1

1
1
1
1

Examen scris pentru cursul general Literatura Universala si comparata

Litere-limba straina, Anul II, semestrul I
Examen
COMPLETAȚI INFORMAȚIILE SUBLINIATE ÎN VERDE

Numele studentului: Stafie Andreea-Sorina

Grupa: 9
Data și ora: 27 ianuarie 2021, ora 14-16 (17). Aveți o oră în plus pentru a preîntâmpina stresul
produs de posibile probleme tehnice, dar subiectele pot fi rezolvate în două ore.
Mail: andreea.stafie@s.unibuc.ro

Retrimiteți acest document fără să schimbați formatarea (Times new Roman, corp 12, rând 1,15)
salvându-l în pdf după ce ați completat numele, adresa de mail și ați tratat subiectele.
Se trimite într-un mail independent (nu reply) cu titlul Examen Literatura universala si
comparata la adresa:
alexandra.vranceanu@g.unibuc.ro

Nu trimiteti lucrarea de mai multe ori.

Va rog să vă scrieti numele și în titlul documentului pdf

Subiectele:
1.Numiți și comentați câteva elemente comune (teme, personaje, topoï etc.) între epopeile
homerice și un alt text ales de dumneavoastră. Puteți face referire la o altă epopee, clasică sau
modernă, sau la un roman, important este să numiți la începutul subiectului care sunt
elementele comune pe care le analizați și să explicați alegerea pe care ați făcut-o. De ce este
relevantă? Ce ne spune despre felul în care au fost ”rescrise” sau ”citate” epopeile homerice?

Încă din cele mai vechi timpuri, literatura Antichității a reprezentat un izvor de inspirație pentru
posterioritate. Epopeile homerice ocupă chiar și în perioada contemporană poziții fruntașe în
literatura universală datorită importanței culturale pe care o au, ele remarcându-se datorită
motivelor, stilurilor și ideilor pe care le abordează. Modelul scrierilor homerice va fi îmbrățișat
ulterior de alți mari scriitori univesali, însuși Vergilius a fost un admirator al acestuia, iar în opera
care l-a consacrat, Eneida, regăsim ecouri ale epopeilor homerice. Un aspect greu de neglijat, care a
fost preluat, ține de structură, astfel începutul operei aduce în prim plan ideea esențială, așa cum se
întâmplă și în epopeea grecească. Totodată, prezența acelorași zei care militează pentru interesele
acelorași eroi denotă faptul că ideile geniului homeric despre mitologie au fost preluate pentru a
asigura o oarecare continuitate între opere. Totuși, cele mai importante elemenete de recurență se
1
1
1
1
1
 2
2
2
2
2

întâlnesc la nivelul acțiunii.Vergilius își îndreaptă atenția asupra reinterpretării celor două teme
homerice, a războiului și a călătoriei, din perspectiva îndeplinirii obiectivului lui Enea, întemeierea
Imperiului Roman.
Un alt element comun între scrierea homerică și cea vergiliană este în strânsă legătură cu drumul
inițiatic pe care trebuie să-l parcurgă protagoniștii pentru a obține calitățile necesare unui
conducător și desăvârșirea spirituală. Astfel, scriitorul grec aduce în prin plan o temă foarte
interesantă de analizat, tema inițierii, în jurul căreia vor gravita toate încercările prin care trebuie să
treacă eroul legendar, Ulise,pentru a ajunge înapoi în patria sa, Itaca.Punctul culminant este
reprezentat de coborârea în Infern, moment definitoriu în desăvârșirea sa spirituală. În epopeea
grecească, acest spațiu infernal nu poate fi accesat în orice condiții, muritorii având nevoie de
ajutor din partea divinității pentru a pătrunde în lumea de apoi. Motivația care îl face pe Odiseu să
pornească în această călătorie prin nepătrunsurile lumii este de dată de dorința de a cunoaște ce îi
rezervă viitorul, iar ajutorul divin vine din partea vrăjitoarei Circe. Jertfa pe care o aduce este
indispensabilă în vederea aflării răspunsurilor mult căutate întrucât morții puteau avea acces la
conștiința pe care au avut-o în lumea pământească numai consumând sângele sacrificat. Singurul
care își păstrarse conștiința era Elpenor întrucât neavând parte de riturile funerare necesare, sufletul
său era nevoit să rătăcească în afara Hadesului.O cantitate semnificativă de informație este primită
însă de la Tiresias, care îl îndrumă, îi dă detalii importante despre parcursul pe care va trebui să îl
urmeze ca să ajungă înapoi în Itaca și totodată îi povestește ce s-a mai întâmplat la curte cu soția sa,
Penelopa, și fiul său, Telemah. Astfel, Homer oferă contur unei tematici de interes pentru umanitate,
universului lumii de dincolo, într-un mod unic, făcând din acesta un izvor de inspirație și un
element de recurență în numeroase scrieri universale ale posteriorității.

