SUBIECTUL

1. Subiectul este partea principală de propoziție care arată:

 cine face acțiunea exprimată de predicatul verbal: Echipa noastră a marcat un gol.
 cine suferă acțiunea exprimată de un verb la diateza pasivă: Geamul a fost spart de vânt.
 cui i se atribuie (cu ajutorul verbului copulativ) însușirea sau caracteristica exprimată de
numele predicativ: Vremea este frumoasă.1
Subiectul răspunde la întrebările cine?, când partea de vorbire prin care se exprimă
desemnează nume de ființă, și ce?, în cazul numelor de lucruri.
2. Felurile subiectului:
a) subiectul exprimat, când acesta este exprimat prin diverse părți de vorbire. Este de
două feluri:
 simplu, exprimat printr-un singur termen (parte de vorbire): Vine ploaia.
 multiplu2, exprimat prin două sau mai multe părți de vorbire: Au înflorit zarzării, caișii și
prunii.
b) subiectul neexprimat , când nu este reprezentat în propoziție printr-o parte de vorbire,
dar propoziția are subiect:
 subiect inclus în desinența verbului-predicat de persoanele I și a II-a: Plecăm mâine.
(noi). Veniți cu mine. (voi)
 subiect subînțeles dintr-o propoziție anterioară sau din context, în cazul în care verbul-
predicat este la persoana a III-a: Trenul sosește în gară. Stă numai un minut.
 subiect nedeterminat, cu verb predicat la persoana a III-a, când nu se poate stabili cu
precizie cine face acțiunea verbului-predicat: Bate la ușă. Scrie la ziar. Spune la radio.
Propozițiile construite cu verbe impersonale care exprimă fenomene ale naturii sunt propoziții
fără subiect. În cazul celorlalte verbe impersonale, absența subiectului
este compensată printr-o propoziție subiectivă:
SB
Se știe/ ce au făcut./

3. Subiectul se exprimă prin următoarele părți de vorbire:

a) substantive în cazul nominativ: Apa sună somnoroasă.

Observație. În unele lucrări de gramatică se apreciază că subiectul poate fi exprimat și prin

substantive în alte cazuri:
 genitiv: Ai casei au plecat. În acest caz, unii mai consideră și că subiectul este pronumele semiindependent
ai, iar substantivul casei este atribut substantival genitival pe lângă acesta.
 acuzativ: A venit la lume… Aici însă la are valoare de adjectiv nehotărât („multă”), iar substantivul
lume este în cazul nominativ.

b) pronume în cazul nominativ:

 personal: El pleacă mâine.
 personal de politețe: Dumneata știi mai multe.
 de întărire (învechit): Însumi am fost de față.
 posesiv: Cartea mea este nouă, a ta este veche.
 demonstrativ: Ceilalți vin mai târziu.
 nehotărât: Fiecare a luat cuvântul.
 interogativ: Cine vine acum?
 relativ: Nu știu ce se întâmplă.
 negativ: Nu a mai venit nimeni.

Observație. În mai rare situații, pronumele relativ sau cel nehotărât cu funcție sintactică de subiect
poate sta și în alte cazuri decât nominativul:
 dativ: Povestea această întâmplare cui (oricui) îl asculta. Cui (oricui) întreabă nu-i spui nimic.
 acuzativ: El nu iartă pe cine (pe oricine) greșește.

1
GALR, I, p. 27, II , p. 333, tinde să acorde predicatului rolul de regent absolut, iar subiectului pe acela de
dependent.
2
GALR, II, p. 352, folosește și noțiunea de subiect dublu exprimat (pentru subiectul reluat): Te prinde el
tata. Prâslea face el ce face. Cine învață (SB),/ acela reușește./

1
  genitiv: Banul este al cui (al oricui) îl câștigă.
c) numerale în cazul nominativ:
 cardinal: Cei trei au poposit la umbra unui copac.
 ordinal: Al doilea a sosit mai târziu.
 colectiv: Amândoi au dreptate.
 distributiv: Câte doi ieșeau la tablă.
d) verbe la moduri nepersonale:
 infinitiv: E ușor a promite.
 supin: De vorbit e ușor, de făcut e mai greu.
 gerunziu: S-a auzit strigând.
Teoretic, în metalimbaj, orice parte de vorbire substantivizată poate îndeplini funcția
sintactică de subiect: De este o prepoziție simplă.

4. Subiectul stă de obicei la începutul propoziției, fiindcă asupra lui se concentrează atenția
vorbitorului. Așezat după predicat sau dislocând termenii predicatului nominal, subiectul se folosește de
obicei cu valoare stilistică: Vei pleca dumneata! Să fii tu sănătos!
Sub aspectul punctuației, se consideră în principiu că între subiect și predicat nu se pune
virgulă. Când între acestea se intercalează însă construcții circumstanțiale, acestea se izolează prin
virgule: Tata, neștiind notele mele, părea mulțumit.

24 aprilie 2020
Profesor doctor Hadrian SOARE,
Colegiul Național Zinca Golescu, Pitești