Ghid Practica Omf

GHID DE PRACTICĂ
ÎN
CHIRURGIA
ORO-MAXILO-FACIALĂ
- 2010 -
COORDONATOR:
Prof.Dr. Alexandru BUCUR
Prof.Dr. Grigore BĂCIUŢ (Cluj-Napoca)

Prof.Dr. Mihai SURPĂŢEANU (Craiova)
Prof.Dr. Emil URTILĂ (Timişoara)
Prof.Dr. Eugenia POPESCU (Iaşi)
Prof.Dr. Maria VORONEANU (Iaşi)
Prof.Dr. Constantin ROMANUL (Oradea)
Prof.Dr. Dezideriu KOVACS (Târgu Mureş)
Conf.Dr. Adrian CREANGĂ (Constanţa)
Asist.univ.Dr. Octavian DINCĂ (Bucureşti)
INTRODUCERE
Ghidurile clinice sunt elaborate cu scopul de a asista personalul medical în adoptarea deciziei
terapeutice la pacienţii cu afecţiuni specifice patologiei chirurgicale oro-maxilo-faciale. Aceste ghiduri
prezintă recomandări de bună practică medicală clinică bazate pe dovezi publicate, pentru a fi luate în
considerare de către medicii chirurgi O.M.F. şi de medici din alte specialităţi de graniţă, implicaţi în
asistarea pacienţilor cu patologie specifică oro-maxilo-facială.
Populaţia ţintă acoperită de acest ghid este reprezentată de adolescenţi (12-18 ani) şi adulţi (>
18 ani). Ghidul cuprinde şi o serie de recomandări valide pentru grupa de vârstă sub 12 ani, situaţiile
respective fiind menţionate în mod explicit.
Deşi ghidurile reprezintă o fundamentare a bunei practici medicale bazate pe cele mai recente
dovezi ştiinţifice disponibile, nu trebuie considerat că aceste recomandări includ toate intervenţiile
potrivite sau exclud pe toate cele nepotrivite pentru situaţia în cauză. Ghidurile nu intenţionează să
înlocuiască raţionamentul medical la fiecare caz în parte. Decizia medicală trebuie să ia în considerare
particularităţile individuale şi opţiunea pacientului, precum şi resursele, caracterele specifice şi
limitările clinicilor/secţiilor de chirurgie oro-maxilo-facială. Fiecare medic care aplică recomandările
în scopul stabilirii unui plan terapeutic trebuie să utilizeze propriul raţionament medical independent,
în funcţie de fiecare caz în parte şi în funcţie de experienţa personală în corelaţie cu dotarea şi
experienţa clinicii/secţiei de chirurgie oro-maxilo-facială în care acesta îşi desfăşoară activitatea.
Instituţiile şi specialiştii care au elaborat acest ghid au depus eforturi pentru ca informaţia
conţinută în ghid să fie corectă, redată cu acurateţe şi susţinută de dovezi. Dată fiind posibilitatea erorii
umane şi/sau progresele cunoştinţelor medicale, ele nu pot şi nu garantează că informaţia conţinută în
ghid este în totalitate corectă şi completă. Recomandările din acest ghid clinic sunt bazate pe consensul
autorilor privitor la abordările terapeutice acceptate în momentul elaborării materialului
Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid îşi declină responsabilitatea legală pentru
orice inacurateţe, informaţie percepută eronat, pentru eficacitatea clinică sau succesul oricărei metode
terapeutice detaliate în acest ghid, pentru modalitatea de utilizare sau aplicare sau pentru deciziile
finale ale personalului medical rezultate din utilizarea sau aplicarea lor. De asemenea, acestea nu îşi
asumă responsabilitatea nici pentru informaţiile referitoare la produsele farmaceutice menţionate în
acest ghid. În fiecare caz specific, utilizatorii ghidurilor trebuie să verifice literatura de specialitate
specifică prin intermediul surselor independente şi să confirme că informaţia conţinută în recomandări,
este corectă.
Acest material, ca de altfel toate ghidurile clinice sunt supuse unui proces de revizuire şi
actualizare continuă.
2
DECLARAŢIE DE INTERESE
Autorii declară pe proprie răspundere că nu au beneficiat de sprijin logistic sau financiar, nu

fost utilizate fonduri, donaţii, sponsorizări sau alte instrumente de finanţare din fondul Casei Naţionale
de Asigurări de Sănătate sau din fonduri private în elaborarea şi redactarea acestor ghiduri de practică
medicală.
Autorii declară atât în nume personal cât şi din punctul de vedere al instituţiilor unde-şi
desfăşoară activitatea că nu au interese personale sau financiare, nu sunt în competiţie academică şi nu
au opinii care au influenţă nepotrivită asupra acţiunilor lor.
Autorii declară că orice referire în cadrul ghidurilor de practică la produse comerciale, procese
sau servicii specifice prin utilizarea numelui comercial, al mărcii sau al producătorului, nu constituie
sau implică o promovare, recomandare sau favorizare din partea coordonatorului şi autorilor ghidului
faţă de altele similare care nu sunt menţionate în document. Nici o recomandare din acest ghid nu
poate fi utilizată în scop publicitar sau în scopul promovării unui produs.
3
DEFINIREA GRADELOR UTILIZATE ÎN GHIDURILE DE PRACTICĂ
MEDICALĂ
Grad A Necesită cel puţin un studiu randomizat şi controlat ca parte a unei liste de
studii de calitate publicate pe tema acestei recomandări. (nivele de dovezi Ia
sau Ib)
Grad B Necesită existenţa unor studii clinice bine controlate, dar nu randomizate,
publicate pe tema acestei recomandări. (nivele de dovezi IIa, IIb sau III)
Grad C Necesită dovezi obţinute din rapoarte sau opinii ale unor comitete de experţi
sau din experienţa clinică a unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu.
(nivele de dovezi IV)
Grad D Indică lipsa unor studii clinice de bună calitate aplicabile direct acestei
recomandări.
Grad E Recomandări de bună practică bazate pe experienţa clinică a grupului care a

elaborat acest ghid.
4
. CUPRINS
1. Extracţia dentară
2. Tratamentul chirurgical al leziunilor periapicale
3. Tratamentul tulburărilor asociate erupţiei/incluziei dentare
4. Tratamentul plăgilor oro-maxilo-faciale
5. Tratamentul fracturilor mandibulei
6. Tratamentul fracturilor etajului mijlociu al feţei.
7. Tratamentul traumatismelor dento-alveolare
8. Tratamentul infecţiilor oro-maxilo-faciale
9. Tratamenetul chirurgical preprotetic
10. Tratamentul afecţiunilor odontogene ale sinusului maxilar
11. Tratamentul chisturilor părţilor moi orale şi cervico-faciale
12. Tratamentul tumorilor benigne ale părţilor moi orale şi cervico-faciale
13. Tratamentul chisturilor, tumorilor benigne şi osteopatiilor oaselor maxilare
14. Tratamentul tumorilor maligne oro-maxilo-faciale
15. Plastia reconstructivă în chirurgia oro-maxilo-facială
16. Tratamentul afecţiunilor glandelor salivare
17. Tratamentul chirurgical al anomaliilor dento-maxilare severe
18. Tratamentul despicăturilor labio-maxilo-palatine
19. Tratamentul afecţiunilor articulaţiei temporomandibulare
20. Tratamentul nevralgiei de trigemen
5
1. EXTRACŢIA DENTARĂ
Recomandarea 1.1.
INDICAŢIILE EXTRACŢIEI DENTARE
A. INDICAŢIILE EXTRACŢIEI DINŢILOR PERMANENŢI
a. Indicaţii legate de patologia dento-parodontală:

• dinţi cu distrucţii corono-radiculare întinse, care nu mai pot fi restauraţi cu ajutorul unor
obturaţii sau prin mijloace protetice;
• dinţi cu gangrene complicate cu parodontită apicală cronică (granuloame periapicale,
chisturi), la care tratamentul conservator (endodontic /chirurgical al leziunilor periapicale) nu
prezintă indicaţie sau au eşuat.
• dinţi care au determinat complicaţii supurative, la care nu sunt indicate metodele de tratament
conservator;
• dinţi care au determinat sau/şi întreţin procese supurative sinuzale;
• dinţi cu parodontopatie marginală cronică profundă şi mobilitate de gradul II/III, la care
tratamentul conservator parodontal nu este indicat
[Grad A]
b. Indicaţii legate de patologia pseudotumorală sau tumorală de cauză dentară:

• dinţi care, în urma iritaţiei locale cronice, au dus la apariţia unor leziuni hiperplazice reactive
şi inflamatorii;
• dinţi care suferit transformări chistice / tumorale benigne, precum şi dinţii vecini care sunt
cuprinşi în respectiva leziune
[Grad A]
c. Indicaţii legate de patologia traumatică oro-maxilo-facială:

• dinţi cu fracturi corono-radiculare, extinse sub pragul gingival, care nu permit restaurarea
prin mijloace odontale sau protetice;
• dinţi cu fracturi radiculare oblice sau longitudinale, sau dinţi cu fracturi transversale în
treimea cervicală sau medie;
• dinţi fracturaţi sau luxaţi complet în urma traumatismelor oro-maxilo-faciale;
6
• dinţi aflaţi în focarul de fractură al oaselor maxilare, care pot genera sau întreţine supuraţii în
focar sau care împiedică reducerea fracturii
[Grad B]
d. Indicaţii legate de anomalii dento-maxilare (se recomandă stabilirea indicaţiei de extracţie în

colaborare cu medicul ortodont):
• dinţi incluşi ce nu mai pot erupe;
• dinţi incluşi sau erupţi ce provoacă dizarmonii dento-alveolare, împiedică erupţia sau
redresarea ortodontică a dinţilor vecini;
• dinţi în malpoziţie care produc leziuni traumatice ale părţilor moi
• dinţi care nu pot fi redresaţi ortodontic;
• alte indicaţii de extracţie în scop orthodontic
[Grad B]
e. Indicaţii de extracţie în cadrul tratamentului preprotetic:

• dinţi extruzaţi, egresaţi sau înclinaţi, care defavorizează sau împiedică tratamentul protetic;
• edentaţia subtotală maxilară, atunci când împiedică adaptarea marginală corectă a unei
proteze maxilare
[Grad B]
f. Situaţii speciale în care se indică extracţia dentară:

• pacienţii cu afecţiuni generale unde se impune asanarea focarelor infecţioase din cavitatea
orală înaintea unei intervenţii chirurgicale majore sau înainte de tratamentul radiant sau cu
bis-fosfonaţi
• lipsa posibilităţilor practice de realizare a unui tratament conservator, chiar dacă acesta ar fi
indicat (pacienţi foarte vârstnici, taraţi, handicapaţi psiho-motor etc)
[Grad E]
7
B. INDICAŢIILE EXTRACŢIEI DINŢILOR TEMPORARI
Principial, indicaţiile de extracţie a dinţilor temporari sunt:
§ dinţi temporari care împiedică erupţia celor permanenţi sau determină o erupţie a lor în
malpoziţie;
§ dinţi temporari cu procese carioase complicate, fără indicaţie de tratament conservator, şi
care întreţin procese septice locale sau generale (adenite, abcese, osteite, osteomielite, boală
de focar);
§ dinţi temporari fracturaţi sau prezenţi în focare de fractură, care împiedică reducerea fracturii
sau întreţin procese supurative
§ dinţi temporari cu indicaţie de extracţie stabilită de medicul ortodont.
[Grad B]
8
Recomandarea 1.2.
CONTRAINDICAŢII ÎN EXTRACŢIA DENTARĂ
A. CONTRAINDICAŢIILE ABSOLUTE
• leucemia acută
• infarctul miocardic recent sau AVC (mai recent de 6 luni)
[Grad A]
B. CONTRAINDICAŢIILE RELATIVE
Sunt legate de unele afecţiuni locale sau generale care necesită temporizarea extracţiei dentare
şi aplicarea unui tratament specific pentru afecţiunea locală, respectiv compensarea afecţiunii
sistemice.
CONTRAINDICAŢIILE RELATIVE LOCALE:

• leziuni locale ale mucoasei orale (infecţioase, afte etc.);
• sinuzita maxilară rinogenă;
• procese supurative acute;
• pacienţi care urmează sau au urmat recent un tratament radioterapeutic la nivelul extremităţii
cefalice;
• pacienţii care urmează sau au urmat un tratament cu bis-fosfonaţi
• tumori maligne în teritoriul oro-maxilo-facial – nu se vor practica extracţii dentare ale unor
dinţi situaţi într-o masă tumorală (prezumptiv) malignă!
[Grad B]
CONTRAINDICAŢIILE RELATIVE GENERALE:

Este necesară temporizarea extracţiei dentare până la compensarea afecţiunii de bază,
respectiv adoptarea unor precauţii specifice respectivei patologii.
[Grad C]
9
Recomandarea 1.3.
EXTRACŢIA PE GRUPE DE DINŢI
Se practică după principiile clasice ale extracţiei dentare descrise în literatura de specialitate.
[Grad A]
Recomandarea 1.4.
EXTRACŢIA RESTURILOR RADICULARE
Rădăcinile dentare pot fi extrase prin următoarele metode:
1. extracţia cu cleştele de rădăcini;
2. extracţia cu ajutorul elevatoarelor;
3. extracţia prin alveolotomie.
[Grad A]
1. EXTRACŢIA CU CLEŞTELE DE RĂDĂCINI

Indicaţii:
• partea extraalveolară este suficient de înaltă şi de rezistentă pentru o bună adaptare a
cleştelui de rădăcini;
• rădăcina dentară este situată sub limita procesului alveolar, însă se poate practica un şanţ
pericervical cu instrumentar rotativ, pentru a permite o bună adaptare a cleştelui de
rădăcini
[Grad B]
Extracţia-rezecţie (Witzel)
Indicaţii:
• anchiloză dento-alveolară severă, în situaţiile în care condiţiile tehnico-materiale nu
permit realizarea extracţiei prin alveolotomie
[Grad E]
2. EXTRACŢIA CU AJUTORUL ELEVATOARELOR
Extracţia resturilor radiculare mici, situate profund în alveolă

Indicaţii: restul radicular poate fi vizualizat pe fundul alveolei
Dacă metoda nu permite extracţia restului radicular restant, se indică alveolotomia.
[Grad B]
10
3. EXTRACŢIA PRIN ALVEOLOTOMIE
Indicaţii:
• rădăcini situate profund intraalveolar;
• rădăcini deformate prin procese de hipercementoză;
• dinţi/rădăcini cu anchiloză dento-alveolară;
• dinţi cu rădăcini divergente, care nu permit extracţia, cu sau fără separaţie interradiculară;
• dinţi cu rădăcini convergente, care cuprind un sept interradicular gros;
• resturi radiculare profunde, rămase mult timp intraosos;
• rădăcini situate sub lucrări protetice conjuncte, la care se doreşte conservarea respectivei
lucrări protetice
[Grad B]
În funcţie de extinderea alveolotomiei în plan vertical, se descriu următoarele posibilităţi:

a. Alveolotomia cu rezecţie marginală limitată a tablei osoase vestibulare
Indicaţii:
• rădăcini situate în imediata apropiere a marginii alveolare.
b. Alveolotomia cu rezecţie marginală parţială/totală a tablei osoase vestibulare

Indicaţii:
• resturi radiculare mici, situate profund;
• rădăcini deformate în regiunea apicală (hipercementoză);
• anchiloze dento-alveolare pe toată lungimea rădăcinii.
c. Alveolotomia cu crearea unei ferestre osoase în corticală

Indicaţii:
• resturi radiculare profunde şi de mici dimensiuni.
d. Extracţia pe cale alveolară înaltă (Wassmundt)

Indicaţii:
• rădăcina unui dinte sinuzal (premolar sau molar superior) împinsă sub mucoasa
sinusală.
11
Recomandarea 1.5.
EXTRACŢIA DENTARĂ CU SEPARAŢIE INTERRADICULARĂ
Indicaţii:
• dinţi pluriradiculari cu rădăcini curbe, divergente;
• dinţi pluriradiculari cu fenomene de hipercementoză sau solidarizare interradiculară
(„dinte barat”)
• dinţi pluriradiculari cu distrucţie coronară
• fracturi coronare sau corono-radiculare în timpul manevrelor de extracţie cu elevatorul
sau cleştele a dinţilor pluriradiculari
• molari temporari fără rizaliză semnificativă a rădăcinilor.
În cazul în care restul radicular este sub rebordul osului alveolar, este de multe ori necesară
asocierea alveolotomiei cu separaţia radiculară.
[Grad B]
12
Recomandarea 1.6.
PRINCIPII CHIRURGICALE PENTRU EXTRACŢIA DINŢILOR TEMPORARI
• se recomandă evitarea sindesmotomiei
• separaţia inter-radiculară dacă rădăcinile dintelui temporar, la examenul
radiologic, sunt ataşate de coroana premolarului permanent
• dacă se fracturează rădăcina dintelui temporar îndepărtarea acesteia se va cu
ajutorul elevatorului.
[Grad B]
Recomandarea 1.7.
ATITUDINEA DUPĂ EXTRACŢIA DINŢILOR TEMPORARI
• va fi stabilită prin consult interdisciplinar cu medicul ortodont.
[Grad C]
13
Recomandarea 1.8.
INDICAŢII ŞI ÎNGRIJIRI POSTEXTRACŢIONALE
Postextracţional se recomandă:
• menţinerea pansamentului supraalveolar timp de o oră;
• dieta semilichidă, la temperatura camerei în ziua intervenţiei;
• efectuarea masticaţiei alimentelor pe partea opusă plăgii postextracţionale;
• evitarea clătirii gurii şi a consumului de băuturi carbo-gazoase în primele zile după
extracţie;
• utilizarea pentru igiena orală a unor soluţii/spray-uri antiseptice pe bază de clorhexidină,
după 24 de ore de la extracţie;
• reluarea periajului dentar începând de a doua zi, menajând zona plăgii postextracţionale;
• antibioterapia de protecţie este necesară în cazurile:
o alveolotomii laborioase, cu pierderi semnificative de substanţă osoasă
o după extracţii multiple
[Grad C]
Pacientul va fi avertizat şi asupra fenomenelor inerente reacţiei inflamatorii postextracţionale:

o durerea
o edemul postoperator, care poate dura câteva zile
o trismusul
o echimoze ale mucoasei orale şi ale tegumentelor cervico-faciale.
.
14
Recomandarea 1.9.
ACCIDENTE ŞI COMPLICAŢII ALE

EXTRACŢIEI DENTARE
A. ACCIDENTELE EXTRACŢIEI DENTARE
I. LEZIUNI DENTARE
FRACTURA CORONARĂ A DINTELUI EXTRAS

• se continuă extracţia resturilor radiculare
[Grad C]
FRACTURA RADICULARĂ A DINTELUI EXTRAS

• accident frecvent care poate să apară chiar în cazul utilizării unei tehnici
chirurgicale corecte
• finalizarea extracţiei cu separaţie radiculară şi/sau alveolotomie.
[Grad C]
FRACTURA CORONARĂ A DINTELUI VECIN

• finalizarea îndepărtării dintelui de extras
• restaurarea dintelui vecin fracturat, de către medicul dentist
[Grad B]
LUXAŢIA DINTELUI VECIN

• luxaţii cu mobilitate redusă: nu necesită un tratament specific (eventual monitorizarea
vitalităţii pulpare de către medicul dentist)
• luxaţie cu mobilitate mai mare / avulsie parţială: reducere în poziţie corectă şi imobilizare
o este necesară monitorizarea vitalităţii pulpare, de către medicul dentist.
• avulsii complete: se poate încerca replantarea imediată.
[Grad C]
FRACTURA CORONARĂ A DINŢILOR ANTAGONIŞTI

• finalizarea extracţiei dintelui de extras
• restaurarea dintelui anatgonist fracturat, de către medicul dentist
15
[Grad C]
EXTRACŢIA UNUI ALT DINTE DECÂT A CELUI DE EXTRAS

• se poate încerca replantarea imediată a dintelui extras accidental.
[Grad C]
SMULGEREA SAU LEZAREA MUGURILOR DINŢILOR PERMANENŢI

• dacă s-a lezat numai sacul folicular şi/sau mugurele dintelui permanent: se va
practica sutura mucoasei supraiacente
• dacă s-a produs smulgerea mugurelui dentar subiacent: acesta se va reintroduce
în alveolă şi se va practica sutura mucoasei supraiacente
• în ambele cazuri dacă apare supuraţie: extracţia mugurelui dintelui respectiv.
[Grad C]
II. LEZIUNI ALE PĂRŢILOR MOI PERIMAXILARE
PLĂGI GINGIVALE LINIARE

• excizia fragmentelor de mucoasă mici, devitale
• dacă lambourile sunt viabile: se practică sutura plăgii
[Grad C]
PLĂGI ÎNTINSE CU DECOLĂRI OSOASE IMPORTANTE

• regularizarea marginilor osoase, excizia ţesuturilor moi devitale şi
repoziţionarea prin sutură a părţilor moi
o dacă nu este posibilă reacoperirea, vindecarea se obţine per secundam.
[Grad C]
PLĂGI ALE MUCOASEI PALATINE

• dacă se produce lezarea arterei palatine: ligatura vasului distal de plagă
[Grad C]
PLĂGI ALE LIMBII

• pentru controlul hemoragiei este necesară sutura în masă a plăgii
• în cazul apariţiei hematoamelor disecante de limbă:
16
o asigurarea permeabilităţii căilor aeriene superioare
§ în general, aceste hematoame sunt autolimitante
[Grad C]
PLĂGI ALE PLANŞEULUI BUCAL

• în cazul apariţiei hematoamelor disecante de planşeu:
o asigurarea permeabilităţii căilor aeriene superioare
§ în general, aceste hematoame sunt autolimitante
[Grad C]
III. LEZIUNI OSOASE
FRACTURA CORTICALEI ALVEOLARE

• fragmentul osos nu este deperiostat: se repoziţionează fragmentul osos şi se
suturează plaga.
• fractură completă de proces alveolar cu fragmentul osos detaşat de periost:
îndepărtarea fragmentului osos, regularizarea marginilor osoase şi sutura plăgii
[Grad C]
FRACTURA TUBEROZITĂŢII MAXILARE

• fragmentul osos rămâne ataşat de periost: se repoziţionează şi se suturează plaga
• tuberozitate mobilă împreună cu dintele îndepărtat:
o dacă dintele şi ţesutul osos formează corp comun:
§ se poate tenta reataşarea tuberozităţii împreună cu dintele de extras
§ monitorizare timp de 6-8 săptămâni
§ extracţia prin alveolotomie a dintelui de extras
o dacă tuberozitatea maxilară este complet detaşată şi separată de periost:
§ se îndepărtează şi se închide defectul prin sutura mucoasei.
o dacă se constată prezenţa comunicării oro-sinusale, atitudinea terapeutică va fi specifică
acestui accident, conform capitolului ”Afecţiuni de origine dentară ale sinusului maxilar”.
[Grad C]
FRACTURA MANDIBULEI
• se finalizează extracţia dentară, dacă este posibil şi dacă această manevră nu măreşte decalajul
între capetele osoase
17
• se practică imobilizarea provizorie de urgenţă a fracturii; tratamentul definitiv se va realiza în
Secţie / Compartiment de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială.
[Grad B]
IV. ACCIDENTE SINUSALE

Constau în:
• deschiderea sinusului maxilar după extracţia completă a dintelui
• împingerea rădăcinilor sub mucoasa sinusală
• comunicarea oro-sinuzală cu împingerea rădăcinilor în plină cavitate sinusală.
[Grad C]
Tratamentul accidentelor sinusale este descris în capitolul ”Afecţiuni de origine dentară ale
sinusului maxilar”.
V. ÎMPINGEREA DINŢILOR ÎN SPAŢIILE PERIMAXILARE

• tratamentul se va efectua doar în Secţie / Compartiment de Chirurgie Oro-Maxilo-
Facială, în funcţie de situaţia clinică:
o împingerea molarului de minte superior în spaţiul pterigomaxilar
§ dacă dintele este vizibil la examenul clinic se poate tenta îndepărtarea acestuia.
§ explorarea chirurgicală a spaţiului pterigo-maxilar şi extracţia dintelui după stabilirea
prin investigaţii radiologice a poziţiei acestuia.
o împingerea molarului trei inferior în planşeul bucal
§ îndepărtarea dintelui se realizează prin:
- abord oral, dacă molarul este împins deasupra muşchiului
milohioidian
- abord cutanat, dacă molarul este situat sub acesta.
[Grad C]
VI. LEZIUNI NERVOASE

• în general apar după extracţiile dinţilor arcadei inferioare, intersând nervii:
alveolar inferior, mentonier, lingual
• tratamentul este nespecific neurotrofic, fiind recomandabil consultul interdisciplinar cu medicul
neurolog
[Grad E]
18
VI. LUXAŢIA ATM
• finalizarea extracţiei, dacă este posibil, urmată de reducerea luxaţiei şi imobilizare provizorie a
mandibulei; reducerea prin metode chirurgicale se poate realiza doar în Secţie / Compartiment de
Chirurgie Oro-Maxilo-Facială
[Grad C]
ALTE ACCIDENTE
Aspirarea unor fragmente dentare sau osoase
• transferul pacientului în serviciile specializate de bronhologie
[Grad C]
Fracturarea unor instrumente

• dacă porţiunea fracturată este vizibilă la examenul clinic se poate tenta îndepărtarea
corpului străin.
• dacă porţiunea fracturată nu este vizibilă la examenul clinic: explorarea chirurgicală a
spaţiilor anatomice respective şi eventuala extracţie a corpului străin după stabilirea prin
investigaţii radiologice a poziţiei acestuia (în Secţie / Compartiment de Chirurgie Oro-
Maxilo-Facială
[Grad C]
19
COMPLICAŢIILE EXTRACŢIEI DENTARE
• durerea, tumefacţia, trismusul

• hemoragia postextracţională
Clasificare:
a.) după momentul producerii:
o hemoragia imediată prelungită
o hemoragia precoce (apare la câteva ore de la extracţie)
o hemoragia tardivă (apare la câteva zile de la extracţie)
b.) după felul vasului lezat:
o hemoragie arterială (în jet)
o hemoragie venoasă (continuă)
o hemoragie capilară (în masă)
c.) după cauză:
o hemoragie de cauză locală
o hemoragie de cauză generală
Atitudine terapeutică:
o prevenţie:
§ evitarea extracţiilor traumatizante la pacienţii cu afecţiuni asociate
§ sutura plăgii postextracţionale şi aplicarea unui pansament supraalveolar
compresiv
§ supraveghere pentru 30-60 de minute
o tratament local
§ se îndepărtează cheagurile, se irigă abundent alveola cu ser fiziologic
§ se pot introduce în alveolă materiale hemostatice, dacă sunt disponibile
§ suplimentarea suturii plăgii postextracţionale (dacă este necesar) şi reaplicarea unui
pansament supraalveolar compresiv.
[Grad B]
• echimoza şi hematomul
o la pacienţii cu teren nefavorabil şi cu hematoame mai mari se poate recomanda
instituirea antibioterapiei
[Grad B]
20
• complicaţii infecţioase:
Alveolita uscată
o se poate produce frecvent în anestezia intraligamentară
o tratament simptomatic (antialgic); irigaţiile alveolei cu soluţii slab antiseptice; chiuretaj
alveolar; aplicarea de conuri cu antibiotice şi anestezice locale
[Grad C]
Alveolita umedă
o tratament simptomatic (antialgic, antiinflamator); chiuretaj alveolar; regularizarea
marginilor osoase şi avivarea marginilor de gingivomucoasă; aplicarea în alveolă a
conurilor cu antibiotice şi anestezice locale; antibioterapia nu se impune decât atunci
când apar fenomene infecţioase generale (reacţie febrilă, etc.).
[Grad C]
Infecţiile spaţiilor fasciale oro-maxilo-faciale

o tratamentul este descris în capitolul ”Infecţii oro-maxilo-faciale”.
• vindecarea întârziată
Factorii care influenţează vindecarea întârziată a plăgii postextracţionale sunt următorii:
a. Dehiscenţa plăgii
Pentru a limita riscul de dehiscenţă trebuie luate următoarele măsuri:
o lamboul creat în vederea extracţiei chirurgicale trebuie să aibă un aport sanguin
suficient
o regularizarea atentă a osului înainte de sutură
o sutura cu un instrumentar adecvat şi o tehnică corespunzătoare
o menţinerea firelor de sutură 7-10 zile postoperator, în cazul unei evoluţii favorabile,
fără complicaţii.
[Grad C]
b. Medicaţia
• medicaţia cronică specifică unor boli asociate
o citostaticele
o anticoagulantele
o glucocorticoizii
• administrarea postextracţională de antiinflamatorii steroidiene.
21
c. Malnutriţia
Este cel mai important factor implicat în vindecarea întârziată, în special la persoanele în vârstă.
d. Radioterapia
e. Vârsta
La pacienţii în vârstă vindecarea este deficitară, datorită depresiei imune specifice vârstei,
malnutriţiei şi a bolilor generale asociate.
22
2. TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL
LEZIUNILOR PERIAPICALE
Recomandarea 2.1.
Metodele chirurgicale utilizate sunt:

1. Rezecţia apicală
2. Chiuretajul periapical
3. Amputaţia radiculară
[Grad C]
REZECŢIA APICALĂ
Recomandarea 2.2.
Pentru stabilirea indicaţiei chirurgicale, evaluarea paraclinică trebuie să includă cel puţin una
dintre următoarele metode radiologice sau imagistice:
• radiografii retroalveolare
• ortopantomograma
• CT
[Grad B]
Recomandarea 2.3.
INDICAŢIILE REZECŢIEI APICALE:
1. Anomalii anatomice:
§ canale cu curburi accentuate
§ calcificări ale canalului cu reacţie periapicală.
§ denticuli intracanaliculari.
§ resorbţii externe sau interne.
§ perforaţii apicale.
§ dinţi cu rădăcina nedezvoltată, unde tehnica apexificării eşuează.
[Grad B]
2. Leziuni periapicale:
• osteita periapicală cronică
23
• parodontita apicală cronică
• chisturi radiculare
o dacă după rezecţia apicală se poate conserva implantarea dintelui
[Grad B]
3. Leziuni traumatice radiculare:

• fractura radiculară a 1/3 apicale
[Grad B]
4. Eşecul unor tratamente:

§ prezenţa unui pivot pe un canal cu reacţie apicală, cu risc de fractură radiculară în cazul
ablaţiei dispozitivului radicular
§ dezobturarea canalului imposibilă (instrumentar fracturat mai ales în 1/3 apicală)
§ perforaţii ale podelei camerei pulpare /căi false radiculare
§ obturaţii de canal în exces, care nu mai pot fi îndepărtate
§ obturaţia de canal incompletă
§ alte eşecuri ale tratamentului endodontic
§ eşecuri ale rezecţiei apicale
[Grad B]
Recomandarea 2.4.
CONTRAINDICAŢIILE REZECŢIEI APICALE:
Contraindicaţii absolute:
• dinţi fără valoare protetică
• dinţi cu implantare compromisă (parodontopatie marginală cronică)
• leziuni periapicale care depăşesc 1/3 apicală a dintelui
• fractura radiculara verticală
• pacienţi cu afecţiuni generale asociate care contraindică intervenţiile de chirurgie oro-
maxilo-facială.
[Grad B]
Contraindicaţii relative:
• vecinătatea unor formaţiuni anatomice importante (nerv alveolar inferior, nerv mentonier,
vase palatine, nerv palatin, sinus maxilar, fosa nazală)
• corticala vestibulară groasă (molari inferiori)
24
• abord dificil - microstomie, bride cicatriceale, sclerodemie etc.
• raport nefavorabil coroană-rădăcină
[Grad C]
25
Recomandarea 2.5.
RECOMANDĂRI POSTOPERATORII DUPĂ REZECŢIA APICALĂ
• se recomandă efectuarea unei radiografii de control
• informarea pacientului asupra fenomenelor inflamatorii postoperatorii (durere, edem,
echimoze, tumefacţie)
• se recomandă controlul postoperator
• suprimarea firelor de sutură la 7-10 zile postoperator.
[Grad C]
26
Recomandarea 2.6.
ACCIDENTE ŞI COMPLICAŢII ALE REZECŢIEI APICALE
ACCIDENTE INTRAOPERATORII:
• secţionarea incompletă a apexului
• leziuni ale apexurilor dinţilor vecini
• material de obturaţie restant în câmpul operator
• leziuni nervoase
• deschiderea cavităţilor naturale (fosa nazală, sinusul maxilar, canalul mandibular).
[Grad C]
COMPLICAŢII POSTOPERATORII IMEDIATE:

