T

los

OCTAVIAN GOGA

rtzif
OPERA PREMIATA DE ACADEMIA ROMANA

BUCUREST1
.MINERVA, INSTITUT DE ARTE
GRAFICE SI EDITURA. Bd. ACA-
Pretul: DEMIEI, 3 EDGAR - QUINET, 4.
1. Leu 1907
POEZII
OCTAVIAN GOGA

POEZII
Opera Premiati de Academia Romani

mi.:4,110,-4p
4
h.

BITOURETI
MrNERVA, ...Institut de Arta
Grafice Id Editurt Bulevard.
Aeademiei 3, Edgar Cluinet 4
1901
ED1TURA INSTITUTULUI DE ARTE GRAF10E
$1 ED1TURA eMINERVAP.
REPRODUCEREA ESTE OPRITA.
 RUGACIUNE

gatácitor, cu ochii tulburi,

Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios, stapfine,
In fafa strAlucirii tale.
In drum mi sd desfac prapastii
i'n negurA se 'mbraca. zarea,
Eu in genunchi spre tine caut :
Stapâne-orânduie-mi cArarea 1

In pieptul zbuciumat de doruri

Eu simt ispitele cum sapA,
Cum vor sA-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s'adapA.

5
 Din valul lumii lor md zmulge
Si cu povata ta 'nteleapta
In veci spre cei rdma§i in urmd.
Sap Ane, vAzul meu Indreaptd.

DesleagA mintii mele taina

Si legea farmecelor firii,
SAde§te 'n bratul meu, stApAne,
TAria urii ui-a iubirii.
DA-mi antecul §i da-mi lumina
i zvonul firii 'ndrdgostite,
DA-I raza soarelui de yard.
Ploapei mele ostenite.

Alungd patimile mele,

Pe veci strigarea lor o frange
i de durerea altor inimi
Invatd-md stapftne-a plange.
Nu rostul meu, de-apururi prada
Ursitei ma§tere §i rele,
Ci jalea unei lumi, pdrinte,
SA. plAngd 'n lacrimile mele.

6
DA-mi tot amarul, toatA truda
Atator patimi fArA leacuri,
DA-mi viforul in care urIA
i gem robiile de veacuri.
Demult plâng umilitii 'n umbrA
Cu umeri garbovi de povarA...
Durerea lor infrico§atA
In inimA tu mi-o coboarA.

In suflet samAnA-mi furtunA,

SA-I simt in matca-i cum se zbate,
Cum tot amarul se revarsA
Pe strunele infiorate ;
i cum sub bolta lui aprinsA,
In smalt de fulgere albastre,
InchiagAli glasul de aramA :
Clintarea pdtimirii noastre.

da
7
 PLUGARII

Ua voi aleargA totdeauna

Truditu-mi suflet sA se 'nchine ;
Voi singuri strajuiti altarul
NAdejdii mele de mai bine.
Al vostru-i plânsul strunei mele :
Cre§tini ce n'aveti sarbAtoare,
Voi cei mai buni copii ai firii,
Urziti din lacrimi §i sudoare.

Cu mila-i nesfAr§itA, ceriul

Clipirii voastre 'nduio§ate
I-a dat cea mai curatA razA
Din sfAnta lui seninAtate.

8
Si v'a dat suflet sa tresarA
Si inimA sA se 'nfioare
De glasul frunzelor din codru,
De §opot tainic de izvoare.

In coapsa graitoarei miri§ti,

De vreme plugul vostru ara ;
E primAvarA pe cAmpie
Si 'n ochiul vostru-i primavara.
Bland tainele vi le desface
Din sanu-i milostiva glie,
Caci toatA floarea va cunoa§te
Si toata frunza ei va §tie.

Purtati cu bratde-amandoua
A muncii rodnica povara,
Supt stralucirea 'nlacrimata
A diminetilor de vara.
Si nimeni truda nu v'alinA,
Doar' bunul ceriului parinte,
De sus, pe frunte va apaza
Cununa razelor lui sfinte.

9
 A voastrA-i jalea cea mai mare
A voastrA-i truda cea mai sfantA,
StApAnul vitreg vA love§te,
Dar ceriul bine va. cuvintA.
Si dad 'n schimbul pAnii voastre
Piticul vA plAte§te fiere,
IndurAtor v'ascultA Domnul
Si 14 trimite mAngAiere.

and doardle plugul pe rotile

In pacea serilor de toamnA,
La voi coboarA ConsAnzeana,
A visurilor noastre DoamnA.
Vin crai cu argintate coifuri
Si 'n aur zAnele bAlaie ;
Atka strAlucire 'ncape
In bordeia§u1 vost' de paie

Frati buni ai frunzelor din codru

Copii ai mAndrei bolti albastre,
Sfintiti cu lacrimi §i sudoare
'Dana plaiurilor noastre!

10
Din casa voastra, unde 'n umbra
Plang doinele §i rade hora.
Va straluci odata vremii
Norocul nost' al tuturora.

A mea e lacrima ce 'n tremur

Prin sita genelor se frange,
Al meu e cantul ce 'n pustie
Neputincioasa jale-§i plange.
Ci 'n pacea obidirii voastre,
Ca 'ntr'un intins adanc de mare,
TrAe§te 'nfrico§atul vifor
Al vremilor razbunatoare.

11
 N0I

.13,1:a
.,...
noi sunt codri verzi de brad
i ampuri de mAtasA;
La noi atAtia fluturi sAnt
i-atAta jale 'n casA.
Privighitori din alte OH
Vin doina sA ne-asculte;
La noi sant antece §i flori
i lacrAmi multe, multe...

Pe bola sus e mai aprins.

La noi bAtranul soare,
De and pe plaiurile noastre
Nu pentru noi rAsare....

12
La noi de jale povestesc
A codrilor desi§uri,
Si jale duce Murd§u1
Si duc tustrele Cri§uri.

La noi nevestele plangand

Sporesc pe fus fuiorul,
Si 'mbrati§andu-§i jalea plang :
Si tata §i feciorul.
Supt cerul nostru induio§at
E mai domoald hora,
Cdci cantecele noastre plang
In ochii tuturora.

Si fluturii sant mai sfio§

Cind sboard 'n zdri albastre,
Cdci roua de pe trandafiri
E lacrimile noastre.
lar codrii ce 'nfratiti cu noi
I§i infioard sanul.
Spun cä din lacrimi e 'mpletit
Si Oltul nost' batranul...

16
 Avem un vis neimplinit,
Copil al suferintii,.
De jalea lui ne-au räposat
mo§ii i parintii...
Din vremi kodtrâne de demult,
Gemând de grele patimi
De§erthciunea unui vis
Noi o stropim cu lacrimi...

14
 OLTUL

ult iscusita vremii slova

Nu spune clipa milostiva,
Ce ne-a 'nfrAtit pe veci necazul
Si veselia de-o potrivA...
MATRä fie dimineata
Ce-a savar§it a noastra nunta,
Milne Olt! cii buza arsA
Iti sarutam unda carunta.

In cetatuia ta de apa
Dorm cantecele noastre toate
Si fierbe tainuita jale
A visurilor sfaramate.

15
 Tu impletqti in curcubeie
Comoara lacrimilor noastre
Si cel mai scump nisip tu-1 duci
in vadul Dunarii albastre.

La sanul tau yin, in amurguri,

Sfioase, fetele fecioare,
Si dimineata yin neveste
Cu §ortul prins in cingatoare
Si yin pastori cu gluga alba,
Din fluer povestinduli dorul
Si ate cantece §i lacrimi
Nu duce valul calatorul...

Drumet, batut de ganduri multe,

Ne la§i atat de greu pe noi,
Imbrati§andu-ne campia
Te uiti adesea inapoi.
A§a domol te poarta firea,
Caci duce unda-ti ganditoare:
Durerea unui neam ce-a§teapta,
De mult, o dreapta sarbatoare.

16
 De mult, in vremi mai mari la suflet
Erai §i tu haiduc, mo§nege,
and Domni vicleni jurau pe spadA
SA sfarme sfânta noastrA lege :
Tu, frate plânsetelor noastre.
Si rAsvrAtirii noastre frate
Urlai tAriilor amarul
MAnii tale 'nfrico§ate.

Cum tresAriau incremenite,

In jocurile lor buiestre,
0§tiri cu coifuri de aramd
Si roibi cu aur pe cdpestre,
and la strigarea ta de tatA
GrAbiau din codri la poiene,
Strangand sAcuri a subsuoarA,
Feciorii mândrei Consanzene.

Zdrobia-n praf, muria. arama

Si codrul chiotett, viteazul ;
lar tu, frAtâne, mare me§ter,
Biruitor frangeai zagazul

2 Octavian Goga. Poezii. 17

 Si 'mbujorfindu-te la fata,
Treceai prin vdile afunde,
Incovoindu-ti indArAtnic
Mareful Mu grumaz de unde.

Si Amite Mrmituri a vremii,

De mult v'am ingropat vAleatul...
Neputincios pari §i tu astAzi
Te-a 'ncins cu lanturi ImpAratul.
Ca unda ta strivitd, gemem
Si noi, tovard§ii Mi buni,
Dar de ne-om prapAdi cu totii
Tu, Oltule, sit ne razbuni I

SA ver§i, pAgan, potop de apa

Pe §esul holdelor de aur ;
SA piarA glia care poartd
InstrAinatul nost'tezaur ;
'Drama trupurilor noastre
S'o scurmi de unde ne'ngropara
Si sa.-ti aduni apele toate,
SA ne mutAm in altA fail !

