Curs 1

Lumea la mijlocul veacului al XVII-lea

In aceasta perioada diverse continente ale planetei se aflau in stadia diferite de dezvoltare.
Europa era cea mai dezvoltata/evoluata dintre aceste continente. Aici existau si o serie de
decalaje deoarece vestul Europei avea un ritm mai rapid de dezvoltare in timp ce sud-estul
bătrânului continent a cunoscut o evoluție mai lenta. În Asia se mențineau vechi relații feudale,
în Japonia era o puternică instituție a samurailor specifică acestei zone.

Relațiile Japoniei dar și Chinei sau Indiei, cu Europa, erau destul de slabe. Chinezii, Japonezii,
Coreeni și Indienii, primeau foarte rar europeni, considerând că moravurile lor nu sunt potrivite
cu ale acestor locuitori(aduceau obiceiuri nesănătoase), erau societăți închise.

În America de nord, centrală și de sud, până la venirea Conchistadorilor, Olmecii, Toltecii,

Aztecii constituiau populația autohtonă care avea tradiții și obiceiuri străvechi. Nu cunoșteau
metalurgia fierului dar foloseau obiecte din aur și argint. Aceste obiecte prețioase i-a atras pe
europeni (Spanioli și Portughezi). Englezii au întemeiat 13 colonii pe coasta Atlanticului care au
fost nucleul actualei federații americane.

Revoluția burgheză engleză:

Nu este prima revoluție din vestul Europei, a mai fost una în Țările de Jos, însă cei mai mulți
istorici consideră că revoluția din Anglia este cea care deschide Epoca Modernă. De altfel, ea
marchează trecerea de la feudalism la capitalism. Revoluția înseamnă o transformare radicală a
societății, o înlocuire a vechilor relații feudale cu noi relații capitaliste. Această trecere s-a făcut
de regulă prin violență, pe calea armelor. În Anglia a izbucnit un conflict între rege și parlament.
Englezii aveau respect față de parlament deoarece el era instituția fundamentală a democrației. În
Anglia, după moartea Elisabetei I, au venit la tron regii Steward, descendenți ai Mariei Steward.
Jacob I și Carol I Steward. Regele Angliei purta un sângeros război în Scoția, chiar în 1642, când
a izbucnit revoluția engleză. Acest război va continua cca. 30 de ani și se va încheia cu anexarea
Scoției. Pentru că războiul era costisitor, suveranul a încercat să introducă noi impozite, dar
parlamentul a refuzat. S-au creat 2 tabere, cea a regelui care se baza pe nobilime (vechea ) și
tabăra parlamentului care cuprindea burghezia(clasa în formare), noua nobilime( o parte a vechii
nobilimi, cangrenate în afaceri capitaliste și țărănimea. Armata regelui era mai bine organizată,
înarmată și înzestrată, de aceea a obținut o serie de succese la început. Armata parlamentului a
fost reorganizată de Oliver Cromwell care va deveni conducătorul revoluției, ea se va numi
”Armata noului model”, deoarece era o armată reorganizată. El v-a întări ordinea și disciplina în
rândurile soldaților. Cromwell care era un mic nobil de țară, a reușit să diminueze conflictele
dintre ofițerii nobili care au trecut de partea revoluției și ceilalți din păturile mai nevoiașe.
Această armată își va mări efectivele și perfecționa armamentul din dotare, grație acestor măsuri
armata regelui a fost înfrântă iar suveranul a fost prins și 1649 condamnat la moarte și executat.
Conducerea Angliei a fost preluată de Oliver Cromwell, el nu s-a încoronat ca rege, ci și-a luat
titlul de ”Lord protector”. El încercând să transforme Anglia într-o republică, dar fără succes. A
continuat războiul în Scoția și a anexat acest teritoriu.

După moartea sa în 1658 a urmat fiul său Richard dar el nu avea calitățile și talentul de
conducător ale tatălui său.

Anglia în timpul restaurației:

Ea s-a mai numit și ”Restaurația Stewarzilor” deoarece au fost readuși la tronul Angliei regi din
dinastia Stewarzilor, Carol al II-lea Steward și Jacob al II-ea Steward. Perioada amintită a fost
pentru Anglia, una de prosperitate, de avânt economic și a durat cca. 30 ani.

