Igiena. Definiţii şi obiectul de studii.

Scurt istoric în
dezvoltarea igienei ştiinţifice experimentale. Principiile
normări igienice. Reglementarea de Stat a cerinţelor
igienice.
 Planul lecției:
• Igiena ca ştiinţă, obiectul şi conţinutul. Locul şi rolul igienei în sistema ştiin ţelor
medicale.
• Noţiune de “igienă”, “sănătate”, “sănătate publică”, “ecologie”, ”profilaxie”.
Profilaxia primară, secundară, terţiară.
• Rolul ştiinţei igienice în prognozarea sănătăţii populaţiei şi asan ării mediului.
Caracteristica etapelor de dezvoltare a igienei.
• Metodele de investigaţie igienică.
• Mediul ambiant şi sănătatea. Influenţa factorilor mediului ambiant asupra s ăn ăt ăţii.
• Normarea igienică – noţiune. Principiile de stabilire a normelor igienice. Obiectele
supuse normării.
• Acţiunea minimă biologică. Noţiune de acţiune combinată, concomitent ă,
complexă.
• Reglementarea de Stat a cerinţelor igienice.
Ce este igiena?
IGIENA
• este o ştiinţă medicală care studiază
factorii mediului ambiant, influenţa lor
asupra sănătăţii omului;
• elaborează măsuri de asanare, normative
şi legi sanitare, menite să fundamenteze
un mediu igienic optim de viaţă şi de
muncă.
Igiena din greacă higieinos – dătătoare de sănătate
 Conform organizaţiei Mondiale a
Sănătăţii (OMS) sănătatea este:
• o bună stare fizică,
• mentală
• şi socială
şi nu numai lipsa boli sau a
infirmității.
 Sănătatea publică reprezintă:
• ansamblul cunoştinţelor, deprinderilor
şi atitudinilor populaţiei
• orientate spre menţinerea şi
îmbunătăţirea ei.
Factorii ce influenţează asupra
organismului uman:
• factori genetici (interni)
• factori mediului extern
Către factorii mediului extern se referă:
Factori fizici
•

• Presiunea
atmosferică Factori chimici
• temperatura, •

• radiaţia solară, • aer,

• câmpurile • apă,
electromagnetice, • sol,
• zgomotul, • produsele
• vibraţia alimentare
Sarcinile igienei
Prevenirea înbolnăvirilor în stadii încipiente;

Menţinerea şi fortificarea sănătăţii;

Sporirea capacităţii de muncă;

Igiena este o ştiinţă multilaterală şi diferenţiată.

Igiena
Igiena alimentaţie
generală i
Factorii care influențează organismul:

sanogeni
După gradul de influență asupra organismului
factorii de risc au fost clasificați în:
• 1) modul de viață nesănătos – supraalimentația,
fumatul, folosirea drogurilor, alcoolizarea, abuzul de
medicamente, modul de viață sedentar;
• 2) factori biologici – ereditatea și
personală;

• 3) mediul ambian
nefavorabile, poluar
condițiilor climater
solare etc.;
 Ecologia
este știință care se ocupă cu:
• studiul relațiilor dintre
organisme și ambianța lor,
• la nivel de individ, populație
sau comunitate.
Igiena reprezintă baza
ştiinţifică a profilaxiei.
 Profilaxia
•
cuprinde cunoştinţele teoretice şi
măsurile practice (economice, sociale,
culturale şi sanitare),
•
care contribuie la menţinerea sănătăţii
oamenilor
•
şi la prevenirea îmbolnăvirilor sau a
complicaţiilor lor.
(H.Straus)
 Profilaxia primară
•  are ca scop prevenirea îmbolnăvirilor prin
combaterea factorilor de risc generaţi de ecosistemele
umane.
• Măsurile profilactice cuprind evaluarea efectelor
exercitate asupra organismului uman de factori fizici,
chimici sau biologici, prezenţi în mediul ambiant cum
sunt poluanţi ai aerului, apei, alimentelor, solului,
circulaţia rutieră, stresul, obiceiurile alimentare etc,
toţi aceştia fiind consideraţi factori de risc în "bolile
civilizaţiei contemporane".
Profilaxia secundară are ca obiective:
a) depistarea afecţiunilor în stadii incipiente,
timpurii, a stărilor premorbide;

b) prevenirea agravării şi complicaţiilor bolii,

scurtarea duratei îmbolnăvirilor;

c) prescrierea unor regimuri igienice de viaţă şi

regimuri dietetice atât convalescenţilor, cât şi
celor vindecaţi, pentru a evita recidivele.
 Măsuri profilactice
terţiare cuprind recuperarea
funcţională şi socială a
bolnavilor cu anumite
invalidităţi.
Metodele de cercetare folosite în
igienă se împart:

I.Metode
de
II.Metod
Metode de cercetare a factorilor de mediu
1) observația sanitară = supravegherea igienică
(descrierea, avertizarea sanitară). O descriere a
obiectului de față.
2) metodele organoleptice - depind de acuitatea
organelor de simț a cercetătorilor, care ne dau
precis date despre starea obiectelor, dar nu și
cantitatea.

3)metodele de laborator, începînd cu metodele

fizice, ca determinarea temperaturii, umidității
etc.
Metodele de cercetare a reacției organismului la acțiunea factorilor de mediu:

1) metode fiziologice - se folosesc la manifestările

funcționale ca răspuns la modificările mediului;

2) metode clinice și de laborator pentru aprecierea

dereglărilor ce se produc în organism sub acțiunea
factorilor nocivi;

3) metode epidemiologice - cercetarea fenomenelor

morbide care au un caracter de masă cu scopul de a
indica mijloacele de combatere și profilaxie
• Normarea igienică trebuie să asigure un
nivel al factorilor nocivi în limitele
inofensive pentru organism.
• Normativul igienic prevede limitele strict
determinate ale factorului mediului care
acționează în mod optim sau este cel
puțin inofensiv pentru activitatea și
sănătatea persoanei sau a populației.
 Teoria normării igienice este bazată pe:

principiul de principiul de
garanție al diferențiere
sănătății a
concentrațiil
or maximal
admisibile
Obiectivele supuse normării:

1. Concentrațiile maxime admisibile ale

componenților chimici nocivi din aer
(atmosfera localităților, încăperilor, zonelor de
producție) sol, apă, alimente.
2. Nivelele și dozele maxime admisibile ale
factorilor fizici antropogeni: praful, zgomotul,
vibrațiile, cîmpul electromagnetic, radiația
ionizantă etc.

3. Parametrii aptimi și admisibili ai

microclimei, iluminatului, radiației solare și
• Acțiune minimă biologică reprezintă acțiunea
factorului asupra organismului ce implică modificări
fiziologice și biochimice cu caracter adaptiv.
• Acțiunea mai multor factori nocivi de același gen poartă
denumirea de acțiune combinată.
• Acțiune de îmbinare a mai multor factori de risc de
natură diferită poartă denumirea de acțiune
concomitentă.
• Acțiune complexă reprezintă pătrunderea toxicului în
organism pe diferite căi.
 Pentru a realiza măsurile igienice stabilite este
necesar de a respecta legislația normativă în vigoare.
Serviciul îşi desfăşoară activitatea în
conformitate cu prevederile Legii nr. 10- XVI din
03.02.2009 privind Supravegherea de Stat a Sănătăţii
Publice, cu prevederile Constituţiei Republicii
Moldova, legilor şi hotărîrilor Parlamentului,
ordonanţelor, hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului,
regulamentelor sanitare, actelor normative ale
Ministerului Sănătăţii şi ale tratatelor internaţionale la
care Republica Moldova este parte.
 Bibliografie:
• R. D. Gabovici, S.S.Poznanschi, G.X. Şahbazean, Igiena,
Chişinău, Lumina, 1991.
• S. Mănescu, S.Dumitrache, M.Cucu, Igiena, Bucureşti, 1996.
• G.Ostrofeţ, L.Groza, L.Cuzneţov, Igiena, Chişinău, 1994.
• G.Ostrofeţ, Curs de igienă, Chişinău, 1998.
• Legea nr. 10- XVI din 03.02.2009 privind Supravegherea de Stat
a Sănătăţii Publice
• http://www.sanatatea.com/pub/mediu/1422-obiectul-scopul-
sarcinile-si-importanta-igienei-ca-disciplina-de-baza-a-medicinei-
profilactice.html#sthash.vcn4clkJ.dpuf
Vă mulțumesc pentru atenție!