18
 CASA NOASTRA

Wrei pruni frAtâni, ce stau sA moarA,

hi tremur' creasta lor bolnavA,
Un vAnt le-a spAnzuraf de vArfuri
Un pumn de fire de otavA.
Cucuta cre§te prin ograda
i polomida-i leagA snopii...
Ce s'a ales din casa asta,
Vecine Neculai al popii 1...

De pe pAretii 'ngalbeniti
Se deslipe§te 'n pAturi varul
Si pragului ImbAtranit
lncepe-a-i putrezi stejarul ;

19
 lar' dacä razele de soare
Printre §indrile faculi cale,
Vad sporul panzei de paianjen
Si 'nfiorate mor de jale.

Cum dorm acum neputincioase

Supt vreascurile stinse-a vetrii,
Pove§tile 'n§irate sara
De-atatea cuscre §i cumetrii ;
Cum tremura cenu§a asprd,
Ce 'nfiorati Imi par cArbunii,
De vraja ce le-a mai ramas,
Din Cate povestiau strAbunii...

Infipt in me§ter-grindA, iatA-1

Rava§ul turmelor de oi ;
iragu' lui de crestaturi
Se uit' atAt de trist la noi.
Imi duce mintea 'n alte vremi
Cu slova-i binecuvAntata,
In pragul zilelor de mult
Pared te vAd pe tine, tatd,

20
Si parc'aud pocnet de bici
Si glas stdruitor de sluga.
0 vad pe mama 'n coltul §urii
Apaza 'ncet merindea 'n gluga...
Induio§ata ma sdruta
Pe parul meu Man, pe gura :
«Zi Tatal nostru sara, draga,
S sà te porti la 'nvatatural...»

Si uite-mi trec pe dinainte

In randuri-randuri toate cele ;
Ora§ul inegrit de fumuri
Si toate plarisetele mele.
Cum m'am fdcut apoi cuminte
Cu vremea ce inainta,
Si m'am trezit pe nesimtite
CA-mi zice satul : Dumneata...

Si cator cantece la joc

Tineam cu glasul meu ison,
De cateori am spus povestea
Lui Alisandru Machidon.

21.
 i ca un canter cum s'a stins
Frumoasa mea copilArie
i dragostea de douà veri
Cu fata popii Irimie...

Cu valul vremilor ce curg

AtAtea cantece s'au dus,
i. valul vremilor ce curg
AtAtea cAntece-a rApus...
Eu vA sArut, paref strAbuni,
Pe varul vost' scobit de ploaie...

De ce-ti §tergi ochii ru catnap,

Ori plAngi, vecine Niculae ?...

22
 APOSTOLUL

ga o vecernicie domoalA
Se stinge zvonul din dumbravA,
Pleoapa soarele-§i inchide
Sus pe-o cApitä de otava..
Norqdul a cuprins podmolul
LangA fragarul din ulita,
De cArja. sprijinit rasare
BAtranul preot la portità.

Mo§neag albit de zile negre,

A§a 11 pomenise satul,
Pe pieptarelul lui de lAnA
Purtand un ban dela 'mpAratul

23
 Domol, in mijloc se apaza,
Si sprijinind incet toiagul,
Clipind din genele carunte
Inecpe-a povesti mo§neagul.

Intreg norodul ia aminte

i-ascultä jalnica poveste,
Si fusul se opre§te 'n traria
induio§atelor neveste.
Mo§negii toti färâmA lacrimi
Cu genele tremuratoare,
Aprin§i feciorii string prdseaua
Cutitului din cingdtoare.

At &tea patimi plâng in glasul

Cuvantatorului parinte
i-atata dor aprind in inimi
De clipa razbunärii sfinte.
13Atratml mag inalt1 fruntea.
Ce sfânt e graiul gurii sale.
Din el "va räsäri norocul
Acestui neam sfh§it de jale!

24
Acela§i dor tresare 'n piepturi,
and glasul strigAtor rAsunA
i gemet infioara. firea
Pre lung §i greu ca o furtunA.
Fragarul 10 indoaie coapsa,
Iar de prin vAi purcede vântul,
Prin largul multelor väzduhuri,
SA ducA cerului cuvântul.

Din cetAtuia stralucirii

CoboarA razele de lunA
i pe argintul caruntetei
Din aur impletesc cununA.
Cuvine-se hirotonirea
Cu harul ceriurilor tie,
Drept vestitorule apostol
Al unei vremi ce va sa. vie.

25
 DASCALUL

opeag senin, eu tampla ta curata

0 cer, pe veci, nadejdii mele pazd,
Din soarele copilariei mele
In ochiul tdu mai licdre§te-o razd.
In suflet simt cum negura se sfarma
se 'mplete§te albd dimineatd,
Cand ochiul Mu in inimd-mi coboard,
Topind !met cetatea ei de ghiata,

Azi, ca un sfant dintr'o icoand veche,

Bland imi rasai cu fata ta blajind,
Cu zambet bun, cu ochi cuminti §i limpezi,
Stralucitori de lacrimi §i lumina.

26
Cu tin' rAsar atkea nestemate
Din ingropatul vremilor tezaur
Si amintirea 'n tam ei ml poartd,
Cu pas incet, in carul ei de aur...

MA vAd in pragul zilelor mai bune...

0 casA 'n deal, cu stra§ine plecate,
Unde-asculti de sfaturile tale
Atka rds §i-atAta sAnAtate.
In frunte, tu pAreai un mag din basme,
Cand soarele trecand peste fantand,
Bland patrunded prin stra§ina de paie
Si lumina bucoavna ta bAtrAnd.

A fost de mult. 0 razd care luptd

Zadarnic cu ampule de ghiatd,
Vezi, astAzi valul altei vieti mA poartA
Si 'ntelepciunea altei lumi mA 'nvatd.
Dar sufletul §i-acum i§i are cuibul
Acolo sus iri satul de supt munte,
Unde §i azi zimbe§te impAcatd,
Curata cinste-a pletelor cdrunte.

27
 Bucoavna ta, supt pragul de pe grinda,
I§i hodine§te 'nvAtAtura moartd,
Dar glasul tau §i azi, la zi de praznic,
ToatA. povara greului o poartA,
Pierdut ascult cAntarea ta la strana.
Ii tainicA §i sfAntA-mi pare clipa,
Pare cA duhul altei lumi m'atinge,
In zbor domol, pe frunte cu aripa.

CAci simt plutind prin fumul de tArnAie

Sfintenia cAntArii preacurate,
Ce-a rumenit o lume cu senina
Cucernicie-a vremilor uitate.
i 'n ochii tAi vAd strAlucind scAnteia

Din focul mare-al dragostii de lege,

Ce prin potopul veacurilor negre
Ne-a luminat cArArile pribege.

tGiaf'

28
 DASCAL1TA

gAnd tremurAnduli jalea §i sfiala

Un cant pribeag imbratipazd firea
Si-un trandafir crescut in umbra moare
SI soare nu-i sd-i plangd risipirea,
Eu plAng atunci, cdci tu-mi rdsai in zare.
A vremii noastre dreaptd mucenitd.
Copil blajin, cuminte prea de vreme,
Sfielnicd, bAlaie dascalita.

Ca strdlucirea ochilor tdi limpezi,

Poveste nu-i mai jalnic povestitd,
Tu e§ti din leagAn sord cu sfiala,
Pe buza ta n'a tremurat ispitd.

29
 Cununa ta de zile §i de visuri
Au impletit-o rele ursitoare,
Ca fruntea ta nu-i frunte de zapada
i mana nu-i atfitea §tiutoare.

Mo§negi, ceteti ai carfilor din strana,

Din graiul tau culeg invatatura,
E scrisa par'ca 'n zâmbetele tale
Seninatatea slovei din scriptura,
In barba lor, carunta ca amurgul,
Ei string prinosul lacrimilor sfinte,
Caci vad aievea intrupat ceaslovul,
ln vorba ta domoala §i cuminte.

La tine yin nevestele sa-§i plânga

Feciorii lor in slujba la 'mparatul,
Si tu ascunzi o lacrima 'ntre slove,
in alte tali eand le trimiti oftatul...
Si fete yin sa le -'nflore§ti altita,
La pragul tau e plina ulicioara
i fetele 1§i §opotesc in taina :
Ce mani frumoase are domni§oara.

ZO
...Si mângaind copiii altor mame
Te stângi zambind in calea ta fecioard,
Iar cdpataiul somnului tdu ma§ter
De-un vis de§ert zadarnic se 'nfioard,
Tu par' c'auzi cum picurd la geamuri
Un ciripit de pui de rândunica
i-un gand rdzlet IV infierbantd tampla,
Cu tine-adoarme-o dulce, sfantä frica....

