Copilăria este perioada in care toți copii se tem de lucruri banale, cum ar fi:

întunericul, înălțimea, spațiile mici și doctorii, mai ales cei stomatologi. Cea din
urmă este probabil cea mai răspândită dintre toate. Aproape fiecare copil a mers
măcar odată la dentist, și fiecare ține minte spaima și groaza provocată de aceștia,
iar eu nu sunt o excepție.
De mic copil mi-au plăcut foarte mult dulciurile, iar tatăl meu cumpăra
foarte multe pentru a-mi face pe plac. Cu toate că adoram să mănânc ciocolate, nu
îmi plăcea deloc să mă spăl pe dinți, și nu îmi păsa deloc cum arată. Astfel, în scurt
timp dinții mei au început să aibă carii și să mă doară îngrozitor, iar eu am fost
nevoit să plec la dentist. Prima mea mea vizită a avut loc destul de devreme, mai
exact la vârsta de 5 ani la un spital din Chișinău. De cum am pășit pe pragul
spitalului am simțit o frică de nedescris amplificată de sunetul ascuțit al aparatelor
folosite de doctori, asemănător cu cel al unei drujbe și mirosul neobișnuit de acolo.
În acest moment doaream din tot sufletul să nu fi consumat acele bomboane. În
cele din urmă, mai mult pe sus decât pe jos am ajuns la etajul la care aveam nevoie,
etajul 3. Cabinetul la care trebuia să trec era situat în capătul holului. Din cauza
lămpilor care licăreau, se crea impresia că sunt într-un film de groază. Ne-am
așezat pe scaun și am început să așteptăm. Peste aproximativ 15 minute, din acel
cabinet a ieșit un băiețel care plângea în hohote, iar mie mi s-a făcut atât de frică
încât nu mai doream să-mi vindec dinții. Mama a fost pregătită pentru asemenea
cazuri și mi-a promis că dacă voi merge acolo și nu voi plânge, îmi va cumpăra
jucăria pe care o doream de mult timp. La auzul acestor cuvinte, am intrat în
cabinetul chiar înaintea doctorului. Ajuns înăuntru, m-am mirat foarte mult de
curățenia, ordinea și aparatele minuscule care erau acolo. Din fericire pentru mine,
totul a decurs rapid și nu a fost deloc dureros. Plus la toate acestea mi-am primit și
jucăria promisă. M-am întors acasă bucuros și mulțumit de vizita mea la dentist.
În concluzie aș putea spune că dacă aș fi respectat igiena mea orală nu aș fi
fost nevoit să plec la dentist și mi-aș fi menținut dinții albi precum zăpada.
 L'enfance est la période où tous les enfants ont peur des choses insignifiantes,
telles que: l'obscurité, la hauteur, les petits espaces et les médecins, en particulier
les dentistes. Ce dernier est probablement le plus courant de tous. Presque tous les
enfants sont allés chez le dentiste au moins une fois, et tout le monde se souvient
de la peur et de la terreur causées par eux, et je ne fais pas exception.
Enfant, j'aimais beaucoup les bonbons et mon père en achetait beaucoup
pour me plaire. Même si j'aimais manger du chocolat, je n'aimais pas du tout me
brosser les dents et je ne me souciais pas de ce à quoi ça ressemblait. Donc, en peu
de temps, mes dents ont commencé à avoir des caries et à me faire très mal, et j'ai
dû aller chez le dentiste. Ma première visite a eu lieu assez tôt, plus précisément à
l'âge de 5 ans dans un hôpital de Chisinau. En marchant sur le seuil de l'hôpital, j'ai
ressenti une peur indescriptible amplifiée par le son aigu des appareils utilisés par
les médecins, semblable à celui d'une tronçonneuse et l'odeur inhabituelle qui s'y
trouve. En ce moment, ça me faisait mal de tout mon cœur de ne pas avoir mangé
ces bonbons. Finalement, plus à l'étage qu'au rez-de-chaussée, j'ai atteint l'étage
dont j'avais besoin, le 3ème étage, le bureau dans lequel je devais me rendre était
au bout du couloir. À cause des lumières clignotantes, j'avais l'impression d'être
dans un film d'horreur. Nous nous sommes assis sur la chaise et avons commencé à
attendre. En 15 minutes environ, un petit garçon est sorti de ce bureau en pleurant,
et j'avais tellement peur que je ne voulais pas guérir mes dents. Ma mère était
préparée à de tels cas et m'a promis que si j'y allais et que je ne pleurais pas, elle
m'achèterait le jouet que je voulais depuis longtemps. A ces mots, je suis entré
dans le cabinet juste avant le médecin. Une fois à l'intérieur, j'ai été étonné de la
propreté, de l'ordre et des petits appareils électroménagers qui s'y trouvaient.
Heureusement pour moi, tout est allé vite et n'a pas du tout été douloureux. En plus
de tout cela, j'ai également reçu mon jouet promis. Je suis rentré chez moi heureux
et satisfait de ma visite chez le dentiste.
En conclusion, je pourrais dire que si j'avais respecté mon hygiène bucco-
dentaire je n'aurais pas eu à aller chez le dentiste et j'aurais gardé mes dents
blanches comme de la neige.