Ea nu a însemnat revenirea la vechile relații feudale deoarece capitalismul triumfase deja. În

Anglia va începe Revoluția Industrială iar această revoluție v-a debuta cu industria textilă. În
Anglia dar și în alte țări avusese loc acel fenomen numit ”Împrejmuirile” adică deposedarea
țăranilor de pământ și transformarea lor în pășuni pentru creșterea oilor. Mulți țărani s-au
deplasat la orașe devenind forță de muncă ieftină. Nu toți însă au găsit de lucru, o parte dintre ei
au îngroșat rândurile hoților și vagabonzilor, creând probleme organelor de ordine. Dezvoltare
industriei textile a fost favorizată și de unele invenții tehnice: - Războiul de țesut mecanic ;
Modernizarea vaselor de transport care transportau materia primă . S-au dezvoltat și alte ramuri
industriale: metalurgie ; construcții de mașini ; industrie extractivă.
Secolul XVIII și prima jumătate a veacului XIX au favorizat dezvoltarea unei economii moderne
în Anglia, în special industria. Anglia se va numi ”Atelierul lumii”.

Concomitent Anglia și-a dezvoltat imperiul colonial și a devenit cea mai mare putere maritimă a
lumii. Totuși în Anglia au apărut unele mișcări de protest, cea mai cunoscută a fost ”Mișcarea
luddiților” sau ”Distrugătorii de unelte”, ei considerau că uneltele sunt de vină și distrugeau
mașinile și utilajele unor întreprinderi/fabrici. Mai târziu a apărut ”Mișcarea chartistă” pentru vot
universal. Adepții acestei mișcări considerau că problemele se pot rezolva pe plan politic prin
participarea tuturor cetățenilor la vot, lucru care nu e corect.

S-au întocmit până la mijlocul veacului al X-lea mai multe petiții respinse de camera comunelor.

Războiul pentru eliberarea coloniilor engleze din America de nord:

Metropola(Londra) a încercat să stăvilească dezvoltarea coloniilor deoarece acestea concurau

Anglia, de aceea au introdus o serie de taxe și impozite.

Coloniile engeleze din america de nor erau împărțite în trei categorii:

În nord- Noua Anglie

Despotismul luminat:

Despotismul luminat este o formă de conducere politică în care Monarhul/Regele/Împăratul, are

puteri depline asupra supușilor dar face unele concesii pentru ași menține tronul. Autoritatea
conducătorului nu este știrbită, prin aceasta s-a urmărit menținerea vechilor rânduieli feudale în
multe state din Europa. În Franța, cel mai de seamă reprezentant al despotismului luminat a fost
Ludovic al XIV-lea supranumit și ”Regele soare”. Despoții luminați au elaborat o serie de
reforme. Ludovic al XIV-lea s-a axat mai ales pe problemele financiare, deoarece la urcarea pe
tron era un adevărat dezastru. Cel care a reorganizat nu doar finanțele dar și economia a fost
Colbet, el a introdus sistemul mercantilismului (în țară să intre cât mai mult capital) el a încurajat
dezvoltarea economică a Franței. Cel mai important domeniu în industria franceză a fost cea a
produselor de lux. Această restabilire a finanțelor nu a fost de lungă durată deoarece Ludovic a
dus o politică belicoasă, a construi castelul de la Versailles, construirea acestuia a dus la secarea
resurselor economice.

Despoți luminați întâlnim și în Rusia, doi reprezentații fiind Petru I și Ecaterina (II) cea Mare.
Petru cel Mare (I) a fost un reprezentat al modernizării, un reprezentant al modernizării Rusiei.
Din acest motiv Petru I s-a confruntat cu opoziția boierimii ruse, Petru I a reorganizat armata, a
implementat o nouă politică administrativă(a introdus guvernii). Noile provincii formau în Rusia
o guvernie. Tot Petru I a încurajat învățământul. Reformele lui Petru I au fost continuate și
amplificate de Ecaterina a II-a sau Ecaterina cea Mare, de origine germană. Ecaterina a continuat
reformele în ceea ce privește organizarea militară și politica externă. Rusia devine o mare putere
Europeană și Mondială, ea participă la 3 împărțiri ale Poloniei și poartă multe războaie cu
Imperiul Otoman. A pus bazele muzeului El Minaj, ea era fica regelui Prusiei. Nu au desființat
iobăgia, de altfel Ecaterina a II-a se va confrunta cu o mare răscoală a țăranilor condusă de
Pugaciov, înăbușită cu greu. Imperiul Rus cunoaște în timpul acestor doi Țari, progrese
semnificative, economia prosperă. Armata rusă s-a modernizat.