Sfios, amurgul toamnei mohorfite

i§i mi§cd. 'ncet podoaba lui bolnavd,
Ca din adelniti fumul de tamale,
Pre lung se zbate frunza din dumbrava....
Tu stai in prag §i din .frOgar o frunzd
La sanul tau s'a pogorttt a moard,
Iar vântul spune crengilor plecate
Povestea ta, frumoasd domnipard....

deo

31
 BATRANI

Pe ce m'ati dus de langA voi,

De ce m'ati dus de-acas0
SA fi rAmas fecior de plug,
SA fi rAmas la coasA.

Doar nici eu nu mai rAtAciam

Pe-atatea cAi razlefe,
i-aveati §i voi in curte-acum
Un stAlp la bAtranete.

82
 Ca ma 'nsuram cand ispraviam
Cu slujba la 'mparatu 1
Doar casa-avem in rand cu toti,
Cum m'ar cinsti azi satu 1...

Avere-ai azi §i Dumneata

Nepoti, sA-ti zica : Mo§u...
Aveai cui spune la pove§ti
Cu imparatu row

Si par'c'o Arad, s'ar bucura

De-o norA biata mama.
SA-i deie sfaturi §i s'o certe
and nu va lua seama.

A§a... va treceti, bieti batrani,

Cu rugi la Preacurata,
plange mama pe ciaslov
i 'n barba plange tata...

r
i tit.

Octavian Gaga. Poezii. 33

 REINTORS

Ca tapane codru, crai batran,

Mai tii-le tu minte oare ?...
La umbra unui fir de nalba,
Plangea o floare de cicoare,
Si-un firicel de izma creata
Se säruta atunci cu Oltul...
Atunci m'am dus in lume eu,
Feciorul lui losif preotul 1

Stapane codru, crai batran,

Era §i-o casä la räscruci...
Era, a noastra... Nu §tiu, tu
Aminte daca-ti mai aduci ?...

34
CA matca Oltului bAtea
La coltul casei intr'un soc
Si 'n Olt se oglindiau din geam
Trei rAdAcini de busuioc...

Batrane crai, and mi-am luat

De frunza ta bunul rAmas,
Era §i tata... Stii-1 tu ?...
Si mama sta sfar§ita 'n glas...
Si hatrul dascAlu' Ilie,
Cel intelept, glumet §i schiop,
La vatrA rAzimat spunea
0 pilduire din Isop...

BAtrane codru 1 Eu m'am dus,

RApus de-un gand nebun pe semne,
Uitat-am pilda lui Isop,
Vartejului sA nu mA 'ndemne...
Dar ostenit odat' privind
La zarea ceriului albastrA,
Am plans §i gandul m'a bAtut,
SA ma intorc la casa noastrA 1...

35
 ...Si m'am intors, batrAne crai L.
Dar casa noastrd nu mai este...
Azi, rogu-te, sd-mi spui din frunzA
Indurerata ei poveste I
CA dascAlu' Ilie-i mort...
Cum s'a schimbat de-atuncea satul
Si Oltului i-a mutat matca,
Poruncd dela imparatul...

EidtrAne crai ! A fost demult...

CA s'a schimbat atAt de-atunci :
Seninul razelor de soare
Si fata florilor din lunci...
Si 'n valul vremilor s'a dus
A vietii mele dimineatd,
Cum s'o fi dus demult pe Olt
Cel firicel de izmA creatd...

Zadarnic cat stolul de visuri

Ce printre paltini se pierdurd
Si dorurile mele scrise
Pe fata foilor de murd...

86
 toate rasetele mele
Din aluni§ul din thvoi
i plansul rneu de-odinioara...
Ne-aveam atat de bine noi...

Azi, lasa-ti freamatul sa-mi path

Un mulcom zvon de patrafire,
Ce bland asupra mea '§i pogoara
Dufoasa lor hirotonire...
i spune-i vantului sa tack
and va porni de-aici la plai :
Ca raposatul n'a fost vrednic
De poala ta, batrane crai !

37
 DEPARTE

gezi luna 'n cingAtoarea

Aprinsei bolti albastre,
Argintul ei tive§te
Si pragul casei noastre.

Si uite 'n clipa asta

Eu nu §tiu ce mA 'ndeamnA...
SA simt intreg amarul
Acestei nopti de toamnA.

38
Dar par'cA plâng copacii
Din frunzele lor moarte
Si par' c'aud un cântec
Cum tremura. departe.

Si uite simt aievea,

Cum jalea lui m'apasA,
A§ vrea sA fiu acuma,
In sat la noi acasA.

S'ascult cAntarea asta,

Cum picurà domoalA
Si capul greu de ganduri
SA-I culc la mama 'n poala.

Ea biata sA 'mi sarute

Suvitele pe frunte,
Norocul sh mi-I vadà
In firele cArunte.

39
 1nceti§or la sdnu-i
Obrajii sd-mi ingroape
Si lacrima nAdejdii
SA-i tremure 'n pleoape.

Si lacrima nddejdii
Pe fruntea mea sd cadd :
Un picur de vApaie
Pe-un bulgär de zdpadd.

40
 DORINTA

Departe-a§ vrea de-aici sA vii

In alte lumi senine,
In dimineata de Florii
SA ma cumin cu tine.

SA ne-a§ezAm in sat la noi,

S'avem in deal o casA,
SA fiu cel mai cuminte 'n sat
Si tu cea mai frumoasd.

41
 SA vie §i mama la noi,
CA-i necäjitd tare,
SA aibA ticlfun an ori doi,
Ori cat pAmAnt mai are.

i sd trAim acolo'n munti

De cat trai avem parte,
Eu sara sA-mi adun sAtenii
i sA le spun din carte :

CA sAnt din neam impAratesc

Din Ora 'ndepartatA
CA doar pamantul Ast intreg
ErA al lor odatA...

i cA azi oamenii 'nvatati

AsteaptA sA se nascd,
Un mare crai impAratesc
De legea romAneascA.

4'
 Copiii no§ti tu sA-i Inveti :
Credeul... NAscAtoarea...
S'ajung sA-i vAd cAntAnd pe toti
in strand, sArbätoarea.

Atunce, ImpAcat cu rostul

Acestei lumi de§erte,
SA mor, sA-mi zica satu 'ntreg
Un : Dunmezeu sA-1 ierte 1

popii nost', din IntAmplare,

Vre-un oaspe-atunci sA-i vie :
Pe cine 'ngropi, pArinte, azi ?
Pe-un om de omenie L..

43
 ZADARNIC

?
'oroc, logofeti de-acum zece ani I
Primiti-ma, rogu-va, iara§i
Si gandului vostru ma faceti 'Arta§
Si glumelor voastre tovara§.

Departe-am fost eu, fratani, la ora§,

Si legea pe-acolo nu-i bunk
Cra§marii te mint §i nu §tiu lautarii
Aievea ce-i graiul din struna.

44
De-aceia venit-am O. vAd Inc 'odat'
Senina §i vesela horA,
CumAträ cu sufletul vostru curat,
Cu biata mea inimA, sorA.

A§a I SA le vad InchiegAndu-se 'n lant,

VAnjoasele brate rotunde,
i tropotul vostru din greu apasat
TArAmul sa stea sA-I scufunde.

A§al M'a§teptati, yin §i eu cu voi,

CAma§a rAsfring-o de min eci,
SA 'ncepem alaiul, vrApna§ul alai,
De praznicul sfintei Dumineci.

Un pas inainte §i doi inapoi

La dreapta, la stAnga 'nainte , ..
. . . Un pas

45
 LAsati-rnA 1 MA duc. Cetesc
ln ochii vo§ti ai tuturora:
Nu e de rAndul cetei noastre
Cel ce-a uitat sA joace hora.

tor

46
 DE-0 SA MOR

De-o sä mor la primavara,

SA ma plangeti tu §i mama;
Amândouá sA ma plangeti
Si sä vä cerniti nAframa.

Nimeni altut nu mai plângd

RAposata voastrA falA,
Si yä rog cu ingroparea
Nu vA faceti cheltuiald...

47
 SA chiemati pe popa Naie
SA-mi citeascA din scripturd
Si sa spun& cuvAntare:
C'am fost om cu 'nvAtAturd.

Dar cä m'am näscut, pe senme,

Intel) zodie ciudatd,
De m'a bAtut nenorocul
De pe lumea asta toatA.

Stiu cá va 'ntristA tot satul

Lucrul Ast', cà tare-i jelnic ;
I-or cAde& i popii Naie
Lacrimi multe 'n moliftelnic.

Voi sA-i dati lui popa Naie

Liturghii o luna 'ntreaga,
CA-i sArac i popa Naie
Si n'are bucate, draga.

48
 IN CODRU

fr,9
:."' and rätdcind, bdtrâne codru,
,04,
Ajung la sdnul tau de tatd,
La poarta 'mpdratiei tale
Plec fruntea mea infierbtintatii.
Eu simt c 'n lung sirag de lacrimi
Se sfaren' al genei mele tremur
Si ca un fdcator de rele
La poarta ta eu ma cutremur.

Curat e duhul lumii tale,

Cáci Dumnezeu cel sfânt si mare,
Supt bolta ta inrouratd
Ii tine mândra sarbittoare.

4 Octavian ugn. Poezii 49

 Tu-1 prAznue§ti cu glas de clopot
$i cu rasunet de chimvale
Pe cel ce-atAtea intelesuri
GAtit-a strAlucirii tale.

