CAZUL ACUZATIV

Privesc peisajul. (ce privesc? Peisajul – complement)

Îl văd pe Daniel. (pe cine văd? Pe Daniel – complement)

Trage după el o sanie. (ce trage? O sanie – complement)

A renunțat la calculator și a ieșit afară. (la ce a renunțat? la calculator – complement)

Nu se teme de frigul puternic. (de ce nu se teme? De frig – complement)

Se întâlnește cu prietenii lui și încep să se joace. (cu cine se întâlnește? Cu prietenii –

complement)

***Substantivul cu funcția sintactică de complement, precedat sau nu de prepoziție, este în

cazul acuzativ.

*COMPLEMENTUL DIRECT

Este partea de propoziție care determină un verb și arată obiectul asupra căruia acționează
autorul unei fapte.

Ex. Dan colorează desenul. (ce colorează?)

Complementul direct răspunde la întrebările pe cine? ce?

Substantivul cu funcție sintactică de complement direct stă în cazul ACUZATIV, cu sau fără
prepoziția pe.

*COMPLEMENTUL PREPOZIȚIONAL

Ana desenează pentru plăcerea ei. (pentru ce desenează?)

Ea nu se plictisește niciodată de pictură. (de ce nu se plictisește?)

Se gândește serios la o expoziție personală. (la ce se gândește?)

Excelează în realizarea peisajelor de iarnă. (în ce excelează?)

Complementul prepozițional este partea de propoziție care determină un verb și arată obiectul
care este ținta acțiunii sau pentru care acționează autorul unei fapte.

Răspunde la întrebările: pentru cine? Pentru ce? De cine? De ce? La cine? La ce? De la cine?
De la ce?...
Copiii se joacă. (cine se joacă? - copiii, substantiv comun, cazul N, subiect)

Îi văd pe copiii vecinilor. (pe cine văd? Pe copiii – substantiv comun, cazul Ac, complement
direct)

Poeziile Ioanei sunt frumoase.

Citesc poeziile recomandate.