Însuși Vergilius preia elemente ale Hadesului homeric și le transpune în opera sa, dar își pune și
amprenta personal aducând anumite influențe ale spațiului roman. Acesta dă detalii clare despre
poziționarea intrării în Infern, plasând-o în Campania, în mlaștina Arheonului, spre deosebire de
scriitorul grec ale cărui specificații sunt incerte. Reprezentarea divinității care îi garanează
pătrunderea în acest spațiu tainic este însă Sibila, iar motivația eroului survine din dorința acestuia
de a-și revedea tatăl, pe Anchise.Este reluată ideea sacrificiului animalic, însă tranziția în lumea de
apoi este condiționată și de prezența unei crenguțe din aur. O altă noutate vergiliană este
reprezentată de faptul că cei trecuți în neființă își păstrează conștiința, însă sunt înfățișarea lor
capătă aspectul unor umbre.
În concluzie, prin elementele pe care latinul Vegilius le preia de la Homer, acesta încearcă să
legitimeze ideea că ambele popoare s-au format în același cadru geografic și în aceeași unitate de
timp, iar faptul că ambele civilizații împărtășesc în mare măsură aceleași valori, le face să fie
complementare.

2
2
2
2
2
 3
3
3
3
3

2. Tragedia greacă și modernitatea: alegeți un personaj dintr-o tragedie greacă pe care ați
citit-o și arătați, folosind citate, în ce consistă ”modernitatea” sa. De ce continuăm să citim
tragedii antice ? În ce constă ”clasicitatea” lor? Sunt ele cu adevărat perene și dacă da, de ce?

Tragediile antice, așa cum este Oedip Rege, sunt esențiale și ar trebui să fie citite de toate
categoriile de cititori contemporani. Eroul tragediei pune în scenă propria vină și lipsa sa de măsură,
astfel încât cititorul identificându-se cu el, să ajungă prin catharsis la purificare spirituală.Însuși
Aristotel a identificat două procese afective cu care se confruntă cel care fie privește, fie citește
tragedia, acestea fiind mila provocată de suferința protagonistului și frica de a nu ajunge în poziția
lui. Tragediile antice pun în scenă păcate universale comise de umanitate.
Clasicitatea reiese din sentimentul omniprezenței sacrului, resimțit de către personajele create de
Sofocle, care cred în elemente guvernate de forțe divine precum oracolul. Prezența zeilor și
influența lor asupra destinului este un motiv tipic grecesc, care a fost abordat și de predecesorii lui
Sofocle, Homer fiind cel care a oferit cea mai bogată sursă de informații despre mitologia
grecească. Totuși, Sofocle reușește să iasă în evidență prin elementele moderne pe care le aduce
operei sale. În alte opere antice, precum Iliada, hibrisul provenea din neascultarea dorinței zeilor și
din încălcarea cuvântului lor. Modernitatea lui Sofocle provine din faptul că acesta difuzează
prezența zeului, el nu dizvolvă întrutotul tradițiile , însă accentul cade pe hibrisul uman. În
momentul în care acesta răspunde oracolului, întrebarea respectivă îi oferă convingerea și
încrederea că el este superior, iar de aici va lua naștere hibrisul. Conștient că dorința sa de a afla
adevărul absolut și inteligența superioară de care dispune, l-au adus în impas, Oedip se
autopedepsește luându-și vederea, care reprezintă expresia fizică a inteligenției pe care el credea că
o are.În momentul în care el devine complet orb, el devine conștient de propria limitare.
Tragedia antică are caracter peren întrucât destinul tragic pe care aceasta îl are protagonistul, va
reprezenta un punct de referință pentru părintele psihanalizei, Sigmund Freud, care definește pe
baza lui, conceptul de ,,complexul lui Oedip’’, relevant în definirea unor stări psihoafective precum
atracția resimțită față de părintele de sex opus. Pe parcursul timpului, mulți critici au stipulat faptul
că și Hamlet, una dintre cele mai cunoscute piese de teatru ale lui William Shakespeare ar avea la
bază același concept, protagonistul invidiindu-l pe unchiul său din prisma legăturii amoroase pe
care o are cu mama sa.

Puteți folosi toate sursele pe care le aveți la dispoziție dar, în cazul în care faceți cut
copy paste cu propriile dumneavoastră fișe, nu lăsați părți dezlânate și nelegate,
argumentați întodeauna.
Atenția la detaliu, eleganța stilului dumneavoastră, bogăția argumentelor și
exemplelor, redactarea și punerea în pagină conform cu criteriile cerute vor fi notate
tocmai pentru că aveți condiții diferite față de examenele în prezență.

3
3
3
3
3
 4
4
4
4
4

Ar fi bine să citați, dacă puteți, fragmentele literare sau critice, folosind unul dintre
sistemele în uz (cu note de subsol sau indicând imediat după citat (Nume, an, pagina) si
adaugand o bibliografie finală.
Spor la treabă!

4
4
4
4
4