Amurgul investmantA 'n umbre

Zmerita frunzei frAmantare,
$i pare tanguiosul freamAt
Un glas cucernic de tropare.
Nu-i jalea pdtirnirii tale,
Tremurdtoarea ta plansoare,
Ci-i cantecul de 'ngropdciune
Al doinei noastre care moare.

Departe s'a aprins un fulger,

Lovind in coasta ta nApraznic,
$i 'n tot hotarul tdu mania
Si-a inceput pdganul praznic.
E-al razvrAtirii noastre tunet !
$i 'n neagra ta cutremurare,
Atatea veacuri umilite
i§i gem strivita rdzbunare.

50
Iar daca printre paltini luna
Prelingeii razele curate,
Varsand sfiala ei gMbuie
Pe frunzele infiorate,
in picatura de lumina,
Din geana zarilor albastre,
Eu vad cum tremura §i 'nviie
Nadejdea visurilor noastre.

S'ar oteli piticul suflet

Atunci cand mila ta, 'rnparate,
I-ar lumina o clipa. .taina
Maririi tale 'nfrico§ate ...
Pe strunile neputincioase
S'ar zamisli cantarea sfanta,
Dand inteles vietii mele
mortil, ferecandu-i tinta 1

et
51
 DIMINEATA

au grele rAsuflete apele dorm,

Pe lanuri dorm spicele grele,
Asupra pAdurii vegheaza de sus
Cetatea eternelor stele.
LuceafArul bolnav din lumea de 'nghet,
Clipe§te din gene molatic,
and dorul pribeag de pe-o creastA de ulm
i-1 geme porumbul salbatic ...

*i dorul in gemet se 'nalta la cer

ampii de inghet sA 'nfioare ;
LuceafArul simte vapaia arzAnd
$i tremurA bietul §i moare.

52.
Cu ochii plAn§i stelele toate se duc
Pe patul de nori sA se eulce ;
Din dragostea stinsA in neguri de zAri
Lin picurA lini§tea dulce.

In taina tAcerii porne§te-se vAnt

SA mAngAie trestia 'n vale,
Pe-ascuns o sdrutA, dar dragostea lui
0 vAd licuricii din cale.
Si-o spun licuricii la frunze de soc
Si socul padurii o spune,
Si frunzele toate grabite tresar
Si 'ncepe pAdurea a sune.

Se duce iar' vAntul, pribeagul drumet,

Sfios fAlfAind din aripA,
Din doru-i nestins §i 'n veci cAlAtor
0 doinA domol se 'nfiripa.
Si doina o cAntA alunii din crAng
Si-o tremurA 'n murmur izvorul,
Si doina treze§te §i turma din deal
Si turma treze§te pastorul.

53
Din funduri de pe§teri vin umbre §irag
Si-asculta durerea cantArii,
De patima doinei §i umbrele mor,
Cu lacrimi plAng genele zarii.
Si doina se zbate §i frunzele plAng
Si codrul prelung se 'nfioarA,
CAnd WA, prin neguri cu sarg strAbátAnd,
0 razA solie pogoara :

Deschideti larg poarta, caruntilor brazi,

SA vie 'mpAratul mAririi,
SA mAngdie jalea nestinsului dor,
SA 'mpace durerile firii .. .

54
 PE INSERATE

g (ireasa ceriului albastru

i'§i impâtize§te 'n ape chipul,
De vraja ei tresare unda
'nfioreazà-se nisipul.

S'a§tern bobitele de rourt

Pe 'ntinsul luncii patrafir :
Din mana cerului, pärinte,
Se cerne preacuratul mir ...

55
 In mulcom zvon se 'mbrati§eazA
Cu apa trestia bolnavA,
Doi licurici §i-aprind sfiala
In adapostul de otavA.

S'aude toaca cum, gräbitA,

In fag o bate-o gheunoaie,
i hodinesc pe iarbA mieii
i zurgAlAii de cioaie.

Domol purcede glas de schijA

Dela clopotnita din deal,
SA povesteascA lumii jalea
InstrAinatului Ardeal.

56
 DELA NOI

gu fruntea 'n prank plangand azi ne vezi

Din slava, cerescule soare;
RugAmu-ne tie, azi sufletul nostru
Tu lasA-1 departe sA zboare.
Trimite §i vântul, pribeagul drumet,
El crainicul boltii albastre,
SA ducA departe pe aripa lui
Cuvântul strigarilor noastre.

Aco lor departe, spre soare rAsare,

In freamat de foi din dumbravA,
Pe veci cetluite in marmurA rece,
Dorm clipele noastre de slava.

57
 Voi sAnteti acolo, viteji pArcAlabi,
Si voi, prea cinstifilor vornici,
Statornici in cinstea de lege §i tara
In focul credintei statornici.

Acolo dormi §i tu, archanghel bAtran,

Tu Stefane, sfânt Voevoade,
Ce-ai scris stralucirea norodului tau
Cu sAnge du§man de noroade.
De sfanta ta dreaptA, de spada ta sfântä,
Spun toate pove§tile slovei,
SA nu se 'nfioare de numele Mu
Nu-i frunzA in codri Moldovei ...

Azi ma§terti-i vremca ... Acum vAduvite

Zac sfintele tale *le
Si luna cAnd trece prelung se 'nfioarA,
Cad vede rugina pe ele.
Amarnic ne pbartA pe strAmbe cArAri
Vicleana §i vitrega soarte.
MArit Voevoade, in tam ta azi
Si vise §i fulgere-s moarte ...
58
Noi suntem drumetii piticelor vrem
Pitici in putinta §i vrere,
Copii fall sprijin ne scurgem viata
Din dor §i din nemangaiere
A noastrà mo§ie, frumoasä nespus,
Grumazul §i-a 'ntins spre pierzare,
aci bratele noastre azi spadA nu strang
Si steag tara noastrá nu are ...

Maria Ta I Santem biltuti de nevoi,

La noi inzadar arA plugul,
CAci holdelor noastre cu spicul de aur
Strainul le full bel§ugul.
Am vrea sa purcedem cu jertfele laudei,
Dar d'avem nimica la casA ...
Maria Tal Toate strAinii le duc
Si numai cu lacrimi ne lasA ...

Dar spunem cu totii nevestelor noastre

SA plânga cu lacrimi de jale,
Potopul sd treaca. §i plaiuri §i munte
SA spele otelele tale.

59
Atunci, când in soare din nou sträluci-vor,
De sus din a ta 'mphratie :
Crai tândr, crai mandru, crai nou sa. le 'ncingd,
Trimite, rugPimu-ne lie I

60
 CANTARETILOR DELA ORAS

Toi n'aveti flori, nici cântece, nici fluturi,

Caci soarele in tara voastrA moare,
Voi in desert cersiti pe-a voastra struna
Din ceriul sfant o razA sA coboare.
E frig la voi si moartA-i strAlucirea
Cetatilor cu turnul de aramA,
Bieti cantAreti cu aripile frAnte :
In alte zAri cuvantul meu vA chiamA . . .

Veniti, veniti sa 'ngenunchiem cu totii:

Parnantul negru-i vechiul nostru tata.;
La sAnul lui sä rAdem si sA plangem
Cu sufletul si inima curatA.

61
 SA fim copiii iscusiti ai firii,
SA invAtAm din sfAnta ei cAntare,
i O. asculte sufletele noastre
Mu It inteleapta firii indrumare.

Veniti, veniti in ciasul diminetii,

and supt clipirea boltii 'mbujorate
SArbAtore§te-al iinvierii praznic,
Biserica de frunze 'nrourate.
and umbre mor §i scapArl lumina
Din negurA zburAnd biruitoare ;
Veniti, veniti sä cad' asupra noastrA
Hirotonirea razelor de soare.

SA ne'ntAriascA cAntul §i lumina,

Ce saltA 'n zori cAnd se porne§te plugul,
i 'n piepturi noi s'adapostim mAndria
Livezilor celi mlddie bel§ugul.
Iar cAnd amurgu 'n haina lui cernitA
CAruntii brazi incepe sA 'nvestmAnte
Noi sA privim luceafgrul din zare
i-atunci sA zicem strunelor sA cante . ..

62
Din freamatul dumbrAvii 'nlacramate
Din curcubeul zArilor albastre,
Din §opotul izvoarelor de munte
SA impletim noi cantecele noastre.
i trAznetul ce infioarA bolta,
and fulgere potrivnice se 'ncaier',
imugetul linfrico§at al apei
SA ferece al strunei noastre vaier.

SA piarA umbra zidurilor negre

Ce 'ntunecA cantarea noastrA sfântà,
Curatul chip al farmecelor firii
SA scânteie când glasul ne cuvAntA.
aci Dumnezeul neamurilor toate
Supt strAlucirea mândrei bolti albastre,
in codrii verzi i 'n negrele ogoare
A sAmAnat nAdeidea viefii noastre...

,
63
 SAR A

.-
Rata §i-a cernit nhframa
Ca o mama intristatà,
Floarea soarelui pe câmpuri
Plead. fruntea 'nganduratä.

Zareali picurd argintul

Pe ovesele de aur,
Ostenit din aripi bate,
Ca un vis pribeag, un graur.

64
 Codru culcali cantaretii,
Doarme trestia bolnava,
Dorm doi pui de nevastuici
Supt o brazda de otava.

S'a oprit trudita moara,

Doarme apa la iruga,
Razimat pe coate-adoarme
Un cioban Intins pe gluga.