• hemoragie, hematom, echimoze
• durere
• edem
• tulburări de sensibilitate (hipoestezie sau anestezie)
[Grad C]
COMPLICAŢII POSTOPERATORII TARDIVE:

• durere meteosensibilă pe termen îndelungat
• posibila mobilitate accentuată a dintelui
• necroza osului, cu dehiscenţa plăgii şi denudarea osului
• fractura rădăcinii.
• mobilizarea obturaţiei retrograde
• tulburări de vindecare
• bride cicatriciale, cu dificultăţi de protezare ulterioară
• tulburări de sensibilitate (hipoestezii şi/sau parestezii)
[Grad C]
27
CHIURETAJUL PERIAPICAL
Recomandarea 2.7.
Indicaţii:
• obturaţii radiculare recente în exces, care provoacă dureri, parestezii etc.
[Grad C]
AMPUTAŢIA RADICULARĂ
Recomandarea 2.8.
Indicaţii:
• leziune periapicală localizată strict pe o rădăcină a unui dinte pluriradicular (molari superiori
sau inferiori)
o condiţie: celelalte rădăcini sunt tratate corect endodontic şi au un parodonţiu marginal
integru.
[Grad E]
28
3. TRATAMENTUL TULBURĂRILOR ASOCIATE
ERUPŢIEI/INCLUZIEI DENTARE
A. DINŢII TEMPORARI
Accidentele şi complicaţiile locale pot fi următoarele:

• Pericoronarita congestivă
• Pericoronarita supurată
• Gingivostomatita
• Chistul de erupţie
Recomandarea 3.1.
Tratament general:
• administrarea de sedative şi vitamine
• administrare de antibiotice doar în complicaţii infecţioase, în colaborare cu medicul de familie
(medicul pediatru)
[Grad C]
Recomandarea 3.2.
Tratament local:
• irigaţii orale cu soluţii slab antiseptice
• badijonarea mucoasei orale cu soluţii anstezice
[Grad C]
Recomandarea 3.3.
Tratament chirurgical:
• pericoronarita supurată: evacuarea colecţiei supurate sub anestezie locală sau generală
• chistul de erupţie: marsupializare.
[Grad B]
29
B. DINŢII PERMANENŢI
I. TULBURĂRI ASOCIATE ERUPŢIEI ŞI/SAU INCLUZIEI

MOLARULUI DE MINTE INFERIOR
Recomandarea 3.4.
• radiografii retroalveloare
• ortopantomograma
• CT sau CT 3-D (în anumite situaţii clinice).
[Grad C]
Recomandarea 3.5.
Atitudinea terapeutică faţă de molarul de minte inferior inclus va fi stabilită în funcţie de situaţia
clinică:
1. molar de minte inferior ce nu a provocat accidente sau complicaţii;
2. molar de minte inferior ce a provocat tulburări inflamatorii uşoare;
3. molar de minte inferior ce a determinat complicaţii inflamatorii severe;
4. molar de minte inferior ce a provocat complicaţii diverse, neinflamatorii.
1. MOLAR DE MINTE INCLUS CE NU A PROVOCAT ACCIDENTE /COMPLICAŢII

• nu se recomandă extracţia profilactică a molarilor de minte incluşi dacă există spaţiul necesar
erupţiei pe arcadă (exceptând cazurile în care există indicaţie ortodontică, stabilită de medicul
ortodont); se recomandă dispensarizare şi colaborare interdisciplinară cu medicul orotodont
[Grad C]
2. MOLAR DE MINTE INCLUS CE A PROVOCAT TULBURĂRI INFLAMATORII

UŞOARE:
PERICORONARITA ACUTĂ CONGESTIVĂ
• irigaţii orale cu soluţii antiseptice; antiinflamatoare/antialgice
• în funcţie de aspectul capuşonului de mucoasă şi spaţiul de erupţie necesar,
tratamentul poate fi radical (odontectomie) sau conservator (decapuşonare)
[Grad B]
30
PERICORONARITA ACUTĂ SUPURATĂ
Tratamentul chirurgical poate fi efectuat prin metode conservatoare:
o drenajul sacului pericoronar
o decapuşonarea
[Grad C]
a. Drenajul sacului pericoronar
• incizie şi drenajul colecţiei purulente
b. Decapuşonarea
Indicaţii:
• capuşon de mucoasă subţire
• incluzie submucoasă
• spaţiu retromolar pe arcadă suficient pentru erupţia molarului
• incluzie verticală
Contraindicaţii:
§ capuşon de mucoasă gros
§ incluzie osoasă (parţială/totală) sau incluzie ectopică
§ spaţiu retromolar insuficient pentru erupţia molarului
§ anomalii de formă/volum ale coroanei/rădăcinilor molarului de minte.
Intervenţia se poate realiza:
o după amendarea fenomenelor inflamatorii/infecţioase
o profilactic, la pacienţii tineri, în perioada de erupţie normală a molarului
de minte
3. MOLAR DE MINTE CE A PROVOCAT TULBURĂRI INFLAMATORII SEVERE

• cele mai frecvente complicaţii supurative sunt reprezentate de: abcesul de spaţiu paramandibular, abcesul de spaţiu
pterigo-mandibular, abcesul de spaţiu laterofaringian, flegmonul de planşeu, adenite, osteite, osteomielite
• incizia şi drenajul colecţiilor supurative ale spaţiilor fasciale cu punct de plecare molarul de
minte inferior (vezi capitolul „Infecţii oro-maxilo-faciale”); tratament local şi general (irigaţii
antiseptice, administrare de antibiotice şi antiinflamatoare); odontectomia: după cedarea
fenomenelor inflamatorii/infecţioase
[Grad C]
4. MOLAR DE MINTE CE A PROVOCAT COMPLICAŢII DIVERSE, NEINFLAMATORII

a.) Complicaţii tumorale / chistice (keratochistul odontogen dentiger, chistul folicular,
ameloblastomul, tumora odontogenă calcificată Pindborg)
31
• vezi capitolul “Chisturi, tumori benigne şi osteopatii ale oaselor maxilare”
b.) Complicaţii nervoase senzitive:
• odontectomia molarului de minte
[Grad C]
c.) Complicaţii mecanice:
• odontectomia molarului de minte
[Grad C]
d.) Complicaţii trofice (gingivostomatita odontiazică):
• administrarea de colutorii ce conţin substanţe antiinflamatoare, antiseptice şi analgezice;
odontectomia molarului de minte
[Grad C]
Recomandarea 3.6.
Extracţia de necesitate a molarului de 12 ani în cadrul odontectomiei molarului de minte:
§ se poate indica în unele situaţii
[Grad E]
Recomandarea 3.7.
Recomandări post-odontectomie:
• tamponament supraalveolar menţinut 1-2 ore postoperator
• informarea pacientului asupra fenomenelor postoperatorii normale
(durere, edem, tumefacţie, trismus, echimoze etc.)
• după intervenţii laborioase, cu sacrificiu osos important, se poate institui
antibioterapie de protecţie.
[Grad C]
32
Recomandarea 3.8.
ACCIDENTE ŞI COMPLICAŢII ALE ODONTECTOMIEI MOLARULUI DE
MINTE INFERIOR
ACCIDENTE INTRAOPERATORII
• fractura rădăcinilor/apexurilor molarului de minte inferior
• fractura coronară a dinţilor antagonişti
• luxaţia sau fractura molarului de 12 ani inferior
• deschiderea canalului mandibular / lezarea pachetului vasculo-nervos alveolar inferior
• fractura tablei osoase linguale
• leziuni nervoase (n.lingual, n.alveolar inferior)
• împingerea molarului în spaţiile anatomice învecinate:
o planşeu bucal
o spaţiul pterigomandibular
o spaţiul laterofaringian
• luxaţia mandibulei
• fractura mandibulei
• fracturarea instrumentarului chirurgical.
[Grad C]
COMPLICAŢII POSTOPERATORII
• durere, edem, trismus, echimoze persistente
• hemoragia, hematomul
• complicaţii infecţioase (celulite/abcese ale spaţiilor fasciale, alveolita)
• osteită/osteomielita de mandibulă
• dehiscenţa plăgii/ vindecarea întârziată
• fractura de unghi mandibular
• tulburări de sensibilitate (n.alveolar inferior şi/sau n.lingual)
[Grad C]
33
II. TULBURĂRI ASOCIATE ERUPŢIEI ŞI/SAU INCLUZIEI
MOLARULUI DE MINTE SUPERIOR
Recomandarea 3.9.
Atitudinea terapeutică este similară cu cea expusă la molarul de minte inferior.
Recomandarea 3.10.
ACCIDENTE INTRAOPERATORII POSIBILE
• hemoragia
• fractura rădăcinilor molarului de minte, în special a apexurilor radiculare
• fractura coronară a dinţilor antagonişti
• luxarea sau fracturarea molarului de 12 ani
• fractura tuberozităţii maxilare
• comunicarea oro-sinuzală
• împingerea dintelui în spaţiile anatomice învecinate:
o sinusul maxilar;
o spaţiul pterigomaxilar.
• fracturarea instrumentarului chirurgical.
[Grad C]
Recomandarea 3.11.
COMPLICAŢII POSTOPERATORII POSIBILE
• durerea, edemul, echimoze, trismus
• hematom de spaţiu pterigo-maxilar
• hemoragia
• complicaţii infecţioase (celulită/abces al spaţiilor fasciale, alveolita)
• osteita / osteomielita
• dehiscenţa plăgii/vindecarea întârziată;
• comunicarea oro-sinuzală cronică/sinuzita maxilară
[Grad C]
34
III. TULBURĂRI ASOCIATE INCLUZIEI CANINULUI SUPERIOR
Recomandarea 3.12.
Stabilirea conduitei terapeutice în incluzia de canin va fi hotărâtă interdisciplinar, între
chirurgul oro-maxilo-facial şi medicul ortodont.
Metode tratament:
§ radicală: odontectomia
§ conservatoare: redresarea chirurgical-ortodontică
[Grad B]
Recomandarea 3.13.
a. ODONTECTOMIA
Indicaţii:
• chirurgicale: caninul inclus a provocat complicaţii septice locale sau generale, tulburări trofice,
nervoase, mecanice,tumorale
• ortodontice: spaţiul de pe arcadă este insuficient sau dintele în poziţie nefavorabilă de erupţie,
şi dintele nu poate beneficia de o redresare chirurgical-ortodontică (indicaţie stabilită de
medicul ortodont)
[Grad B]
Accidente şi complicaţii:
• hemoragie
• fracturarea apexurilor dinţilor vecini;
• luxarea dinţilor vecini;
• extracţia de necesitate a dinţilor vecini
• fractura procesului alveolar.
• deschiderea cavităţilor anatomice (fosele nazale, sinusul maxilar)
• hematom genian
• necroze pulpare ale dinţilor vecini.
[Grad C]
35
Recomandarea 3.14.
b. REDRESAREA CHIRURGICAL-ORTODONTICĂ
Indicaţii:
Se stabilesc de către chirurgul oro-maxilo-facial în colaborare cu medicul ortodont. Principial
situaţiile în care se poate practica intervenţia sunt următoarele:
• pacienţi tineri
• există/ poate fi creat spaţiu suficient pe arcadă prin metode ortodontice
• incluzia nu este profundă
• dintele inclus se găseşte în dreptul spaţiului său normal de erupţie
• dintele inclus este într-o poziţie verticală sau uşor oblică
• dintele nu prezintă anomalii de formă/volum coronară şi/sau radiculară.
[Grad B]
Tratamentul cuprinde trei etape principale:

1. menţinerea sau obţinerea spaţiului necesar pe arcadă (etapă ortodontică – medic
ortodont)
2. descoperirea chirurgicală a coroanei şi ancorarea dintelui (etapa chirurgicală)
3. tracţionarea lentă şi progresivă până la alinierea caninului pe arcadă (etapă ortodontică
– medic ortodont).
Recomandarea 3.15.
IV. TULBURĂRI ASOCIATE ALTOR INCLUZII DENTARE
Atitudinea faţă de aceşti dinţi incluşi (dinţi permanenţi şi dinţi supranumerari) care provoacă
accidente şi complicaţii este numai chirurgicală radicală - odontectomia.
[Grad C]
36
4. TRATAMENTUL PLĂGILOR ORO-MAXILO-FACIALE
Recomandarea 4.1.
Decontaminarea şi debridarea plăgilor
• identificarea şi ligatura vaselor care au determinat hemoragii importante
• sub anestezie locală/generală, se va explora plaga şi se vor îndepărta corpii străini
• irigaţii abundente cu ser fiziologic steril şi/sau cu soluţii antiseptice;
• excizia marginilor plăgii cu aspect necrotic
• toaleta escoriaţiilor tegumentare
[Grad C]
Recomandarea 4.2.
Sutura primară imediată
Se poate practica în primele 24 de ore de la producerea accidentului.
• pentru plăgile tegumentare, se recomandă sutura cu fir neresorbabil
• pentru plăgile mucoasei orale, este optimă folosirea de fire resorbabile
• la copii se preferă folosirea firelor resorbabile şi pentru plăgile tegumentare,
pentru a evita un timp suplimentar de suprimare a firelor; totuşi există riscul
unor cicatrici inestetice
• pentru plăgile profunde sau penetrante, se recomandă sutura în mai multe
planuri, cu folosirea de fire resorbabile pentru planurile profunde.
• sutura plăgilor tegumentelor faciale va respecta o serie de puncte-cheie, pentru
refacerea exactă a continuităţii la acest nivel; primele fire de sutură se vor aplica
în punctele-cheie:
o limita tegument-vermilionul buzei,
o marginea palpebrală,
o pragul narinar,
o conturul pavilionului auricular,
o şanţurile cutanate etc.
• metode alternative de fixare a marginilor plăgii:
o clipsuri sau capse
o adezivi tisulari
o benzi adezive.
[Grad C]
37
Recomandarea 4.3.
Sutura primară întârziată
Se poate practica la mai mult de 24 de ore de la producerea accidentului, până la 3-7 zile.
• se recomandă, pe cât posibil, ca între momentul producerii accidentului şi
prezentarea la medicul specialist, să se protejeze plaga prin „sutură de poziţie” şi/sau
pansamente cu soluţii antiseptice pe bază de povidonă
• sutura se practică după excizarea ţesuturilor necrotice şi avivarea marginilor
plăgii.
[Grad C]
Recomandarea 4.4.
Sutura secundară
Se poate practica la mai mult de 7-10 de zile de la producerea traumatismului, în următoarele
situaţii:
o pacientul nu s-a prezentat pentru acordarea îngrijirilor de specialitate
o plăgi întinse, cu zdrobiri ale ţesuturilor, cu lipsă de substanţă.
Sutura secundară realizează ghidarea vindecării secundare prin excizii limitate, de avivare şi
degajare, atât la nivelul tegumentului, cât şi al mucoaselor, care să permită o vindecare a ţesuturilor cât
mai apropiată de normal.
Complicaţia obişnuită este formarea de cicatrici inestetice/cicatrici retractile.
[Grad C]
Recomandarea 4.5.
Indiferent de tipul de sutură, este necesară respectarea unor principii generale, care să permită
un rezultat fizionomic şi funcţional optim:
- structurile lezate vor fi repoziţionate cât mai aproape de poziţia lor anatomică;
- reconstrucţia defectelor post-traumatice se va realiza folosind ţesuturi cu proprietăţi cât mai
apropiate de cele ale structurilor afectate (grosime, textură, culoare etc.); în acest sens, se pot
folosi lambouri locale sau de la distanţă, metode de expansiune tisulară şi în ultimă instanţă
lambouri liber vascularizate;
- se va avea în vedere refacerea continuităţii structurilor afectate, ori de câte ori este posibil;
- drenajul plăgilor post-traumatice se aplică când este necesar.
[Grad C]
38
Recomandarea 4.6.
COMPLICAŢIILE PLĂGILOR
• asfixia
• hemoragia
• şocul hemoragic
• complicaţii infecţioase locale/generale
• cicatrici vicioase (retractile sau hipertrofice)
• pierderi de substanţă ale feţei
• incontinenţa bucală
• epifora
• constricţii maxilo-mandibulare, prin bride cicatriciale
• fistule orale sau salivare
• tulburări de sensibilitate sau motilitate
• tulburări funcţionale (masticaţie, fonaţie)
• tulburări psihice
[Grad C]
Recomandarea 4.7.
Factori de risc pentru vindecarea întârziată a plăgilor
Factori de risc locali:
- plăgi zdrobite;
- corpi străini restanţi în plagă după efectuarea suturii primare;
- plăgi cu lipsă de substanţă;
- hematoame;
- plagă suprainfectată.
Factori de risc generali:

- diabetul zaharat sau alte boli metabolice;
- deficite nutriţionale;
- imunosupresia, inclusiv cea medicamentoasă prin corticoterapie;
- vârsta avansată;
- radio/chimioterapie în antecedente.
39
Recomandarea 4.8.
TRATAMENTUL CICATRICILOR
Adeseori, plăgile traumatice duc la formarea de cicatrici care induc un deficit estetic sau/şi
funcţional. În aceste situaţii, este uneori necesară reintervenţia, care poate consta în:
• explorarea chirurgicală a plăgii, cu repoziţionarea corectă la nivelul punctelor-cheie;
• detensionarea cicatricilor retractile, prin diverse metode de plastie;
• excizia zonelor care prezintă tatuaje traumatice ca urmare a retenţiei de corpi străini de mici
dimensiuni;
• aplicarea locală de creme pe bază de corticoizi, pentru cicatricile hipertrofice.
[Grad C]
40
5. TRATAMENTUL FRACTURILOR MANDIBULEI
Protocolul de conduită terapeutică la pacienţii cu fracturi de mandibulă se va aplica în funcţie
de gravitatea şi natura leziunilor, putându-se defini astfel următoarele etape de tratament:
I. Tratament de urgenţă;
II. Tratament definitiv;
III. Tratamentul complicaţiilor secundare şi tardive.
Recomandarea 5.1.
I. TRATAMENTUL DE URGENŢĂ:
Examenul clinic cu stabilirea imediată a stării generale a pacientului: 3 posibilităţi:
1. Pacient în stare gravă (iminenţă de stop cardio-respirator)
2. Prezenţa de leziuni asociate care pot pune viaţa în pericol
3. Pacient conştient, fără leziuni asociate cu risc vital
[Grad C]
Recomandarea 5.2.
1. PACIENT ÎN STARE GRAVĂ
La aceşti pacienţi se va institui de urgenţă protocolul de resuscitare cardio-respiratorie „ABC”:
„A”:
Eliberarea căilor aeriene superioare:
• identificarea şi îndepărtarea factorilor obstructivi la nivelul oro-faringelui manual sau prin
aspiraţie
• pierderea inserţiei anterioare a limbii şi căderea acesteia către posterior în fracturi duble
interforaminale/cominutive cu dislocarea arcului mentonier
o se realizează protracţia limbii
[Grad A]
Menţinerea permeabilităţii căilor aeriene superioare prin:

• poziţionarea pacientului în decubit lateral, cu gura deschisă (poziţie de siguranţă)
• aplicarea pipei Guedel sau a sondei flexibile nazo-faringiene;
• imobilizarea provizorie a maxilarului redus în poziţie anterioară (dacă există o fractură
asociată);
• traheotomia – indicaţii:
o glosoptoză
41
o hemoragie nazo-faringiană necontrolabilă, cu inundarea căilor aeriene superioare
o dispnee de cauză periferică sau centrală.
[Grad A]
Accidentele traheotomiei:
• leziuni esofag
• lezarea nerv laringeu recurent
• lezarea marilor vase cervicale
• pneumotorax
• apnee/stop cardiac
• perforarea pereţilor traheei
[Grad C]
Complicaţiile traheotomiei:
• erodarea marilor vase
• fistulă traheo-esofagiană
• stenoze traheale
• erodarea carinei traheale
• emfizem
• aerofagie (la copii)
• complicaţii infecţioase
• atelectazie
• detubarea accidentală
• persistenţa stomei
[Grad C]
„B”:
Se practică la pacienţii care nu şi-au reluat respiraţia spontană, deşi s-au permeabilizat căile
aeriene.
Metode de respiraţie artificială:
• respiraţie gură la gură / gură la nas
• dacă există posibilitatea asistării de către un medic ATI:
o ventilaţie cu balon Ruben
o ventilaţie asistată.
42
[Grad A]
„C”:
Menţinerea şi controlul funcţiei circulatorii, prin:
• controlul ritmului cardiac şi al tensiunii arteriale;
• hemostază prin:
o tamponament nazal anterior / posterior
o ligaturi vasculare
o reducerea şi imobilizarea provizorie a mandibulei fracturate prin mijloace provizorii.
[Grad A]
Recomandarea 5.3.
2. PREZENŢA DE LEZIUNI ASOCIATE CU RISC VITAL
• suspiciune de fractură de bază de craniu sau edem/hemoragie intracraniană:
§ transfer de urgenţă într-un serviciu de Neurochirurgie
• suspiciune de fractură de coloană cervicală:
§ nu se va mobiliza capul pacientului (dacă este posibil se aplică un "guler cervical")
• alterarea stării de conştienţă:
§ transfer de urgenţă într-un serviciu de Neurochirurgie / ATI
[Grad C]
Recomandarea 5.4.
3. PACIENT CONŞTIENT, FĂRĂ LEZIUNI ASOCIATE CU RISC VITAL
Se consemnează obligatoriu în fişa pacientului:
• datele de identificare;
• momentul prezentării (dată, oră);
• momentul producerii traumatismului (dată, oră);
• etiologia traumatismului;
• bilanţul traumatic local:
o forma clinică a fracturii de mandibulă;
o prezenţa fracturilor asociate din regiunea oro-maxilo-facială;
o localizarea şi tipul plăgilor de la nivel cervico-facial;
o leziuni ale nervului facial sau ale canalului Stenon;
43
o leziunile dento-parodontale;
• starea generală a pacientului;
• leziuni asociate de la nivelul corpului (toraco-abdominale, membre) în cazul
politraumatizaţilor
[Grad C]
N.B. : În cazul leziunilor asociate fără risc vital care sunt însă prioritare fracturii de mandibulă:
§ se aplică tratamentul de urgenţă provizoriu al fracturii de mandibulă
§ se realizează transferul într-un serviciu de specialitate, cu temporizarea tratamentului definitiv
al leziunii traumatice oro-maxilo-faciale.
[Grad C]
Recomandarea 5.5.
TRATAMENTUL DE URGENŢĂ PROVIZORIU AL FRACTURILOR DE MANDIBULĂ
• într-o primă etapă se realizează toaleta plăgilor, realizarea hemostazei şi sutura; obligatoriu se
va efectua seroprofilaxia antitenatică (ATPA), dacă pacientul nu a fost imunizat în ultimele 6
luni şi ulterior se aplică un dispozitiv de imobilizare de urgenţă:
o bandaj mentocefalic
o blocaj rigid
o capelină cu frondă mentonieră
[Grad C]
• în anumite situaţii clinice tratamentul de urgenţă (provizoriu) poate coincide cu
tratamentul definitiv:
§ fracturi mandibulare incomplete (fisuri)
§ fracturi mandibulare fără deplasare
§ fracturi cu deplasare la care reducerea fragmentelor a fost facilă.
[Grad C]
• administrare de antibiotice cu spectru larg, AINS, antialgice.
[Grad C]
44
II. TRATAMENTUL DEFINITIV
Recomandarea 5.6.
dintre următoarele tipuri de investigaţii radiologice sau imagistice:
a) ortopantomograma
b) radiografia de craniu în incidenţă antero-posterioară;
c) radiografia de mandibulă în incidenţă defilată (laterală);
d) radiografia tangenţială de ram şi unghi mandibular;
e) radiografia în incidenţă Parma;
f) radiografii retroalveolare şi radiografii cu film muşcat (pentru dinţii din focarul de fractură)
g) CT sau CT cu reconstrucţie 3D.
[Grad B]
Tratamentul urmăreşte reducerea şi imobilizarea fracturii în Secţia/Compartimentul de
Chirurgie Oro-Maxilo-Facială.
În principiu, fiecare formă anatomo-clinică de fractură mandibulară beneficiază de un tratament
individualizat. Alegerea metodei de tratament definitiv trebuie făcută după precizarea corectă a formei
anatomo-clinice a fracturii.
Metode de tratament definitiv în fracturile de mandibulă sunt următoarele:
Recomandarea 5.7.
A) METODE ORTOPEDICE
Imobilizarea intermaxilară utilizează atele fixate cu ligaturi de sârmă interdentare.
Recomandarea 5.8.
Indicaţii:
• pacienţi care prezintă unităţi dentare suficiente pentru aplicarea aparatului de imobilizare
intermaxilară, în următoarele forme anatomo-clinice:
o fracturi mediane, paramediane, laterale incomplete/fără deplasare/ cu deplasare, dar cu
reducere facilă
o fracturi ale unghiului mandibular sau ale ramului vertical în plină masă musculară (în
general fără deplasare);
o fracturi condiliene: se aplică imobilizarea intermaxilară elastică pentru 2 săptămâni,
după care se începe mecanoterapia
o fracturi duble de mandibulă, la care reducerea normală a fragmentelor osoase s-a făcut
cu uşurinţă, făcând posibilă contenţia corectă prin imobilizarea intermaxilară.
• pacienţi la care este contraindicată sau care refuză intervenţia chirurgicală
45
[Grad C]
Recomandarea 5.9.
Pregătirea cavităţii orale în vederea aplicării aparatului de imobilizare:
o igienizare
o atitudinea faţă de dinţii din focarul de fractură va fi descrisă ulterior.
[Grad C]
Recomandarea 5.10.
Tipul şi durata imobilizării intermaxilare:
• imobilizarea rigidă:
o se recomandă în fracturi incomplete, fracturi subcondiliene fără deplasare, fracturi cu
deplasare, dar la care reducerea s-a făcut cu uşurinţă
o se menţine 4-6 săptămâni la adulţi sau 6-8 săptămâni la vârstnici.
• imobilizare elastică:
o se aplică pentru 24-48 de ore în cazurile în care reducerea manuală este dificilă; ulterior
se aplică imobilizarea rigidă
o se menţine 2 săptămâni în cazul fracturilor condiliene; ulterior se începe mecanoterapia.
[Grad C]
Recomandarea 5.11.
Atitudinea faţă de dinţii din focarul de fractură
a. Dinţii din focarul de fractură se extrag în momentul imobilizării dacă:
• sunt luxaţi în urma traumatismului (mobilitate excesivă);
• împiedică reducerea fragmentelor în poziţie corectă;
• prezintă fracturi corono-radiculare.
b. Dinţii din focarul de fractură se extrag la un interval de 15-30 de zile, după imobilizarea
intermaxilară dacă:
• dinţii din focarul de fractură au rol în contenţia fracturii, dar prezintă distrucţii corono-
radiculare, focare cronice periapicale, fracturi interradiculare la dinţii pluriradiculari,
etc.;
• dinţii incluşi de la nivelul focarului de fractură (M3 în fracturile de unghi mandibular)
care nu au rămas acoperiţi în grosimea osului;
După extracţia acestor dinţi se reaplică imobilizarea intermaxilară rigidă pentru încă 1-2
săptămâni.
46
c. Dinţii din focarul de fractură se conservă dacă:
• dinţii din focar sunt integri sau cu fracturi coronare care şi-au păstrat vitalitatea şi pot
fi restauraţi prin tratamente odontale/protetice;
• dinţii incluşi de la nivelul focarului de fractură (M3 în fracturile de unghi mandibular)
care au rămas acoperiţi în grosimea osului şi nu împiedică reducerea şi contenţia
fracturii.
d. Se indică extirparea pulpară la dinţii din focarele de fractură, dacă:
• dinţii din focar nu răspund la testele de vitalitate
• dinţii prezintă semne de inflamaţie pulpară după traumatism.
Tratamentul endodontic se realizează de către medicul dentist, de obicei după îndepărtarea
aparatului de imobilizare.
e. Se indică rezecţia apicală cu obturaţie de canal dacă:
§ dinţii din focar prezintă fracturi la nivelul 1/3 apicale radiculare, de regulă la
monoradiculari.
Rezecţia apicală se poate efectua:
o după îndepărtarea aparatului de imobilizare
o intraoperator, dacă se practică osteosinteza.
[Grad C]
47
Recomandarea 5.12.
COMPLICAŢIILE SECUNDARE ŞI TARDIVE
ALE TRATAMENTULUI ORTOPEDIC
COMPLICAŢIILE SECUNDARE
• tratamentul complicaţiilor supurative se realizează conform recomandărilor din
capitolul ”Infecţii oro-maxilo-faciale”
• tratamentul bronhopneumoniei de aspiraţie sau a abceselor pulmonare se realizează în servicii
specializate de pneumologie
[Grad C]
COMPLICAŢIILE TARDIVE
§ leziuni dento-parodontale
§ consolidarea întârziată
§ pseudartroza
§ constricţia mandibulei
§ consolidarea vicioasă, cu sau fără asimetrie facială
§ anchiloza temporo-mandibulară
§ tulburări de creştere ale mandibulei, la copii
§ tulburări funcţionale (masticaţie, fonaţie, deglutitţie etc.)
§ malocluzii
§ tulburări de sensibilitate (hipoestezii/anestezii) sau de motilitate
§ tulburări psihice
§ incontinenţă bucală
§ epifora
§ pierderi de substanţă osoasă şi/sau de părţi moi
[Grad C]
48
B) METODE CHIRURGICALE
Recomandarea 5.13.
Indicaţii:
• fracturi retrodentare, cu ascensiunea fragmentului distal;
• fracturi cu angrenare strânsă a capetelor osoase;
• fracturi cu interpoziţii de părţi moi/corpi străini între capetele fracturate;
• fracturi vechi, vicios consolidate, consolidări întârziate, pseudartroze;
• unele forme de fracturi la pacienţii edentaţi total;
• edentaţii parţiale întinse, care nu prezintă dinţi suficienţi pentru ancorajul aparatelor
ortopedice;
• fracturi multiple sau cominutive;
• fracturi ale mandibulei asociate cu fracturi ale maxilarului;
• fracturi multiple mandibulare cu implicarea apofizei condiliene;
• pacienţi cu tulburări neuromotorii (epilepsie etc.)
• la cererea pacientului, după ce acesta a fost informat asupra avantajelor dar şi a
riscurilor perioperatorii, în comparaţie cu metodele ortopedice.
[Grad C]
Recomandarea 5.14.
Particularităţi ale osteosintezei
§ abordul pentru descoperirea chirurgicală a focarului de fractură poate fi oral sau cutanat, în
funcţie de localizarea şi traiectul liniilor de fractură, dar şi de dotarea tehnico-materială a
Secţiei/Compartimentului de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială şi, nu în ultimul rând, de
experienţa medicului curant
§ în cazul fracturilor multiple/cominutive este indicată folosirea plăcuţelor de reconstrucţie
§ se poate aplica postoperator pentru 10-15 zile imobilizarea intermaxilară rigidă sau elastică.
[Grad C]
49
Recomandarea 5.15.
FRACTURILE MANDIBULEI LA COPII
• tratamentul se realizează de regulă sub anestezie generală
• imobilizarea se poate realiza astfel:
o la copiii cu dentiţie temporară: şine/gutieră din acrilat,
confecţionate pe model redus şi fixate prin cimentare
o la copiii cu dentiţie mixtă se poate încerca aplicarea unei metode de imobilizare
intermaxilară rigidă / elastică folosind ca ancoraj dinţii permanenţi
o la copiii purtători de aparate ortodontice fixe: dispozitivele se pot folosi ca
suport în realizarea unei imobilizări intermaxilare rigide / elastice.
[Grad C]
Recomandarea 5.16.
FRACTURILE MANDIBULEI LA EDENTAŢI
a.) fracturile cu deplasare mică sau deplasare reductibilă - imobilizare:
• vechi purtători de proteză: se folosesc lucrările protetice asociate cu capelină şi
frondă mentonieră;
• la pacienţii neprotezaţi: se confecţionează plăci protetice superioare şi inferioare cu valuri de
ocluzie angrenate în poziţie corectă, asociate cu capelină şi frondă mentonieră.
[Grad C]
b.) fracturile cu deplasări mai importante ale fragmentelor / reducerea nu se menţine, prin
simpla lor angrenare
• vechi purtători de proteză: lucrările protetice fixate prin ligaturi de sârmă trecute
circumferenţial în jurul mandibulei (cerclaj circummandibular).
• dacă pacientul nu are proteze: gutieră acrilică inferioară, fără val de ocluzie,
solidarizată la corpul mandibulei prin ligaturi circumferenţiale
[Grad C]
c.) fracturile cu deplasări importante, greu reductibile:

• osteosinteză cu fir de sârmă sau cu miniplăcuţe şi şuruburi de osteosinteză.
[Grad C]
50
Recomandarea 5.17.
FRACTURILE CONDILIENE
În funcţie de localizarea focarului de fractură, se descriu trei forme anatomo-clinice ale
fracturilor de condil mandibular: intracapsulare, subcondiliene înalte şi subcondiliene joase (ultimele
două forme sunt extracapsulare).
a.) Fracturile intracapsulare
• se recomandă imobilizare prin metode ortopedice timp de 10-15 zile, urmată de
mecanoterapie asociată cu fizioterapie la nivelul articulaţiei afectate.
• în fractura intracapsulară a condilului la copii (prin căderile pe menton), dacă nu
există alte fracturi asociate la nivelul mandibulei, se recomandă instituirea imediată a
mecanoterapiei
[Grad C]
b.) Fracturile subcondiliene joase sau înalte

• tratamentul definitiv se poate realiza:
1.) printr-o metodă ortopedică – cel mai frecvent.
2.) prin osteosinteza condilului mandibular - indicaţii:
o condilul nu mai este situat în cavitatea glenoidă
o deplasări importante (ramul scurtat)
[Grad C]
51
Recomandarea 5.18.
ACCIDENTE ALE TRATAMENTULUI CHIRURGICAL
• hemoragia
• leziuni nervoase (n.alveolar inferior, n.mentonier, ramul inferior al n. facial - în cazul
abordului cervical)
• lezarea dinţilor adiacenţi focarului de fractură
[Grad C]
Recomandarea 5.19.
COMPLICAŢIILE TRATAMENTULUI CHIRURGICAL
• durere, edem, trismus persistente
• hemoragie; echimoze, hematoame
• hipoestezie/anestezie permanantă pe traiectele nervilor metonier sau
alveolar inferior
• pareză tranzitorie/paralizie a ramului inferior al nervului facial
• lipsa de consolidare / pseudoartroză
• supuraţie în focarul de fractură
• osteită / osteomielita de mandibulă
• necroza avasculară a fragmentului fracturat (fractura de condil)
• dehiscenţa plăgii
• cicatricile hipertrofice, cheloide
• pierderi de substanţă osoasă şi/sau de părţi moi
• fracturarea plăcuţei de osteosinteză, mobilizarea sau exteriorizarea şuruburilor şi /sau
plăcuţelor de osteosinteză
• tulburări funcţionale ale ADM
• tulburări estetice dento-faciale
• malocluzii
• fistule salivare
• sindrom algo-disfuncţional al ATM
• constricţie /anchiloză temporomandibulară
[Grad C]
52
6. TRATAMENTUL FRACTURILOR
ETAJULUI MIJLOCIU AL FEŢEI
Protocolul de conduită terapeutică la pacienţii cu fracturi de maxilar se va aplica în funcţie de

gravitatea şi natura leziunilor, putându-se defini astfel următoarele etape de tratament:
I . Tratament de urgenţă;
II. Tratament definitiv;
III. Tratamentul complicaţiilor tardive.
I. TRATAMENTUL DE URGENŢĂ:
Recomandarea 6.1.
Examen clinic cu stabilirea imediată a stării generale a pacientului: 3 posibilităţi:
1. Pacient în stare gravă (iminenţă de stop cardio-respirator)
2. Prezenţa de leziuni asociate care pot pune viaţa în pericol
3. Pacient conştient, fără leziuni asociate cu risc vital
[Grad C]
Recomandarea 6.2.
1. PACIENT ÎN STARE GRAVĂ
La aceşti pacienţi se va institui de urgenţă protocolul de resuscitare cardio-respiratorie „ABC”:
„A”:
Eliberarea căilor aeriene superioare:
• identificarea şi îndepărtarea factorilor obstructivi la nivelul oro-faringelui manual sau prin
aspiraţie
• bloc maxilar deplasat mult spre posterior = îngustarea pasajului aerian
o imobilizarea provizorie a maxilarului redus în poziţie anterioară cu:
- bandaj mento-cefalic
- dispozitiv „în zăbală”
- capelină cu frondă mentonieră.
• pierderea inserţiei anterioare a limbii şi căderea acesteia către posterior în cazurile în care se
asociază fracturi cu dislocare a arcului mentonier
o se realizează protracţia limbii
[Grad A]
53
Menţinerea permeabilităţii căilor aeriene superioare prin:
• poziţionarea pacientului în decubit lateral, cu gura deschisă (poziţie de siguranţă)
• aplicarea pipei Guedel sau a sondei flexibile nazo-faringiene;
• imobilizarea provizorie a maxilarului redus în poziţie anterioară;
• traheotomia – indicaţii:
o retropoziţie mare a maxilarului, cu edem marcat al faringelui şi glotei
o glosoptoză
o hemoragie nazo-faringiană incontrolabilă, cu inundarea căilor aeriene superioare;
o dispnee de cauză periferică sau centrală.
[Grad A]
„B”:
Se practică la pacienţii care nu şi-au reluat respiraţia spontană, deşi s-au permeabilizat căile
aeriene.
Metode de respiraţie artificială:
• respiraţie gură la gură / gură la nas
• dacă există posibilitatea asistării de către un medic ATI:
o ventilaţie cu balon Ruben
o ventilaţie asistată.
[Grad A]
„C”:
Menţinerea şi controlul funcţiei circulatorii, prin:
• controlul ritmului cardiac şi al tensiunii arteriale;
• hemostază prin:
o tamponament nazal anterior / posterior
o ligatura vaselor răspunzătoare de hemoragie la nivelul posibilelor plăgi cervico-faciale
o reducerea şi imobilizarea provizorie a maxilarului fracturat prin mijloace provizorii.
[Grad A]
54
Recomandarea 6.3.
2. PREZENŢA DE LEZIUNI ASOCIATE CU RISC VITAL
• suspiciune de fractură de bază de craniu sau edem/hemoragie intracraniană:
• suspiciune de fractură de coloană cervicală:
§ nu se va mobiliza capul pacientului (dacă este posibil se aplică un "guler cervical")
• alterarea stării de conştienţă:
§ transfer de urgenţă într-un serviciu de Neurochirurgie.
[Grad C]
Recomandarea 6.4.
3. PACIENT CONŞTIENT, FĂRĂ LEZIUNI ASOCIATE CU RISC VITAL
Se consemnează obligatoriu în fişa pacientului:
• datele de identificare;
• momentul prezentării (dată, oră);
• momentul producerii traumatismului (dată, oră);
• etiologia traumatismului;
• bilanţul traumatic local:
o forma clinică a fracturii de maxilar;
o prezenţa fracturilor asociate din regiunea oro-maxilo-facială;
o localizarea şi tipul plăgilor de la nivel cervico-facial;
o leziuni ale nervului facial sau ale canalului Stenon;
o leziunile dento-parodontale;
• starea generală a pacientului;
• leziuni asociate de la nivelul corpului (toraco-abdominale, membre) în cazul
politraumatizaţilor
[Grad C]
N.B. : În cazul leziunilor asociate fără risc vital care sunt însă prioritare fracturii de mandibulă:
§ se aplică tratamentul de urgenţă provizoriu al fracturii maxilare
§ se realizează transferul într-un serviciu de specialitate, cu temporizarea tratamentului definitiv
al leziunii traumatice oro-maxilo-faciale.
[Grad C]
55
Recomandarea 6.5.
TRATAMENTUL DE URGENŢĂ PROVIZORIU AL FRACTURILOR DE MAXILAR
• într-o primă etapă se realizează toaleta plăgilor, realizarea hemostazei şi sutura
o obligatoriu se va efectua seroprofilaxia antitenatică (ATPA) , dacă pacientul nu a fost
imunizat în ultimele 6 luni
• reducerea manuală a fracturii blocului maxilar, reperul fix fiind considerat mandibula
• ulterior se aplică un dispozitiv de imobilizare de urgenţă:
o bandaj mento-cefalic
o dispozitiv "în zăbală"
o capelină cu frondă mentonieră.
[Grad C]
II. TRATAMENTUL DEFINITIV:

Recomandarea 6.6.
dintre următoarele tipuri de investigaţii radiologice sau imagistice:
- radiografii în cel puţin o incidenţă (faţă, profil, semiaxială)
- CT sau CT 3D cu reconstrucţie tridimensională.
[Grad C]
Tratamentul se desfăşoară în Secţia/Compartimentul de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială.
Metodele de tratament definitiv sunt următoarele:
Recomandarea 6.7.
A. Metode ortopedice:
Aceste metode au indicaţie de elecţie în fracturile de maxilar cu componentă ocluzală şi
utilizează în principal dispozitivele intermaxilare folosite pentru imobilizarea fracturilor de mandibulă.
Tratamentul ortopedic se poate realiza sub anestezie locală sau/şi sedare.
[Grad C]
Recomandarea 6.8.
Fracturi parţiale de maxilar
• tratamentul se realizează prin metodele descrise în cadrul subcapitolului "Tratamentul
leziunilor traumatice ale procesului alveolar".
[Grad C]
56
Recomandarea 6.9.
Fracturi orizontale de maxilar
• fracturile orizontale (tip Le Fort I, II sau III) fără deplasare:
o se va aplica un blocaj intermaxilar rigid sau un aparat de imobilizare intermaxilară
rigidă
o ulterior, complexul mandibulo-maxilar rezultat va fi menţinut în poziţie anatomică cu
ajutorul unei capeline cu frondă mentonieră
[Grad C]
• fracturile orizontale (tip Le Fort I, II sau III) cu deplasare:

o reducerea fracturii se realizează printr-una dintre următoarele metode:
§ tracţiune manuală directă;
§ tracţiune prin intermediul unor sârme de Ø 0,2-0,4 mm, fixate pe dinţii
laterali (canini, premolari), de-o parte şi de alta a arcadei superioare;
§ procedeul Dufourmentel;
§ cu ajutorul pensei Rowe-Killey.
o imobilizarea definitivă se va face la fel ca în fracturile orizontale fără deplasare
§ în cazul pacienţilor care nu prezintă suficiente unităţi dentare care să permită
obţinerea unor raporturi ocluzale stabile, este necesară confecţionarea şi
aplicarea unei plăci palatinale sau/şi a unei şine linguale, ambele cu valuri de
ocluzie.
[Grad C]
Recomandarea 6.10.
Fracturi verticale de maxilar
• tratamentul definitiv se realizează prin metode ortopedice/chirurgicale.
[Grad C]
Recomandarea 6.11.
Fracturi mixte de maxilar
• îmbină metodele descrise pentru fracturile orizontale şi verticale de maxilar.
[Grad C]
57
Recomandarea 6.12.
Fracturi cominutive de maxilar
• de cele mai multe ori este necesară o asociere între tratamentul chirurgical şi cel
ortopedic.
[Grad C]
Recomandarea 6.13.
Toate dispozitivele de imobilizare ortopedică folosite pentru fracturile de maxilar vor fi
menţinute în medie 20-30 de zile.
[Grad C]
58
Recomandarea 6.14.
COMPLICAŢIILE SECUNDARE ŞI TARDIVE
ALE TRATAMENTULUI ORTOPEDIC
COMPLICAŢIILE SECUNDARE
• tratamentul complicaţiilor supurative se realizează conform recomandărilor din
capitolul ”Infecţii oro-maxilo-faciale”
• tratamentul bronhopneumoniei de aspiraţie sau a abceselor pulmonare se realizează în servicii
specializate de pneumologie
[Grad C]
COMPLICAŢIILE TARDIVE
§ leziuni dento-parodontale
§ consolidarea întârziată
§ pseudartroza
§ constricţia mandibulei
§ consolidarea vicioasă, cu sau fără asimetrie facială
§ anchiloza temporo-mandibulară
§ tulburări funcţionale (masticaţie, fonaţie, deglutitţie etc.)
§ malocluzii
§ tulburări de sensibilitate (hipoestezii/anestezii) sau de motilitate
§ incontinenţă bucală
§ epifora
§ pierderi de substanţă osoasă şi/sau de părţi moi cu persistenţa comunicărilor oro-sinuzale sau
oro-nazale
[Grad C]
59
B. Metode chirurgicale:
Recomandarea 6.15.
Indicaţii:
• fracturi combinate multiple
• fracturi cominutive
• la edentaţi total.
[Grad C]
Recomandarea 6.16.
Metode:
a. Metode panfocale: suspendările scheletice de tip Adams
b. Metode intrafocale: osteosinteza
§ se poate realiza cu: - plăcuţe şi şuruburi de osteosinteză
- fir de sârmă
§ abord mixt - oral şi tegumentar (facial)
§ înainte de a se realiza ostesointeza este indicat blocajul rigid intermaxilar
cu raporturi ocluzale corecte.
Recomandarea 6.17.
ACCIDENTE ALE TRATAMENTULUI CHIRURGICAL
• hemoragia
• leziuni nervoase (n.infraorbitar, ramurile superior sau mijlociu ale n. facial)
• lezarea dinţilor adiacenţi focarului de fractură
[Grad C]
Recomandarea 6.18.
COMPLICAŢIILE TRATAMENTULUI CHIRURGICAL
• durerea, edemul, trismusul persistent
• hemoragie; echimoze, hematoame
• hipoestezie/anestezie permanantă pe traiectele nervilor infraorbitari
• pareză tranzitorie/paralizie a ramului superior sau mijlociu al nervului facial
• lipsa de consolidare
• pierderi de substanţă osoasă şi/sau de părţi moi
• supuraţie în focarul de fractură
60
• osteită / osteomielita de maxilar
• necroza avasculară a fragmentului fracturat (tuberozitate maxilară)
• cicatricile hipertrofice, cheloide
• fracturarea plăcuţei de osteosinteză, mobilizarea şi sau exteriorizarea şuruburilor şi/sau a
plăcuţelor de osteosinteză
• tulburări funcţionale ale ADM
• malocluzii
[Grad C]
61
FRACTURILE MAXILARULUI LA PACIENŢII EDENTAŢI TOTAL:
Recomandarea 6.19.
a) Metode ortopedice:
• la pacienţii purtători de proteze:
o reducerea manuală a fracturii şi aplicarea protezei,
o contenţia intercranio-maxilară cu capelină şi frondă mentonieră.
• la edentaţii neprotezaţi:
o confecţionarea de şine linguale şi plăci palatinale cu valuri de ocluzie
o contenţia intercranio-maxilară cu capelină şi frondă mentonieră.
[Grad C]
Recomandarea 6.20.
b )Metode chirurgicale:
• dacă starea generală a pacientului permite intervenţia chirurgicală, se recomandă osteosinteza
cu plăcuţe miniaturizate şi şuruburi.
[Grad C]
62
Recomandarea 6.21.
III. TRATAMENTUL COMPLICAŢIILOR TARDIVE:
Consolidările vicioase se datorează fie imposibilităţii iniţierii în timp util a tratamentului

specific oro-maxilo-facial la pacienţii cu leziuni asociate sau la pacienţii care se prezintă tardiv la
medicul specialist chirurg oro-maxilo-facial, fie instituirii unui tratament specific inadecvat
Tulburările fizionomice se referă în general la deformarea reliefurilor osoase faciale prin
consolidarea în poziţie vicioasă a fragmentelor osoase fracturate, fapt care poate duce la:
§ retrudarea etajului mijlociu al feţei;
§ aplatizarea şi lărgirea diametrului transversal al feţei;
§ asimetrii faciale produse prin laterodeviaţii ale etajului mijlociu al feţei;
§ exoftalmie, enoftalmie sau asimetrii ale globilor oculari;
§ telecantusul
§ deviaţii de sept nazal etc.
Tulburările funcţionale consecutive consolidărilor vicioase ale fracturilor de maxilar:
• tulburări ocluzale cu afectarea funcţiei masticatorii;
• tulburări ale fonaţiei;
• tulburări respiratorii datorate obstrucţiei căilor aeriene superioare prin retropoziţia
vicioasă a blocului maxilar;
• diplopia rezultată prin consolidări vicioase ale pereţilor orbitali sau/şi prin afectarea
musculaturii perioculare;
• limitarea deschiderii gurii prin consolidarea în poziţie retrudată a maxilarului şi
blocarea apofizei coronoide, chiar cu posibila apariţie în timp a unei anchiloze
extraarticulare coronoido-zigomatice;
• permanentizarea unor comunicări oro-nazale sau oro-sinuzale în fracturile cu pierderi
de substanţă osoasă.
Aceste tulburări fizionomice şi funcţionale pot fi însoţite uneori de tulburări de sensibilitate,
cum ar fi hipo-, hiper- sau anestezia în teritoriul n. infraorbital, şi chiar de tulburări senzoriale, cum ar
fi hipo- sau anosmia, mai ales în deviaţiile importante ale septului nazal.
Intervenţiile chirurgicale vizează înlăturarea tulburărilor fizionomice şi funcţionale, constând
în metode de chirurgie reconstructivă sau de chirurgie ortognată (osteotomii dirijate, grefe osoase de
adiţie, alogrefe etc.).
63
TRATAMENTUL FRACTURILOR COMPLEXULUI ZIGOMATICO-
MAXILAR
Recomandarea 6.22.
Pentru stabilirea indicaţiei chirurgicale, evaluarea paraclinică trebuie să includă cel puţin una dintre
următoarele tipuri de investigaţii radiologice sau imagistice:
a) incidenţa semiaxială Hirtz
b) CT sau CT 3 D cu reconstrucţie tridimensională.
Recomandarea 6.23.
1. FRACTURILE FĂRĂ DEPLASARE
• nu necesită tratament chirurgical
[Grad C]
Recomandarea 6.24.
2. FRACTURILE CU DEPLASARE
Necesită tratament chirurgical în maximum 5-6 zile de la producerea traumatismului. După 10-15
zile, reducerea fracturii devine dificilă prin organizarea calusului interfragmentar.
Recomandarea 6.25.
• Metode instrumentale:
1. reducere prin abord cutanat pe cale temporală (procedeul Gillies – Dan Theodorescu)
o dacă osul zigomatic îşi menţine poziţia corectă, elevatorul este îndepărtat
o dacă osul zigomatic are tendinţa la reânfundare (mai ales în fracturile mai vechi), se
recomandă menţinerea în poziţie a elevatorului pentru 8-10 zile, fixat cu bandaj
cefalic
2. reducere pe cale sinuzală, cu ajutorul unei meşe iodoformate sau a unui balon
hemostatic; se indică mai ales în fracturile cominutive.
[Grad C]
Recomandarea 6.26.
• Osteosinteză cu plăcuţe şi şuruburi
o indicaţii: - fracturi vechi
- fracturi cominutive
o abord mixt, oral şi cutanat.
64
[Grad C]
Recomandarea 6.27.
Complicaţii:
• consolidări vicioase
• tulburări fizionomice
• tulburări funcţionale
• parestezii-anestezii în teritoriul n. infraorbital.
• diplopie, enoftalmie.
[Grad C]
65
TRATAMENTUL FRACTURILOR DE PODEA DE ORBITĂ
Recomandarea 6.28.
• metoda instrumentală
§ calea de abord: tegumentară/rino-sinuzală
§ reducerea planşeul orbitei prăbuşite în sinus se realizează cu un decolator
sau elevator introdus în sinusul maxilar
§ imobilizarea planşeului orbitei în poziţie corectă se poate face cu meşă
iodoformată sau balonaş hemostatic menţinute intrasinuzal 10-12 zile
[Grad C]
Recomandarea 6.29.
• în cazul fracturilor de planşeu orbitar cu hernierea în sinus a ţesutului celulo-
adipos orbitar: repoziţionarea în orbită a părţilor herniate în sinus, urmată de
refacerea orbitei cu autogrefă osoasă sau alogrefă.
[Grad C]
TRATAMENTUL FRACTURILOR PIRAMIDEI NAZALE
Recomandarea 6.30.
• explorarea şi sutura plăgilor piramidei nazale; reducerea şi coaptarea fragmentelor osteo-
cartilaginoase fracturate, cu imobilizarea prin tamponamentul foselor nazale şi contrapresiune
externă prin intermediul unui conformator prefabricat sau confecţionat extemporaneu
o tamponamentul foselor nazale se suprimă treptat după 7 zile
o conformatorul extern este recomandat a se menţine 7-10 zile.
[Grad B]
• dacă tratamentul nu s-a efectuat în primele 15 zile, se temporizează tratamentul, corectarea
plastică a deficienţelor realizându-se după 4-6 luni.
[Grad C]
66
7. TRATAMENTUL TRAUMATISMELOR
DENTO-ALVEOLARE
Clasificarea traumatismelor dento-alveolare după OMS, modificată de Andreasen:

A. leziuni dentare;
B. traumatisme ale ţesuturilor dento-parodontale;
C. traumatisme ale procesului alveolar;
D. leziuni ale mucoasei fixe şi mobile.
A. LEZIUNILE DENTARE
Fractura radiculară
Recomandarea 7.1.
Dinţi temporari
• dacă există mobilitate clinică: extracţia segmentului coronar
[Grad B]
• segmentul radicular nu va fi extras (risc de lezare a foliculului dintelui permanent), cu
excepţia situaţiilor clinice care exclud acest risc (foliculul dintelui permanent este situat la
distanţă).
[Grad B]
Recomandarea 7.2.
Dinţi permanenţi
Alegerea soluţiei terapeutice variază în funcţie de localizarea liniei de fractură şi de deplasarea
fragmentelor dentare:
a. Fractura radiculară în 1/3 apicală
Dacă dintele îşi pierde vitalitatea, este necesar tratamentul endodontic, fie ca unică soluţie
terapeutică, fie asociat cu rezecţia apicală şi imobilizarea dintelui.
[Grad B]
b. Fractura radiculară în 1/3 cervicală
Se pot adopta două atitudini:
• extracţia fragmentului coronar şi reconstituire coronoradiculară după expunerea
zonei de fractură pe cale chirurgicală (gingivo-osteoplastie);
67
• extracţia atât a fragmentului coronar, cât şi a fragmentului radicular.
[Grad B]
c. Fractura radiculară în 1/3 medie
Dacă deplasarea fragmentelor este importantă şi nu se poate obţine reducerea, se practică
extracţia celor 2 fragmente dentare (coronar şi radicular).
[Grad B]
d. Fractura radiculară verticală
Are ca indicaţie extracţia dintelui respectiv.
[Grad B]
68
B. TRATAMENTUL LEZIUNILOR ŢESUTURILOR
PARODONTALE
Luxaţia cu intruzie
Se pot adopta următoarele atitudini terapeutice:
Recomandarea 7.3.
Dinţi permanenţi
• favorizarea erupţiei dentare, dacă dintele este imatur;
• repoziţionarea imediată, chirurgicală, a dintelui în poziţie corectă, cu
imobilizarea sa la dinţii vecini;
• tratament ortodontic pentru repoziţionarea dintelui intruzat (fie matur, fie
imatur)
[Grad B]
Recomandarea 7.4.
Dinţi temporari
• dacă dintele temporar împiedică erupţia dintelui permanent: extracţie;
• dacă dintele intruzat este deplasat vestibular şi pare să nu intereseze dintele
permanent: favorizarea reerupţiei spontane;
• dacă în timpul reerupţiei se produce infecţia gingivo-mucoasei: dintele va fi
extras şi se recomandă antibioterapie.
[Grad B]
Luxaţia cu extruzie
Recomandarea 7.5.
Dinţi permanenţi
• dintele va fi repoziţionat manual în alveolă, în relaţie ocluzală corectă, cât mai repede
posibil
• ulterior se realizează imobilizarea dintelui cu sârmă de 0,25 mm
• sunt necesare evaluări periodice ale vitalităţii dintelui în servicii de medicină dentară.
[Grad B]
Recomandarea 7.6.
Dinţi temporari
• extracţie.
69
[Grad B]
Luxaţia laterală
Recomandarea 7.7.
• reducere manuală în poziţie corectă
• imobilizare rigidă la dinţii vecini, pentru 2-8 săptămâni
• examinarea periodică a vitalităţii dintelui în servicii de medicină dentară.
• sutura plăgilor gingivale asociate
[Grad B]
Avulsia dentară
Recomandarea 7.8.
• se poate încerca replantarea, urmată de imobilizarea dintelui pentru 7-10 zile
o dacă este prezentă şi o fractură asociată a procesului alveolar, imobilizarea se va
menţine pentru 3-4 săptămâni.
• sutura plăgilor gingivo-mucoasei
• dintele traumatizat va fi scos din ocluzie pentru 2-3 săptămâni
• se recomandă o dietă semilichidă pentru 2-3 săptămâni.
• chiar dacă la îndepărtarea imobilizării (7-10 zile) va mai persista un grad de
mobilitate dentară, aceasta nu se va prelungi, deoarece imobilizarea
stimulează resorbţia radiculară.
În cazul dinţilor temporari avulsionaţi nu se indică replantarea.
[Grad B]
70
C. TRATAMENTUL PLĂGILOR
MUCOASEI FIXE ŞI MOBILE ORALE
Recomandarea 7.9.
Tratamentul acestor plăgi a fost descris în contextul atitudinii terapeutice faţă de plăgile orale
asociate focarelor de fractură (maxilar, mandibulă).
D. TRATAMENTUL LEZIUNILOR TRAUMATICE ALE

PROCESULUI ALVEOLAR
Zdrobirea procesului alveolar
Recomandarea 7.10.
• reducerea manuală a fracturii şi tratamentul luxaţiei/luxaţiilor dentare asociate, după explorarea
plăgii
• control periodic al vitalităţii dintelui/dinţilor implicaţi, în servicii de medicină dentară
[Grad B]
Fractura peretelui alveolei dentare

Recomandarea 7.11.
• reducerea fracturii sub presiune manuală
• după reducerea fracturii se scoate dintele din ocluzie şi se imobilizează rigid dinţii
interesaţi
• ulterior se vor sutura plăgile asociate
• imobilizarea dentară se va menţine aproximativ o lună.
În cazul fracturilor de proces alveolar în dentiţia temporară, se poate renunţa la imobilizare
(este suficientă o dietă semilichidă pentru 2 săptămâni şi examinarea periodică a vitalităţii dentare).
[Grad B]
Fractura procesului alveolar

Recomandarea 7.12.
• reducerea fragmentului în poziţie corectă prin presiune manuală
• imobilizarea pentru 4 săptămâni, cu fixare rigidă sau şină linguală
• dacă fragmentul osos prezintă o deplasare foarte accentuată sau dacă apexurile dentare
împiedică reducerea, poate fi necesară osteosinteza.
[Grad B]
71
În toate cazurile se va efectua profilaxia antitetanică dacă se apreciază că plăgile sunt
contaminate, în condiţiile în care pacientul nu a fost imunizat în ultimele 6 luni.
Recomandarea 7.13.
METODE DE IMOBILIZARE ÎN TRAUMATISMELE DENTO-ALVEOLARE
În prezent, sunt folosite mai multe dispozitive de imobilizare, care pot asigura fie fixarea
rigidă, fie fixarea semirigidă, fiecare dintre acestea prezentând o serie de avantaje şi dezavantaje.
Dintre aceste dispozitive cele mai utilizate sunt:
1. Gutiere acrilice
2. Şinele linguale
3. Imobilizarea cu sârmă "în 8" (ligatura hipocratică)
4. Gutieră din răşini compozite cu gravare acidă
5. Imobilizarea semirigidă/elastică.
[Grad C]
Recomandarea 7.14.
COMPLICAŢII TERAPEUTICE POSIBILE
• hemoragia, echimoze, hematom
• durere, edem, tumefacţii persistente
• mortificări pulpare dentare
• tulburări de dezvoltare ale dinţilor permanenţi
• ischemia/necroza părţilor moi
• leziuni ale structurilor nervoase
• persistenţa/accentuarea mobilităţii dentare posttraumatice
• tulburări funcţionale
• modificări ocluzale
• disfuncţie temporo-mandibulară
[Grad C]
72
8. TRATAMENUL INFECŢIILOR ORO-MAXILO-FACIALE
Recomandarea 8.1.
PRINCIPII GENERALE DE TRATAMENT ÎN INFECŢIILE ORO-MAXILO-FACIALE:
1. infecţiile oro-maxilo-faciale sunt urgenţe medico-chirurgicale, iar tratamentul trebuie să fie
precoce şi complex (chirurgical, antibioterapic, reechilibrare hidroelectrolitică)
2. incizia se practica în zone declive pentru a permite drenajul gravitaţional, chiar dacă acestea
interferă zonele estetice faciale sau cervicale
3. incizia nu se practică în zonele centrale ale tumefacţiei, slab vascularizate
4. alegerea locului de incizie trebuie să ţină cont de spaţiile anatomice afectate, de o eventuală
evoluţie în spaţii fasciale vecine, de structurile vitale prezente la acel nivel, de tipul de drenaj,
de posibilele sechele postoperatorii.
5. incizia trebuie să faciliteze pătrunderea în spaţiile fasciale afectate, dar şi în spaţiile fasciale
vecine ce ar putea fi afectate de extensia supuraţiei.
6. inciziile cutanate sunt largi pentru a facilita accesul operatorului şi drenajul colecţiei purulente,
cu evacuarea ţesuturilor necrozate.
7. disecţia practicată pentru drenaj este boantă.
8. drenajul supuraţiei se practică preferabil cu tuburi fixate la tegument sau
mucoasă; drenajul trebuie să permită evacuarea colecţiei purulente dar şi
spălăturile antiseptice. Tuburile de dren se menţin 24- 72 de ore, până când
secreţia purulentă diminuează semnificativ
9. spălăturile antiseptice efectuate sunt unidirecţionale
10. tratamentul factorului cauzal (de regulă patologie dento-parodontală):
a) drenaj endodontic, dacă dintele cauzal poate fi conservat
b) extracţie dacă dintele este compromis (după examen clinic şi radiologic).
73
CLASIFICAREA INFECŢIILOR ORO-MAXILO-FACIALE
A. INFECŢII NESPECIFICE
1. Infecţii periosoase
- spaţiul vestibular
- spaţiul palatinal
- spaţiul corpului mandibular
2. Infecţiile spaţiilor fasciale
a) primare maxilare
- bucal
- canin
- infratemporal
b) primare mandibulare
- bucal
- submandibular
- submentonier
- sublingual
c) secundare
- maseterin
- pterigomandibular
- temporal superficial şi profund
- laterofarigian
- prevertebral
- parotidian
d) localizări particulare
- abcesul limbii
- abcesul orbitei
3. Supuraţii difuze
- flegmonul planşeului bucal
- flegmonul difuz hemifacial
4. Fasciite necrozante
5. Limfadenite
- acute
- cronice
74
6. Infecţii osoase
- osteoperiostită
- osteită
- osteomielită
a. supurată acută
b. supurată cronică
c. nesupurată
- osteonecroză
B. INFECŢII SPECIFICE
1. Actinomicoză
2. Sifilis
3. TBC
75
Recomandarea 8.2.
TIPUL DE ANESTEZIE ÎN INFECŢIILE ORO-MAXILO-FACIALE
ANESTEZIA LOCO-REGIONALĂ
Se recomandă practicarea acesteia în următoarele situaţii :
• abcese localizate ale părţilor moi;
• abcese periosoase fără implicarea spaţiilor fasciale secundare;
• în cazul pacienţilor care refuza anestezia generală;
• în cazul supuraţiilor la pacienţi cu stare generală alterată, când anestezia generală este
contraindicată, tratamentul chirurgical fiind o urgenţă.
• când nu există posibilitatea efectuării anesteziei generale în Secţa/Compartimentul de
Chirurgie Oro-Maxilo-Facială
[Grad C]
ANESTEZIA GENERALĂ
Se recomandă practicarea acesteia în următoarele situaţii:
• în cazul inciziilor cutanate;
• în abcesele de spaţii fasciale;
• în supuraţii cu evoluţie extensivă şi rapidă, când este necesară explorarea spaţiilor
fasciale învecinate;
• copii;
• pacienţi necooperanţi.
[Grad C]
76
Recomandarea 8.3.
CONDIŢII DE TRATAMENT ÎN SECŢIA/COMPARTIMENTUL DE CHIRURGIE OMF A
PACIENŢILOR CU INFECŢII ORO-MAXILO-FACIALE
Următoarele categorii de pacienţi vor fi trataţi în condiţii de spitalizare în

