Calitatile generale ale stilului

1. Corectitudinea este respectarea stricta a regulilor gramaticale, a ortografiei in vigoare. Abaterea de la

corectitudine duce la solecism.

De exemplu: dezacordul ("ziaristii a participat la manifestare"), folosirea incorecta a acuzativului

("cartea care am luat-o"), cuvinte sau expresii enuntate gresit ("servici", "in ceea ce privesc problemele").

2. Claritatea este data de folosirea cuvintelor cu sensurile lor de baza bine cunoscute. Abaterile de la
claritate sunt:

- obscuritatea - stilul confuz, greoi;

- stilul echivoc - confuzie in exprimare, astfel incat nu se poate sti exact la ce se refera vorbitorul;
- nonsensul - exprimare fara logica, fara sens, deseori aberanta ("Industria romana e admirabila, e
sublima putem zice, dar lipseste cu desavarsire"- I.L.CaragialE).

3. Proprietatea este calitatea stilului privind folosirea cuvintelor ce exprima exact ideea, apeland la
sensul propriu, cel mai potrivit al cuvantului. Abaterile se produc din cauza necunoasterii sensurilor unor
cuvinte si duc la un stil impropriu.

4. Precizia este capacitatea de a folosi cuvintele strict necesare comunicarii, de a gasi acele cuvinte care
sa exprime cel mai bine ideea pe care vorbitorul doreste sa o transmita. Abaterile de la precizia exprimarii
pot duce la:

- stilul prolix, difuz, bombastic, printr-o aglomerare obositoare de cuvinte inutile, ceea ce produce
digresiunea.
- pleonasmul este greseala de exprimare prin repetarea inutila a unor cuvinte ce exprima aceeasi
idee ("si-a adus aportul");
- tautologia reflecta saracia vocabularului, neputinta de a gasi cuvintele cu sensul cel mai potrivit in
exprimare, din care cauza il repeta ("Am sa va arat cum arata coperta cartii"; "Urmeaza acum
urmatorul invitat");

5. Puritatea este data de folosirea stricta a cuvintelor admise de simtul cultivat al limbii. Abaterile de la
aceasta calitate a exprimarii reies din incultura, din lipsa lecturii, din imitarea fara discernamant a unor
expresii ("faci misto!"), precum si din folosirea abuziva ori nejustificata de provincialisme, arhaisme,
neologisme, barbarisme etc.
CALITATILE PARTICULARE ALE STILULUI

Stilul particular asigura originalitate operelor literare, scriitorilor si vorbitorilor, individualizandu-i si

conferindu-le personalitate.

1. Naturaletea este exprimarea fireasca, curgatoare, necautata a ideilor, ce se inlantuie coerent, logic si
clar, fiind receptate cu usurinta si cu placere de cei carora le sunt adresate. Abaterea de la naturalete duce
la un stil afectat (cautat, teatral) sau la un stil emfatic (bombastic, declamator, umflat).

2. Concizia este exprimarea concentrata, lapidara, care apeleaza numai la cuvintele absolut necesare
transmiterii ideii vorbitorului spre a fi inteleasa corect de receptor.

3. Simplitatea este capacitatea de a folosi cuvinte accesibile, fara a acorda o atentie migaloasa in alegerea
riguroasa a cuvantului care sa exprime cel mai elocvent ideea sustinuta.

4. Armonia (muzicalitatea) este data de sonoritatea calda, fireasca, ce incanta auzul si este ilustrata mai
ales de poezie, dar este necesara si in exprimarea cotidiana. Abaterea de la armonia fonetica duce la
cacofonie, adica la alaturarea suparatoare a unor grupuri de sunete ce poate deveni uneori vulgara ("face
ce poate", "cu rugamintea", "economia care", "la laborator ").

5. Demnitatea stilului este data de folosirea cuvintelor cuviincioase, conferind exprimarii delicatete,
finete, discretie si eleganta. Abaterea de la aceasta calitate duce la o exprimare vulgara, de prost-gust,
suparatoare.

6. Finetea stilului se realizeaza prin intrebuintarea acelor cuvinte ce exprima in mod subtil ideea, sensul,
apelandu-se la aluzie, urmand ca cititorul sau interlocutorul sa descopere esenta comunicarii.