Doarme ceriul §i pamantul

Inteo dulce 'mbrati§are...
Doar' izvorul mai tresaltä.
Ca un san de fata mare.

o
5 Octavian Goga. Poezii. 65
 LAUTARUL

Desgroapä,
.1.-.
mo§nege, cu rnAnile 'n tremur
Comoara ta sfântd de jale,
Tu porfi ferecate durerile noastre
In vaierul strunelor tale.
In ele 'mpletit-au strAbunii cucernici
Argintul visdrii de§arte,
Si 'n graiul lor plange §i n'are repaos
Amarul radejdilor moarte.

Se 'ndoaie, se frange §i tremurd arcul

Si lemnul prelung se 'nfioard,
Si cloud mArgele, ca mirul de limpezi,
Din gene se scurg pe vioard.

66
...Si calla batrfinul... Carunta pleoapii
In tremur povara-§i framanta.
Si mana lui cade... Alunedi-i arcul...
Mai canta, lautare, mai Cana 1...

S'a stange §i roua pleoapelor noastre,

Si ochii lumina §i-or frange,
Ci strans cetluita. de marmura vremii
Cantarea ta vecinic va plange.
Pe aripi de vanturi trai-va pribeaga
Durerea ta sfânta, mo§nege,
De jalea-i razleata va plange amurgul
Si plange-vor fratii de-o lege.

Vor plange pe plaiuri izvoarele 'n noapte

Si 'ncet graitoarele unde,
Batranilor codri §i-or spune mustrarea
Si codri cu glas vor raspunde...
Si brazii in zbucium de mijloc s'or frange,
Gatindu-§i cetatea mdiastra,
Si focuri pe creste pe rand rumeni-vor
A boltii naframa. albastrA...

67
and soarele mAndru din nori va purcede
Al boltii senin sd 'ntretaie,
Aprinsd scAnteia ascunselor doruri
Va arde cu munfi de vdpaie.
vifor nApraznic cu brate de flacAri
Topi-va in goana lui cruntd :
Din jalea pribeagA a stiunelor tale
MAreata antare de nuntal

68
 A MURIT...

De-o zi 'ntreagA plang alaturi, biata Mura cu fecioru'

In bordei pe masa 'ntinsA doarme astAzi Laie Chioru.

De 'nvAlire o vecinA s'a 'ndurat cu douii straie

Si drept pernA o desagA a umplut Mura cu paie.

L-a legat pe supt bArbie cu nAframA de mAtasa.

0 scumpete pusA 'n ladA de pe and era mireasA.

Busuioc §i izmA creatA a adus cumAtra dar

Si pe buzele 'negrite pus-a Mura un creitar.

inteun ciob zAcuse banul, In firida la o parte,

Nu mai umblA azi, §i Mura de pacat se teme foarte...

69
Intre foi de nuc alaturi langa fruntea lui de ceara,
Ostenit se'ntinde arcul pe grumazul de vioara.

Doi cdrbuni sfiala-si scapät, adormind supt pirostrii,

Intunerecul coboard prin ferestrele pustii...

Mura stä pe fata vetrii §i-i cad lacrimi in cenu§e...

Lene§ scartaie tatana ruginitä dela u§e.

In prag se ive§te fata judelui Zabun cea mare

Si din maneca cama§ii scoate 'ncet o lumanare.

Cruce-§i faceo aprinde... Tremurand para galbuie

Nu se 'ndeamnd de sfialä, cat pe-aici era s'apuie...

«Nu mai plange, Mutt leicaozice fata lacra.mand...

Mura sta. cu fata stansd §i rázlet o pa§te-un gand :

Ce zodie fdrd mild... Langa mort la capatai,

I-a fost dat sd ardd 'n casd lumanarea cea dintai...

^q0
70
 LA GROAPA LUI LAIE

ntn venit sa-ti spun o vorba

Azi cand pleci in tali mai bune,
Niculaie, Laie Chioru,
Cdntäret din patru strune

Du-I cu. tine me§tesugul

Care ne'ntdria. soboru':
Me§tere a noud sate,
Läutare, Laie Chioru I

71
 Unde norii-§i fin popasul
ln laza§ de mArgArint,
ede Domnul cu Sampetru
La o masä de argint.

Tu sa-fi pleci u§or genunchii

Si u§or sA-fi pleci grumazul,
Si pe umerii vioarei
Tu sa-fi la§i domol obrazul.

Si sA cAnti un cantec, Laie,

Cum se canta. 'n sat la noi,
and se tanguie ciobanul
Dupá turma lui de oi.

Povesti-va atunci struna

Inalfimilor albastre,
Vremea lungä cAtA jale
Scris'a 'n sufletele noastre.

72
S'ar intuneca pamantul,
Car veni, veni, tigane :
Toate stelele s'asculte
Glasul strunei nazdravane.

Bland zambire-ar Milostivul,

lar din geana lui de-argint
Lacrim 'ar Wei 'n adancul
Norilor de margärint.

Ni s'ar stange-atunci necazul

Ce de mult ne petrecea:
Intre stelele de paza.
Am avea §i noi o stea I

73
 CANTECE

I.

us la cra§ma. 'n Dealu-Mare

De trei zile tin soboru',..
De trei zile beau §i-mi. zice
Din Muth. Laie Chioru I

De trei zile, !TIM copile !

Doru-i greu §i jalea-i multd
i tot zice sa le-aline,

Laie Chioru din läutA.

74
Zi, mai Laie, Inc'un cante.c
De-o cama§a cu altita
Si de-un drac cu ochii vineti,
De-o Anita cra§marita.

C'a trecut §i postul mare

Si mo§ia mi-e arata
Si cra§maru-i dus la targuri...
Foaie verde, foaie WA!

Zi, mai Laie, de-o balaie

Cu trup§or subtire 'nalt,
Tu c'un ochiu nu vezi, tigane,
Sa-1 inchizi §i celalalt L..

75
 II.

tTAI caviare Niculaie,

Ce mai zici de lumea asta,
Dumnezeu sA-ti tie vinu'
5i norocu' §i nevasta!

Cum mai umblA targurile?

Ti-i cam acru vinu, vere,
Dar ti-e harnicA nevasta,
Arz'o focul de muiere!

76
Bea §i tu cu mine astazi,
Ca eu beau sa-mi stampar doru',
Parca-i alta lumea, vere,
and ne zice Laie Chioru.

Laie Chioru batal Domnu

El nu vede toate cele;
Din lauta doua §tie:
Una-i dor §i una-i jele.

and de dor ne zice Laie,

Tremura cupa pe masa;
and de jele canta Laie,
Zboara cupa pe fereasta.

i-a§ aprinde-atuncia satu',

SA-1 vad para valvataie...
Ochii vineti foc sa-i arza...
Mai cra§mare Niculae I

77
 e a §i dumneata, parinte,
Dumnezeu a54i tie darul
SA mai pop ceti psaltirea
Si sA poi goli paharuL

Ca noi bern de patru zile

Cu cra.§marul, umfle-1 zmeii,
Bern, parinte, ca la nunta
De la Cana Galileii.

'18
Ce-ar mai fi de lumea asta,
Zice-alaltaeri vecinu',
Ca la nunta dela Cana,
De-am face din apd vinu'?

N'ar fi bine, mai vecine!

N'ar fi cra§me-atunci de loc
Si cra§maru Niculaie
Nu s'ar duce 'n iarmaroc...

N'ar mai fi nici Laie Chioru,

Bata.-1 crucea maicii sfinte,
Nici Anita cra§mArita
Si ne-am prapadi, parinte!...

*te

79
 Iv.

unA, lunA, stea vicleanA,

.sop,
Neam de fire de vAdanA,
De ce dorurile mele
Spusu-le-ai la stele?

Stele le sus cAlAtoare,

Fete mari clevetitoare,
Mi-au spus vfintului oftatul
mA Vie satul.

80
 V.

Dorurile
-,,-.
mele
N'au intruchipare,
Dorurile mele-s
Frunze pe cdrare,
Spulberate §i strivite frunze pe cdrare.

In zadar le caut
Visurile mele,
Strdlucitd salt*
Salbá de margele,
Minunatá §i pierduta salbd de margele.

6 Octavian Goga. Poezit. 81

Tot ce-mi fese noaptea
Zorile-mi destramd,
Mi s'a dus norocul...
Nu-1 mai plange, mamA,
La icoana Preacuratei, nu-1 mai plange mamA.

V.1.1

82
 VI.

Ljata mare, fata mare,

Calatoare printre stele,
Vin la tine 'n miez de noapte,
Astazi visurile mele.

La fereasta ta §irete
Bat din aripi de tnatasa,
Fata mare, fata mare,
Lasa-le sa zboare 'n casit.

83
 Tremurând sa. treacd geamul,
S. se 'n§iruie mdrunte
Pe §uvita de pe tamplA,
Pe §uvita de pe frunte.

Fatd. mare, 'n zorii zilei

Te-a veded seninul soare,
Strdlucind cu o cunund
De albe märgaritare.

84
 PRIBEAG

glange-o mierld 'ntr'o ráchitä

La rdscruci in Dealu-Mare...
Suie 'n pas domol rdzorul
Un voinic pe murg alare...