Secţia/Compartimentul de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială:
• pacienţi cu afecţiuni generale asociate;
• pacienţi cu status imun compromis ( diabet, afecţiuni renale, alcoolism,
tumori maligne, tratamente imunosupresoare);
• stare toxicoseptică evaluată clinic;
• evoluţie rapidă a supuraţiei;
• extensie în spaţii fasciale de vecinătate;
• pacienţi care necesită anestezie generală;
• risc crescut de hemoragie postoperatorie;
• necesitatea de urmărire postoperatorie continuă, la pacienţi cu supuraţii severe asociate
sau nu cu afecţiuni sistemice.
[Grad C]
77
Recomandarea 8.4.
ANTIBIOTERAPIA PACIENŢILOR CU INFECŢII ORO-MAXILO-FACIALE
Se administrează antibiotice la următoarele categorii de pacienţi:

• pacienţii cu patologie generală asociată;
• pacienţii cu supuraţii cu evoluţie şi extensie rapidă;
• pacienţii cu supuraţii ale spaţiilor fasciale;
• pacienţii cu supuraţii perimandibulare cu evoluţie îndelungată;
• pacienţii cu stare generală alterată, cu febră peste 380C sau tulburări de respiraţie.
[Grad C]
Antibioterapia de primă intenţie

Constă în administrarea de antibiotice uzuale, de preferinţă în asociere, eficiente pe flora
aerobă şi anaerobă.
Antibioterapia ţintită
Se recomandă administrarea conform antibiogramei ori de câte ori este posibil, în funcţie de
baza tehnico-materială, în următoarele situaţii:
• tratamentul iniţial antibiotic ineficient;
• extensia supuraţiei sub tratamentul antibiotic de primă intenţie;
• supuraţii severe în spaţiile fasciale;
• alergii la antibioticele uzuale;
• pacienţi cu afecţiuni generale sistemice;
• supuraţii perimandibulare (risc de osteomielită);
• evoluţie indelungată, sau cu tratamente antibiotice repetate în antecedente.
[Grad C]
78
FORMELE ANATOMO-CLINICE ALE INFECŢIILOR ORO-MAXILO-FACIALE
Recomandarea 8.5.
CELULITA
Tratamentul se poate desfăşura în condiţii de ambulator sau în Secţie / Compartiment de
Chirurgie Oro-Maxilo-Facială:
• tratament medicamentos (antibiotice, antialgice, AINS etc.)
• atitudinea faţă de dintele cauzal: radicală sau conservatoare
[Grad B]
Recomandarea 8.6.
ABCESUL VESTIBULAR
• incizie şi drenaj pe cale orală
[Grad B]
Recomandarea 8.7.
ABCESUL PALATINAL
• atitudinea faţă de dintele cauzal: radicală sau conservatoare.
[Grad B]
Recomandarea 8.8.
ABCESUL SPAŢIULUI FASCIAL AL CORPULUI MANDIBUAR
(ABCESUL PERMANDIBULAR EXTERN, PERIBAZILAR)
Tratamentul se instituie în condiţii de spitalizare în Secţie / Compartiment de Chirurgie Oro-
Maxilo-Facială:
• incizia şi drenaj pe cale cutanată
79
[Grad B]
Recomandarea 8.9.
ABCESUL SPAŢIULUI GENIAN
Tratamentul se poate desfăşura în ambulator sau în Secţie / Compartiment de Chirurgie Oro-
Maxilo-Facială:
• incizia şi drenajul se pot practica oral sau cutanat în funcţie de localizarea supuraţiei
[Grad B]
Recomandarea 8.10.
ABCESUL SPAŢIULUI PARAMANDIBULAR
(ABCESUL BUCCINATO-MAXILAR, ABCESUL MIGRATOR AL OBRAZULUI)
Maxilo-Facială:
• incizia şi drenajul se pot practica oral sau cutanat
[Grad B]
Recomandarea 8.11.
ABCESUL SPAŢIULUI CANIN
[Grad B]
Recomandarea 8.12.
ABCESUL SPAŢIULUI INFRATEMPORAL
Maxilo-Facială
80
• incizia şi drenajul se pot practica oral şi/sau cutanat
[Grad B]
Recomandarea 8.13.
ABCESUL SPAŢIULUI SUBMANDIBULAR
Tratamentul se instituie în condiţii de ambulator sau în Secţie / Compartiment de Chirurgie
Oro-Maxilo-Facială:
• incizia şi drenajul se practică pe cale cutanată (abordul oral este indicat numai în cazul
evoluţiei supuraţiei în "recesus-ul submandibular")
[Grad B]
Recomandarea 8.14.
ABCESUL SPAŢIULUI SUBLINGUAL
Maxilo-Facială:
[Grad B]
Recomandarea 8.15.
ABCESUL SPAŢIULUI SUBMENTONIER
Maxilo-Facială:
• incizie şi drenaj pe cale cutanată
[Grad B]
81
Recomandarea 8.16.
ABCESUL SPAŢIULUI MASETERIN
Maxilo-Facială:
• tratamentul dintelui cauzal: radicală sau conservatoare
[Grad B]
Recomandarea 8.17.
ABCESUL SPAŢIULUI PTERIGOMANDIBULAR
Tratamentul se instiuie în condiţii de spitalizare în Secţie / Compartimentde Chirurgie Oro-
Maxilo-Facială:
• atitudinea faţă de dinte cauzal: radicală sau conservatore
[Grad B]
Recomandarea 8.18.
ABCESUL SPAŢIULUI TEMPORAL SUPERFICIAL/PROFUND
Maxilo-Facială:
• incizia şi drenajul se practică pe cale cutanată
• tratament medicamentos: (antibiotice, antialgice, AINS etc.)
[Grad B]
Recomandarea 8.19.
ABCESUL SPAŢIULUI LATEROFARINGIAN
Tratamentul se instituie în condiţii de spitalizare în Secţie / Compartiment
de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială:
[Grad B]
82
Recomandarea 8.20.
ABCESUL SPAŢIULUI RETROFARINGIAN
• atitudinea faţă de dintele cauzal: radical
[Grad B]
Recomandarea 8.21.
ABCESUL SPAŢIULUI PAROTIDIAN
• incizia şi drenaj prin abord cutanat
• atitudinea faţă de factorul cauzal
[Grad B]
Recomandarea 8.22.
ABCESUL DE LIMBĂ (PORŢIUNEA PRESULCALĂ)
• incizia şi drenajul se practică oral
[Grad B]
Recomandarea 8.23.
ABCESUL ORBITEI
Tratamentul se instituie în condiţii de spitalizare în Secţie /Compartiment de Chirurgie Oro-
Maxilo-Facială:
• incizia şi drenajul prin abord cutanat
• atitudinea faţă de factorii cauzali
[Grad B]
83
Recomandarea 8.24.
FLEGMONUL DE PLANŞEU BUCAL
Maxilo-Facială:
• incizie numai prin abord cutanat şi drenajul multiplu al spaţiilor fasciale primare
• explorarea , dacă este cazul, a spaţiilor fasciale secundare
• ori de câte ori este posibil, în funcţie de baza tehnico-materială, se poate recolta secreţie pentru
antibiogramă
• drenajul cu tuburi de dren al lojilor implicate, menţinut în medie 72 de ore
• reechilibrarea hidro-electrolitică
• antibioterapia, tonicardiace, vitaminoterapie şi imunoterapie
• atitudinea faţă de factorii cauzali
[Grad B]
Recomandarea 8.25.
FLEGMONUL DIFUZ HEMIFACIAL
• incizii cutanate şi orale, drenajul multiplu al spaţiilor fasciale
• ori de câte ori este posibil, în funcţie de baza tehnico-materială, se poate recolta secreţie pentru
antibiogramă
• drenajul cu tuburi de dren al lojilor implicate, menţinut în medie 72 de ore
• reechilibrarea hidro-electrolitică
• antibioterapia, tonicardiace, vitaminoterapie şi imunoterapie
[Grad B]
Recomandarea 8.26.
FASCIITA NECROZANTĂ
Tratamentul se instituie în condiţii de spitalizare în Secţie /Compartiment de Chirurgie Oro-
Maxilo-Facială:
• incizia şi drenajul prin abord cutanat
• incizii largi, cu abordul spaţiilor fasciale afectate, şi eventual explorarea spaţiilor fasciale ce ar
putea fi interesate
84
• necrectomie (îndepărtarea ţesuturilor necrotice fasciale, ţesut subcutanat, tegumentare,
musculare)
• drenajul plăgii
• irigaţii largi cu soluţii antiseptice
• antibioterapie
• consult interdisciplinar în cazul evoluţiei către mediastin, impunând de cele mai multe ori
transferul bolnavului într-un servicu de chirurgie toracică.
• plastia defectului după remiterea completă a fenomenelor supurative
[Grad B]
Recomandarea 8.27.
ADENITA
• tratament medicamentos (antibiotice, antialgice, AINS etc.) în faza congestivă
• tratament chirurgical (incizie şi drenaj), în funcţie de stadiul clinic evolutiv
• atitudinea faţă de factorul cauzal (conservator/radical)
[Grad B]
Recomandarea 8.28.
OSTEOPERIOSTITA
• atitudinea faţă de dintele cauzal: extracţia
• tratament medicamentos (antibioterapie, imunoterapie etc.)
[Grad B]
Recomandarea 8.29.
OSTEITA
Tratamentul se instituie în condiţii de ambulator sau în Secţie/Compartiment de Chirurgie Oro-
Maxilo-Facială:
• atitudinea faţă de dintele cauzal: extracţia
• chiuretaj osos
85
• tratament medicamentos (antibioterapie, imunoterapie etc.)
[Grad B]
Recomandarea 8.30.
OSTEOMIELITA ACUTĂ SUPURATĂ
Maxilo-Facială:
• tratament antibiotic
• incizia abceselor periosoase, lărgirea traiectelor fistuloase
• spălături abundente cu soluţii antiseptice
• extracţia dinţilor cauzali
[Grad B]
Recomandarea 8.31.
OSTEOMIELITA CRONICĂ
Tratamentul se instituie în condiţii de spitalizare în Secţie/ Compartiment de Chirurgie Oro-
Maxilo-Facială, în funcţie de evoluţia clinică:
• corticotomie
• sechestrectomie
• rezecţie osoasă segmentară şi refacerea continuităţii osoase cu placă de reconstrucţie
• antibioterapie
[Grad B]
Recomandarea 8.32.
NECROZA OSOASĂ POSTIRADIERE
Maxilo-Facială:
• drenajul colecţiilor supurate şi irigaţii cu soluţii antiseptice
• sechestrectomie – pentru sechestrele osoase delimitate
• rezecţie osoasă segmentară şi refacerea continuităţii osoase cu placă de reconstrucţie
• antibioterapie
[Grad B]
86
Recomandarea 8.33.
OSTEONECROZA MAXILARELOR DUPĂ TRATAMENT CU BIFOSFONAŢI
Maxilo-Facială:
• debridare prin manopere cât mai puţin traumatizante
• sechestrectomie, după confirmarea radiologică a delimitării complete a sechestrului osos
• refacerea continuităţii osoase cu placă de reconstrucţie în cazul fracturii în os patologic
• antibioterapia
[Grad B]
Recomandarea 8.34.
ACTINOMICOZA
Maxilo-Facială:
• incizii largi ale abceselor, lărgirea traiectelor fistuloase şi îndepărtarea ţesutului de granulaţie.
• recoltare secreţie pentru antibiogramă şi fragmente tisulare pentru examen histopatologic şi
bacteriologic.
• în cazul actinomicozei osoase abordarea geodelor osoase se realizează de preferinţă pe cale
orală, iar în caz de recidivă se practică rezecţii osoase marginale sau segmentare.
• meşe iodoformate îmbibate în proteinat de Ag sau povidonă
• atitudinea faţă de dintele cauzal
• antibioterapie
[Grad B]
Recomandarea 8.35.
ACCIDENTE ŞI COMPLICAŢII ALE TRATAMENTULUI CHIRURGICAL:
ACCIDENTE:
• leziuni ale marilor vase
• leziuni ale nervilor periferici (mentonier, infraorbitar)
• leziuni ale ramurilor nervului facial.
[Grad C]
87
COMPLICAŢII
• hemoragie
• obstrucţia căilor aeriene
• tromboflebita de sinus cavernos
• mediastinite
• complicaţii septice multiorganice
• necroze tegumentare
• tulburări de sensibilitate pe traiectul n.alveolar inferior şi infraorbitar
• tulburări de motilitate pe traiectul ramurilor n.facial.
[Grad C]
88
9. TRATAMENTUL CHIRURGICAL PREPROTETIC
TRATAMENTUL CHIRURGICAL PREPROTETIC AL PĂRŢILOR MOI
EXCIZIA ŞI/SAU ALUNGIREA PLASTICĂ A FRENURILOR ŞI BRIDELOR

CICATRICIALE VESTIBULARE SAU PARALINGUALE
Se poate realiza prin:
a. Frenoplastie
Recomandarea 9.1.
Indicaţii:
• frenuri labiale, laterale sau linguale, scurte şi subţiri, fără hipertofia mucoasei,
inserate pe creasta alveolară.
[Grad B]
b. Frenectomia cu frenoplastie
Recomandarea 9.2.
Indicaţii:
• frenuri hipertrofiate
• bride cicatriciale
[Grad B]
c. Frenoplastia cu vestibuloplastie
Recomandarea 9.3.
Indicaţii:
• frenuri labiale cu inserţie largă la nivelul mucoasei crestei alveolare
• bride laterale localizate la nivelul fundurilor de sac vestibular maxilar
[Grad B]
89
PLASTIA ŞANŢURILOR PERIOSOASE
Vestibuloplastia la mandibulă
Recomandarea 9.4.
Indicaţii:
• înălţimea mandibulei este de 10-15 mm
• fundul de sac este îngust, prin inserarea înaltă a musculaturii.
[Grad B]
Recomandarea 9.5.
Complicaţii:
o modificarea postoperatorie a adîncimii şanţului vestibular din cauza bridelor
cicatriciale
o accelerarea atrofiei osoase la nivelul crestei alveolare
o hipoestezia/anestezia pe teritoriul nervului mentonier
[Grad C]
Plastia şanţului pelvilingual

Recomandarea 9.6.
Indicaţii:
• os alveloar cu contur corespunzător protezării
• înălţime de cel puţin de 15 mm.
[Grad B]
Recomandarea 9.7.
Complicaţii:
• hematomul disecant de limbă şi planşeu
[Grad C]
Vestibuloplastia la maxilar
Recomandarea 9.8.
Indicaţii:
• atrofie severă şi şanţ vestibular neutru, din cauza inserţiilor musculare înalte pe procesul
alveolar
[Grad B]
90
EXCIZIA ŞI MODELAREA PLASTICĂ A HIPERTROFIILOR ŞI HIPERPLAZIILOR
Hiperplazia inflamatorie (hiperplazia de proteză, epulis fissuratum)

Recomandarea 9.9.
• atitudinea terapeutică este descrisă în ghidul „Tumorile benigne ale părţilor moi orale
[Grad B]
Fibromatoza tuberozitară
Recomandarea 9.10.
• este obligatoriu examenul radiologic pentru a confirma natura conjunctivă a
formaţiunii, şi a infirma evoluţia în părţile osoase, precum şi pentru a exclude prezenţa unui
dinte inclus sau a unei formaţiuni tumorale
• aprecierea îndepărtării suficiente a ţesuturilor este dificilă
[Grad B]
Hiperplazia inflamatorie papilară palatinală

Recomandarea 9.11.
• este recomandabil examenul histopatologic al piesei operatorii, pentru a exclude
existenţa unor modificări de tip neoplazic
[Grad B]
Hiperplazia gingivală
Recomandarea 9.12
• gingivectomie cu gingivoplastie
[Grad B]
Creasta balantă
Recomandarea 9.13
• înainte de îndepărtarea ţesutului balant, trebuie evaluat suportul osos, pentru a
putea stabili gradul de resorbţie osoasă.
• frecvent corectarea acestei leziuni poate provoca reducerea înaltimii şanţului
vestibular; în aceste cazuri, este nevoie de vestibuloplastie ulterioară.
[Grad B]
91
TRATAMENTUL CHIRURGICAL PREPROTETIC
AL SUBSTRATULUI OSOS
A. REMODELAREA PROCESULUI ALVEOLAR
Extracţia alveoloplastică
Recomandarea 9.14.
Alveoloplastia reprezintă o intervenţie chirurgicală prin care se realizează extracţia dentară,
presupunând regularizarea osoasă şi sutura postextracţională.
Alveoloplastia crestelor alveolare edentate

Recomandarea 9.15.
Indicaţii:
• creastă alveolară edentată neregulată (cu exostoze)
• creastă alveolară ascuţită (în „lamă de cuţit”)
[Grad B]
Recomandarea 9.16.
Complicaţii:
o reducerea marcată a înălţimii şi/sau lăţimii crestei alveolare
[Grad C]
Rezecţia modelantă a crestei oblice interne (milohioidiene) ascuţite

Recomandarea 9.17.
Presupune dezinserţia m. milohioidian. Repoziţionarea fibrelor musculare este greu de
controlat, astfel că se recomanda asocierea acestei metode cu adâncirea şanţului paralingual
[Grad C]
Recomandarea 9.18.
o hemoragia, hematomul
o lezarea părţilor moi ale planşeului
o lezarea n.lingual.
[Grad C]
92
Rezecţia modelantă a apofizelor genii hipertrofice
Recomandarea 9.19.
Tratamentul este numai chirurgical
[Grad C]
Recomandarea 9.20.
o hemoragie, hematomul de planşeu
o lezarea părţilor moi
[Grad C]
Rezecţia modelantă a spinei nazale anterioare

Recomandarea 9.21.
Se indică în cazurile de resorbţie marcată a crestei alveolare în regiunea frontală superioară.
[Grad C]
Tuberoplastia
Recomandarea 9.22.
Este frecvent asociată cu excizia şi modelarea plastică a fibromatozelor tuberozitare
[Grad B]
Recomandarea 9.23.
o hemoragie
o fracturara apofizei pterigoide
o recidiva.
Plastia modelantă a torusurilor (palatinal / mandibular)

Recomandarea 9.24.
Torusul palatin şi mai rar cel mandibular necesită excizie, atunci când prin mărimea sau
neregularitatea sa împiedică stabilitatea protezei
[Grad B]
93
Recomandarea 9.25.
• hemoragie, hematom de planşeu bucal
• dehiscenţe
• recidiva
[Grad C]
94
B. MĂRIREA OFERTEI OSOASE
Recomandarea 9.26.
Mărirea ofertei osoase se poate realiza prin următoarele metode:
• Osteoplastia de adiţie: poziţionarea grefei pe suprafaţa zonei receptoare în vederea
corectării înălţimii/lăţimii crestei alveolare
• Osteoplastia de augmentare: inserarea grefei la nivelul unui defect osos sau cavitate
osoasă
• Osteoplastia de interpoziţie: poziţionarea grefei între două fragmente osoase separate
(prin osteotomie sau bone splitting)
Recomandarea 9.27.
Se pot utiliza următoarele categorii de materiale de adiţie:
Autogrefă = grefă recoltată de la acelaşi individ
Alogrefă = grefă recoltată de la un individ din aceeaşi specie (din bănci de ţesuturi)
Heterogrefă = grefă recoltată de la alte specii (xenogrefă)
Material aloplastic = material non-organic sintetic care se implantează în ţesuturile vii
În general, grefele de os autolog se indică în reconstrucţia defectului de mărime
medie (cum sunt cele după sinus lifting), iar pentru defecte mici, materialul non-autolog).
AUTOGREFELE
Grefa de os autogen se poate obţine din următoarele zone:
Cavitatea orală:
• tuberozitatea maxilară;
• simfiza mentonieră;
• trigon retromolar/ram ascendent mandibular.
De la distanţă:
• calvaria;
• tibia;
• creasta iliacă.
95
RECONSTRUCŢIA DEFECTELOR DE MAXILAR
Blocurile osoase (grefe de apoziţie)
Recomandarea 9.28.
Indicaţii:
• atrofiile orizontale dar şi în cele combinate verticale şi orizontale
• creste alveolare ascuţite
[Grad C]
Recomandarea 9.29.
Complicaţii:
• dehiscenţă
• resorbţia grefei
• infecţie.
[Grad C]
Bloc osos de interpoziţie (metoda „în sandwich”)

Recomandarea 9.30.
Indicaţii:
• atrofia maxilară severă
[Grad C]
Recomandarea 9.31.
Complicaţii:
• fractura osului maxilar
• dehiscenţă
• resorbţia grefei
• infecţie
• recidiva.
[Grad C]
Osteoplastia procesului alveolar cu grefă de os fragmentat

Recomandarea 9.32.
Indicaţii:
• toate tipurile de atrofii
96
• reconstrucţia defectelor după extirparea unor chisturi de dimensiuni mari sau a unor tumori
benigne
[Grad C]
Recomandarea 9.33.
Complicaţii:
§ dehiscenţa plăgii, cu descoperirea plasei
§ supuraţia şi necroza.
[Grad C]
Recomandarea 9.34.
REGENERAREA OSOASĂ DIRIJATĂ
Constă în aplicarea unei bariere pentru a împiedica interacţiunea cu alte structuri ale substanţei
de adiţie sau ale cheagului sanguin, cu rol în regenerarea osoasă.
Astfel, se pot folosi:
• membrane plasate în defect în contact intim / fixate cu micropini
§ membranele neresorbabile
§ mebranele resorbabile
• plasele de titan
[Grad C]
ELEVAREA MUCOASEI SINUZALE (SINUS LIFTING)

Recomandarea 9.35.
§ ortopantomograma
§ SAF
§ CT
[Grad C]
Intervenţia de sinus lifting se poate realiza simultan sau poate precede inserarea implanturilor:
97
Recomandarea 9.36.
Contraindicaţii locale:
o sinuzita maxilară acută sau cronică,
o rinita alergică,
o radioterapia în regiunea oro-maxilo- facială
[Grad C]
Recomandarea 9.37.
Complicaţii:
• perforarea membranei sinuzale:
o perforaţiile care depăşesc 5 mm necesită acoperirea cu membrane resorbabile
• sinuzita maxilară
• comunicare persistentă oro-sinuzală
• pierderea grefei şi a implanturilor
[Grad C]
RECONSTRUCŢIA REBORDULUI ALVEOLAR MANDIBULAR
Recomandarea 9.38.
Procedeele chirurgicale sunt similare cu cele utilizate la maxilar.
TRANSPOZIŢIA NERVULUI ALVEOLAR INFERIOR
Recomandarea 9.39.
Indicaţii:
• zonele mandibulare atrofiate, atunci când este imposibilă osteoplastia procesului
alveolar
• repoziţionarea se poate realiza prin două proceduri:
o abord anterior şi transpoziţia nervului alveolar inferior
o abord lateral şi fenestraţia osoasă, cu deplasarea laterală a nervului alveolar inferior
[Grad C]
Recomandarea 9.40.
Accidente:
• hemoragia
98
• lezarea nervului mentonier, alveolar inferior sau incisiv
[Grad C]
Recomandarea 9.41.
Complicaţii:
§ tulburări neurosenzoriale tranzitorii sau permanente pe teritoriul nervilor respectivi
[Grad C]
99
10. TRATAMENTUL AFECŢIUNILOR ODONTOGENE ALE
SINUSULUI MAXILAR
Diagnosticul pozitiv al sinuzitei maxilare de cauză dentară se bazează pe semnele clinice

coroborate cu rezultatele evaluării dento-parodontale şi ale examenelor complementare.
Recomandarea 10.1.
dintre următoarele metode:
• radiografiile standard pentru sinusurile anterioare ale feţei (SAF)
• radiografiile dentare (retroalveolare, ortopantomogramă)
• examenul CT sau RMN
• endoscopia sinuzală
[Grad C]
100
I. SINUZITA MAXILARĂ ACUTĂ DE CAUZĂ DENTARĂ
Tratamentul presupune:
1. asigurarea drenajului sinuzal corespunzător
2. combatera infecţiei şi inflamaţiei sinuzale
3. îndepărtarea factorului cauzal
Recomandarea 10.2.
1. Asigurarea drenajului sinuzal:
• decongestive nazale pentru 7-10 zile
• puncţie sinuzală
[Grad B]
Recomandarea 10.3.
2. Tratamentul medicamentos:
• antibioterapia
o se începe empiric, cu antibiotice cu spectru larg
o se continuă cu antibioticul conform rezultatului antibiogramei
o durata: 7-14 zile
• AINS
[Grad B]
Recomandarea 10.4.
3. Îndepărtarea factorului cauzal:
• îndepărtarea focarelor infecţioase de la nivelul dinţilor cu raport sinuzal, prin
tratament:
o radical (extracţia dentară, odontectomia molarului de minte/caninului
inclus, chistectomie)
o conservator (tratament endodontic, rezecţie apicală).
[Grad B]
101
II. SINUZITA MAXILARĂ CRONICĂ DE CAUZĂ DENTARĂ
Tratamentul presupune:
1. îndepărtarea factorului cauzal
2. tratamentul medicamentos
3. tratamentul chirurgical
Recomandarea 10.5.
1. Îndepărtarea factorului cauzal:
• îndepărtarea focarelor infecţioase de la nivelul dinţilor cu raport sinuzal, prin
tratament:
o radical (extracţia dentară, odontectomia molarului de minte/caninului
inclus, chistectomie)
o conservator ((tratament endodontic, rezecţie apicală).
[Grad B]
Recomandarea 10.6.
2. Tratamentul medicamentos:
• substanţele administrate sunt aceleaşi ca şi în cazul sinuzitei maxilare acute.
[Grad B]
Recomandarea 10.7.
3. Tratamentul chirurgical: cura radicală a sinusului maxilar
[Grad B]
Recomandarea 10.8.
Accidente intraoperatorii ale curei radical de sinus:
• hemoragie din arteriolele intraosoase
• lezarea pachetului vasculo-nervos infraorbital
• lezarea a. sfenopalatine
[Grad C]
Recomandarea 10.9.
Complicaţii postoperatorii ale curei radicale de sinus:
• hemoragie, hematom genian
• durere, tumefacţie, edem, echimoze persistente
102
• simptomatologie sinuzală cu jenă dureroasă meteo-dependentă şi senzaţie de
presiune la nivelul sinusului maxilar operat, pe termen mediu sau lung
• rinoree sero-mucoasă persistentă
• tulburări de sensibilitate la nivelul dinţilor superiori sau/şi a regiunii genio-infraorbitale de
partea operată
• recidive
• epifora
• complicaţii septice de spaţiu infratemporal
• obstrucţie nazală
• comunicare oro-sinuzală persistentă
• tulburări de gust sau miros/anosmie
• modificări de fonaţie
[Grad C]
103
COMUNICAREA ORO-SINUZALĂ
A. COMUNICAREA ORO-SINUZALĂ IMEDIATĂ

(DESCHIDEREA ACCIDENTALĂ A SINUSULUI MAXILAR)
Recomandarea 10.10.
1. COMUNICAREA ORO-SINUZALĂ REZULTATĂ PRIN EXTRACŢIA COMPLETĂ A
DINTELUI
• plastia imediată a comunicării oro-sinuzale

• indiferent de tipul de plastie al comunicării, postoperator se va institui tratamentul antibiotic,
antiinflamator şi decongestiv şi se vor respecta recomandările legate de evitarea variaţiilor de
presiune intrasinuzală.
[Grad B]
Recomandarea 10.11.
2. COMUNICAREA ORO-SINUZALĂ REZULTATĂ ÎN URMA ÎMPINGERII RĂDĂCINII
DENTARE SUB MUCOASA SINUZALĂ
• reevaluare radiologică urmată de finalizarea extracţiei pe cale alveolară lărgită
(Wassmundt)
• tratament medicamentos şi respectarea recomandărilor legate de evitarea
variaţiilor de presiune intrasinuzală.
[Grad B]
Recomandarea 10.12.
3. COMUNICAREA ORO-SINUZALĂ REZULTATĂ ÎN URMA ÎMPINGERII RĂDĂCINII
DENTARE ÎN PLINĂ CAVITATE SINUZALĂ, CU PERFORAREA MUCOASEI SINUZALE
• extracţia dentară prin abord sinuzal
o dacă se constată prezenţa concomitentă a unei mucoase sinuzale modificate, cu aspect
inflamator cronic, se realizează şi cura radicală a sinusului maxilar (în aceeaşi şedinţă
sau într-o etapă chirurgicală ulterioară).
[Grad B]
104
B. FISTULA ORO-SINUZALĂ (COMUNICAREA ORO-SINUZALĂ VECHE)
Recomandarea 10.13.
• cura radicală a sinusului maxilar şi plastia comunicării oro-sinuzale, în aceeaşi şedinţă
• dacă plastia comunicării oro-sinuzale medii /mari nu s-a realizat în primele
7-10 zile postextracţional:
o plastia comunicării se poate temporiza 3-4 luni, aplicându-se, dacă este posibil, o placă
palatinală acrilică de protecţie, dacă nu intervin complicaţii sinuzale acute
o intervenţia chirurgicală va presupune obligatoriu cura radicală a sinusului maxilar
însoţită de plastia comunicării.
[Grad B]
105
11. TRATAMENTUL CHISTURILOR
ŞI PĂRŢILOR MOI ORALE ŞI CERVICO-FACIALE
Clasificarea pe baza localizării şi a ţesuturilor din care provin:

Chisturi ale părţilor moi orale
• Chistul dermoid
• Chistul teratoid
• Chistul gastrointestinal heterotopic
• Chistul limfoepitelial oral
Chisturi cervicale
• Chistul branhial
• Chistul canalului tireoglos şi guşa linguală
Chisturi salivare (ale părţilor moi orale)
• Mucocelul şi sialochistul
• Ranula
Chisturi ale structurilor epidermului şi anexelor sale
• Chistul sebaceu / chistul epidermoid
• Chistul cu incluzii epidermale
106
Recomandarea 11.1.
CHISTUL DERMOID
• extirpare:
O abord oral sau cutanat, în funcţie de localizare; uneori, pentru formele de mari
dimensiuni, este necesar abordul mixt
O examenul histopatologic al piesei operatorii
[Grad C]
Recomandarea 11.2.
CHISTUL TERATOID
• dacă are dimensiuni importante la naştere şi determină obstrucţia cailor aeriene
superioare: traheotomie de urgenţă neonatală
[Grad E]
• extirpare (dificilă, având in vedere numeroasele aderenţe perilezionale)
o poate recidiva (potenţial marcat de proliferare a unor focarelor reziduale).
[Grad C]
Recomandarea 11.3.
CHISTUL BRANHIAL
• extirpare
o examenul histopatologic al piesei operatorii
[Grad C]
Recomandarea 11.4.
Complicaţii postoperatorii:
• leziuni nervoase (hipoglos, auricular mare, laringeu superior, X, IX, XI, ram inferior al n.facial)
• cicatrici cheloide.
[Grad C]
Recomandarea 11.5.
CHISTUL CANALULUI TIREOGLOS
• extirpare
o abord cervical
107
o deoarece are o membrană subţire, extirparea este dificilă şi există riscul perforării
chistului în timpul intervenţiei
o dacă aderă la mucoasa linguală, este necesară şi extirparea unei porţiuni din mucoasă,
urmată de sutura plăgii rezultate la nivelul bazei limbii.
O piesa de rezecţie va include fragmentul osos hiodian de care poate adera uneori chistul
[Grad C]
Recomandarea 11.6.
Complicaţii intra sau postoperatorii:
§ recidive si fistule prin imposibilitatea extirparii complete
§ complicaţii infecţioase
§ obstrucţia căilor aeriene superioare
§ lezarea n.hipoglos
§ lezarea ramului inferior al n. facial
[Grad C]
Recomandarea 11.7.
FISTULĂ CERVICALĂ MEDIANĂ:
• extirpare
o nu se va face mai devreme de 6 luni, pentru a permite organizarea şi definirea
traiectului fistulos, care să permită o excizie completă
O piesa de rezecţie va include porţiunea tegumentară care circumscrie orificul fistulos,
traiectul fistulos şi fragmentul osos hiodian de care acesta aderă
[Grad C]
Recomandarea 11.8.
GUŞA LINGUALĂ
• în majoritatea cazurilor nu este necesar tratamentul chirurgical
[Grad C]
• dacă induce tulburări respiratorii importante: extirpare parţială / totală
O tratament hormonal de substituţie condus de endocrinolog, în cazul în care este singurul
ţesut tiroidian al pacientului
108
[Grad C]
Recomandarea 11.9.
MUCOCELUL ŞI SIALOCHISTUL
• glande salivare mici: extirpare împreună cu glandele salivare implicate
O are potenţial mare de recidivă
[Grad C]
• glanda parotidă: extirpare prin abord similar parotidectomiei
[Grad C]
• sinus maxilar:
o nu necesită în general tratament
o dacă are dimensiuni mari şi obstruează ostiumul sinusului maxilar, întreţinând
fenomenele de sinuzită cronică: cura radicală a sinusului maxilar.
[Grad C]
Recomandarea 11.10.
RANULA
Prezintă două forme clinice: ranula sublinguală şi ranula „în bisac” (ranula suprahioidiană)
• marsupializare
o se asociază cu o rată mare de recidivă
[Grad E]
• extirparea ranulei, inclusiv a membranei chistice, împreună cu glanda sublinguală
o ranula sublinguală: abord oral, la nivelul planşeului bucal
o ranula „în bisac”:
§ abord cutanat
§ uneori abord chirurgical mixt, oral şi cutanat.
§ ranula suprahioidiană cu evoluţie strict sub m. milohioidian:
- abord cervical, submandibular
- extirpare se face de cele mai multe ori, împreună cu glanda
submandibulară de care aderă
[Grad C]
109
Recomandarea 11.1.
Complicaţii intra şi postoperatorii:
• hemoragie postoperatorie imediată sau tardivă

• recidivă prin imposibilitatea extirparii complete
• lezarea nervului lingual
• lezarea ductului Wharton şi stază salivară retrogradă
• lezarea ramului inferior al nervului facial (în cazul abordului cutanat)
[Grad C]
Recomandarea 11.12.
CHISTUL SEBACEU / CHISTUL EPIDERMOID
• extirpare completă
o este necesară şi extirparea porţiunii tegumentare care aderă de chist, printr-o excizie în
„felie de portocală”.
[Grad C]
Recomandarea 11.13.
CHISTUL CU INCLUZII EPIDERMALE
• tratament similar chistului epidermoid/sebaceu.