Alți doi împărați care au încercat să modernizeze Austria: Împăratul Josef al II-lea și mama sa
Maria Teresa. Imperiul Habsburgic, ca și Rusia, acest imperiu cuprindea foarte multe
naționalități.

Maria Teresa, și ea, și acești despoți luminați, au luat măsuri în domeniul militar, armatele încep
să fie alcătuite din profesioniști. În timpul Țarului și Ecaterinei, în Rusia, 7 ani era serviciul
militar.

Introduc regimentele de grăniceri(cei care păzesc granițele). Aceștia aveau anumite privilegii,
pentru a face serviciul militar. Maria Teresa a sprijinit manufacturile, în special textilele dar și
porțelanul. Cea mai dezvoltată regiune a Imperiului Habsburgic era Cehia.

Și Austria se manifestă ca o mare putere. Josef al II-lea, dă o lege de desființare a iobăgiei dar a
fost anulată sub presiunea nobilimii. Austria a făcut pași importanți pe calea modernizării, care
nu a ținut pasul cu dezvoltările Occidentale.

Despotismul luminat în Prusia:

Prusia era un regat care făcea parte din fostul imperiu Romano-German, ea și-a extins teritoriile
ajung la sfârșitul sec al XVIII-lea la o extindere mare în timpul lui Friederich al II-lea. Acesta a
dezvoltat armata, Prusia avea cea mai mare armată din Europa(raportat la nr de locuitori). Pentru
că Friederich al II-lea dorea dezvoltarea Prusiei, a redirecționat mare parte a resurselor către
armată. Participă și el la cele trei împărțiri ale Poloniei care duc la creșterea teritoriului Prusiei.
În Europa de vest nu întâlnim Despotismul luminat deoarece avusese loc revoluții. Există
despotism luminat și în țările Nordice.

Prin Despotism luminat nu s-a realizat o democratizare totală nu s-a făcut.

Despotismul luminat a existat și în Principatele Române. Unul dintre reprezentanți a fost

Constantin Mavrocordat. Secolul XVIII-lea este un secol de mari transformări, nu doar
economice dar și sociale, creșterea demografică majoră. Reformele au dus la modernizare,
instituțiile vechi au fost înlocuite cu altele noi, dar au existat limite, despotul avea puteri
absolute, cheltuielile nu au fost reduse.

Marea revoluție burgheză franceză din 1789

S-a desfășurat în condiții istorice diferite. Franța era o monarhie absolutistă, urmașii lui Ludovic
al XIV-lea au continuat dezastrul economic.

Franța se modernizase dar funcțiile de conducere, rolul principal îl avea în viața politică
nobilimea. Toți acești despoți luminați și-a format o nobilime de curte (care erau foarte loiali față
de monarh). Vechile relații feudale intră în conflict cu noile relații capitaliste. Mai precis
Boierimea intră în conflict cu celelalte clase. Franța avea semeni Angliei un imperiu colonial în
continuă creștere. Anglia va fi un adversar al revoluției franceze. Franța devenea un puternic
concurent, după o revoluție reușită. În Franța a apărut și un nou curent care s-a răspândit în
Europa ”Iluminism”

Iluminismul este o concepție nouă, modernă, a burgheziei în formare, care își propune luminarea
populației, participarea ei mai activă la viața publică. Iluminismul se opunea concepțiilor feudale
învechite, care își propuneau menținerea privilegiilor feudale. În schimb, iluminiștii socoteau că
oamenii sunt egali prin naștere și că au trebuie să aibă aceleași drepturi.
Nemulțumirile populației Franței s-au accentuat în timpul ultimului rege Ludovic al XVI-lea care
ar fi spus ”După mine, potopul”.

Odată cu declanșarea revoluției Franceze 1789 s-a elaborat declarația drepturilor omului și ale
cetățeanului, care este preambulul constituției fraceză din 1791, aceasta are un caracter iluminist,
deoarece reiterează egalitatea oamenilor în fața legii, respectarea drepturilor și libertăților
cetățenești, înlăturarea privilegiilor feudale, democratizarea societății franceze.