Jos, in smalt de soare-apune,

Tun la satului strdluce ;
Sap. murgul §i nechiazd
Si 'nspre vale vrea s'apuce...

85
 Se inalta. 'n §ea voinicul,
Vede-o casa 'ntre poiene
Si cu maneca cama§ii
Zvanfo lacrima din gene...

!rite() clipä strange fraul

51-1 indeamna 'n alta parte,
Darz pleoapele-§i inchide...
«Dp-ma, murgule, departe 1...»

Sfärmand zghiabul cu potcoava,

Drumului s'a§terne murgul,
Peste plopi cu frunza raft.
Cade 'nlacrimat amurgul...

40

86
 PACE

Eunali
.v.,-
picurA argintul,
TrernurAndu-1 pe fereastrá ;
Vede-atAta ImpAcare,
StrAjuind cast* noastrA.

LangA pat zAmbind stA mama,

Adorminduli copila§ii,
Cama§utA cu mAtasA
Le-a cusut mama nAnasii.

87
 Numai mo§ul poveste§te,
A§ezat pe fata vetrii,
Dumirifi de-o pildd veche
Il ascultd doi cumetrii.

Dar auzi ! Catelul latrd,

S'aud §opote 'n ogradd
i s'aude, supt opincd,
ScArtditul de zdpadd.

i-a curmat povestea mo§ul

i-i tdcere mutd 'n casä, --
Osteniti dorm ochelarii
Pe ciaslovul de pe masa%

Licdrind o raz' atinge

Geamul u§ii de la tindä,
De trei glasuri legAnatd,
Se 'nfiripd o colindd . . .

88
De supt fol, ridicd fruntea
Douä fete bucdlaie . . .
Bland zambe§te din icoand
Cuviosul Niculaie . . .

89
 GADE-0 LACRIMA...

pupa plopi cu frunza rarA

hi desface luna sa.nul,
Vede-arama numArAnduli
BarbA-PutredA jupanul.

i 'n ajun de miez de noapte

TremurA de chiot hanul,
Sporind glasul din tilincA.
Cana Iepure tiganul.

90
Doi feciori lovesc in grinda
De s'aude pe ulita,
A§ezat, ii domole§te
Pristavelul Niculita.

Si se bucura tot satul,

Vin feciori din catanie,
Sprinten tarlaie tilinca
Si-i atata veselie . . .

Doar' la geam sta. singurica

Fata Jidovului, Ida,
Cu ochi verzi ca leu§teanul,
Cu par ro§ ca caramida.

Cade-o lacrima din ochii-i,

Lene§ prelingand fereasta. . .

-- Suflet obidit §i singur,

Ce mai cauti pe lumea asta ?...

fri,7
91
 SINGUR

polnAvit de doruri multe

Moare 'n geam azi busuiocul.
Ni s'a dus in altd tard,
Amândurora norocul.

i grádina mi-e pustie,

LAcrdmand se stânge macul,
Vdduvit de fluturi galbeni
Si de mdna ta sdracul.

92
Purtatori senint de grijA,
Unde sAnteti ochi cAprui ?
NeplivitA-i buruiana
Celor patru cArArui.

93
 p AR A sITI

Sta.nsd-i para lumândrii

De pe lespedea de piatrd
i bátranii bieti aldturi
Tot mai stau uitati la vatrd.

Luna trece §ura popii,

Luminand in drum pridvorul,
Pipa mo§ului nu arde,
Baba §i-a uitat fuiorul.

94
Doar tarziu, and prind mai aprig
In vecini sä latre cinii,
Ei tresar, se vdd in fatd
plâng amandoi batrânii.

Cdtá jale le-a fost scrisd I

Doi feciori aveau la casd...
Unu-i mort de asta. toamnd,
Altul stä cu domni la masa.

95
 RUGA MAMEI
(FRAGMENT)

a-mi plec genunchii iara,

sa-ti spun iar' ce ma doare,
Preasfanta nascároare
pururea fecioarM
Cu ochiul tau din ceriuri,
A toate vazatorul,
Tu mi-ai vazut feciorul
i mi-ai vazut necazul...

In doftori n'am credinta.

Sa-1 pui iar' in picioare,
Sa-i rumenqti obrazul,
La tine-i cu putinta.

93
 PreasfAntA NAscAtoare.
Azi rogu-mA iar' tie,
Cum rogu-mA deapururi
La sfânta liturgie...
Atka bogatie
Avem §i noi la casA 1
Umblat-a mult bAiatu,
Si §tie multA carte,
AdusA de departe,
Doar chiar dela 'mpAratu' I
Si are 'nvAtAturA,
Din carte §i din gurd,
Mai multA §i ca popa,
Ca popa Irimie.
Si cum a vrea, PreasfântA,
Norocul sä mi-1 tie,
SA-1 vAd iar' ca odatA,
Cu fata 'mbujoratA,
Cu ochi de fatd mare,
Cum a plecat de-acasA...
SA-§i caute mireasA,
Subtire ca o floare,
Ca floarea de cicoare.
SA facem nuntA mare,
SA curgA rAuri vinu',

7 Octavian Goga. Poezii. 97

 SA joace §i vecinu',
Vecinu' Niculaie.
i sA-§i arunce 'n grindà
CAciula lui de oaie,
isa. roiasa 'n tindA
Tot domni cu 'nvataturd,
SA ante toti din gura
'n horA sà se prindA.
SA-1 vAd in hora mare,
Pe el c'o domni§oarA,
Preasfantd. NAscAtoare
pururea fecioarA L..
Umblat-a mull bAiatu'
§tie multA carte,
AdusA de departe,
Doar chiar dela 'mpAratu' !»

98
 ZADARNIC

Eadarnic
.62
plange vântul §i nucii plang, batranii,
Fragrarul din ograda §i cumpána fântânii...
Si plange mama biata... §i cum ar vrea s'o 'n§ele,
Povestitorii jalnici ai pribegirii mele.

La mine vii cu cartea, cu gand sa-mi dai canoane,

Si vrei sä ma. cumineci, parinte Solomoane,
Cucernic fad aghiazmä §i maim ta, parinte,
Strope§te casa tatii, ca bine s'o cuvinte.

9"
Dar inzadar ma 'nvalui incet cu patrafirul
Si fruntea mea ferbinte o racore§ti cu mirul...
Zadarnic mami-i cade o lacrima pe
Zadarnica e slujba lui sfantu' Vasilie I-

100
 LA STANA

Odinu§a 'ncet rásare,

Luna-i dupd. Dealu-Mare,
Plange-un clopot de cioaie,
Vin ciobanii dela stand,
Strungaritele de mai*
Ascult' cântec de cimpoaie.
Si le rade tuturora
Fata plind bucAlaie.
Cum s'au prins sd. 'nvartd. hora...
Numai Sandu copilandru
Nu se prinde 'n hora mare.
Cana jelnicd. cantare...
Cimpoieriu-i ia de veste,

101
 Sta o clipd, hodine§te
Schimbd hora 'n cant de jale :
«Mandrd faM, ochi§orii,
Ochi§orii, obrAjorii*...
Se opresc in joc feciorii,
Dumerindu-se deodatd.
Par c'ar vrea sa plang'o fatd,
Fata-i arde valvdtaie...
Strigd. Sandu copilandru :
oZi, caprare Niculaie,
Zi, cdprare Niculaie 1»
i cum arde focu 'n stand
i lumin'o buturugd,
Vede baciul cd lui Sandu
ii cad lacrime pe gluga...

102
 TOAMNA

g 6.1 de brumä argintie

Zmaltuitu-mi-a grädina,
Firelor de tdmaitd
Li se uscd rdclacina.

Peste cre§tet de dumbravd

Norii suri l'§i poartä plumbul,
Cu podoaba zdrentuitä
Tremurd pe camp porumbul.

103
 Si cum dela Miazd-Noapte
Vine vântul WA mild,
De pe vArful §urii noastre
Zmulge 'n zbor Catc-o §indild.

De vifornita pägdnd
Se 'ndoiesc nucii, biltrdnii,
Plange-un pui de ciocdrlie
Sus pe cumpdna fântanii.

II ascult §i simt supt gene

Cum o lacrimd-mi invie :
Ni s'aseamAnd povestea,
Pui gola§ de ciocarlie.

4010%

104
 COPIILOR

I.

geniti la s'anul meu cu totii,

Copii cu fruntile senine,
Veniti sä premeniti izvorul
Näclejdii mele de mai bine !

Vo s'anteti roua diminetii

Ce scânteie ne§tiutoare,
CA poarta 'n ea intreg argintul
Curat al razelor de soare.

105
 Din glasul vost', un dulce clopot,
Ce mangaie-un amurg de sard,
Invatd sufletul mieu, bietul,
$d creadd 'n flori §i 'n primdvard.

$i par'cd inteleg mai bine

Privighetoarea care cAntA...
Veniti, veniti! Mi-atAt de draga
Zburddlnicia voastrA sfantd.

Cdci rdsul vostru plin, nAvalnic,

Ca unda rAului de munte,
imi amute§te 'ndurerata
Poveste-a firelor cdrunte.

$i par'cd-mi picurd un cantec

La poarta mintii mele red:
0 dulce 'ntarziatA razd
Din raiul meu pierdut pe veci...