[Grad C]
110
12. TRATAMENTUL TUMORILOR BENIGNE ALE PĂRŢILOR MOI ORALE
ŞI CERVICO-FACIALE
Clasificarea leziunilor frecvente în teritoriul oro-maxilo-facial:
I. Hiperplazii şi hipertrofii reactive şi inflamatorii

a. „Epulis-like”
• Hiperplazia fibroasă inflamatorie (epulis fissuratum)
• Granulomul piogen:
o gingival (epulis granulomatos)
o localizat la nivelul mucoasei orale (botriomicom)
o granulomul gravidei (tumora de sarcină)
• Fibromul osifiant periferic (epulis fibros)
• Granulomul periferic cu celule gigante (epulis cu celule gigante)
• Granulomul congenital (epulis congenital)
b. Musculare
• Hipertrofia maseterină benignă
• Miozita osifiantă
II. Tumori benigne epiteliale

Tumori benigne ale structurilor epiteliale propriu-zise
• Papilomul
Tumori benigne ale glandelor salivare mici
• Adenomul pleomorf, adenomul canalicular, adenomul cu celule bazale,
mioepiteliomul, oncocitomul, papilomul ductal, sialadenomul papilifer etc.
Leziuni pigmentare ale mucoasei şi tegumentului
• Macula melanică orală
• Nevul melanocitic dobândit şi variantele sale
Tumori ale anexelor pielii
• Tumori ale foliculului pilos, glandelor sudoripare, sebacee
111
III. Tumori benigne mezenchimale
Tumori predominant fibroase
• Fibromul
• Fibromatoza gingivală
Tumori ale ţesutului adipos
• Lipomul
• Lipomatoza cervico-facială (sindromul Madelung)
Tumori ale structurilor nervoase
• Scwhannomul
• Tumora cu celule granulare
• Neurofibromul solitar
• Neurofibromatoza
• Paragangliomul
Tumori ale ţesutului muscular
• Rabdomiomul
• Leiomiomul
IV. Tumori vasculare şi limfatice

• Hemangiomul
• Malformaţii vasculare
• Angiomatoza encefalo-trigeminală (sindromul Sturge-Weber)
• Limfangiomul
• Hemangiopericitomul
V. Coriostoame osoase şi cartilaginoase

• Osteomul părţilor moi
• Condromul părţilor moi
112
I. HIPERPLAZII ŞI HIPERTROFII REACTIVE ŞI INFLAMATORII
(„EPULIS-LIKE”)
Recomandarea 12.1.
HIPERPLAZIA FIBROASĂ INFLAMATORIE
• iniţial atitudinea este similară celei adoptate faţă de orice leziune a mucoasei orale care
ridică suspiciunea de formă de debut a unei tumori maligne (vezi ghidul „Atitudinea faţă de
tumorile maligne oro-maxilo-faciale”): se recomandă pacientului să renunţe la purtarea
protezei timp de 10-14 zile şi se prescrie un colutoriu antiinflamator [Grad C]
• dacă leziunea se remite în totalitate, se readaptează marginal/reface proteza, iar pacientul
va fi dispensarizat [Grad C]
• dacă leziunea nu se remite după perioada de administrare a colutoriului, se practică
extirparea în totalitate a zonei hiperplazice, cu margini excizionale în mucoasa clinic
sănătoasă; se recomandă menţinerea periostului.
§ examenul histopatologic al piesei operatorii
§ după intervenţia chirurgicală se recomandă aplicarea protezei dentare
readaptată marginal/refăcută [Grad C]
Recomandarea 12.2.
GRANULOMUL PIOGEN
o extirpare
o identificarea şi îndepărtarea factorului iritativ local
[Grad C]
Recomandarea 12.3.
Granulomul gravidei (tumora de sarcină):
o risc mare de recidivă pe perioada sarcinii.
o nu se recomandă intervenţia chirurgicală
[Grad C]
Recomandarea 12.4.
FIBROMUL OSIFIANT PERIFERIC (EPULIS FIBROS)
Rata de recidivă este semnificativă, de 15-20%.
113
• extirparea formaţiunii tumorale cu margini de siguranţă, împreună cu ţesuturile parodontale din
care derivă
• poate fi necesară şi extracţia dintelui cauzal
• examenul histopatologic al piesei operatorii
[Grad C]
Recomandarea 12.5.
GRANULOMUL PERIFERIC CU CELULE GIGANTE
(EPULIS CU CELULE GIGANTE)
Rata de recidivă este de aproximativ 10%.
• extirparea formaţiunii tumorale cu margini de siguranţă, împreună cu periostul subiacent,
până la nivelul crestei alveolare edentate
• de cele mai multe ori este necesară şi extracţia dintelui cauzal
[Grad C]
Recomandarea 12.6.
GRANULOMUL CONGENITAL (EPULISUL CONGENITAL)
• extirparea formaţiunii tumorale
[Grad C]
Recomandarea 12.7.
HIPERTROFIA MASETERINĂ BENIGNĂ
• decondiţionarea obiceiului vicios care a produs hipertrofia maseterină (echilibrare
ocluzală, gutiere ocluzale etc.)
• rezecţia modelantă a muşchiului maseter: are caracter de corecţie fizionomică, fiind practicată
doar la solicitarea pacientului
• injectarea de toxină botulinică, doar la solicitarea pacientului.
[Grad C]
Recomandarea 12.8.
MIOZITA OSIFICANTĂ TRAUMATICĂ
• extirparea leziunii şi examenul histopatologic al piesei operatorii
[Grad C]
114
• asocierea mecanoterapiei
[Grad C]
• dacă este prezentă anchiloza temporo-mandibulară:
O artroplastie cu material de interpoziţie
O refacerea chirurgicală a ATM cu proteză de glenă şi condil dacă există posibilităţile
tehnico-materiale de realizare
[Grad C]
II. TUMORI BENIGNE EPITELIALE

Recomandarea 12.9.
PAPILOMUL
• extirparea formaţiunii, împreună cu baza de implantare
[Grad C]
Recomandarea 12.10.
ADENOMUL PLEOMORF AL GLANDELOR SALIVARE MICI
• extirparea formaţiunii tumorale, împreună cu glanda/glandele salivare accesorii şi cu o porţiune
din mucoasa acoperitoare
• au o rată crescută de recidivă
[Grad C]
III. TUMORI BENIGNE MEZENCHIMALE

Recomandarea 12.11.
FIBROMUL
o localizare mucozală: extirparea se realizează împreună cu baza de implantare (sesilă sau
pediculată), printr-o incizie eliptică plasată în ţesut clinic normal
[Grad C]
115
Recomandarea 12.12.
FIBROMATOZA GINGIVALĂ
• gingivectomie extinsă şi examen histopatologic al piesei operatorii
• tratament parodontal asociat efectuat de medicul dentist
• are caracter recidivant, practic refăcându-se la 1-2 ani de la intervenţie.
[Grad C]
Recomandarea 12.13.
LIPOMUL
În teritoriul oro-maxilo-facial apare de cele mai multe ori la nivel cervico-facial, şi mai rar oral.
• se recomandă extirparea formaţiunii tumorale

[Grad C]
Recomandarea 12.14.
SCHWANNOMUL
[Grad C]
Recomandarea 12.15.
TUMORA CU CELULE GRANULARE
Rata de recidivă este relativ crescută.
• extirparea formaţiunii tumorale, împreună cu ţesut adiacent clinic normal
[Grad C]
Recomandarea 12.16.
NEUROFIBROMUL SOLITAR
• extirparea formaţiunii tumorale împreună cu o porţiune de ţesut adiacent
[Grad C]
116
Recomandarea 12.17.
NEUROFIBROMATOZA
• neurofibromatoza periferică (tip I): tratamentul chirurgical nu are intenţie
curativă
o extirparea leziunilor de mari dimensiuni care induc tulburări funcţionale importante
• neurofibromatoza centrală (tip II): tratament specific neurochirurgal.
[Grad C]
Recomandarea 12.18.
PARAGANGLIOMUL GLOMUSULUI CAROTIC
• necesită angiografie preoperator
• extirparea formaţiunii tumorale; examenul histopatologic al piesei operatorii
• dacă tumora înglobează carotida, necesită colaborarea cu chirurgul cardio-vascular
o îndepărtarea tumorii prin rezecţia segmentară a carotidei
o angioplastia cu autogrefă vasculară sau cu materiale aloplastice în colaborare cu
chirurgul vascular.
• chiar după extirparea completă există un risc de recidivă de 5-10%.
[Grad C]
Recomandarea 12.19.
RABDOMIOMUL
• extirparea formaţiunii, împreună cu ţesut muscular adiacent nemodificat clinic.
[Grad C]
Recomandarea 12.20.
LEIOMIOMUL
• extirparea formaţiunii tumorale; examenul histopatologic al piesei operatorii
• recidivele sunt rare, în schimb se descrie apariţia unor noi tumori de tip
leiomiom cu aceeaşi localizare
[Grad C]
117
IV. TUMORI VASCULARE ŞI LIMFATICE
Recomandarea 12.21.
HEMANGIOMUL
• leziuni mici, care nu induc afectări funcţionale: dispensarizare
[Grad C]
• leziuni în etapa proliferativă - se poate practica:
1) tratamentul medicamentos: este preferabil celui chirurgical:
a. terapie cortizonică pe cale generală pe o durată de 60-90 de zile, condus în colaborare cu
medicul internist
[Grad C]
§ efecte adverse specifice corticoterapiei sistemice:
- hematoame
- necroză tegumentară
- atrofia cutanată
- modificări de culoare a tegumentelor.
§ pentru a evita efectele sistemice, se poate practica injectarea intralezională de corticoizi
[Grad D]
§ după scăderea dozei de cortizon, hemangiomul poate să revină la acelaşi aspect clinic
b. scleroterapia
[Grad C]
§ indicaţii:
- hemangioamele mici
- în formele de dimensiuni mari, este necesară asocierea scleroterapiei cu extirparea
chirugicală, dacă aceasta este posibilă
§ injectarea intralezională de agenţi sclerozanţi
[Grad C]
2) radioterapia:
[Grad C]
o indicaţie: hemangioamele persistente la adulţi
o tratamentul se realizează în colaborare cu medicul oncolog
o postterapeutic se reevaluează gradul de involuţie şi ţesutul cicatriceal format, uneori
fiind necesar tratament chirurgical: rezecţie amplă şi reconstrucţia cu lambouri
pediculate / liber vascularizate
[Grad C]
118
3) tratamentul chirurgical
o indicaţii limitate: hemangiome de mici dimensiuni şi cu creştere relativ lentă, dar a
căror localizare induce tulburări funcţionale semnificative
o examen histopatologic al piesei operatorii
[Grad C]
Recomandarea 12.22.
MALFORMAŢIILE VASCULARE
• scleroterapia
[Grad C]
• tratamentul chirurgical (de rezervă): extirpare şi reconstrucţia defectului postexcizional, cu
examen histopatologic al piesei operatorii
o necesită evaluarea leziunii prin angiografie preoperatorie şi practicarea embolizării
temporare sub control angiografic în clinicile de chirurgie vasculară
O se recomandă efectuarea intervenţiei chirurgicale în primele 24-48 de ore de la
embolizarea temporară, dacă este posibil
[Grad E]
Recomandarea 12.23.
SINDROMUL STURGE-WEBER
• laser-terapie
[Grad C]
• tratamentul leziunilor angiomatoase intracraniene sunt de competenţa medicului
neurochirurg
Recomandarea 12.24.
LIMFANGIOMUL
• se recomandă o atitudine expectativă cel puţin până la vârsta de 5 ani
[Grad C]
• scleroterapie
[Grad C]
• tratament chirurgical (de rezervă): extirpare şi examen histopatologic al piesei operatorii
O se poate practica doar după investigare imagistică a extinderii leziunii: ecografie
Dopller şi RMN
119
O recidivele sunt relativ frecvente
[Grad C]
Recomandarea 12.25.
HEMANGIOPERICITOMUL
• extirpare cu margini libere în suprafaţă şi profunzime şi examenul histopatologic al piesei
operatorii
[Grad C]
• prezintă risc de recidivă.
120
13. TRATAMENTUL CHISTURILOR, TUMORILOR
BENIGNE ŞI OSTEOPATIILOR OASELOR MAXILARE
CHISTURILE OASELOR MAXILARE
CLASIFICARE (DUPĂ OMS):

I. Chisturi de dezvoltare
Chisturi odontogene
- keratochistul odontogen
- chistul folicular (dentiger)
- chistul de erupţie (hematomul de erupţie)
- chistul parodontal lateral (chistul odontogen botrioid)
- chistul gingival al adultului
- chistul gingival (alveolar) al nou-născutului
- chistul odontogen calcificat (chistul Gorlin, chistul cu „celule fantomă”)
- chistul odontogen glandular (chistul sialo-odontogen)
Chisturi neodontogene
- chistul nazo-palatin (chistul canalului incisiv)
- chistul median palatinal
- chistul nazo-labial (nazo-alveolar)
- „chistul globulomaxilar”
II. Chisturi inflamatorii

- chistul radicular: chistul periapical, chistul radicular lateral
- chistul rezidual
III. Pseudochisturi
- cavitatea osoasă idiopatică (chistul osos traumatic, simplu, hemoragic)
- chistul osos anevrismal
- defectul osos Stafne
121
Recomandarea 13.1.
- ortopantomogramă
- radiografii retroalveolare
- CT / CT 3D cu reconstrucţie
I. CHISTURILE DE DEZVOLTARE
Recomandarea 13.2.
KERATOCHISTUL ODONTOGEN
• chistectomie: pentru formele de dimensiuni mici
o pentru cazurile care interesează unghiul şi ramul mandibular se poate folosi
abordul cervical
o dinţii adiacenţi pot fi menţinuţi dacă nu au raport lezional sau nu prezintă
mobilitate intraoperatorie
o conservarea pachetului vasculo-nervos alveolar inferior se poate
realiza dacă există plan de clivaj între nerv şi formaţiunea chistică
[Grad B]
• marsupializare:
o se poate practica într-o primă etapă numai pentru keratochisturile odontogene
dentigere, atunci când se urmăreşte posiblitatea erupţiei dintelui inclus la nivelul
procesului chistic.
[Grad C]
• rezecţie osoasă marginală sau segmentară cu sau fără dezarticulare – indicaţii: leziune
de mari dimensiuni, când procesul tumoral efracţionează una sau ambele corticale, cu
exteriorizarea chistului în părţile moi şi în recidivele multiple după chistectomie
[Grad B]
Keratochisturile prezintă un risc crescut de recidivă (peste 50%), în special după

chistectomie sau marsupializare.
Recomandarea 13.3.
CHISTUL FOLICULAR (DENTIGER)
• chistectomie şi odontectomia dintelui (semi)inclus
o dacă se consideră că este necesară şi totodată posibilă erupţia se poate conserva
122
dintele
o pentru chisturile foliculare de mari dimensiuni, extinse spre bazilara mandibulei se
poate practica abordul cervical
[Grad B]
• marsupializare:
o se poate practica într-o primă etapă pentru chisturile foliculare de
mari dimensiuni, urmată de examenul histopatologic al piesei operatorii
o într-o etapă chirurgicală ulterioară, se va practica chistectomia.
[Grad D]
Recomandarea 13.4.
CHISTUL DE ERUPŢIE
• în general nu necesită tratament
[Grad C]
• uneori este necesară marsupializarea chirurgicală
[Grad C]
Recomandarea 13.5.
CHISTUL PARODONTAL LATERAL
• chistectomie
• conservarea dinţilor adiacenţi, dacă nu au mobilitate mai mare de gradul I.
[Grad C]
Recomandarea 13.6.
CHISTUL GINGIVAL AL ADULTULUI
• chistectomie
[Grad C]
Recomandarea 13.7.
CHISTUL GINGIVAL AL NOU-NĂSCUTULUI
• nu necesită tratament chirurgical, având în vedere involuţia spontană în primele trei luni de
viaţă
[Grad C]
123
Recomandarea 13.8.
CHISTUL ODONTOGEN CALFICIFICAT
• formele endoosoase: chistectomie şi examenul histopatologic al piesei operatorii
• formele extraosoase: extirpare şi examenul histopatologic al piesei operatorii
[Grad C]
Recomandarea 13.9.
CHISTUL ODONTOGEN GLANDULAR
• chistectomie cu chiuretaj osos
• având în vedere caracterul agresiv şi recidivant, uneori este necesară rezecţia osoasă
(marginală sau segmentară)
• confirmarea diagnosticului prin examen histopatologic al piesei operatorii
[Grad C]
Recidivele sunt frecvente, în peste 30% dintre cazuri.
Recomandarea 13.10.
CHISTUL NAZO-PALATIN
• chistectomie
[Grad C]
Recomandarea 13.11.
CHISTUL MEDIAN PALATINAL
• chistectomie
[Grad C]
Recomandarea 13.12.
CHISTUL NAZO-LABIAL
• chistectomie
o uneori, pentru radicalitate, este necesară includerea în piesă a unei porţiuni din
fibromucoasa planşeului nazal, dacă chistul aderă de aceasta.
[Grad C]
124
II. CHISTURI INFLAMATORII
Recomandarea 13.13.
CHISTUL PERIAPICAL
• chisturile de dimensiuni mici şi medii:
o dacă dintele cauzal este recuperabil protetic şi dacă mai puţin de 1/3 din
rădăcină este inclusă în formaţiunea chistică: chistectomie cu rezecţia
apicală;
o dacă dintele cauzal este irecuperabil din punct de vedere protetic, sau dacă
mai mult de 1/3 din apex este inclusă în formaţiunea chistică: extracţia
dentară şi chistectomia prin alveola postextracţională sau prin abord
vestibular
[Grad B]
• chisturile de mari dimensiuni:
o de elecţie: chistectomia cu sau fără conservarea dinţilor cu interesare
chistică
[Grad B]
o în cazul chisturilor maxilar, care se extind către sinusul maxilar, există două
posibilităţi:
• se menţine o separaţie osoasă minimă între peretele chistic şi mucoasa
sinuzală: nu este necesară cura radicală a sinusului maxilar
• dacă chistul afectează mucoasa sinuzală se indică chistectomia asociată curei
radicale a sinusului maxilar
[Grad B]
o marsupializarea se poate practica pentru:
§ chisturi radiculare de mari dimensiuni localizate la mandibulă (risc
crescut de fractură în „os patologic”)
§ la pacienţi cu afecţiuni asociate care contraindică o intervenţie de
lungă durată
§ chisturi radiculare localizate la maxilar cu extensie importantă în sinusul maxilar
sau în fosele nazale
[Grad C]
125
Recomandarea 13.14.
CHISTUL RADICULAR LATERAL
• principiile de tratament sunt similare cu cele pentru chistul periapical
• având în vedere evoluţia laterală a chistului cu erodarea limbusului alveolar
interedentar, în cele mai multe cazuri implantarea dintelui cauzal este afectată,
impunând extracţia dentară şi/sau chistectomia cu abord alveolar.
[Grad B]
Recomandarea 13.15.
CHISTUL REZIDUAL
Se poate clasifica în două forme:
• chist rezidual după tratament endodontic: chistectomie cu rezecţie apicală
[Grad B]
• chist rezidual după extracţia dentară: chistectomie
[Grad B]
Recomandarea 13.16.
„CHISTUL GLOBULOMAXILAR”
• tratamentul este în concordanţă cu forma anatomo-patologică a cărei expresie clinică o reprezintă
[Grad C]
III. PSEUDOCHISTURI
Recomandarea 13.17.
CAVITATEA OSOASĂ IDIOPATICĂ
• explorare chirurgicală şi chiuretajul pereţilor osoşi cu examinare histopatologică a ţesuturilor
recoltate
[Grad C]
Recomandarea 13.18.
CHISTUL OSOS ANEVRISMAL
• explorare chirurgicală şi chiuretajul pereţilor osoşi
[Grad C]
126
Recomandarea 13.19.
DEFECTUL OSOS STAFNE
• nu este necesar un tratament specific chirurgical.
[Grad C]
Recomandarea 13.20.
ACCIDENTELE CHISTECTOMIEI:
• hemoragie intraoperatorie (vasele palatine mari, vasele alveolare inferioare etc.)
• lezarea dinţilor vecini
• deschiderea cavităţilor anatomice (sinus maxilar, fose nazale, canal mandibular)
• leziuni nervoase (alveolar inferior, mentonier, incisiv, infraorbitar)
• fractura de mandibulă intraoperator
[Grad C]
Recomandarea 13.21.
COMPLICAŢIILE CHISTECTOMIEI
• dureri, edem, tumefacţie, trismus, echimoze
• hemoragia postoperatorie
• defect osos postoperator de mari dimensiuni cu instabilitatea hemimaxilarului respectiv
• dehiscenţe
• recidive
• fistule persistente orale/cutanate
• complicaţii infecţioase (celulite/abcese de spaţii fasciale)
• osteita / osteomielita
• fractura de mandibulă postoperator
• sinuzită maxilară cronică
• mobilitatea dinţilor restanţi / pierderea dinţilor
• anchiloza/resorbţia radiculară a dinţilor vecini lezaţi
• tulburări de sensibilitate pe traiectul nervilor alveolar inferior, infraorbitar,
mentonier
• pareze tranzitorii, paralizii definitive ram inferior mandibular al nerv facial (în
cazul abordului cervical)
[Grad C]
127
TUMORILE BENIGNE ALE OASELOR MAXILARE
I. TUMORI ODONTOGENE
Pe baza criteriilor patogenice, clasificarea tumorilor benigne odontogene conform OMS este:
1.Tumori ale epiteliului odontogen
• ameloblastomul
• tumora odontogenă scuamoasă
• tumora odontogenă epitelială calcificată
2.Tumori ale epiteliului odontogen cu ectomezenchim odontogen, cu sau fără formare de ţesut
dentar dur (tumori mixte odontogene)
• fibromul ameloblastic
• odontomul compus şi odontomul complex
• fibro-odontomul ameloblastic
• odontoameloblastomul
• tumora odontogenă adenomatoidă
3.Tumori ale ectomezenchimului odontogen, cu sau fără epiteliu odontogen inclus
• fibromul odontogen (central, periferic, cu celule granulare)
• mixomul odontogen
• cementoblastomul
Recomandarea 13.22.
- radiografii retroalveolare
- ortopantomograma
- CT.
[Grad C]
128
1. TUMORI ALE EPITELIULUI ODONTOGEN
Recomandarea 13.23.
AMELOBLASTOMUL
a) Ameloblastomul intraosos solid sau multichistic
• chiuretajul tumorii se poate practica în leziunile de mici dimensiuni
[Grad C]
• rezecţia osoasă cu margini libere osoase de cel puţin 1-1,5 cm faţă de limitele radiologice ale
tumorii
o rezecţie marginală – mai puţin indicată, ţinând cont de localizarea tumorii
la nivelul unghiului sau ramului mandibular;
o rezecţia segmentară se indică în următoarele situaţii:
§ formele recidivate după una sau mai multe intervenţii de chiuretaj
§ localizările de la nivelul unghiului sau ramului mandibulei
§ formele de dimensiuni mai mari, care au efracţionat corticalele osoase.
[Grad B]
Rata de recidivă a ameloblastomului este extrem de ridicată, de până la 50-90% după chiuretaj
şi de aproximativ 20% după rezecţie osoasă marginală. Recidivele pot apărea la intervale mari de
timp, şi după 10 ani postoperator.
b) Ameloblastomul unichistic
Se subclasifică în trei forme:
1. formele in situ: chistectomie şi examen histopatologic al piesei operatorii, urmate de
dispensarizare de durată
[Grad C]
2. formele microinvazive: rezecţia osoasă marginală şi examen histopatologic al piesei
operatorii
[Grad C]
3. formele invazive: aceleaşi principii de tratament ca şi ameloblastomul solid sau
multichistic
[Grad C]
129
c) Ameloblastomul extraosos
• extirparea leziunii, împreună cu ţesut adiacent clinic normal
• examen histopatologic al piesei operatorii
[Grad C]
Recomandarea 13.24.
TUMORA ODONTOGENĂ SCUAMOASĂ
• chiuretajul complet al leziunii
[Grad C]
Recomandarea 13.25.
TUMORA ODONTOGENĂ CALCIFICATĂ
• extirpare cu rezecţie osoasă de vecinătate
[Grad C]
Recidivele apar în aproximativ 15% dintre cazuri.
2. TUMORI MIXTE ODONTOGENE
Recomandarea 13.26.
FIBROMUL AMELOBLASTIC
• atitudine terapeutică similară cu cea pentru ameloblastom
[Grad C]
Fibromul ameloblastic prezintă o rată crescută de recidivă.
Recomandarea 13.27.
ODONTOMUL
• extirparea în totalitate a odontomului
[Grad C]
130
Recomandarea 13.28.
FIBRO-ODONTOMUL AMELOBLASTIC
• tratament de primă intenţie: chiuretaj până în ţesut osos sănătos
• dacă este posibil se recomandă îndepărtarea monobloc a tumorii, inclusiv
a structurilor calcificate şi a dintelui intratumoral
[Grad C]
Recomandarea 13.29.
ODONTOAMELOBLASTOMUL
• tratament de primă intenţie: chiuretajul complet al leziunii, cu îndepărtarea structurilor calcificate
intratumorale [Grad C]
• în cazul recidivelor: rezecţia osoasă marginală sau segmentară
[Grad C]
[Grad C]
Odontoameloblastomul are un caracter extrem de recidivant, practic evoluţia şi rata de
recidivă fiind similare ameloblastomului.
Recomandarea 13.30.
TUMORA ODONTOGENĂ ADENOMATOIDĂ
• enucleere
• examen histopatologic al piesei operatorii.
[Grad C]
3. TUMORI ALE ECTOMEZENCHIMULUI ODONTOGEN CU SAU FĂRĂ