O constituție în care drepturile și libertățile omenești sunt respectate. Revoluția franceză nu a fost
primită în mod favorabil de țările monarhiste. Tot în contra Franței a fost și Anglia, datorită
vechii rivalității. S-au creat mai multe coaliții anti-franceze, acestea aveau ca scop, frânarea
procesului revoluționar. Rusia, Austria, Prusia, căutau să limiteze influența revoluției, întrucât se
temeau că ideile revoluției franceze se vor răspândi și în țările lor. Aceste idei s-au răspândit dar
nu au influențat populația în organizarea unor acțiuni de amploare, deoarece s-au luat măsuri
severe.

Franța în schimb, miza pe avântul populației pentru a nu crea disensiuni, revoluționarii au

menținut monarhia. În constituția din 1891, Franța e monarhie constituțională.

Franța, de altfel, a fost supusă unor atacuri inclusiv militare din cauza acestor coaliții. De altfel,
aceste state au pornit război împotriva Franței după 1891. Patria a declarat război coaliției, la fel
și regele. Mobilizarea populației Franței a fost foarte puternică, zeci de mii de voluntari s-au
înrolat în armata franceză. Francezii au obținut victorii, iar monarhul a fost pus într-o situație
dificilă. Regele a încercat să părăsească Franța, a fost arestat.

Revoluția franceză:

Societatea franceză – la începutul sec 17, franța, țară dezvoltată economic, pe ranguri,
aristrocație feudală puternică. Expansiunea colonială, activitate bogată a intelectualilor.

În sec 17, se pare că populația Franței era în jur de 20mil locuitori, conservatorismul era
puternic, clerul cuprindea 130mii persoane, mari proprietari, nu plăteau taxe și impozite,
dețineau 10% din suprafața țării.

Clerul era avantajat din multe pct de vedere, coopera cu coroana. Clericii erau extrem de
misogini.
A doua stare o reprezenta nobilimea 600mii persoane cam de 10 ori mai mult decât în Anglia
33% din suprafața țării. Nobilimea de robă, spadă și provincială.

Starea a 3 a, țărănime 85% din populație ( clasa majoritară), care plătea taxe. 100.000 lucrători
industriali, preponderal la Paris cu o situație economică precară.

Tot o a 3-a stare, burghezia, plătea impozite, mici proprietari. Economia preponderent agrară,
preponderent feudal, impozite directe și indirecte. Sistemul diferea de la provinciile cu stări unde
puteau negocia subsidiile datorate regele. Sau autoritățile hotărau. Impozii directe pe pământ,
capitația pe locuitori, gabela, pe sare. Impozite indirecte – În perioadele de criză producția era
scăzută, când era secetă, la fel. Progrese importante a făcut industria. Prin dezvoltarea comerțului
a apărut capitalismul în Franța. Suveranul controla în mod direct administrația de stat, el guverna
cu un consiliu privat.

Administrația locală era condusă prin intermediul unor guvernatori, justiția beneficia de o serie
de coduri, în funcție de domeniile de activitate. Religia predominantă (Catolică). Regele a
devenit capul bisericii și niște curente religioase tolerate. În politica internă a Franței, dinastia de
Burbon a pus capăt luptelor interne pentru putere.

În timpul minoratului lui Ludovic al 14-lea, politica s-a a fost continuată de un alt Cardinal,
Mazara, a trebuit să facă față tendințelor nobililor de suprimare a puterii monarhului.

După ce a devenit major, Ludovic al 14-lea, un reprezentant al apsolutismului francez. Dar din
când în când a ținut cont și de sfaturile celor din jurul său. În timpul domniei sale și-a stabilit
reședința la Versaile. S-a promovat cultul personalității regelui. Din fericire a fost un bun
administrator, a promovat o serie de proiecte, în timpul domniei sale armata a fost reformată,
flota a fost dezoltată, vortificațiile au cunoscut o dezvoltare deosebită. A încercat să-și întărească
puterea în defavoarea papalității. În plan extern, Franța a cunoscut o cotă fără precedent.
Succesorul său a domnit cu sprijinul regenței, până la majorat.

Curs 2