inaltime de cca. 1-1,5m. Crengile agrisului sunt ascendente si din loc in loc prezinta spini iar
frunzele sunt de culoare verde, de forma lobata si sunt acoperite cu puf mai dur. Agrisul
infloreste primavara, in perioada aprilie-mai si are florile mici, de culoare verde sau verde-
maroniu; vara, in urma acestora apar fructele- agrise, de forma sferica sau ovala. In functie de
varietate, fructele agrisului pot fi galbui, verzi, verzi- rosietice sau rosietice. Ele sunt foarte
rezistente pe crengi (nu se strica repede) si au un gust acrisor sau dulce-acrisor, in functie de faza
de coacere a acestora. Agrisul produce o cantitate mare de fructe (5-6 kg/tufa) incepand cu al
treilea an de la plantare, daca este ingrijit corect.

Agrisul se planteaza in locuri semiumbrite sau mai racoroase, in soluri usor acide sau mai acide,
cu pH  4,8-5,2. Este un arbust rezistent la temperaturi scazute; el necesita toaletare, pentru a
produce fructe- se vor elimina crengile rupte, deteriorate sau batrane. Agrisele au proprietati
medicinale, ele sunt bogate in vitamine si minerale: vitaminele A, B, C si P, acid citric, potasiu,
calciu, fosfor, sodiu. Agrisele au proprietati tonice si digestive, laxative, depurative si diuretice si
se recomanda in curele de slabire.

Cornus alba elagantissima este un arbust decorativ cu frunze cazatoare, de talie medie,
ajungand la inaltimea de 2-3 m la maturitate. Cornus alba Elegantissima este un arbust decorativ
pe tot parcursul anului, avand crestere rapida.Lemnul cainesc rosu  decoreaza prin frunzele
variegate de culoare verde cu alb, prin forma sa si prin crengile sale de culoare rosie (toamna si
pe durata iernii)
Cornus alba Elegantissima este un arbust rezistent la temperaturile scazute de peste iarna, care
prefera locurile semiumbrite din gradina suportand destul de bine si locurile mai insorite, in sol
hidratat dar bine drenat, cu pH neutru. Planta decoreza si prin florile mici de culoare alba, ce apar
primavara incepand cu luna mai. In urma florilor apar fructele- mici bobite de culoare alba, a
caror culoare contrasteaza cu cea a frunzelor rosiatice de toamna.

Cornus alba Elegantissima suporta foarte bine taierile repetate, acestea ducand la indesirea tufei
prin ramificarea  tijelor. O caracteristica interesanta a acestui arbust este forma sa rotunda la
maturitate.

Hedera helix ( denumire populara: iedera) este o liana  cu frunze persistente, rezistenta la
temperaturi scazute, avand crestere lenta. Hedera helix poate creste pana la 20m lungime si se
poate catara pe ziduri, garduri, pe trunchiurile copacilor sau pe diferiti suporti si de asemenea 
poate fi lasata sa acopere solul. Radacinile iederei sunt aeriene, frunzele sunt persistente, planta
are flori mici galbene grupate sub forma unei bile, iar fructele sunt mici bobite de culoare neagra.
In general, frunzele plantelor de iedera au forma unei palme - unele au 3 altele 5 lobi, dar cele
care sunt in jurul florilor sunt mai late in partea inferioara si mai inguste la cea superioara. Prin
maturizarea plantei, lianele se lemnifica.

Exista mai multe varietati de iedera si fiecare din acestea se deosebesc fie prin forma frunzelor,
fie prin aspectul acestora, prin modul de crestere sau prin locul in care se poate planta.De
asemenea, exista diferente si fata de lungimea finala a fiecarei varietati. 
Astfel, Iedera poate avea frunzele verzi sau verzi-albastrui, cu pete galbene- aurii sau alb- crem,
cu marginile deschise la culoare- albe sau galbene si interiorul frunzelor- verde (Hedera helix
Goldheart, Hedera helix Gloire de Marengo, Hedera helix marginata elegantissima), cu lobii mai
ascutiti sau usor mai rotunjiti, cu crestere verticala (Hedera erecta) sau cu crestere arborescenta
(Hedera arborescens). Unele dintre aceste varietati, si anume cele ce au frunzele in mai multe
nuante, se vor planta in locuri mai insorite; varietatile mai des intalnite- respectiv cele cu
frunzele verzi (Hedera helix) se vor planta in umbra si semiumbra, acestea preferand locurile mai
umede, acestea fiind si mai rezistente la temperaturi scazute. Hedera arborescens necesita o
usoara protectie in timpul iernii, daca este foarte frig.

