Reformele religioase - cerință a timpului sau

mișcă rii ideologice medievale

Consider că reformele religioase au fost mai mult o mișcare ideologică medievală decât o
cerință.

Susțin acest lucru deoarece în acea perioadă crește ignoranța și abuzurile clerului, iar
acest lucru i-a afectat pe umaniști, care au început a pregăti totul pentru Reformă.

Din cauza că nimeni nu putea deveni cleric fără ajutorul banilor și că credincioșii nu
beneficiau de binecuvântarea episcopilor fără bani, prezența la biserică se reducea treptat.
Acest lucru a început să-i supere pe știutorii de carte, numărul cărora în acea perioadă se
măriră. Ei doreau ca religia să fie interiorizată ,să fie adresată omului ca individualitate și
nu ca membru al unei colectivități bisericești, așa că au început a căuta metode de rupere și
stopare a răspândirii acestui tip corupt al religiei.

Un alt fapt care dovedește acest lucru ar fi expunerea a ,,Cele 95 de teze” de către
călugărul german Martin Luther în 1517. Acesta la fel dorea o schimbare asupra religiei.
Acesta spunea că ,, Creștinii trebuie să fie învățați că a cumpăra iertări este o alegere , nu o
poruncă”. În urma expunerii acestui document, credința devenea o problemă personală a
creștinului și dobândea un aspect profund interiorizat. Deoarece averile mari , luxul,
corupția și comportamentul inadecvat al multor clerici catolici au slăbit mult încrederea în
Biserică a credincioșilor , Martin Luther a intrat în conflict cu Papa. Pentru ca fiecare
credincios să descopere adevărul despre divinitate, Luther a tradus Biblia în germană.

Un lucru important care dovedește că reforma a fost o mișcare ideologică este punerea
bazelor a două noi forme a Biserici și religiei de către Martin Luther și Jean Calvin:
luteranismul și calvinismul. Cea din urmă era mai radicală decât luteranismul, reprezenta
o biserică foarte simplă, fără ritualuri și o viață morală fără lux și distracții. În urma
acestui lucru a apărut Ordonanța lui Jean Calvin în 1539. O lege cu o pedeapsă foarte grea
era ,, … nimeni nu are voie să danseze decât la nunți, nici să cânte cântece lumești,… sub
pedeapsa plății a 60 de arginți și a arestului pentru trei zile, cu pâine și sare”. Totodată
oamenii erau pedepsiși și pentru înjurături, practicarea jocurilor de noroc și pentru lipsa
de la biserică.

Marea nobilime și orășenii criticau bogăția Bisericii și doreau confiscarea averilor

acesteia, sperând că și le vor însuși, iar monarhii vroiau eliminarea amestecului papei în
treburile politice. Mai mulți intelectuali îi îndemnau pe credincioși să nu se mai supună
clerului catolic.

Deci după cum observăm mai multe persoane au încercat să de-a naștere unei mișcări
reformatoare pentru a schimba religia spre interiorizare.