FORMARE DE ŢESUT DENTAR DUR (TUMORI MIXTE ODONTOGENE)
Recomandarea 13.31.
FIBROMUL ODONTOGEN
• Fibromul odontogen central: chiuretajul complet al leziunii şi examen histopatologic al piesei
operatorii
[Grad C]
Prezintă potenţial de recidivă, în special în localizările anterioare
131
• Fibromul odontogen periferic: extirpare împreună cu ţesutul adiacent clinic normal şi
examen histopatologic al piesei operatorii
[Grad C]
Recomandarea 13.32.
TUMORA ODONTOGENĂ CU CELULE GRANULARE
§ chiuretaj complet al leziunii
§ examen histopatologic al piesei operatorii
[Grad C]
Recomandarea 13.33.
MIXOMUL ODONTOGEN
§ chiuretajul şi examenul histopatologic al piesei operatorii
[Grad D]
o se asociază cu apariţia recidivelor chiar şi după mai mult de 5 ani
§ tratamentul curativ al mixomului odontogen constă rezecţia osoasă marginală sau segmentară,
cu îndepărtarea monobloc a tumorii, cu margini libere de 1-1,5 cm şi examenul histopatologic
al piesei operatorii
[Grad C]
Recomandarea 13.34.
CEMENTOBLASTOMUL
§ extirparea leziunii împreună cu dintele cauzal
§ examen histopatologic al piesei operatorii
[Grad C]
132
II. TUMORI NEODONTOGENE
Clasificarea leziunilor cu relevanţă în contextul patologiei chirurgicale oro-maxilo-faciale, pe

baza caracterului osteogen sau non-osteogen al leziunii:
1. Leziuni osteogene
• osteomul şi sindromul Gardner
• osteoblastomul şi osteomul osteoid
• displazia osoasă (cemento-osoasă)
• fibromul osifiant
• condromul
• osteocondromul
• torusuri
2. Leziuni non-osteogene
• tumora centrală cu celule gigante
• cherubismul
• tumora brună din hiperparatiroidism
• histiocitozele cu celule Langerhans (granulomul eozinofil, histiocitoza X, histiocitoza
cronică diseminată, histocitoza acută diseminată)
• boala Paget
• osteopetroza
• displazia cleido-craniană (disostoza cleido-craniană)
• displazia fibroasă
• malformaţii vasculare
133
1. LEZIUNI OSTEOGENE
Recomandarea 13.35.
OSTEOMUL
• osteomul de tip endostal/periostal de mici dimensiuni: nu necesită tratament
[Grad C]
• osteoamele periostale de dimensiuni mai mari, care induc tulburări funcţionale:
o rezecţie osoasă modelantă cu margini perilezionale de 1 mm
[Grad C]
Recomandarea 13.36.
OSTEOBLASTOMUL ŞI OSTEOMUL OSTEOID
• extirpare completă şi chiuretaj cu margini de siguranţă
[Grad C]
• osteoblastoamele agresive, de mari dimensiuni: acelaşi tip de tratament
[Grad C]
Rata de recidivă a osteoblastoamelor şi osteoamelor osteoide este de aproximativ 20%.
Osteoblastoamele agresiv de mari dimensiun prezintă o rată de recidivă este de aproximativ 50%.
Recomandarea 13.37.
DISPLAZIA OSOASĂ
• confirmarea histopatologică a leziunii prin biopsie
• nu este necesar un tratament specific
[Grad C]
Recomandarea 13.38.
FIBROMUL OSIFIANT
• formele de mici dimensiuni: îndepărtarea completă prin chiuretaj
[Grad C]
• tumorile de mari dimensiuni: rezecţia osoasă - se recomandă în următoarele
situaţii:
134
§ tumora la mai puţin de 1 cm distanţă de bazilara mandibulei sau o infiltrează
§ tumora se extinde în sinusul maxilar / fose nazale;
§ tumora are aspect radiologic slab delimitat
[Grad C]
Rata de recidivă pentru formele juvenile este semnificativ crescută, între 30-60%.
Recomandarea 13.39.
CONDROMUL
• rezecţie osoasă segmentară cu margini libere de cel puţin 1 cm
[Grad C]
Recomandarea 13.40.
OSTEOCONDROMUL
• osteocondromul condilului mandibular: condilectomie, urmată de hemiartroplastie
temporo-mandibulară inferioară
[Grad C]
• osteocondromul procesului coronoid: coronoidectomie cu dezinserţia şi rezecţia
tendonului m. temporal
[Grad C]
2. LEZIUNI NEOSTEOGENE
Recomandarea 13.41.
TUMORA CENTRALĂ CU CELULE GIGANTE:
• chiuretajul leziunii, cu asigurarea unor margini de siguranţă de minim 0,5-1 cm
[Grad C]
Rata de recidivă este de aproximativ 10-20% pentru formele neagresive şi de până la 50% în
cazul formelor agresive
• rezecţia osoasă marginală sau segmentară, cu asigurarea unor margini de siguranţă de minim
1 cm:
o indicaţiile rezecţiei segmentare:
§ forme clinice de dimensiuni mari, cu erodarea corticalelor şi risc de fractură în
135
os patologic
§ formele recidivante de mari dimensiuni
[Grad C]
Recomandarea 13.42.
TUMORA BRUNĂ DIN HIPERPARATIROIDISM
• tratament specific condus de endocrinolog
[Grad C]
• leziunile osoase nu necesită tratament local specific
[Grad C]
• dacă prezintă risc de fractură în os patologic: tratament chirurgical similar celui pentru tumora
centrală cu celule gigante, cu examen histopatologic al piesei operatorii
[Grad C]
Recomandarea 13.43.
CHERUBISMUL
• dispensarizare
[Grad C]
• la nevoie tratament chirurgical al leziunilor cu celule gigante şi examen histopatologic al piesei
operatorii
[Grad C]
Recomandarea 13.44.
HISTIOCITOZA CU CELULE LANGERHANS
• chiuretaj sau rezecţie osoasă marginală / segmentară:
o indicaţiile rezecţiei osoase:
§ leziuni extinse
§ leziuni cu caracter multifocal
[Grad C]
Recomandarea 13.45.
BOALA PAGET
• confirmare prin examen histopatologic
136
• nu necesită tratament specific; sunt necesare precauţii în practicarea intervenţiilor chirurgicale
pe substratul osos, datorită osului hipervascularizat şi dinţilor cu fenomene de hipercementoză
[Grad C]
Recomandarea 13.46.
OSTEOPETROZA
• conifrmare prin examen histopatologic
• tratamentul osteomielitei asociate
• sunt necesare precauţii legate de riscul crescut de osteomielită după intervenţii chirurgicale;
grefele osoase sunt total contraindicate.
[Grad C]
Recomandarea 13.47.
DISPLAZIA CLEIDO-CRANIANĂ
• leziunile unifocale de mici dimensiuni: extirparea leziunii cu rezecţie osoasă care să asigure
limite de siguranţă [Grad C]
• leziunile de mari dimensiuni: rezecţie segmentară [Grad C]
• la pacienţii care refuză o intervenţie chirurgicală radicală: „citoreducţia” modelantă a leziunii
[Grad D]
Recomandarea 13.48.
MALFORMAŢII VASCULARE CU INTERESARE OSOASĂ
• evaluarea completă a leziunii prin angiografie preoperatorie şi colaborare interdisciplinară
pentru embolizare temporară [Grad C]
• intervenţia chirurgicală:
o rezecţie osoaă segmentară:
§ rezecţie segmentară / hemirezecţie de mandibulă
§ rezecţia transsinuzală / hemirezecţia de maxilar
[Grad C]
137
PRINCIPII CHIRURGICALE
Tumorile benigne ale oaselor maxilare sunt extrem de variate din punct de vedere al
mecanismului patogenic, dar mai ales al agresivităţii şi ratei de recidivă.
Şi în contextul leziunilor benigne se poate vorbi de chirurgie curativă (având drept scop
eradicarea tumorii şi deci lipsa recidivelor) şi de chirurgie paliativă (având drept scop scăderea
volumului tumoral, diminuarea simptomatologiei şi încetinirea ratei de creştere, fără a duce la
eradicarea tumorii).
Recomandarea 13.49.
Abordarea paliativă a unei tumori benigne a oaselor maxilare este mai rară, de obicei în
situaţiile în care:
§ tumora are dimensiuni impresionante
§ componentă sistemică
§ starea generală a pacientului
§ lipsa acceptului pacientului pentru tratamentul chirurgical radical.
[Grad C]
Recomandarea 13.50.
Leziunile chistice sau tumorale cu agresivitate şi rată de recidivă crescute care justifică un
tratament radical (nu neapărat ca primă intenţie) sunt:
• ameloblastomul
• odontoameloblastomu
• mixomul odontogen
• tumora odontogenă epitelială calcificată
• keratochistul odontogen.
În aceste situaţii, mai devreme sau mai târziu va fi necesară o rezecţie osoasă segmentară şi
reconstrucţia defectului rezultat.
Pentru celelalte entităţi tumorale, tratamentul curativ constă în enucleere pentru formele bine
delimitate, sau respectiv chiuretaj pentru cele slab delimitate, cu asigurarea unor margini de siguranţă
osoase de 1-3 mm.
[Grad C]
138
I. CHISTURILE OASELOR MAXILARE
Tratamentul chisturilor oaselor maxilare are la bază conceptele clinice ale lui Dupuytren şi pe
cele chirurgicale ale lui Partsch. Tratamentul chisturilor oaselor maxilare este chirurgical, alegerea
metodei fiind influenţată de localizarea, dimensiunile şi forma anatomo-patologică a chistului.
Recomandarea 13.51.
Chistectomia
§ reprezintă metoda de tratament de elecţie pentru chisturile de dezvoltare odontogene şi
neodontogene, precum şi pentru chisturile inflamatorii
§ abordul chirurgical este oral
§ membrana chistică trebuie îndepărtată în totalitate, eventualele porţiuni de membrană restantă
la nivelul cavităţii osoase constituind premisele unei recidive.
§ îndepărtarea factorului cauzal dentar:
o pentru chisturile odontogene: odontectomia dintelui inclus
o pentru chisturile inflamatorii: atitudine conservatoare/radicală faţă de
dinţii interesaţi chistic (principiul conservator vizează nu doar dinţii implicaţi, cât mai
ales osul maxilar sau mandibular, sinusul maxilar şi fosele nazale, precum şi pachetul
vasculo-nervos al alveolarului inferior).
[Grad C]
Recomandarea 13.52.
Marsupializarea
§ aplicabilitate pentru chisturile de mari dimensiuni
§ are dezavantajul unei vindecări şi cicatrizări complete extrem de lente
§ pentru evitarea acestor neajunsuri, pentru chisturile de mari dimensiuni a fost
propusă combinarea marsupializării cu chistectomia (tehnică în "două faze"): după
marsupializare care duce la micşorarea semnificativă a chistului şi formare de os, se practică
chistectomia, care nu va mai avea ca rezultat un defect osos important.
§ la copii în perioada de creştere, marsupializarea rămâne o alternativă chirurgicală viabilă în
tratamentul chisturilor de mari dimensiuni, care să permită menţinerea cel puţin temporară a
continuităţii osose şi implicit creşterea şi dezvoltarea normală a viscerocraniului.
[Grad C]
139
II. TUMORI BENIGNE ALE MANDIBULEI
Recomandarea 13.53.
Rezecţia osoasă marginală
§ dacă dimensiunile tumorii implică o rezecţie osoasă cu margini de siguranţă de 1-1,5 cm care
să permită menţinerea unei înăţimi osoase de cel puţin 1 cm de la bazilara mandibulei, se indică
rezecţia osoasă marginală
§ abordul este de regulă oral
§ indicaţii limitate la pacienţii în vârstă (risc semnificativ de fractură a osului restant).
§ tiparul de rezecţie osoasă va fi trapezoidal, preferabil cu unghiuri rotunjite
§ mucoasa orală afectată tumoral va fi excizată monobloc cu piesa de rezecţie
§ închiderea defectului se va face prin sutură primară a mucoasei
o în general nu este necesară aplicarea unei metode de reconstrucţie pentru
defectul rezultat
o la pacienţii tineri, aproximativ jumătate din înălţimea crestei se reface prin
osteogeneză fiziologică, dacă periostul a fost păstrat.
[Grad C]
Recomandarea 13.54.
Rezecţia osoasă segmentară
§ dacă tiparul de rezecţie osoasă nu permite menţinerea unei porţiuni din bazilara mandibulei mai
înaltă de 1 cm, este necesară o rezecţie segmentară, cu întreruperea continuităţii osoas
§ abordul poate fi fie cutanat, fie oral.
[Grad C]
RECONSTRUCŢIA DEFECTULUI OSOS
Recomandarea 13.55.
Se recomandă reconstrucţia primară, imediată, ori de câte ori este posibil. La copii în perioada
de creştere, se recomandă temporizarea şi realizarea unei reconstrucţii secundare după vârsta de 18 ani.
• este necesară refacerea primară a continuităţii osoase, folosind de cele mai multe ori o placă de
reconstrucţie din titan cu grosime de cel puţin 2,4 mm, fixată cu cel puţin două sau trei şuruburi
bicorticale pe fiecare bont osos restant
o în cazul hemirezecţiei de mandibulă fără dezarticulare, în care este menţinut
condilul mandibular, placa de reconstrucţie va fi fixată pe colul condilului
140
cu două şuruburi
o pentru defectele după hemirezecţie de mandibulă cu dezarticulare, se poate
folosi pentru reconstrucţie o proteză de condil mandibular din titan, fixată la
placa de reconstrucţie
§ se recomandă păstrarea discului articular în contextul acestei
hemiartroplastii inferioare, deoarece contactul direct între proteză şi fosa
temporală poate duce la erodarea osoasă, simptomatologie dureroasă şi
subluxaţie
§ protezarea completă a articulaţiei temporo-mandibulare (condil şi glenă din
titan) nu este necesară în contextul hemirezecţiei de mandibulă cu dezarticulare
§ pentru o bună stabilitate a ansamblului format din proteza de condil, placa de
reconstrucţie şi mandibula restantă, este necesară fixarea cu 3-4 şuruburi de
osteosinteză.
• în cazul abordului cutanat, se recomandă evitarea oricărei comunicări a plăgii cu cavitatea orală
• în contextul tumorilor benigne ale mandibulei, având în vedere că acestea au o evoluţie lentă şi
nu se extind în părţile moi, se poate opta pentru extracţia preoperatorie a dinţilor din segmentul
de rezecţie osoasă, urmată de vindecarea completă a mucoasei alveolare postextracţionale
(permite ca în urma abordului cervical, detaşarea segmentului mandibular afectat să se facă cu
păstrarea continuităţii mucoasei orale).
În funcţie de amploarea defectului osos, dar şi de starea generală a pacientului, opţiunile de
reconstrucţie sunt diverse. Ca principiu general, se recomandă reconstrucţia primară a defectelor
mandibulare cu lipsă de continuitate, fapt care va permite asigurarea precoce a calităţii vieţii
postoperatorii.
[Grad C]
Recomandarea 13.56.
a. Reconstrucţia cu materiale aloplastice
• se realizează cu ajutorul unei plăci de reconstrucţie primară din titan
• avantaj: tehnică simplă
• dezavantaje:
o dificultăţile de reinserţie a părţilor moi la nivelul segmentului reconstruit
o risc major de dehiscenţă
o risc de suprainfectare a plăgii
o imposibilitatea fixării unor implanturi dentare.
[Grad C]
141
Recomandarea 13.57.
b. Reconstrucţia cu grefă osoasă nevascularizată
• constă în asocierea plăcii de reconstrucţie primară din titan cu o grefă osoasă nevascularizată:
o cel mai frecvent se foloseşte grefa osoasă nevascularizată din creasta iliacă –
avantaje:
§ recoltarea grefei nu ridică dificultăţi deosebite;
§ conformaţia osului permite o adaptare facilă la nivelul sitului receptor,
fără a necesita în general osteotomii modelante;
§ spongioasa este bine reprezentată, prezentând de asemenea suficient os
compact cortical pentru asiguarea rezistenţei
§ dimensiunile grefei sunt suficiente pentru refacerea unor defecte după
rezecţii segmentare ale corpului mandibular.
o tibia
o coasta
o creasta iliacă
• avantaje:
1. integrare relativ bună în condiţiile acoperirii complete a grefei cu periost sau părţi moi restante
2. permite o reabilitare orală postoperatorie prin inserarea unor implanturi osteointegrate care să
susţină o proteză ce va reface fizionomia şi masticaţia.
• dezavantaje:
§ risc crescut de necroză a fragmentelor grefonului
§ pe termen lung prezintă o resorbţie osoasă mult mai accentuată.
[Grad C]
Recomandarea 13.58.
c. Reconstrucţia cu grefe osoase liber vascularizate
Grefele şi lambourile compozite liber vascularizate sunt folosite pe scară largă, fiind
considerate în prezent metode standard de reconstrucţie a defectelor oro-maxilo-faciale.
Transferul liber de ţesuturi are o serie de avantaje faţă de alte tipuri de reconstrucţie, cel mai
important fiind existenţa unei mari varietăţi a ţesuturilor ce se pot preleva, pentru o adaptare optimă la
defectul postoperator adaptat perfect la defect, cu cele mai bune rezultate funcţionale şi estetice.
Folosirea grefelor osoase liber vascularizate este o opţiune pentru toate tipurile de defecte
mandibulare, dar reconstrucţia defectelor ce includ simfiza mentonieră constituie o indicaţie majoră.
Grefele osoase liber vascularizate frecvent utilizate sunt cele de: fibulă, fiind însă ultilizate şi
cele de creastă iliacă, scapulă sau radius.
142
Grefa liber vascularizată fibulară se bazează pe artera peronieră şi venele comitante. Prezintă o
serie de avantaje, cum ar fi:
§ posibilitatea recoltării unui os lung, rezistent;
§ morbiditate scăzută la situl donor;
§ posibilitatea intervenţiei simultane la situl donor şi cel receptor;
§ periostul bine reprezentat permite o modelare corespunzătoare a osului;
§ posibilitatea introducerii de implanturi osteointegrate.
[Grad C]
Recomandarea 13.59.
d. Reconstrucţia defectelor după hemirezecţie de mandibulă cu dezarticulare
Principalele opţiuni sunt autogrefele şi protezele aloplastice.
1. AUTOGREFELE
Pentru reconstrucţia ATM au fost folosite diferite tipuri de autogrefe: costocondrale,
sternoclaviculare, metatarsiene, creastă iliacă etc.
Avantaje:
§ biocompatibilitate
§ adaptabilitate şi versatilitate
§ risc scăzut de infecţie
§ potenţial de creştere la copii.
Dezavantaje:
o morbiditatea a două situri donoare
o riscul de fractură a grefei
o resorbţie imprevizibilă
o risc de anchiloză
o dificultăţi de planificare preoperatorie a metodei de osteosinteză a
grefei
o mobilizare şi reabilitare funcţională tardive.
O opţiune distinctă în reconstrucţia ATM este refacerea mandibulei cu o grefă liber
vascularizată fibulară şi folosirea unuia din capetele grefei ca şi condil, cu sau fără modelare
intraoperatorie. Dezavantajele majore ale acestei tehnici sunt legate de:
- resorbţia imprevizibilă pe termen lung
- modificări degenerative în unele cazuri
- alterări morfologice pe termen lung.
143
2. PROTEZELE ALOPLASTICE
Reconstrucţia aloplastică trebuie considerată ca primă opţiune în contextul reconstrucţiei
defectelor mandibulare care includ articulaţia temporo-mandibulare. A
Avantajele principale sunt legate de:
• predictibilitate preoperatorie a adaptării protezei în glenă şi a metodei de
osteosinteză,
• lipsa riscului de anchiloză,
• lipsa riscului de resorbţie imprevizibilă şi reabilitare funcţională precoce.
În trecut, se considera că aceste proteze au o serie de dezavantaje: adaptare minimă sau
inexistentă a acestora în dimensiunile sau geometria fosei articulare, uzura excesivă şi riscul de
fractură, diseminarea microparticulelor în părţile moi adiacente, cu reacţie osteoclastică, limitarea
mişcărilor mandibulare, riscul de erodare a fosei şi de formare de os heterotopic etc. Pe baza
experienţei clinice din ultimii ani, odată cu apariţia unor dispozitive protetice condiliene de înaltă
calitate, atât din punct de vedere al materialelor, cât şi al designului, pe lângă o bună tehnică
chirurgicală, duc la obţinerea unor rezultate optime.
Considerăm hemiartroplastia temporo-mandibulară inferioară cu proteză de titan, în asociere cu
placă primară de reconstrucţie şi grefă liber vascularizată fibulară opţiunea de elecţie în reconstrucţia
acestor defecte. Aceste trei elemente constituie o unitate compactă care conferă o bună stabilitate
funcţională şi o modelare anatomică optimă.
[Grad C]
Recomandarea 13.60.
e. Regenerarea osoasă spontană la tineri
Pacienţii cu vârste sub 17 ani prezintă o capacitate de regenerare osoasă suficientă încât să nu
necesite reconstrucţia defectului cu grefe osoase.
Această capacitate de regenerare este cu atât mai marcată cu cât pacientul este la o vârstă mai
mică.
Regenerarea osoasă se produce pe seama ţesutului endostal de la nivelul bonturilor restante, a
periostului restant, precum şi a celulelor stem din circulaţie, care sunt atrase în defect prin intermediul
factorilor de creştere cantonaţi în cheagul format postoperator.
Din aceste motive, la aceşti pacienţi se recomandă stabilizarea fragmentelor osoase restante cu
o placă de reconstrucţie, şi menţinerea acesteia timp de 1 an. După un an, osul format poate reface
parţial sau total defectul postoperator, în orice caz permiţând inserarea de implanturi dentare.
Regenerarea osoasă spontană nu are loc în cazul:
o intervenţiilor chirurgicale repetate,
144
o infecţiilor trenante postoperatorii
o radioterapiei postoperatorii.
[Grad C]
III. TUMORI BENIGNE ALE MAXILARULUI
Tumorile benigne cu caracter agresiv localizate la nivelul maxilarului necesită de asemenea o

rezecţie osoasă cu asigurarea unor margini de siguranţă osoase de 1-1,5 cm.
Intervenţia chirurgicală constă în rezecţie transsinuzală sau hemirezecţie de maxilar, dar cu un
tipar diferit faţă de cel pentru tumorile maligne, având în vedere faptul că mucoasa orală acoperitoare
poate fi conservată în măsura în care aceasta nu este afectată direct de tumoră.
Recomandarea 13.61.
Abordul oral
• se practică în majoritatea intervenţiilor pentru tumorile benigne de maxilar
• tiparul de rezecţie de maxilar va asigura marginile de siguranţă de 1-1,5 cm, extinzându-se superior
până la nivelul crestei zigomato-alveolare
o în general tumorile benigne se pot extinde în sinusul maxilar, şi mult mai rar pot
interesa celulele etmoidale sau planşeul orbitei (mai ales în cazurile de recidivă
tumorală)
• închiderea defectului:
o se poate realiza prin sutură, dar, uneori, când rezultă un spaţiu mort chirurgical
semnificativ, vindecarea se obţine per secundam
o la aproximativ 3 luni postoperator, după stabilizarea ţesuturilor, se poate opta
pentru protezarea sau reconstrucţia secundară a defectului.
[Grad C]
Recomandarea 13.62.
Abordul cutanat
• abordul cutanat, de tip Weber-Ferguson, al tumorilor benigne de maxilar este mai rar indicat, în
trei situaţii, care implică o extindere tumorală importantă:
(1) riscul de extindere medială, etmoidală,
(2) extinderea posterioară în spaţiul pterigo-maxilar
(3) erodarea planşeului orbitei şi extinderea tumorii în orbită
145
• tiparul de rezecţie variază în funcţie de amploarea tumorii şi de structurile interesate tumoral, dar
principial va urmări asigurarea pe cât posibil a marginilor de siguranţă de 1-1,5 cm
• se poate opta ulterior pentru protezarea cu proteză cu obturator, sau pentru reconstrucţia defectului.
[Grad C]
146
14. TUMORI MALIGNE ORO-MAXILO-FACIALE
Recomandarea 14.1.
STRATEGIA TERAPEUTICĂ:
• tratamentul este multimodal şi include tratamentul chirurgical sau/şi
tratamentul asociat radio-chimioterapeutic în colaborare cu medicul oncolog
• secvenţialitatea etapelor de tratament este determinată în funcţie de statusul general,
stadializarea leziunii maligne şi nu în ultimul rând de acceptul informat al pacientului:
o stadiile I, II III şi IV A:
1. tratament chirurgical (extirpare curativă, ori de câte ori este posibil cu margini
libere tridimensionale)
2. tratament oncologic (radio/chimioterapie) postoperator pentru consolidarea
rezultatului
o stadiul IV B:
1. tratament oncologic paliativ
2. intervenţii chirurgicale cu caracter paliativ, la solicitarea pacientului, când riscul
intervenţiei chirurgicale este mai mic decât beneficiul.
3. radio-chimioterapie de reconversie tumorală, urmată de intervenţie
chirurgicală radicală (dacă este posibilă) şi apoi de radio-chimioterapia
postoperatorie
o stadiul IV C: tratament oncologic numai cu caracter paliativ.
• examenul histopatologic ghidează tratamentul asociat radio-chimioterapeutic
147
PRINCIPIILE GENERALE ALE TRATAMENTULUI CHIRURGICAL CU
INTENŢIE CURATIVĂ
Recomandarea 14.2.
Intervenţia chirurgicală cuprinde trei etape şi anume:
1. Extirparea tumorii primare cu margini libere (limite de siguranţă oncologică);
2. Plastia reconstructivă a defectului postoperator;
3. Conduita terapeutică faţă de limfonodulii cervicali.
1. PRINCIPII GENERALE PRIVIND EXTIRPAREA TUMORII PRIMARE

Recomandarea 14.3.
Extirparea curativă
• scopul principal este îndepărtarea în totalitate, monobloc, a tumorii primare, cu margini libere
negative
• asigurarea marginilor libere negative se face pe baza criteriilor clinice legate de tumoră, în
funcţie de:
o dimensiunea tumorii:
§ T1: margini libere la cel puţin 1 cm;
o localizarea tumorii:
§ tumori situate anterior în cavitatea orală: margini libere la cel puţin 1 cm;
§ tumori situate posterior în cavitatea orală: margini libere extinse;
o tiparul macroscopic al tumorii:
§ tumori ulcero-vegetante: margini libere la cel puţin 1 cm;
§ tumori ulcero-distructive/infiltrative: margini libere la cel puţin 2 cm
[Grad B]
148
Recomandarea 14.4.
Extirparea paliativă
Indicaţii:
• tumori care comprimă structuri vitale
• reducerea dimensiunii tumorii pentru facilitarea tratamentul radio/chimioterapic.
• diminuarea durerii prin:
o excizia tumorală cu suprimarea inervaţiei
o decompresia chirurgicală a masei tumorale în creştere
• asigurarea unui minim de confort în vederea reinserţiei sociale.
[Grad B]
2. PRINCIPII GENERALE DE PLASTIE RECONSTRUCTIVĂ

A DEFECTULUI POSTEXCIZIONAL
Recomandarea 14.5.
Metoda de reconstrucţie se alege înainte de extirparea tumorii, deoarece influenţează tiparul
extirpării (nu se fac compromisuri excizionale în favoarea plastiei reconstructive !)
Se preferă reconstrucţia imediată, pentru:
§ iniţierea cât mai repede posibil radioterapia postoperatorie
§ asigurarea calităţii vieţii postoperatorii.
[Grad C]
3. CONDUITA TERAPEUTICĂ FAŢĂ DE LIMFONODULII CERVICALI
Clasificarea evidărilor cervicale în funcţie de amploarea intervenţiilor este următoarea:

1. evidare cervicală radicală
2. evidare cervicală radicală modificată
§ tipul I
§ tipul II
§ tipul III
3. evidări cervicale selective
§ evidarea cervicală supraomohioidiană
4. evidarea cervicală radicală/selectivă extinsă
149
Recomandarea 14.6.
Algoritmul terapeutic cervical în funcţie de forma N
Evidările cervicale se clasifică în funcţie de prezenţa (N+) sau absenţa (N–) adenopatiei clinice,
astfel:
- evidare cervicală terapeutică – în cazul prezenţei adenopatiei clinice (cN+): evidare cervicală
radicală, evidare cervicală radicală modificată, evidare cervicală selectivă în situaţiile descrise
anterior;
- evidare cervicală profilactică – în absenţa adenopatiei clinice (N–): evidare cervicală selectivă
(pentru nivelurile specific implicate în raport cu localizarea tumorii primare), evidare cervicală
radicală modificată tip III.
N0: una dintre metodele:

• evidare cervicală profilactică:
o evidare cervicală supraomohioidiană
o evidare cervicală radicală modificată tip III
[Grad B]
• exclusiv radioterapie cervicală profilactică
[Grad B]
• dispensarizare activă (CT/RMN) la 6 luni, în corelaţie cu markerii tumorali
[Grad C]
N1:
• evidare cervicală terapeutică:
o evidare cervicală radicală modificată tip I, II, III (în funcţie de aspectul intraoperator
al ganglionilor situaţi de-a lungul VJI, m. SCM, n. accesor) +/- radioterapie cervicală
postoperatorie, pentru consolidarea rezultatului
o evidare cervicală supraomohioidiană - pentru N1 în nivelul I, mobil (singura excepţie
pentru N+, propusă de Medina) +/- radioterapie cervicală postoperatorie, pentru
consolidarea rezultatului
[Grad B]
• exclusiv tratament oncologic – în cazul în care pacientul refuză intervenţia chirurgicală sau
statusul general nu permite intervenţia (riscul este mult mai mare decât beneficiul).
[Grad C]
150
N2a, N2b:
• evidare cervicală terapeutică, urmată de radioterapie cervicală; evidare cervicală poate fi:
o evidare cervicală radicală
o evidare cervicală radicală modificată tip I – în funcţie de aspectul
intraoperator al ganglionilor situaţi de-a lungul VJI, m. SCM, n.accesor
[Grad B]
• exclusiv tratament oncologic - în cazul în care pacientul refuză intervenţia chirurgicală sau
statusul general nu permite intervenţia (riscul este mult mai mare decât beneficiul)
[Grad C]
N2c:
o de partea cea mai afectată: evidare cervicală radicală (±extinsă)
o de partea mai puţin afectată: evidare cervicală radicală modificată tip III (obligatoriu cu
conservarea VJI).
[Grad B]
[Grad C]
N3:
• de partea cea mai afectată: evidare cervicală radicală (±extinsă)
• de partea mai puţin afectată: evidare cervicală radicală modificată tip III (obligatoriu cu
conservarea VJI)
[Grad B]
• tratament “în sandwich”: radio-chimioterapie de reconversie şi evidare cervială radicală (dacă
nu este invadat tumoral axul vascular cervical), urmată de radioterapie cervicală
postoperatorie
[Grad C]
[Grad C]
151
METASTAZE GANGLIONARE CERVICALE INOPERABILE:
• radio-chimioterapie cervicală paliativă
[Grad C]
N.B. Orice tip de evidare cervicală profilactică poate fi transformată într-o evidare cervicală
terapeutică, atunci când intraoperator se constată macroscopic ganglioni metastatici, indiferent de
nivelul în care aceştia sunt situaţi.
[Grad C]
ALEGEREA MOMENTULUI INTERVENŢIEI DE EVIDARE CERVICALĂ
Recomandarea 14.7.
Evidare cervicală în aceeaşi etapă cu extirparea tumorii primare
Indicaţii:
• abord cervical pentru tumora primară
• pacienţi tineri
• adenopatii voluminoase, care pot deveni inoperabile prin temporizare.
[Grad C]
Recomandarea 14.8.
Evidare cervicală în a doua etapă:
• evidarea profilactică
• pacienţi în vârstă / cu stare generală compromisă
• N1 - ganglion mobil
• adenopatie fixată care devine mobilă după radio-chimioterapie
[Grad C]
152
Recomandarea 14.9.
ACCIDENTELE ŞI COMPLICAŢIILE EVIDĂRII CERVICALE:
ACCIDENTE:
• hemoragie prin lezarea:

§ venei jugulare interne
§ vena facială posterioară
§ arterei carotide
• leziuni nervoase (ram marginal al mandibulei, vag, hipoglos, accesor, frenic, plex brahial,
lingual)
• lezarea trunchiului simpatic
• lezarea ductului toracic
• lezarea venei subclavie, cu fenomene embolice
• lezarea pleurei, cu pneumotorax
[Grad C]
COMPLICAŢII:
• hemoragia
• pareze tranzitorii/paralizia nervului accesor
• sindromul de centură scapulară
• pareză/paralizie facial, hipoglos
• paralizie ram marginal al mandibulei
• anestezia tegumentului cervical
• anestezie pe teritoriul n.lingual
• sindrom Horner
• stenoza arterei carotide
• accident vascular cerebral
• seromul, limfedemul, fistule limfatice
• pneumotoraxul
• necroza tegumentară
• tulburări respiratorii
• tulburări de deglutiţie (disfagie, odinofagie, stricturi)
• stenoze esofagiene
• tulburări de fonaţie
153
• edem facial prin stază limfatică
• edem cerebral
• scolioză
• xerostomia
• dehiscenţa
[Grad C]
154
Recomandarea 14.10.
TUMORILE MALIGNE ALE BUZELOR
A. Extirpare cu margini libere negative:

• în stadii incipiente: la cel puţin 5 mm faţă de tumora decelabilă clinic
• în perioada de stare: la minim 10 mm
[Grad B]
B. Plastia reconstructivă a defectelor postexcizionale ale buzei:

• plastia reconstructivă a buzei va încerca să redea parametrii funcţionali ai acesteia şi anume:
distanţa intercomisurală, deschiderea maximă a gurii, adâncimea şanţului vestibular,
sensibilitatea buzei şi tonicitatea musculaturii periorale
• plastia se va realiza în aceeaşi şedinţă cu extirpare, excepţie făcând tumorile în T4
când se poate practica sutură margino-marginală, urmând ca în funcţie de
rezultate şi/sau stausul general să se practice plastia reconstructivă.
[Grad B]
C. Atitudinea faţă de ganglionii cervicali poate fi una dintre următoarele metode:

N0
1. evidarea cervicală profilactică bilaterală [Grad B]
2. radioterapia cervicală profilactică [Grad C]
3. dispensarizare activă (CT/RMN) la 6 luni de la intervenţia pentru tumora primară, în corelaţie
cu markerii tumorali [Grad D]
N+
• evidare cervicală terapeutică bilaterală [Grad B]
• exclusiv tratament oncologic: indicat dacă pacientul refuză intervenţia chirugicală sau
statusul general nu permite intervenţia chirurgicală (riscul este mult mai mare decât
beneficiul) [Grad C]
* Toate studiile clinico-statistice confirmă faptul că la 2 ani de la diagnosticarea tumorii de buză,

90% dintre pacienţi dezvoltă metastazelor ganglionare cervicale.
D. Se efectuează exclusiv tratament oncologic (în Clinicile/Secţiile specializate), intervenţia

chirurgicală fiind contraindicată, în următoarele situaţii:
• stadii considerate inoperabile, în care se compromit structuri vitale
155
• stadii în care se compromite grav calitatea vieţii
• status general care contraindică intervenţia chirurgicală
• refuzul intervenţiei chirurgicale de către pacient
[Grad C]
156
Recomandarea 14.11.
TUMORILE MALIGNE ALE PORŢIUNII ORALE
A LIMBII ŞI ALE PLANŞEULUI BUCAL
TUMORILE PORŢIUNII PRESULCALE A LIMBII, ÎN T1/T2, FĂRĂ INTERESAREA

PLANŞEULUI BUCAL
§ extirparea formaţiunii tumorale:
o tumori în T1 de până la 0,5 cm: exereză-biopsie, cu margini libere de 1 cm
o tumori în T1 şi T2: glosectomie parţială
[Grad B]
§ sutură margino-marginală pentru închiderea defectului
[Grad B]
§ atitudinea faţă de limfonodulii cervicali: se preferă evidarea cervicală la 3-4 săptămâni de la
intervenţia pentru tumora primară: N0 – evidare cervicală profilactică; N+ – evidare cervicală
terapeutică
[Grad B]
§ tratament asociat radiochimioterapic pentru consolidarea rezultatului
[Grad B]
§ exclusiv tratament oncologic: indicat dacă pacientul refuză intervenţia chirugicală sau statusul
general nu permite intervenţia chirurgicală (riscul este mult mai mare decât beneficiul)
[Grad C]
TUMORILE PLANŞEULUI BUCAL, ÎN T1, FĂRĂ INTERESAREA LIMBII SAU A

MUCOASEI VERSANTULUI LINGUAL AL MANDIBULEI
§ pelvectomia simplă, cu margini libere negative
[Grad B]
§ plastia reconstructivă poate fi realizată prin variate transpoziţii de lambou sau prin cicatrizare
per secundam
[Grad B]
intervenţia pentru tumora primară: N0 – evidare cervicală profilactică bilaterală; N+ – evidare
cervicală terapeutică pe partea afectată şi ECRM tip III contralateral
[Grad B]
157
[Grad B]
[Grad C]
TUMORILE MALIGNE PELVILINGUALE ÎN T2

a. TUMORILE FĂRĂ INTERESAREA PERIOSTULUI MANDIBULAR:
§ glosopelvectomie parţială, cu margini libere tridimensionale
[Grad B]
§ plastia defectului se poate realiza prin diverse transpoziţii de lambouri locale, loco-regionale
sau de la distanţă
[Grad B]
cervicală terapeutică pe partea afectată şi ECRM tip III contralateral
[Grad B]
[Grad B]
[Grad C]
b. tumorile situate anterior, cu interesarea periostului versantului lingual al simfizei

mentoniere:
§ glosopelvectomie parţială cu simfizectomie marginală
[Grad B]
§ reconstrucţia defectului se poate face prin diverse transpoziţii de lambouri locale, loco-
regionale sau de la distanţă
[Grad B]
cervicală terapeutică evidare cervicală terapeutică pe partea afectată şi ECRM tip III
contralateral
[Grad B]
158
[Grad B]
[Grad C]
c. tumorile situate lateral, cu interesarea periostului versantului lingual mandibular:

§ glosopelvectomie parţială cu rezecţie osoasă marginală
[Grad B]
[Grad B]
terapeutică
[Grad B]
[Grad B]
[Grad C]
TUMORILE PELVILINGUALE ÎN T3/T4

a. tumorile în T3, fără interesarea periostului versantului lingual mandibular:
§ hemiglosopelvectomie fără rezecţie osoasă
[Grad B]
[Grad B]
§ atitudinea faţă de limfonodulii cervicali: evidare cervicală la 3-4 săptămâni de la intervenţia
pentru tumora primară, dacă abordul este pe cale orală sau în aceeaşi şedinţă dacă abordul
tumorii primare este mixt: N0 – evidare cervicală profilactică bilaterală; N+ – evidare cervicală
terapeutică pe partea afectată şi ECRM tip III contralateral
[Grad B]
[Grad B]
159
[Grad C]
b. tumorile în T3 extinse posterior spre baza limbii, fără interesarea periostului sau osului
mandibular
§ extirparea leziunii cu margini libere negative cu abord prin osteotomia laterală a corpului
mandibular
[Grad B]
[Grad B]
tumorii primare este mixt: N0 – evidare cervicală profilactică; N+ – evidare cervicală
terapeutică
[Grad B]
[Grad B]
[Grad C]
c. tumorile în T3, cu interesarea periostului versantului lingual mandibular:

§ hemiglosopelvectomie cu rezecţie osoasă marginală
[Grad B]
[Grad B]
terapeutică
[Grad B]
160
[Grad B]
[Grad C]
d. tumorile în T4, cu interesarea corpului mandibular

§ hemiglosopelvectomie cu rezecţie segmentară
[Grad B]
regionale sau de la distanţă; refacerea continuităţii mandibulei cu placă de reconstrucţie
primară, la care se poate asocia grefă osoasă liber vascularizată / nevascularizată
[Grad B]
§ atitudinea faţă de limfonodulii cervicali: se realizează în aceeaşi şedinţă cu intervenţia pentru
tumora primară: N0 – evidare cervicală profilactică bilaterală; N+ – evidare cervicală
terapeutică pe partea afectată şi ECRM tip III contralateral
[Grad B]
[Grad B]
[Grad C]
e. tumorile în T4, extinse în hemimandibula de partea respectivă

§ hemi-glosopelvi-mandibulectomie; hemirezecţia de mandibulă poate fi realizată cu sau fără
dezarticulare.
[Grad B]
primară şi/sau cu proteză de condil, la care se poate asocia grefă osoasă liber vascularizată /
nevascularizată
[Grad B]
tumora primară: N0 – evidare cervicală profilactică; N+ – evidare cervicală terapeutică; dacă
există suspiciunea de metastaze ganglionare contralaterale, intervenţia se practică bilateral
[Grad B]
161
[Grad B]
[Grad C]
f. tumorile în T3 /T4 cu interesarea arcului mentonier:

§ glosopelvectomie cu rezecţie segmentară interforaminală
[Grad B]
primară, la care se poate asocia grefă osoasă liber vascularizată / nevascularizată
[Grad B]
terapeutică pe partea cea mai afectată şi ECRM tip III contralateral
[Grad B]
[Grad B]
[Grad C]
TUMORILE BAZEI LIMBII:

§ extirparea tumorală prin mandibulotomie anterioară
[Grad B]
§ defectul se închide prin sutură primară
[Grad C]
terapeutică pe partea afectată ECRM tip III contralateral
[Grad C]
[Grad B]
162
[Grad C]
* În cazul tumorilor maligne pelvi-linguale se efectuează exclusiv tratament oncologic (în
Clinicile/Secţiile specializate), intervenţia chirurgicală fiind contraindicată în următoarele

situaţii:
[Grad C]
Recomandarea 14.12.
La accidentele şi complicaţiile descrise pentru evidarea cervicală se pot adăuga cele asociate de
rezecţiile osoase (marginală sau segmentară) şi anume:
• fractura mandibulă
• anestezia pe teritoriul nervului mentonier sau alveolar inferior
• complicaţiile asociate osteosintezei (vezi capitolul „Tratamentul fracturilor de mandibulă”)
• tulburări de ocluzie
• tulburări funcţionale majore ale ADM
• deficit fizionomic, tulburări psihice
• incontinenţă salivară
• anchiloză pelvi-linguală
• posibilitatea recidivei tumorale
[Grad C]
163
Recomandarea 14.13.
TUMORILE MALIGNE ALE MUCOASEI JUGALE
FORMELE LIMITATE (T1, T2,):

§ extirparea formaţiunii tumorale cu margini libere negative, prin abord oral sau abord facial
[Grad B]
§ plastia reconstructivă poate fi realizată prin variate transpoziţii de lambou sau prin cicatrizare
per secundam
[Grad B]
§ atitudinea faţă de limfonodulii cervicali: evidarea cervicală la 3-4 săptămâni de la intervenţia
pentru tumora primară: N0 – evidare cervicală profilactică; N+ – evidare cervicală terapeutică
[Grad B]
[Grad B]
[Grad C]
Formele extinse (T3, T4) :

• extirparea formaţiunii tumorale cu margini libere negative:
o se preferă conservarea tegumentului, dacă principiul asigurării marginilor libere o
permite
o în cazul extinderii către fundul de sac vestibular superior sau inferior, cu interesarea
periostului sau structurilor osoase adiacente, pentru asigurarea marginilor libere se
indică rezecţia osoasă:
§ rezecţia transsinuzală a maxilarului
§ rezecţia marginală / segmentară a mandibulei.
[Grad B]
• reconstrucţia defectului se poate face prin diverse transpoziţii de lambouri locale,
loco-regionale sau de la distanţă; refacerea continuităţii mandibulei cu placă de reconstrucţie
primară la care se poate asocia grefă osoasă liber vascularizată / nevascularizată; pentru
defectul osos maxilar se foloseşte proteza cu obturator
[Grad B]
164
terapeutică
[Grad B]
[Grad B]
[Grad C]
* Se efectuează exclusiv tratament oncologic (în Clinicile/Secţiile specializate), intervenţia

[Grad C]
165
Recomandarea 14.14.
TUMORILE MALIGNE ALE COMISURII INTERMAXILARE
1. Formele limitate, care nu invadează structurile adiacente (T1):

• extirpare cu margini libere negative, prin abord oral
[Grad B]
• plastia reconstructivă poate fi realizată prin variate transpoziţii de lambou sau prin cicatrizare
per secundam
[Grad B]
• atitudinea faţă de limfonodulii cervicali: se preferă evidarea cervicală la 3-4 săptămâni de la
terapeutică
[Grad B]
• tratament asociat radiochimioterapic pentru consolidarea rezultatului
[Grad B]
• exclusiv tratament oncologic: indicat dacă pacientul refuză intervenţia chirugicală sau statusul
[Grad C]
2. Formele extinse (T2, T3, T4):

• extirpare cu margini libere negative prin abord de tip „lip split” extins cervical; uneori poate fi
necesară rezecţia osoasă:
o rezecţie marginală/segmentară/hemirezecţia de mandibulă
o rezecţie transsinuzală/hemirezecţie de maxilar
[Grad B]
[Grad B]
• atitudinea faţă de limfonodulii cervicali: evidare cervicală la 3-4 săptămâni de la intervenţia
terapeutică
166
[Grad B]
[Grad B]
[Grad C]

[Grad C]
167
Recomandarea 14.15.
TUMORILE MALIGNE ALE MUCOASEI GINGIVALE
• extirpare cu margini libere negative cu sau fără rezecţie osoasă:

o mandibulară: rezecţie marginală/segmentară/hemirezecţia de mandibulă
o maxilară: rezecţie transsinuzală/hemirezecţie de maxilar
[Grad B]
[Grad B]
• atitudinea faţă de limfonodulii cervicali: evidare cervicală la 3-4 săptămâni de la intervenţia
terapeutică
[Grad B]
[Grad B]
[Grad C]

• refuzul intervenţiei chirurgicale de către pacient.
[Grad C]
168
Recomandarea 14.16.
TUMORILE MALIGNE ALE
FIBROMUCOASEI PALATULUI DUR
• extirpare cu margini libere negative presupune rezecţia osului subiacent:

o rezecţie în fereastă palatinală
o rezecţie transsinuzală
o hemirezecţie de maxilar
[Grad B]
• reconstrucţia defectului se poate face prin una dintre metodele:
o proteză cu obturator
o diverse transpoziţii de lambouri locale, loco-regionale sau de la
distanţă
[Grad B]
terapeutică
[Grad B]
[Grad B]
[Grad C]

[Grad C]
169
Recomandarea 14.17.
TUMORILE MALIGNE ALE VĂLULUI PALATIN
• indicaţia de tratament chirurgical este limitată în funcţie de:

§ mărimea tumorii
§ localizare
§ caracterul infiltrativ al tumorii
§ starea generală a bolnavului
§ opţiunea sa de tratament.
• extirparea tumorii primare cu margini libere la mare distanţă de tumoră
[Grad B]
• reconstrucţia defectului se poate face prin închidere primară sau prin diverse
transpoziţii de lambouri locale, loco-regionale sau de la distanţă
[Grad B]
cervicală terapeutică pe partea cea mai afectată şi evidare cervicală radicală modificată tip III
contralateral
[Grad B]
[Grad B]
[Grad C]

• refuzul intervenţiei chirurgicale de către pacient.
[Grad C]
170
Recomandarea 14.18.
TUMORILE MALIGNE ALE MANDIBULEI
TUMORILE MANDIBULARE ENDOOSOASE

• extirpare cu margini libere negative:
a. tumorile care nu au invadat părţile moi: rezecţie segmentară cu asigurarea marginilor
libere osoase
b. tumorile care au invadat părţile moi: rezecţie segmentară monobloc cu părţile moi
infiltrate, respectând principiul marginilor libere negative tridimensionale
[Grad B]
• reconstrucţia defectului se poate face prin diverse transpoziţii de lambouri locale, loco-
primară şi/sau cu proteză de condil, la care se poate asocia grefă osoasă liber vascularizată /
nevascularizată
[Grad B]
• atitudinea faţă de limfonodulii cervicali: se realizează în aceeaşi şedinţă cu intervenţia pentru
tumora primară: N0 – evidare cervicală profilactică; N+ – evidare cervicală terapeutică; dacă
există suspiciunea de metastaze ganglionare contralaterale, intervenţia se practică bilateral.
[Grad B]
[Grad B]
[Grad C]

[Grad C]
171
Recomandarea 14.19.
TUMORILE MALIGNE ALE MAXILARULUI
Se menţine clinico-didactic clasificarea tumorilor maligne ale maxilarului în: tumori de

infrastructură, mezostructură şi suprastructură.
a.) Tratamentul tumorilor maligne de infrastructură au fost discutate în capitolele „Tumorile

maligne ale mucoasei gingivale” şi „Tumorile maligne ale fibromucoasei palatului dur”.
b.) Tumorile de mezostructură:

• extirpare cu margini libere negative: hemirezecţie de maxilar prin abord oral sau tegumentar
(tip Weber-Ferguson sau Liston-Nélaton)
[Grad B]
o diverse transpoziţii de lambouri locale, loco-regionale sau de la
distanţă
[Grad B]
terapeutică
[Grad B]
[Grad B]
[Grad C]
c.) Tumorile de suprastructură - tratament:

• extirpare cu margini libere negative: hemirezecţie de maxilar asociată cu
exenteraţia de orbită (cu avizul oftalmologic şi acordul informat al pacientului)
[Grad B]
o proteză oculară
172
o diverse transpoziţii de lambouri locale, loco-regionale, sau de la distanţă
[Grad C]
terapeutică
[Grad B]
[Grad B]
[Grad C]

[Grad C]
Recomandarea 14.20.
ACCIDENTELE ŞI COMPLICAŢIILE HEMIREZECŢIEI DE MAXILAR:
ACCIDENTE:
• hemoragie prin lezarea a. maxilare
• lezarea nerv infraorbitar
[Grad C]
COMPLICAŢII POSTOPERATORII:
• limitarea deschiderii gurii
• anestezia teritoriului nervului infraorbitar
• ectropion
• keratita corneeană
• epifora
• disfuncţia tubară ipsilaterală
173
• dehiscenţă
[Grad C]
174
TUMORILE MALIGNE ALE
TEGUMENTELOR CAPULUI ŞI GÂTULUI
Recomandarea 14.21.
CARCINOMUL BAZOCELULAR
Este cel mai frecvent tip de tumoră malignă tegumentară.
Poate fi întâlnit sub 4 forme anatomo-clinice:forma superficială, nodulară, pigmentară şi
morphea. Aceste tumori au agresivitate locaală deosebită, dar metastazele regionale şi la distanţă sunt
rare.
• extirparea chirurgicală: va include margini libere negative de minim 1 cm atât în suprafaţă cât
şi în profunzime
o invazia structurilor osoase subiacente implică osteotomie cu ostectomie
o criteriile fizionomice nu vor prevala în faţa exciziei cu margini libere negative
[Grad B]
[Grad B]
• transpoziţii de lambouri locale, loco-regionale sau de la distanţă
[Grad B]
• atitudinea faţă de limfonoduli: expectativă
[Grad B]
Recomandarea 14.22.
CARCINOMUL SPINOCELULAR
Ocupă locul 2 ca frecvenţă după carcinomul bazocelular, iar prognosticul este sever când aceste
tumori depăşesc 6 cm în profunzime.
Metastazele cervicale apar atât în formele de debut cât şi în cele avansate.
• extirparea chirurgicală cu margini libere de minim 2 cm atât în suprafaţă cât şi în profunzime
o invazia structurilor osoase subiacente implică osteotomie cu ostectomie
o criteriile fizionomice nu vor prevala în faţa exciziei cu margini libere negative
[Grad B]
[Grad B]
175
intervenţia pentru tumora primară sau în aceeaşi şedinţă - când abordul pentru extirparea
tumorii sau pentru recoltarea unui lambou de vecinătate este cervical: N0 – evidare cervicală
profilactică; N+ – evidare cervicală terapeutică
[Grad C]
[Grad B]
[Grad C]

[Grad C]
Recomandarea 14.23.
ALTE TUMORI MALIGNE ALE TEGUMENTELOR CAPULUI ŞI GÂTULUI
Alte carcinoame epiteliale (carcinomul metatipic, neurofibrosarcomul, carcinomul cu celule
Merkel) sau tumorile cutanate maligne primare de origine vasculară (angioendoteliomul malign,
sarcomul Kaposi şi hemangiopericitomul) vor fi tratate similar cu carcinomul spinocelular.
[Grad C]
Recomandarea 14.24.
MELANOMUL MALIGN
Melanoamele cutanate se clasifică în: melanomul nodular, melanomul superficial şi melanomul
lentigo maligna.
Melanoamele mucoasei orale pot fi localizate la nivelul mucoasei palatului dur, mucoasei
crestei alveolare şi mucoasei jugale.
Profunzimea este cel mai important factor de prognostic al melanoamelor.
Tratament:
§ excizia tumorii primare cu margini libere negative
176
§ stabilirea marginilor libere:
o profunzimea tumorii < 1 mm: margini libere la 1 cm;
o profunzimea tumorii = 1-4 mm: margini libere la 2 cm;
o localizare cervicală sau la nivelul scalpului: margini libere 3-5 cm
[Grad B]
[Grad B]
intervenţia pentru tumora primară sau în aceeaşi şedinţă - când abordul pentru extirparea tumorii
sau pentru recoltarea unui lambou de vecinătate este cervical: N0 – evidare cervicală profilactică;
N+ – evidare cervicală terapeutică
[Grad B]
• imunoterapie (interferon)
[Grad C]
• tratament radio-chimioterapic asociat pentru consolidarea rezultatului
[Grad B]
[Grad C]

[Grad C]
177
Recomandarea 14.25.
COMPLICAŢII ŞI SECHELE ALE EXTIRPĂRII ŞI

PLASTIEI DEFECTULUI POST-EXCIZIONAL
ÎN TUMORILE MALIGNE ORO-MAXILO-FACIALE
• edem, hemoragie, echimoze, hematoame

• defecte postoperatorii, incluzând dehiscenţa şi infecţia
• necroza tegumentară
• tulburări funcţionale (masticaţie, fonaţie, deglutiţie, malocluzie)
• tulburări fizionomice
• cicatrici inestetice, retractile
• bride cicatriciale la nivelul mucoasei orale (îngustarea sau desfinţarea fundurilor de sac ale
cavităţii orale, anchiloză pelvi-linguală, obstrucţia ductelor salivare, etc.)
• incontinenţă salivară
• microstomie
• fistulă (comunicare) oro-cervicală
• tulburări de sensibilitate
• tulburări de motilitate
• comunicare oro-sinuzală/oro-nazală
• insuficienţă velo-faringiană
• infecţia şi necroza lambourilor utilizate în reconstrucţia defectului postexcizional
• morbiditate la nivelul zonei donoare (infecţii, cicatrici retractile, tulburări fizionomice şi
funcţionale, tulburări de sensibilitate/motilitate, fracturi – în cazul lambourilor compozite, etc.)
• recidive
• apariţia metastazelor loco-regionale şi/sau la distanţă
[Grad C]
178
COMPLICAŢII ŞI SECHELE ALE TRATAMENTULUI
MULTIMODAL ÎN SFERA OMF
COMPLICAŢII ALE RADIO-CHIMIOTERAPIEI
Recomandarea 14.26.
a. REACŢIILE ACUTE ALE TRATAMENTULUI ASOCIAT RADIO-CHIMIOTERAPEUTIC LA
NIVELUL EXTREMITĂŢII CEFALICE
Mucozita
• alimentaţie semisolidă cu evitarea condimentelor şi a factorilor iritativi (fumat,
băuturi alcoolice distilate etc.)
[Grad C]
• igienă orală cât mai riguroasă
[Grad C]
• nu sunt necesare aplicaţii cu antiseptic
[Grad C]
• suspensii de anestezice topice
[Grad C]
Xerostomia
• substituenţi de salivă pe bază de carboximetilceluloză sau hidroxietilceluloză
[Grad C]
Infecţia
• irigaţii orale cu clorhexidină în concentraţie de 0,01% până la dispariţia
fenomenelor acute
[Grad C]
• candidoza post radio-chimioterapie:
o aplicaţii topice cu medicamente antifungice
o infecţii persistente: se asociază medicaţie sistemică.
[Grad C]
• infecţii virale herpetice: aciclovir pe cale orală sau i.v.
179
[Grad C]
Recomandarea 14.27.
b. EFECTE TARDIVE ALE TRATAMENTULUI ASOCIAT
Necroza părţilor moi
• irigaţii orale antiseptice
[Grad C]
• antibioterapie
[Grad C]
• rar se impune excizia chirurgicală
[Grad C]
Osteoradionecroza
• preventiv:
o tratamentul afecţiunilor odonto-parodontale
o când este necesară extracţia dentară se recomandă ca aceasta să fie realizată cu minim
10 zile înainte de iniţierea radioterapiei
[Grad C]
• tratamentul osteoradionecrozei instalate:
o facilitarea separării spontane a sechestrului osos şi îndepărtarea atraumatică a acestuia
o antibiotice pe cale sistemică
o analgetice uzuale
[Grad C]
180
15. PLASTIA RECONSTRUCTIVĂ ÎN CHIRURGIA
ORO-MAXILO-FACIALĂ
Recomandarea 15.1.
Opţiunile plastiei reconstructive în Chirurgia Oro-Maxilo-Facială sunt extrem de variate.
Acestea sunt bazate pe închiderea primară, grefele de piele, lambourile locale, regionale, sau de la
distanţă, pediculate sau liber-vascularizate şi, mai rar, vindecarea dirijată per secundam.
[Grad B]
Recomandarea 15.2.
Din punct de vedere al indicaţiilor este axiomatic faptul că lamboul liber vascularizat trebuie
evitat în toate situaţiile în care se pot obţine rezultate similare prin lambouri pediculate, regula unanim
acceptată cerând folosirea celei mai simple metode pentru acoperirea unui defect.
[Grad C]
Recomandarea 15.3.
Indiferent de tipul de lambou utilizat, pot să apară complicaţii precum:
• supuraţia
• dehiscenţă
• necroză parţială a lamboului
• pierderea în totalitate a lamboului
[Grad B]
Recomandarea 15.4.
La aceste complicaţii, pentru lambourile liber vascularizate se adaugă:
• tromboza vaselor anastomozate cu compromiterea lamboului şi pierderea
acestuia
• morbiditatea sitului donor cu tulburări senzitive şi/sau motorii
• complicaţii infecţioase la nivelul sitului donor
[Grad B]
181
CLASIFICAREA LAMBOURILOR FOLOSITE ÎN CHIRURGIA OMF
Vindecare Defect
per secundam
Închidere primară Lambouri Grefe de piele
Locale Regionale La d istanţă
Pediculate Liber vascularizate
182
16. TRATAMENTUL AFECŢIUNILOR
GLANDELOR SALIVARE
PLĂGILE GLANDELOR SALIVARE ŞI CANALELOR DE EXCREŢIE ALE ACESTORA
Recomandarea 16.1.
a. Secţionarea traumatică a trunchiului / ramurilor nervului facial
• neurorafie
[Grad C]
• neuroplastia cu interpoziţia de grefon nervos
[Grad C]
Intervenţiile implică metode microchirurgicale şi se pot practica doar dacă există condiţii
tehnico-materiale în Secţie / Compartiment de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială.
Recomandarea 16.2.
b. Întreruperea continuităţii canalului Stenon
• sutura
[Grad C]
• repoziţionarea trans-jugală a segmentului posterior al canalului secţionat
[Grad C]
• cicatrici
• fistule salivare
[Grad C]
Recomandarea 16.3.
c. Fistulele salivare
• extirparea chirurgicală a orificiului şi traiectului fistulos
[Grad C]
• diminuarea temporară a secreţiei salivare prin:
o administrarea de medicaţie anticolinergică
o repaus mandibular prin imobilizare intermaxilară
183
o devierea fluxului salivar spre cavitatea orală, prin crearea unui orificiu la nivelul
mucoasei jugale şi introducerea unui tub de politen în grosimea obrazului, fixat la
mucoasă
[Grad C]
• parotidectomie segmentară /totală de necesitate
[Grad C]
TULBURĂRILE SECREŢIEI SALIVARE
Recomandarea 16.4.
SIALOREA
Formele uşoare/tranzitorii nu necesită tratament
[Grad C]
Formele severe/persistente:
• medicaţie anticolinergică (atropină şi derivaţi) – în colaborare cu celelate specialităţi
medicale
[Grad C]
Recomandarea 16.5.
HIPOSIALIA
• tratament simptomatic: salivă artificială (pe bază de carboximetilceluloză)
[Grad C]
• consult interdisciplinar (cu medicul care a prescris medicaţia de fond)
[Grad C]
• stimularea secreţiei salivare prin:
o consum de citrice, gumă de mestecat etc.
o administrarea de agonişti parasimpatomimetici:
§ clorhidrat de pilocarpina 5-10 mg x 3-4 ori/zi
§ derivaţi de acetilcolină
[Grad C]
• dispensarizare
• profilaxia/tratamentul infecţiilor fungice: administrare locală de colutorii sau
administrare sistemică de antifungice
[Grad C]
184
SIALOLITIAZA
Recomandarea 16.6.
dintre următoarele investigaţii radiologice sau imagistice:
a. Radiografia simplă:
• pentru calculii situaţi în canalul Wharton sau glanda sublinguală:
o radiografia de planşeu bucal (cu film oral ocluzal)
• pentru calculii situaţi în glanda submandibulară:
o ortopantomograma
o radiografia de mandibulă „defilată”
o radiografia de craniu de profil.
• pentru calculii situaţi în 2/3 anterioare ale canalul Stenon:
o radiografie cu film oral, plasat vesibular între mucoasa jugală şi arcadele
dentare
• pentru calculii situaţi în porţiunea posterioară a canalului Stenon sau intraparotidian:
o radiografia de craniu de faţă
o radiografia de glandă parotidă.
Trebuie avut în vedere faptul că pote exista atât calculi radiotransparenţi, cât şi radioopaci, în
funcţied de componentele minerale. Cei radiotransparenţi nu se pot decela pe examenul radiologic
(aproximativ 10% dintre calculi sunt radiotransparenţi). De asemenea, un calcul recent format este de
regulă radiotransparent.
b. Ultrasonografia (ecografia)
c. Scintintigrafia funcţională
d. Endoscopia intracanaliculară
e. CT
f. RMN.
[Grad C]
185
Metodele de tratament vor fi adaptate în funcţie de localizarea, dimensiunile şi numărul
calculilor, şi de asemenea de stadiul evolutiv al bolii:
Recomandarea 16.7.
a. Eliminarea calculului prin metode nechirurgicale
• masaj local şi stimularea reflexă a secreţiei salivare prin:
o consum de citrice, gumă de mestecat etc.
o administrarea de agonişti parasimpatomimetici: clorhidrat de pilocarpină 5-10 mg x 3-4
ori/zi
[Grad C]
• instilaţii endocanaliculare cu ser fiziologic
[Grad D]
Recomandarea 16.8.
b. Ablaţia chirurgicală a calculului situat în canalul Wharton/ Stenon
• se practică sub anestezie locală prin abord oral, cu papilotomie sau dochotomie
[Grad B]
Complicaţii :
o lezarea nervului lingual după ablaţia unui calcul situat în canalul Wharton
o stricturi cicatriceale după ablaţia unui calcul situat în canalul Stenon.
[Grad C]
Recomandarea 16.9.
c. Submaxilectomia
Indicaţii:
• calcul situat intraglandular
• calculi multipli
• recidive frecvente
• glanda prezintă transformări ireversibile (stadiul de „tumoră salivară”).
Intervenţia se realizează sub anestezie generală, prin abord cutanat submandibular, vizând
îndepărtarea ţesutului glandular şi implicit a calculilor salivari.
[Grad B]
186
Recomandarea 16.20.
ACCIDENTELE SUBMAXILECTOMIEI:
• hemoragie prin lezarea arterei/venei faciale
• leziuni nervoase:
o ramul marginal mandibular al nervului facial
o nervul lingual
o nervul hipoglos
o nervul milohioidian
[Grad C]
Recomandarea 16.21.
COMPLICAŢIIlE POST-SUBMAXILECTOMIE:
• hemoragie, hematom
• obstrucţie respiratorie
• durere, edem, tumefacţie persistente
• hipoestezie/anestezie postoperatorie pe teritoriul nervului lingual
• pareză tranzitorie/paralizie definitivă în teritoriul nervului facial
• paralizie definitivă a nervului hipoglos, nervului milohioidian
• tulburări gustative
• dehiscenţe/ vindecare întârziată
• cicatrici cheloide
• calculi reziduali în ductul Wharton
[Grad C]
187
INFECŢIILE GLANDELOR SALIVARE
Recomandarea 16.22.
SIALADENITE VIRALE
• tratament simptomatic (antipiretic, antiinflamator) şi de susţinere (hidratare,
vitaminoterapie)
[Grad C]
• în formele cu complicaţii la nivelul altor organe: trimiterea bolnavului într-o clinică de Boli
Infecţioase
[Grad C]
Recomandarea 16.23.
SIALADENITE BACTERIENE NESPECIFICE
• antibioterapie cu spectru larg şi antiinflamatoare
[Grad C]
• stimularea fluxului salivar prin rehidratare, administrarea de sialogoge şi evacuarea
mecanică a glandei prin masaj
[Grad C]
• lavajul arborelui salivar prin instilaţii endocanaliculare cu ser fiziologic, soluţii antibiotice
sau antiseptice
[Grad D]
• în cazul evoluţiei către un abces de lojă parotidiană sau submandibulară: incizia şi drenajul
colecţiei supurate, conform principiilor din capitolul „Infecţii oro-maxilo-faciale”.
Recomandarea 16.24.
PAROTIDITA RECURENTĂ JUVENILĂ
• antibioterapie
[Grad C]
• lavajul canalului Stenon (când acesta este posibil)
[Grad D]
• parotidectomie, indicată în cazul episoadelor de acutizare frecvente, rebele la tratamentul
medicamentos, când glanda suferă o transformare pseudo-tumorală
[Grad C]
188
PAROTIDOMEGALII SISTEMICE
Recomandarea 16.25.
SIALADENOZE
• tratamentul patologiei de fond, în colaborare interdisciplinară cu celelate specialităţi

medicale
[Grad C]
• în cazul formelor cu hipertrofie parotidiană marcată: parotidectomie superficială
modelantă, cu conservarea n. facial
[Grad C]
Recomandarea 16.25.
SARCOIDOZA ŞI AMILOIDOZA
• confirmarea histopatologică se recomandă a fi efectuată prin recoltarea de galnde
salivare accesorii de la nivelul buzei inferioare (5-7 glande)
[Grad D]
• tratament nespecific, în colaborare interdisciplinară
[Grad C]
Recomandarea 16.26.
SINDROMUL SJÖGREN
• pentru confimarea histopatologică se recomandă recoltarea de glande salivare
accesorii de la nivelul buzei inferioare (5-7 glande accesorii)
[Grad D]
• în cazul formelor cu hipertrofie parotidiană marcată: parotidectomia
superficială modelantă, cu conservarea n. facial
[Grad C]
• tratament simptomatic nespecific, în colaborare interdisciplinară cu medicul
reumatolog, oftalmolog şi dentist
[Grad C]
189
PATOLOGIA TUMORALĂ A GLANDELOR SALIVARE
Recomandarea 16.27.
Conduita terapeutică este specifică pentru tumorile benigne şi respectiv pentru cele maligne ale
glandelor salivare. La stabilirea diagnosticului contribuie una sau mai multe dintre investigaţiile
paraclinice specifice:
a. Ecografia
b. Scintigrafia
c. CT sau RMN cu/fără substanţă de contrast
d. Biopsia prin aspiraţie cu ac fin
e. Biopsia incizională: pentru tumorile cu extensie tegumentară şi suspiciune de malignitate.
§ metodă formal contraindicată pentru glandele parotidă şi submandibulară
§ investigaţie paraclinică standard pentru tumorile glandelor salivare accesorii.
[Grad C]
A. TUMORILE BENIGNE
Recomandarea 16.28.
TUMORILE BENIGNE PAROTIDIENE:
• extirparea în bloc a formaţiunii tumorale împreună cu întreg ţesutul glandular al
lobului/lobilor în care aceasta s-a dezvoltat (parotidectomie cu conservarea nervului
facial), prin abord cutanat
[Grad B]
• în cazul tumorilor care nu derivă din ţesutul glandular (fibrolipom, chist sebaceu etc):
extirparea formaţiunii tumorale, fără parotidectomie
[Grad B]
• în cazul tumorii Warthin: se poate practica enucleere
[Grad B]
Recomandarea 16.29.
Complicaţii :
• vezi complicaţiile parotidectomiei
190
Recomandarea 16.30.
TUMORILE BENIGNE ALE GLANDEI SUBMANDIBULARE
• extirparea în bloc a tumorii împreună cu glanda submandibulară
[Grad B]
Recomandarea 16.31.
Complicaţii posibile post-submaxilectomie:
• vezi complicaţiile submaxilectomiei
Recomandarea 16.32.
TUMORILE BENIGNE ALE GLANDELOR SALIVARE ACCESORII
• extirparea în totalitate a formaţiunii tumorale, împreună cu glandele salivare accesorii
adiacente formaţiunii tumorale
[Grad B]
• pentru localizările la nivelul fibromucoasei palatului dur, marginile de siguranţă vor fi
obţinute prin includerea în piesa operatorie a periostului subiacent.
[Grad C]
B. TUMORILE MALIGNE
1. TUMORILE MALIGNE ALE GLANDELOR PAROTIDE