Chamaecyparis lawsoniana - "Columnaris" - denumit popular si chiparos albastru este un

arbust conifer de talie medie, a carui inaltime atinge cca. 10 m la maturitate. Cresterea arbustului
de chiparos este lenta, erecta, forma columnara cu ramuri aplatizate si usor departate de trunchi.
Chamaecyparis lawsoniana "Columnaris" are foliajul persisitent, de culoare albastruie, culoare ce
devine mai intensa in prezenta solurilor mai acide. Chiparosul albastru are fructe sub forma unor
mici conuri de culoare argintie ce devin maronii la maturitate.
Arbustul conifer de chamaecyparis lawsoniana "Columnaris" se planteaza in soluri normale, bine
drenate, usor nisipoase sau argiloase. Plantele se fertilizeaza primavara, cand se poate toaleta
daca e necesar, pentru indesirea ramurilor. Se recomanda amplasarea plantelor de chiparos
albastru in locuri insorite sau foarte insorite si udarea constanta a plantei pana la inradacinarea
sa.

Buxus microphylla( denumire populara cimisir, merisor) este un arbust decorativ de talie mica,
ce poate ajunge la dimensiuni de  1-3 m inaltime, avand  frunze persistente. Acest tip de cimisir
are frunzele ovale, de mici dimensiuni (10-25mm lungime), de culoare verde-albastrui, lucioase
si cu consistenta pieloasa. Buxus microphylla nu are pretentii majore fata de sol si temperaturi,
suportand foarte bine climatul temperat. Cimisirul se poate tunde sub diverse forme, acest arbut
suportand foarte bine laucrarile de taiere.
Datorita dimensiunilor sale si a ratei sale de crestere foarte reduse, Buxus microphylla se
utilizeaza in gradini sub diverse forme tunse, dar se poate folosi si la formarea gardurilor vii de
mica inaltime.

Potentilla fruticosa este un arbust foios cu crestere rapida de forma neregulata folosit in
lucrarile de ornamentare a gradinilor, suporta tunsul, ajuge pana la 80-100 cm inaltime la
maturitate.Arbustul de potentilla are frunze de un verde intens,inflorind din mai pana in
octombrie,florile avand culori diferite .Cea mai uzuala varietate are culoarea galbena dar sunt si
cu flori albe ,roz sau rosii.Arbustul prefera plantarea in semiumbra dar suporta foarte bine si
soarele plin.Are necesitati medii fata de umezeala mai ales in perioadele de seceta necesita udare
pentru inflorire puternica.

Ploaia de aur ( Forsyntia Suspensa) este un arbust deosebit de decorativ ce creste sub forma de
tufa cu flori de culoare galbena intensa spre auriu. Ca si cerinte pentru locul in care creste
Forsythia are cerinte mici fata de clima si solul unde este plantata. Forsythia are o perioada de
inflorire timpurie in lunile aprilie - mai a fiecarui an, iar florile apar chiar inainte de infrunzire.

Floarea miresei ( denumire stintifica Spiraea vanhouttei ) este un arbust ornamental atractiv care
are ramurile arcuite in forma de tufe dese, este un arbust rezistent la temperaturi scazute si ger
cat si la temperaturi ridicare si seceta fiind o planta ce suporta bine praful din orase.  Floarea
miresei  infloreste abundent cu flori de culoare alba foarte abundente, are frunze mici si
infloreste in lunile mai iunie.