ON
106
 H.

Copii, cu ochii mari §i limpezi

Ca raza noptilor albastre,
De ce purtati §i voi osanda,
Ce-a scris ursita firii noastre ?

0 jale sufletu-mi despica

i-mi frange visurile 'n doua,
De glasul mintii ma cutremur :
.4i voi yeti fi asemeni noua L..

i cand gandesc c'acelea§i patimi,

i-acelea§i nazuinti de§arte,
Cum vor calauzi in oarba
Prapastie ce ne desparte.

107
 iochii vo§tri 'n care arde
Azi vraja basmelor cu zmeii
Ratacitori, in drumul vietii
Cum au O. mina fariseii.

Aturici o scarba. ma supune

i-uri gand pagan ma Infioara,
*i sufletul mieu fierbe-asemeni
Acelui crai de-odinioara,

Ce-a omorat in fa§A pruncii...

Oranduiala ta-i amara,

Marite Domn al lumii noastre...
Eu nu mai cred in primavaral...

108
 PARASIT...

or multe §ireaguri de clipe

nimeni nu-mi bate la poarta,
and vremea-mi a§terne pe suflet
Cenu§a ei aspra §i moarta.

Vin neguri, cu noaptea pe umeri,

Si bezna ma 'nghite natanga,
i viforul vine paganul,
A viselor aripi sa-mi franga.

109
 Nu-i razA sA-mi mang*Aie fruntea,
lncet coborAndu-mi din stele...
Mai strAluci-va vre-odatA
Altaru 'nchindrilor mele?

Stejarul nAdejdilor multe

hi scuturA frunzele moarte,
CAci tu esti atAt de frumoasA
Si tu-mi e§ti atat de departe...

110
 DESPARTIRE

zi moare 'nfiorarea cetatilor de stele

Si intelesul tainic al cdntecelor mele.
Se rupe tortul galben al razelor de lund,
Mor visurile albe ce-mi tremurd pe strund...
Luceafdrul clipirea in negurd §i-o frânge,
Lumina lui bolnavd se sbate §i se stânge,
Si moare gainu§a in pragul noptii sure
Si toed mangdierea din zvonul de padure.
Mor fluturii din zare §i mor azi trandafirii.
hi curmd intelesul azi toatá vraja firii.

111
 Cum se desfac prApAstii §i-adâncul lor inghite
Strälucitoarea salbA a multelor ispite.
Comoara 'nfA§urandu-§i nAdejdea pleaca 'n pripA,
De drum noroculi gatA pribeaga lui aril*
De mintea 'ntunecatA fug grabnic, randuri-rfinduri,
Ducandu-§i tot argintul, popoarele de ganduri,
Si se 'mplete§te noapte din neguri jucAu§e,
and sufletul meu mic . pe-a viselor cenu§e.
Drumef, cu ochii tulburi se duce fArA fântA,
Amarul il incinge §i noaptea-1 InvestmântA
Si patima-1 sugrumA cu brafele-i de fer...
Sfar§it el ingenunche §i zgriburA de ger,
Cer§ind din ingropata-i hlamidA de vApaie,
SA-i mai trimili o razA, domnifa mea bälaie.

112
 INVINS

i-am zis intr'un amurg de var.&

Robit de chipul unei stele :
Dureazà, suflete maiestre,
Altar ndclàjduirii mete !

I-am dat temuta mea comoara',

Temeiul sfânt al suferintii,
Argintul visurilor rnele
Si marmura curat'a mintii.

Octavian Goga. Poezii. 113

8
 Si el mi-a 'ntruchipat altarul,
Prinos de-atAta strAlucire,
Zidinduli in catapeteazmä
Intreagá setea de mgrire.

Dar vifor s'a pornit prin noapte.

In goanA ma§tera. i crudA,
Si-o clip'a sfärAmat niltAngA
Prisosul lunilor de trudä...

E noapte-acum... Pe fata boltii

PlAng ochii stelelor senine,
CAnd blastAmA 'n§elatul mqter
Si moare bietul pe ruine...

elb

114
 SOLUS ERO

'Wu preacuratA razA, ce-ai coborat din stele

SA luminezi in noaptea singuratAtii mele,
Asculta-mi rugaciunea, ce-o gem cu buza arsd :
Din preajma vetrei mele fA calea ta intoarsä.
PAcatuie§te raza curatd, viorie,
and se opre§te 'n drumu-i pe-o stra§ing pustie,
Investmântând cu picuri din sfânta ei vApaie
0 scorburA, ce poara un cuib de cucuvaie.

Vezi, sboar' atatia fluturi in necuprinsul firii

i stralucesc pe campu-i in floare trandafirii.
In calea ta senind, spre ei indreapta-fi zborul,
CAci lor te dete 'n gandu-i de viatA dAtAtorul,
Tu preacuratA razà, ce-ai riitAcit din stele,
SA luminezi o clipd singurAtAtii mele.

115
Eu port in mine noaptea i 'n bezna ei adâncd
Mi-e sufletul un vultur inlAntuit de-o stancd ;
Ar vrea addncul boltii cu zboru-i sä 'ntretaie,
Prin câmpuri de lumina, prin drumuri de väpaie,
Sd-§i scalde ochii tulburi in rhuri largi de stele...
Dar aspra tintuire a lanturilor grele,
Cu pravul sur al pietrii ii infrate§te rostul...
Zadarnic vrea sd-§i cate in ceriuri addpostul :
Cu glas nebun el urld i blastAmä i ipa
Si sange cald strope§te trudita lui aripd
Si vecinic o sd lupte in patima-i pdgând,
Cu bulgärii de piaträ, cu lumea de Wand...

Zimbind amar se 'ntreabd deci mintea ghnditoare :

De ce-ar veni la mine faptura ta de floare ?
Tu Inger cu ochi limpezi, cu aripi de matasd,
De ce sá te cutremuri de-o luptd ne'nteleasa ?
Chnd zboar' alâtia fluturi in necuprinsul firii
Si strAlucesc pe câmpuri in soare trandafirii...

116
 NOAPTE

a emärginitA bolt'a nopiii,

Deschide-ti tainica ta carte,
i-asculta-mi glasul zbuciumarii
Neputincioase §i de§arte.
Doar' mila ta n'o sa se stangd,
and dot& mani tremuratoare
hi impreun' nevolnicia
In chip de ruga. §i iertare.

Azi, tantele de nestemate

Culege-le din cingatoare,
Caci ochii stelelor ma mustra
i plansul stelelor ma doare.

117
 Azi ori ce picur de lumina.
Din fata ta imbujoratd,
In tintirimul larg al mintii
0 cruce proaspatd-mi arata.

Le vdd §ireag... §i ma cutremur,

Si fiecare clipd-mi pare
0 farmitura ce-mi intrupa
Paganul cantec de pierzare.
Simt mintea, desgropanduli mortii,
Cdzand la fiecare groapd
Si jalea celor moarte 'ntreaga
Apasa-mi plumbul pe pleoapa.

and tu-ti aprinzi in mii de fade

Senina dragostii dovada,
Infiorându-se 'n adancuri,
Plang ochii osanditi sa. vada.
Atunci aducerea arriinte
Imi da oglinda-i bldstämata
Si rostul celor vechi intruph-L
Iar eu ascult, ce-a fost odata...

118
0 lume-si desfdcea. 'nainte-mi
Comoara tainelor bogatd,
Zvacnia eternul ei cutremur
Supt tampla mea infierbantatd.
0 patimA-mi robise ochii
Cu strAlucirea ei pdgand
Si md zmulgea cu brat de vifor
Din vain] lumii de tdrand.

Simtiam fiorii 'ndrAgostirii,

Mdreata 'mbrdtisare mutd,
and in amurg tarziu de yard
Pdmant i boltd se sdrutd.
Si 'n zmaltul pulberii de roud
Ce strAlucia pe camp mdruntd,
Para cd firea-i hArdzesfe
Nadejdii mele dar de nuntd.

Si sufletu-si avea altarul...

lar inima, zmerita roabd,
Ingenuchiatd 'n umilire,
Jertfia curata ei podoabd...

im
 Dar s'a sfärmat. Si-eta md doare,
and vraja razeior senine
Aprinde-o candela de veghe
Intr'o bisericd 'n ruine...

Azi toate fulgerele-s stânse

Si moarte-s zimbetele toate
Si nu va mai rodi nisipul
Din biata mea pustietate.
In lent de neguri §i uitare
A§ vrea amarul meu sA-1 ferec...
Nemarginia bolt'a mortii,
Imbracd-ti haina de 'ntunerec 1

Aruncd vAlul 1.Au de umbra

Pe toate farmecele firii
Si 'ngroapd 'n adAncimi de ape
Ispitele indrAgostirii.
Pe scAnteierile de rota
Si peste câmpul nins de floare,
0 beznd grea, ca giulgiul mortii,
Sd cearnd pace-adormitoare.

120
Cand glasul tineretii moarte
Si-al viselor infrigurate,
Ratacitor, WA repaos,
La poarta sufletului bate
Eu, Inv Alit in intunerec,
Sa 'nchid zavorul dela poarta
Si nici o stea sä nu ma vada
In zbuciumarea mea de§artd.