Tumorile maligne sunt clasificate în trei grupe, alcătuite pe baza stadializării (clasificarea
TNM):
§ Grupa I: tumori mai mici de 4 cm (T1-T2)
§ Grupa II:
o tumori mai mari de 4 cm (T3) fără infiltrarea structurilor adiacente
o recidivele tumorale fără infiltrarea structurilor adiacente
§ Grupa III:
o tumorile primare care au invadat structurile adiacente (n. facial, tegument, muşchi, os).
o recidivele tumorale care au invadat structurile adiacente.
191
Recomandarea 16.33.
STABILIREA TIPULUI DE PAROTIDECTOMIE
Grupa I:
• tumoră localizată strict în lobul superficial parotidian, situată lateral de planul facialului:
parotidectomie superficială cu conservarea n. facial;
• tumoră localizată strict în lobul profund parotidian, situată medial de planul facialului:
parotidectomia lobului profund cu conservarea n. facial;
• tumoră care interesează ambii lobi: parotidectomie totală cu /fără conservarea n. facial (în
funcţie de criteriile de sacrificare a nervului facial).
Grupa II:
• parotidectomie totală, cu/fără conservarea n. facial (în funcţie de criteriile de sacrificare a
nervului facial)
Grupa III:
• parotidectomie totală extinsă (cu extirparea structurilor invadate: tegument, m.
maseter/pterigoidian intern, ram mandibular, fosă infratemporală etc.), de cele mai multe
ori fără conservarea n. facial (în funcţie de criteriile de sacrificare a nervului facial).
[Grad C]
Recomandarea 16.34.
CRITERII DE SACRIFICARE A N. FACIAL
Dacă se decide sacrificarea unui segment de n. facial, acesta va fi extins 2-5 mm faţă de
limitele tumorii, atât proximal, cât şi distal, pentru asigurarea marginilor libere.
Criterii relative:
• tumori maligne de dimensiuni mari (T3, T4);
• tumori maligne ale lobului profund sau extinse în lobul profund;
• recidive după tumori maligne parotidiene.
Criterii absolute:
• pareza preoperatorie în teritoriul n.facial;
• unul sau mai multe dintre ramurile n.facial trec prin masa tumorală malignă;
• infiltrarea directă a uneia sau mai multor ramuri ale n.facial, evidenţiabilă macroscopic
intraoperator;
• unul sau mai multe dintre ramurile n.facial trec la o distanţă mică de tumora malignă
(apreciabilă macroscopic la aproximativ 2-3 mm).
[Grad B]
192
Recomandarea 16.35.
ATITUDINEA FAŢĂ DE LIMFONODULII CERVICALI
• N0: evidare cervicală profilactică, mai ales pentru grupele tumorale II şi III, în aceeaşi
şedinţă cu intervenţia pentru tumora primară
• N+: evidare cervicală terapeutică, indiferent de grupa în care se încadrează tumora malignă
parotidiană, în aceeaşi şedinţă cu intervenţia pentru tumora primară
[Grad B]
Recomandarea 16.36.
RADIOTERAPIA PENTRU TUMORILE MALIGNE ALE GLANDELOR PAROTIDE
Indicaţia se stabileşte şi se instituie prin consult interdisciplinar între medicul onclog şi
chirurgul oro-maxilo-facial, însă tratamentul se efectuează în clinicile specializate de oncologie.
Principial, radioterapia este indicată:
Radioterapia postoperatorie pentru consolidarea rezultatului:
o tumorile din grupele II şi III
o N+
Radioterapia ca tratament unic cu caracter paliativ :
o tumorile inoperabile (stadiul IVB).
[Grad C]

[Grad C]
193
2. TUMORILE MALIGNE ALE GLANDELOR SUBMANDIBULARE
Recomandarea 16.37.
Tratament:
a. Tumoră T1-T2 situată strict în glanda submandibulară
• extirpare cu margini libere negative
[Grad B]
• atitudinea faţă de limfonodulii cervicali: evidarea cervicală în aceeaşi şedinţă cu
intervenţia pentru tumora primară: N0 – evidare cervicală profilactică; N+ – evidare
cervicală terapeutică
[Grad B]
[Grad B]
beneficiul)
[Grad C]
b. tumoră T3 care a depăşit capsula glandulară, dar nu a invadat structurile adiacente

(tegument, mandibulă planul n. hioglos)
• extirpare cu margini libere negative
[Grad B]
• atitudinea faţă de limfonodulii cervicali: evidarea cervicală în aceeaşi
şedinţă cu intervenţia pentru tumora primară: N0 – evidare cervicală
[Grad B]
[Grad B]
beneficiul)
[Grad C]
c. tumoră T3 sau T4 care a invadat structurile adiacente:
194
• extirparea cu margini libere negative; în funcţie de situaţie, aceasta va
implica:
o rezecţie tegumentară
o rezecţie osoasă segmentară sau hemirezecţie de mandibulă
o sacrificarea n. lingal sau a n. hipoglos (când tumora interesează planul m.
hioglos, mai ales în formele cu tropism perinervos – carcinomul adenoid chistic)
[Grad B]
• atitudinea faţă de limfonodulii cervicali: evidarea cervicală în aceeaşi
şedinţă cu intervenţia pentru tumora primară: N0 – evidare cervicală
[Grad B]
[Grad B]
beneficiul)
[Grad C]

[Grad C]
3. TUMORILE MALIGNE ALE GLANDELOR SALIVARE ACCESORII

Recomandarea 16.38.
Principiile de tratament au fost discutate în ghidul ”Tumori maligne oro-maxilo-faciale”.
195
Recomandarea 16.39.
ACCIDENTELE PAROTIDECTOMIEI:
• hemoragie prin lezarea vaselor regionale
• lezarea nervului auricular mare
• imposibilitatea identificării şi disecţiei trunchiului şi ramurilor nervului facial
• lezarea/secţionarea trunchiului şi ramurilor nervului facial nervului facial
• perforarea CAE
[Grad C]
Recomandarea 16.40.
COMPLICAŢIILE POST-PAROTIDECTOMIE:
• hemoragie, hematom
• seromul, sialocelul
• durere, edem, tumefacţie persistente
• pareză tranzitorie/paralizie definitivă în teritoriul nervului facial
• neurinom de amputaţie a nervului auricular mare (anestezia pavilionului auricular)
• sindromul Frey
• asimetrie facială prin defect retromandibular
• necroza lambourilor
• complicaţii infecţioase, otită externă
• dehiscenţe/ vindecare întârziată
• cicatrici cheloide/hipertrofice
• fistula salivară
• recidivă cu risc de transformare malignă
[Grad C]
196
17. TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL
ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE SEVERE
Recomandarea 17.1.
INDICAŢIILE TRATAMENTULUI CHIRURGICAL-ORTODONTIC:
Sunt stabilite de către medicul ortodont. Principial sunt reprezentate de:
• anomalii dento-maxilare severe, cu decalaje scheletale majore, pentru care tratamentul
ortodontic nu are indicaţie;
• anomalii dento-maxilare severe diagnosticate tardiv, pentru care tratamentul ortodontic este
depăşit ca vârstă;
• eşecuri ale tratamentelor ortodontice.
[Grad A]
Recomandarea 17.2.
CONTRAINDICAŢIILE INTERVENŢIILOR DE CHIRURGIE ORTOGNATĂ:
• neîncheierea perioadei de creştere
• afecţiuni generale asociate
• nivelul nerealist / complianţa redusă a pacientului faţă de tratament.
[Grad C]
Recomandarea 17.3.
PROTOCOLUL STANDARD PRIVIND ETAPIZAREA TRATAMENTULUI
ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE SEVERE
Aceasta constă în următoarele etape:
1) Stabilirea diagnosticului şi a indicaţiei terapeutice chirurgical-ortodontice de
către medicul ortodont, în colaborare cu chirurgul oro-maxilo-facial;
2) Tratament ortodontic pre-chirurgical, realizat de medicul ortodont;
3) Tratament chirurgical, realizat de chirurgul oro-maxilo-facial;
4) Tratament ortodontic post-chirurgical, realizat de medicul ortodont;
5) Tratamente asociate, în colaborare interdisciplinară cu medici specialişti ORL,
chirurgie plastică, psiholog etc.
Principial se realizează osteotomia mandibulei, fie pentru avansare sau retrudare. În cazul
maxilarului se practică osteotomia de tip LeFort I, pentru repoziţionarea acestuia.
[Grad C]
197
TRATAMENTUL ANOMALIILOR INDIVIDUALIZAT ÎN FUNCŢIE
DE FORMA CLINICĂ
Recomandarea 17.4.
A. ANOMALIILE ÎN PLAN SAGITAL
ANOMALII DE CLASA A III-A ANGLE

Principial, intervenţiile chirurgicale pentru anomaliile de clasa a III-a vizează retrudarea
mandibulei, sau/şi avansarea maxilarului. Dacă este necesar, în aceeaşi etapă chirurgicală se realizează
şi genioplastia. [Grad B]
ANOMALII DE CLASA A II-A ANGLE

Principial, intervenţiile chirurgicale ortognate sunt similare celor pentru anomaliile de clasa a
III-a, urmărindu-se însă avansarea mandibulei şi/sau repoziţionarea maxilarului. Dacă este necesar, în
aceeaşi etapă chirurgicală se realizează şi genioplastia cu avansare [Grad B]
Recomandarea 17.5.
B. ANOMALIILE ÎN PLAN VERTICAL
ANOMALII ÎN PLAN VERTICAL PRIN DEFICIT MAXILAR
Intervenţia chirurgicală este de osteotomie tip Le Fort I a maxilarului, acesta fiind rotat inferior
până în poziţia optimă („dezimpactare”) şi dacă este necesar va fi avansat [Grad B]
ANOMALII ÎN PLAN VERTICAL PRIN EXCES MAXILAR

Intervenţia chirurgicală este de osteotomie tip Le Fort I , cu poziţionarea superioară a
maxilarului („impactare”), cu sau fără repoziţionarea acestuia, în funcţie de situaţia clinică [Grad B]
.
ANOMALII ÎN PLAN VERTICAL PRIN TULBURĂRI DE CREŞTEREA MANDIBULEI

Intervenţia chirurgicală se practică bimaxilar. Dacă este necesar, se realizează şi genioplastia cu
retropoziţionare [Grad B]
.
198
Recomandarea 17.6.
C. ANOMALIILE ÎN PLAN TRANSVERSAL
COMPRESIA DE MAXILAR
Intervenţia chirurgicală:
• osteotomie de tip Le Fort I asociată cu osteotomie sagitală de maxilar (expansiune
maxilară asistată chirurgical)
• osteotomie de tip Le Fort I segmentară
[Grad B]
ASIMETRII ÎN PLAN TRANSVERSAL

Se corectează chirurgical prin aceleaşi procedee pentru maxilar sau/şi mandibulă, cu
avansarea/retrudarea inegală a fragmentelor. Se pot asocia osteotomii modelante ale bazilarei
mandibulare [Grad B]
Recomandarea 17.7.
ACCIDENTELE ŞI COMPLICAŢIILE CHIRURGIEI ORTOGNATE
Accidente:
• secţionarea arterei maxilare, arterei alveolare inferioare
• leziunile nervului infraorbitar, alveolar inferior, lingual, bucal şi ramul marginal al
nervului facial
• leziuni oftalmice şi ale canalului lacrimal
• fractura cominutivă a corticalelor osoase în osteotomia sagitală
• lezarea dinţilor vecini liniei de osteotomie
[Grad C]
Complicaţii:
• durere, edem, echimoze, tumefacţii
• hemoragie, hematoame
• tulburări neurosenzoriale pe teritoriul de distribuţie al nervilor senzitivi lezaţi
• consolidări vicioase, pseudoartroze
• necroze osoase/părţi moi/
• mortificări dentare
• insuficienţa velo-faringiană
199
• deviaţia de sept nazal
• eroziunea/resorbţia condilului mandibular
• recidiva anomaliei
• tulburări de ocluzie (malocluzie)
• comunicări oro-nazale/oro-sinusale, sinuzită maxilară cronică
• complicaţii infecţioase de părţi moi şi osoase
• cicatricile hipertrofice
• fracturarea plăcuţei sau a şuruburilor de osteosinteză
• tulburări funcţionale (fonaţie, masticaţie, deglutiţie etc.)
• incompetenţa labială
• epifora
• tulburări algo-disfuncţionale ale articulaţiei temporo-mandibulare
• limitarea deschiderii gurii/anchiloză temporo-mandibulară/constricţie mandibulară
• tulburări psihice prin lipsa de complianţă la tratament
[Grad C]
200
18. TRATAMENTUL DESPICĂTURILOR
LABIO-MAXILO-PALATINE
Recomandarea 18.1.
Tratamentul este complex, interdisciplinar:
• chirurgie Oro-Maxilo-Facială
• ortodonţie
• pediatrie
• psiho-logopedie
[Grad A]
Recomandarea 18.2.
ETAPE DE TRATAMENT:
1. Tratament chirurgical precoce
a. Plastia buzei / palatului primar
• momentul intervenţiei:
o regula celor 3x10: 10 săptămâni, 10 pounds, Hb 10g% (regulă facultativă)
o raport vârstă:greutate normal
o optim: la vârsta de 4-6 luni
[Grad C]
b. Plastia palatului secundar
• momentul intervenţiei:
o se recomandă după vârsta de 12-18 luni
o într-o singură etapă chirurgicală sau în mai multe etape chirurgicale
(văl palatin şi ulterior palat dur)
[Grad C]
2. Tratament ortodontic precoce
o este condus de medicul ortodont
[Grad C]
3. Tratament psiho-logopedic:
o de la 4-6 ani
o este condus de psiho-logoped
[Grad C]
4. Tratament ortodontic tardiv:
201
o la 8-10 ani
o este condus de medicul ortodont
[Grad C]
5. Tratamente chirurgicale secundare
§ osteoplastia defectului alveolar: 8-11 ani, în funcţie de cronologia erupţiei
§ intervenţii de chirurgie ortognată, după încheierea perioadei de creştere
[Grad C]
Recomandarea 18.3.
• hemoragia
• dehiscenţe incomplete (fistule) sau complete
[Grad B]
Recomandarea 18.4.
Sechele după despicături labio-maxilo-palatine
• supradimensionarea, discontinuitatea, asimetria conturului buzei
• deformaţii ale buzei
• deformaţii ale regiunii nazale
• insuficienţa velo-palatină
• anomalii dento-faciale complexe
• tulburările de auz şi de fonaţie
[Grad B]
Recomandarea 18.5.
Este recomandabilă dispensarizarea pacientului până la vârsta adultă.
[Grad C]
202
19. PATOLOGIA ARTICULAŢIEI TEMPORO-MANDIBULARE
SINDROMUL ALGODISFUNCŢIONAL (SAD)
Recomandarea 19.1.
Pentru stabilirea atitudinii terapeutice, evaluarea paraclinică va include cel puţin una dintre
următoarele investigaţii paraclinice:
o radiografie de ATM gură deschisă şi închisă
o CT pentru ATM
o RMN pentru ATM
o ortopantomogramă.
[Grad C]
Recomandarea 19.2.
Tratament:
a) tratamentul medicamentos [Grad B]
§ analgetice
§ antiinflamantoare nesteroidiene
§ miorelaxante
§ anxiolitice
§ antidepresive
Infiltraţiile intraarticulare în general sunt contraindicate, exceptând de la regulă utilizarea
acidului hialuronic [Grad C]
Prin lipsa de răspuns terapeutic apar frecvent tulburări psihice.
b) fizioterapia: se realizează în servicii de specialitate [Grad C]
AFECŢIUNI TRAUMATICE
Recomandarea 19.3.
PLĂGI ARTICULARE
• toaleta mecanică a plăgii, cu îndepărtarea corpilor străini/eschilelor; sutură în planuri
anatomice; antibioterapie cu spectru larg; mecanoterapia se instituie după 7 zile, în asociere
cu fizioterapia
[Grad C]
203
Recomandarea 19.4.
Complicaţii:
o supuraţie la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare
o constricţia temporo-mandibulară.
o anchiloza temporo-mandibulară.
[Grad C]
Recomandarea 19.5.
CONTUZIILE ARTICULAŢIEI TEMPORO-MANDINULARE
• repaus articular 5-7 zile, urmat de mecanoterapie
[Grad C]
Recomandarea 19.6.
LUXAŢIA TEMPORO-MANDIBULARĂ
Luxaţia anterioară
• reducerea manuală a luxaţiei, urmată de imobilizare intermaxilară pentru 24 de ore; dietă
semilichidă şi limitarea mişcărilor ample mandibulare pentru 7 zile
[Grad C]
Recomandarea 19.7.
Luxaţia posterioară
• reducerea manuală a luxaţiei, urmată de imobilizare intermaxilară pentru 24 de ore; dietă
semilichidă şi limitarea mişcărilor ample mandibulare pentru 7 zile
[Grad C]
• în cazul complicaţiilor septice, tratamentul urmează principiile incluse în capitolul „Infecţii
oro-maxilo-faciale”.
Recomandarea 19.8.
Complicaţii:
o supuraţii ATM
o anchiloza temporo-mandibulară.
[Grad C]
204
Recomandarea 19.9.
Luxaţia laterală
• se realizează tratamentul fracturii subcondiliene asociate
[Grad B]
PATOLOGIE TUMORALĂ
Recomandarea 19.10.
TUMORI BENIGNE
• extirpare; fizioterapia şi mecanoterapie postoperator
[Grad C]
Recomandarea 19.11.
TUMORI MALIGNE
• tratament chirurgical:
o extirpare cu margini libere negative
o plastia reconstructivă primară / secundară
o tratament asociat oncologic
[Grad C]
205
AFECŢIUNI INFLAMATORII ALE ATM
Recomandarea 19.12.
ARTRITA ACUTĂ NESPECIFICĂ:
• în stadiul iniţial (congestiv): tratament rezolutiv local şi general:

o aplicaţii de prişniţ
o fizioterapie
o antibioterapie cu spectru larg
o punerea în repaus a articulaţiei (frondă mentonieră)
[Grad C]
• în formele subacute: se poate recurge şi la vaccinoterapie nespecifică
[Grad D]
• în formele purulente, confirmate prin puncţie:
o artrotomie, prin incizie pretragiană, cu drenajul colecţiei supurative
o mecanoterapie după retrocedarea fenomenelor acute
[Grad C]
Recomandarea 19.13.
Complicaţii posibile după artrotomie:
§ pareze sau paralizii definitive ale nervului facial
§ constricţie sau anchiloză temporo-mandibulară
[Grad C]
Recomandarea 19.14.
ARTRITA CRONICĂ NESPECIFICĂ:
• profilaxie: înlăturarea factorilor ocluzo-articulari traumatizanţi, prin: protezare corectă şi

echilibrare ocluzală (realizate de medicul dentist)
[Grad B]
• punerea în repaus a articulaţiei cu ajutorul frondei mentoniere sau cu dispozitive protetice
(gutiere ocluzale sau a plăci palatinale cu platou retroincizal), urmată la 2-3 săptămâni de
echilibrare ocluzală
[Grad C]
• injectarea intraarticulară de soluţii anestezice sau hidrocortizon trebuie practicate cu prude
206
[Grad C]
• tratamentul chirurgical al articulaţiei este o metodă de rezervă, care se poate practica doar
excepţional, când au fost epuizate celelate mijloace terapeutice
[Grad C]
Recomandarea 19.15.
ARTRITE SPECIFICE:
a. Artrita actinomicotică:
Tratamentul medicamentos al afecţiunii de bază, condus de medicul specialist Boli infecţioase.
[Grad C]
b. Artrita tuberculoasă:
Tratamentul medicamentos al afecţiunii de bază condus de medicul specialist Boli
infecţioase/Pneumologie. [Grad C]
c. Artrita sifilitică:
Tratamentul medicamentos al afecţiunii luetice [Grad C]
Recomandarea 19.16.
ARTRITA TRAUMATICĂ:
• repaus articular; dietă semilichidă; fizioterapie; antiinflamatoare nesteroidiene
[Grad C]
Recomandarea 19.17.
ARTRITA REUMATOIDĂ:
Tratamentul medicamentos al afecţiunii de bază condus de medicul specialist Reumatologie
[Grad C].
Recomandarea 19.18.
ARTRITA TEMPOROMANDIBULARĂ ÎN SPONDILITA ANCHILOZANTĂ:
Tratamentul este similar cu cel de la artrita reumatoidă. [Grad C]
Recomandarea 19.19.
ARTRITA HIPERUREMICĂ (GUTOASĂ):
Tratamentul este similar cu cel de la artrita reumatoidă [Grad C]
207
Recomandarea 19.20.
AFECŢIUNI ARTICULARE DEGENERATIVE DE TIP ARTROZIC
• echilibrare ocluzală (realizată de medicul dentist); antiinflamatoare nesteroidiene;
fizioterapie;
[Grad B]
• tratament chirurgical: artroplastia
[Grad C]
Recomandarea 19.21.
CONSTRICŢIA MANDIBULEI
Metode de tratament nechirurgicale
• mecanoterapie şi fizioterapie
[Grad B]
Metode de tratament chirurgicale
• secţionarea bridelor; [Grad C]
• acoperirea suprefeţelor sângerânde cu grefe libere de piele, lambouri cutanate alunecate
din vecinătate; [Grad C].
• dezinserţia muşchilor maseteri şi pterigoidian intern, în cazurile de scleroză cicatricială
a acestora; [Grad C].
• secţionarea inserţiei muşchilor temporali de pe apofiza coronoidă / osteotomia apofizei
coronoide [Grad C].
• mecanoterapia postoperatorie este obligatorie [Grad C].
Recomandarea 19.22.
ANCHILOZA TEMPORO-MANDIBULARĂ
Anchiloza intracapsulară:
• artroplastia [Grad C]
Anchiloza extracapsulară
• îndepărtarea cauzei [Grad B]
Indiferent de tipul anchilozei, postoperator este obligatorie mecanoterapie
asociată cu fizioterapie [Grad C].
208
TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL AFECŢIUNILOR ATM
Recomandarea 19.23.
Metodele chiurgicalele folosite în mod curent sunt:
1. Artroplastia
Indicaţii:
• anchiloza temporo-mandibulară
[Grad B]
2. Reconstrucţia etajului submeniscal al ATM

Indicaţii:
• defecte post rezecţie segmentară/hemirezecţie de mandibulă cu dezarticulare.
• plastia reconstructivă cu materiale aloplastice cu sau fără grefă osoasă.
[Grad B]
Recomandarea 19.24.
• durere,edem, tumefacţii persistente
• hemoragia intra/postoperatorie
• hipoestezia/anestezia pe teritoriul n.auriculo-temporal
• pareză tranzitorie/pareză nerv facial
• leziuni ale fibrocartilajului articular
• hematom al conductului auditiv extern
• perforaţii ale membranei timpanice
• leziunile urechii medie
• complicaţii infecţioase articulare
• tulburări ocluzale
• tulburări funcţionale persistente (mişcări mandibulare, masticaţie, deschiderea
gurii, fonaţie)
• tulburări estetice
• dehiscenţe
• cicatrici hipertrofice
[Grad C]
209
20. TRATAMENTUL NEVRALGIEI DE TRIGEMEN
Recomandarea 20.1.
Posibilităţile terapeutice sunt următoarele:
1) Terapie de fond în colaborare cu medicul neurolog
[Grad B].
2) Blocaj chimic la nivelul zonelor de emergenţă trigeminală (infiltraţii)
[Grad C].
3) Neurotomie / neurectomie periferică
[Grad C].
Recomandarea 20.2.
• anestezie pe teritoriul de distribuţie al nervului respectiv
• infecţii postinfiltraţie
• recurenţa simptomatologiei
[Grad C]
210

Ghid Practica Omf

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid Practica Omf

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GHID DE PRACTICĂ

Prof.Dr. Grigore BĂCIUŢ (Cluj-Napoca)

Autorii declară pe proprie răspundere că nu au beneficiat de sprijin logistic sau financiar, nu

Grad E Recomandări de bună practică bazate pe experienţa clinică a grupului care a

INDICAŢIILE EXTRACŢIEI DENTARE

A. INDICAŢIILE EXTRACŢIEI DINŢILOR PERMANENŢI

a. Indicaţii legate de patologia dento-parodontală:

b. Indicaţii legate de patologia pseudotumorală sau tumorală de cauză dentară:

c. Indicaţii legate de patologia traumatică oro-maxilo-facială:

d. Indicaţii legate de anomalii dento-maxilare (se recomandă stabilirea indicaţiei de extracţie în

e. Indicaţii de extracţie în cadrul tratamentului preprotetic:

f. Situaţii speciale în care se indică extracţia dentară:

CONTRAINDICAŢII ÎN EXTRACŢIA DENTARĂ

CONTRAINDICAŢIILE RELATIVE LOCALE:

CONTRAINDICAŢIILE RELATIVE GENERALE:

1. EXTRACŢIA CU CLEŞTELE DE RĂDĂCINI

2. EXTRACŢIA CU AJUTORUL ELEVATOARELOR

Extracţia resturilor radiculare mici, situate profund în alveolă

În funcţie de extinderea alveolotomiei în plan vertical, se descriu următoarele posibilităţi:

b. Alveolotomia cu rezecţie marginală parţială/totală a tablei osoase vestibulare

c. Alveolotomia cu crearea unei ferestre osoase în corticală

d. Extracţia pe cale alveolară înaltă (Wassmundt)

Pacientul va fi avertizat şi asupra fenomenelor inerente reacţiei inflamatorii postextracţionale:

ACCIDENTE ŞI COMPLICAŢII ALE

A. ACCIDENTELE EXTRACŢIEI DENTARE

FRACTURA CORONARĂ A DINTELUI EXTRAS

FRACTURA RADICULARĂ A DINTELUI EXTRAS

FRACTURA CORONARĂ A DINTELUI VECIN

LUXAŢIA DINTELUI VECIN

FRACTURA CORONARĂ A DINŢILOR ANTAGONIŞTI

EXTRACŢIA UNUI ALT DINTE DECÂT A CELUI DE EXTRAS

SMULGEREA SAU LEZAREA MUGURILOR DINŢILOR PERMANENŢI

II. LEZIUNI ALE PĂRŢILOR MOI PERIMAXILARE

PLĂGI GINGIVALE LINIARE

PLĂGI ÎNTINSE CU DECOLĂRI OSOASE IMPORTANTE

PLĂGI ALE MUCOASEI PALATINE

PLĂGI ALE LIMBII

PLĂGI ALE PLANŞEULUI BUCAL

III. LEZIUNI OSOASE

FRACTURA CORTICALEI ALVEOLARE

FRACTURA TUBEROZITĂŢII MAXILARE

IV. ACCIDENTE SINUSALE

V. ÎMPINGEREA DINŢILOR ÎN SPAŢIILE PERIMAXILARE

VI. LEZIUNI NERVOASE

Fracturarea unor instrumente

• durerea, tumefacţia, trismusul

Infecţiile spaţiilor fasciale oro-maxilo-faciale

Metodele chirurgicale utilizate sunt:

3. Leziuni traumatice radiculare:

4. Eşecul unor tratamente:

COMPLICAŢII POSTOPERATORII IMEDIATE:

COMPLICAŢII POSTOPERATORII TARDIVE:

Accidentele şi complicaţiile locale pot fi următoarele:

I. TULBURĂRI ASOCIATE ERUPŢIEI ŞI/SAU INCLUZIEI

1. MOLAR DE MINTE INCLUS CE NU A PROVOCAT ACCIDENTE /COMPLICAŢII

2. MOLAR DE MINTE INCLUS CE A PROVOCAT TULBURĂRI INFLAMATORII

3. MOLAR DE MINTE CE A PROVOCAT TULBURĂRI INFLAMATORII SEVERE

4. MOLAR DE MINTE CE A PROVOCAT COMPLICAŢII DIVERSE, NEINFLAMATORII

Tratamentul cuprinde trei etape principale:

Factori de risc generali:

Menţinerea permeabilităţii căilor aeriene superioare prin:

§ consolidarea vicioasă, cu sau fără asimetrie facială

§ tulburări de creştere ale mandibulei, la copii

§ tulburări funcţionale (masticaţie, fonaţie, deglutitţie etc.)