121
 CLACASII

Era in miezul zilelor de yard

Si soarele din drumul lui de pail
hi trimitea sagetile aprinse.
Din braul lui, din haina lui senina,
Descopciate tante de lumina
Cddeau sfarmate 'n pulbere de raza.
Pe revarsarea tarinei 'intinse
Si ascutiau ucigatoare suliti...

Eu le vedeam insiruirea lunga,

Cum garbovita 'ncet fnainteaza,
Cum stäruind prin holdall taie uliti
Cersitorind cu ochii stansi o dunga

122
De nor pribeag in vanMul din zare.
Iar' secerea 'n trudita ei carare
Sir a§ternea in znopii grei de aur,
Prisosul slant de binecuvantare.

Erau claca§i : o§tenii fail nume

Ce duc razboiul mare-al tuturora,
Cei ce se stang in neguri §i uitare
i cad §i mor de cruda 'mpovarare
A tuturor durerilor din lume...
Erau atati in slujba lor de claca,
Cei osanditi sil. planga §i sa tad. :
Mo§negi slabiti, ce scris' aveau pe frunte
Zadarnicia pletelor carunte ;
Barbati sfar§iti, cu sufletele moarte,
Cu tot amarul unei vieti de§arte.
Si 'n lung §irag femeile trudite,
Cu ochii stan§i, cu sanul supt de truda,
Inaintau in cale garbovite
De munca lunga, ma§tera §i cruda.
Cum se tara poporul mut de umbre
Parea o ceata trista de 'ngropare
Si ar§ita cadea ucigatoare
Pe-a secerii sclipire ne 'nduratil.

123
 In urma lor, incet fdrd zdbavd,
Ca un bldstdm din vremuri inoptate,
Ca o pedeaps' a veacuri de pdcate
Venià stdpanul gliei odrAslite,
Cu zimbetul nddejdii implinite,
Cu pasul greu de-atata sdndtate.
Obrajii lui se aprindeau in pripd
Si 'n ochii lui ardeà mania oarbd,
Child vre-un mo§neag sta locului o clipd,
Tremurdtor cu maneca sd.-§i §teargd
Sudoarea grea ce-i 'Acura din barbd.

Si se Vara poporul mut de umbre,

Neputincioasd ceatd de 'ngropare.
*

Iar' cand a fost in ceasul de amiazd

Si le-a adus merindea lor amard
Din pane de neghind §i sdcard,
Ei stau sfar§iti, cu ochii du§i departe
In aclancimea zdrilor de§arte.

Eu le vedeam in§iruirea lungd

De mucenici nerdsplatiti ai panii.

124
Cei logoditi de veacuri cu durerea,
Si douA lacrimi mi-au curmat vederea,
CAzAnd incet in bulgarii tArAnii...
Din ceata lor grabitti se desprinde,
Intreg lAsAnduli codrul de merinde,
Cu chipul stâns o umbrA de femeie,
Lang'un rAzor ea stA ingrijoratA,
Prive§te 'n jos §i sAnul §i-1 descheie,
MangAietor s'apleacA sA ridice
Un fat bdian ce adumbrit de spice
A adormit pe-un a§ternut de glugA.
Ea blAnd ridicd-1 stAnd ingenunchiata
Si 'ncet Ii dA copilului sA sugA...

Cutremurat de clipa asta sfAntA,

Un gAnd simteam cum sufletu-mi frAmAntA,
Cum mA supune gAndul §i mA 'ndeamnA,
Poruncitor cum drumul mi-I aratA:

Ca un proroc cu fata 'mbujoratii

SA cad la poala mamei din tAranA
Si sArutAndu-i inAsprita mAnA
Si haina ei de sfAntA preacurata,

135
Genunchii mei sA-i plec de inchinare
Si pe copilul ce zimbqte 'n pace,
Infdprat in scutece sArace,
Eu sd-I ridic cu bratele-amandoud
In strAlucirea ar§ifei din slavA,
In razele ce cad dogoritoare,
SA-I infratesc cu vulturul din zare
Si sa-I cunun cu doina din dumbraval
CAd inima purcede sA-mi desgroape
Comoara ei de doruri ne 'mplinite
Si simt amarul farinei robite
Si simt ru§inea neagrA cum mA 'neacA.
Simt cum luminA 'ncepe sh se facd,
Cum moare bezna vechilor pAcate
Si sufletul inviforat imi spune
CA fdtul Ast' al patimii amare
si-al dorului ce moare 'n a§teptare
E solul slant... infrico§atul crainic,
IzbAvitor durerilor strAbune.

Si ochii lui ascund in adAncime

Mare* tainit nepAtrunsa mie
A ceasului cel poruncit sA vie,
SA sfarme jalea din viitorime.

126
 El, cel frumos §i frate bun cu glia,
Nou intrupatul suflet de Mesia
Va fi judetul ciasului de mane,
Ce 'ntr'un zorit aprins de dimineatA
Cu mana lui viteazd, indrazneatA,
Zdrobi-va cartea legilor bAtrane.

El va 'ntrupà in strigAt de chemare

CuvAntul slant ce azi adaposte§te,
in licAriri de tainice altare,
Biserica nAddjduirii noastre.
Si strigAtul intr'aripat va cre§te,
Prin plaiuri largi, prin munti purtând cuvAntul,
Si va trezi din somnul lui pamfintul
Si rumeni-va zdrile albastre.

Atunci in ziva mare-a invierii

Ace§ti osta§i cu fete ofilite,
Cu zimbet mort, cu suflete trudite,
Ca 'ntineriti de suflul primAverii
S'or ridicA, ei cari au fost strAjerii
Amarului §i-ai mortii §i-ai durerii,
Cu bratu4 greu de greul rdsplatirii.
Toatd tarAna gliei desrobite

127
5i muntii toti §i-adâncurile firii
Vor práznui din pacea lor urnite
Infrico§ata clip' a premenirii,
and suflet nou prime§te intrupare
5i 'n stralucirea razelor de soare
El IlArAze§te vremii 'mbAtrânite :
Vestmantul nou, de noutt sartatoare.

128
 ASTEPTARE

Sat
wa..
din margine de codru,
Revarsat sfios in vale,
Tot mai jalnic cade-amurgul
Peste stra§inile tale !
Frunza plopilor pe plaiuri,
Ochii stelelor pe creste,
Roua firelor de iarba
Plank duioasa ta poveste.

Ursitoare rele scris-au

TO voinicii O. te lasa,
i-au oranduit sa fie
Un pribeag din orice casa.

0 Octavian Goga. Poesid. 129

 Azi, de cAntece i glume
ToatA vatra ta-i orfanA,
Si-i atAt prisos de jale
In ingusta ta poianA.

Unde-i astAzi cAntaretul,

Glasul codrilor s'asculte,
Cetluind pe patru strune
Taina zvonurilor multe ?
Si pribegitori, azi, unde-s
Ochii vdzAtori a toate,
SA. imbräti§eze 'ntreagh
Vraja firii fermecate ?

Inzadar de sus azi luna

Chipu-§i implete§te 'n apa;
Ale firii intelesuri
Minte nu-i sä le priceapA.
Si 'nzadar rAsare soare,
BrAul boltii sit 'ntretaie,
N'are suflet, azi, tovarA§
In cArarea-i de vApaie.

1,30
Mor azi cântecele 'n pragul
Noptilor la §ezatoare
Si de feti frumo§i uitatd
MAndra Consinzeand moare.
Azi voinici cu zmeii 'n luptA
Zarea nu mai inspAimAntA
Si pe paji§tea 'nfloritA
Nici un cantdret nu cAntä.

Tot mai ostenitd-i doina

Fluierului dela munte,
Tot mai pardsite-s astAzi
Bietele piscuri cdrunte.
Doar' arare, chte-odatA,
Vre-un rAtAcitor, departe,
Satului pierdut in umbra
Mai trimite-i cdte-o carte.

Salba de casute albe

Se 'nsenin' atunci de-odatA,
La podrnol, in fapt de sard,
Toatd lumea-i adunatd...

131
 Si prin ochieiarii umezi,
Spune popa din scrisoare,
Pan' ce lumineazd luna
Fruntea cefor ar§i de soare.

.1,f1'

132
CUPRINSUL
 CUPRINSUL

ragina
Rugaciune 5
Plugarit , 8
Noi . 12
Oltul 15
Casa noastra 19
Apostolul 23
DascAlul 26
IbAscAlita 29
Batrâni 32
Reintors 34
Departe 38
Dorinta 41
Zadarnic 44
De-o sá mor 47
in codru 49
Dimineata 52
Pe inserate 55
Dela noi. 57
Cantaretilor dela ora 61
Sara 64
L'autarul 66
A murit 69
La groapa lui Laie 71
Cantece I 74
) II 76

1.35
Can tece III 78
IV 80
V. 81
) VI 83
Pribeag 85
Pace 87
Cade-o lacri ma 90
Singur 92
Parasiti 94
Auga m am ei 96
Zadarnic 99
La stand 101
Toamnd 103
Copiilor I 105
) II 107
Parasi t 109
Desparti re 111
Invins 113
Solus ero 115
Noapte 117
Clacasii 122
Asteptare 129

136
«MINERVA», Institut de arte grafice
§i editurã. Bulevardul Academiei, 3
Strada Edgar-Quinet, 4, Bucunm.
1907

I. 5998.