Guțu Victoria

Profesor de istorie,
grad didactic unu
 Imperiul Habsburgic.
Maria Tereza și Iosif al II-lea
• Dupã Rãzboiul de Treizeci de Ani (1618-1648),
Austria, în fruntea cãreia se gãsea dinastia
Habsburgilor, ținea sub stãpânirea sa mai multe
state germane, Cehia,cea mai mare parte din
Ungaria și teritorii din Italia de Nord.
• La sfârșitul sec. al XVII-lea, în cursul rãzboiului
antiotoman din anii 1683-1699, a început
expansiunea Habsburgilor spre sud-estul Europei. Ei
ocupã întreaga Ungarie, Transilvania,o parte din
Slovenia și Croația, iar în anul 1713 și Banatul.
• Problemele interne,insuccesele în rãzboiul cu Turcia
(1736-1739) , succesiunea la tronul Austriei (1740-1748)
i-au obligat pe Habsburgi sã înfãptuiascã un șir de
reforme.
• În anul 1740, pe tronul Austriei a urcat Maria Tereza
(1740-1780).
• În primul rând, ea a întãrit aparatul militaro-administrativ.
• Armata de mercenari a fost înlocuitã cu cea de recruți pe
viațã.
• A fost modernizat sistemul fiscal și de impozitare, fapt
care a dus la o ameliorare relativã a situației țãranilor.
• S-au interzis torturile corporale medievale și s-a redus
aplicarea pedepsei cu moartea.
• Urmãri importante a avut reforma învãțãmântului. În
spațiul rural s-au deschis școli pentru copii de țãrani, iar în
orașe – școli normale. Au fost favorizate universitãțile, în
care încep sã predomine disciplinele laice.
 • Iosif al II-lea, a continuat și a aprofundat reformele
inițiate de mama sa.
• A desființat ordinele cãlugãrești și a emis Edictul de
toleranțã religioasã pentru necatolici.
• A desființat cenzura cuvântului scris.
• A emis Patenta de desființare a iobãgiei.
În ciuda intențiilor nobile și a unor progrese, reformele
absolutismului luminat al lui Iosif al IIlea nu au atins bazele
sistemului feudal-absolutist din imperiul sãu.
• La sfârșitul vieții, sub puternica impresie a Revolutiei
Franceze, el a anulat majoritatea reformelor, cu excepția
Edictului de toleranțã și a Patentei de desființare a
iobãgiei.
• Urcarea la tron a lui Leopold al II-lea a marcat începutul
unei perioade de reacție. Aceasta a dus la numeroase
mișcãri sociale și naționale.
 Prusia. Frederic Wilhelm al II-lea
• La sfârșitul sec. al XVII-lea s-a constituit statul Brandenburg-Prusia, cu capitala la Berlin.
• În anul 1701, Frederic I (1701–1713) s-a încoronat rege.
• Prusia devine regat și în sec. al XVIII-lea, mãrindu-și cu mult teritoriul, se transformã
într-un stat puternic.
• Devenind rege, Frederic al II-lea cel Mare (1740– 1786), deja puternic influențat de
iluminism, a perfecționat legislația, a finanțat numeroase construcții, a încurajat
dezvoltarea învãțãmântului, deschizând numeroase școli tehnice.
• Politica lui de reforme, numitã politica absolutismului luminat, nu a avut atât scopul de a
încuraja dezvoltarea capitalismului, cât de a asigura financiar ambițiile sale
politico-militare de a pãstra și întãri regimul feudal absolutist.
• Politica internã era orientatã spre apãrarea intereselor nobilimii și armate.
• A anulat iobãgia în domeniile regale și a interzis alungarea țãranilor de pe moșiile feudale
• Deoarece Prusia dispunea de un teritoriu imens, dar cu o populație rarã, regele a
stimulat intrarea în țarã a emigranților din diferite țãri ale Europei.
• Scopul politicii externe a lui Frederic al II-lea era acapararea de noi teritorii, reducerea
influenței Austriei în Imperiul Romano-German și ridicarea prestigiului Prusiei în Europa.
 Reformele lui Petru I în Rusia
• Rusia continua sã rãmânã un stat feudal-iobãgist.
• Pentru lichidarea înapoierii sale social-economice erau
necesare reforme radicale.
• Un merit colosal în realizarea lor îi revine lui Petru I cel
Mare (1682-1725), care a transformat Rusia dintr-o
Moskovie depãrtatã, fãrã acces la mãrile navigabile,
într-un mare imperiu, care va pretinde în viitor la un
rol de frunte în afacerile europene.
• La începutul domniei sale, Petru a întreprins o
cãlãtorie în Europa sub numele unui simplu militar
Petru Mihailov. La întoarcere, el a decis declanșarea
unui radical proces reformator, care a avut scopul
„europenizãrii Rusiei”.
• În 1711, în locul Dumei boierești a fost instituit Senatul, organ suprem al
puterii executive și judiciare, membrii cãruia erau numiți de țar.
• În 1717-1718, în locul prikazurilor au fost organizate 12 colegii (ministere),
care conduceau anumite sfere ale administrației de stat.
• Rusia a fost împãrțitã în 8 gubernii, în frunte cu guvernatori numiți de țar.
Guberniile au fost împãrțite în 50 de provincii, în frunte cu voievozi.
• Biserica fost luatã sub controlul țarului.
• A fost întemeiatã o puternicã armatã regulatã, în care recruții fãceau
serviciul militar pe viațã.
• Transformãri au avut loc și în domeniul învãțãmântului, al culturii, al
științei. Au fost înființate școli laice elementare și speciale de medicinã, de
ingineri, de navigație ș.a.
• A început sã aparã prima gazetã rusã – „Vedomosti”, a fost deschisã
prima bibliotecã, înființat primul muzeu – Kunstkamera, instituite primele
farmacii, organizat teatrul, fondatã Academia de științe.
• În societatea rusã arhaicã se introduceau portul și obiceiurile europene.
• În politica externã, țarul urmãrea scopul extinderii hotarelor spre sud și
asigurarea ieșirii la Marea Balticã.
• La începutul Rãzboiului Nordic cu Suedia (1700-1721), în 1703, din ordinul
lui Petru I a fost începutã construirea unui oraș nou – Sankt Petersburg,
devenit noua capitalã.
 Rusia. Ecaterina a II-a
• În anul 1762, în urma unei lovituri de stat, la tronul Rusiei a urcat Ecaterina a
II-a (1762–1796).
• În prima perioadã a domniei, împãrãteasa a convocat o comisie specialã cu
scopul de a „consulta poporul” și a înfãptui reforme importante.
• Domnia Ecaterinei a fost apreciatã ca „veacul de aur al dvorenimii ruse”. Prin
eforturile țarinei, iobãgia atinse apogeul sãu istoric. Stãpânii au primit
drepturi excesiv de largi asupra iobagilor, care puteau fi deportați la munci
silnice și pierdeau ultimul lor drept de a se plânge pe dvoreni.
• Întețirea asupririi feudale a fost urmatã de numeroase tulburãri sociale. În
1773, ele au evoluat într-un rãzboi țãrãnesc sub conducerea lui Emilian
Pugaciov.
• În urma rãzboiului ruso-turc din 1768–1774 și a tratatului de la
Kuciuk-Kainargi, Rusia și-a extins hotarele pânã la Bugul de Sud, a obținut
dreptul de liberã navigare pe Marea Neagrã și a declarat „independența”
Crimeei, pe care mai târziu a anexat-o.
• Între 1787 și 1792 s-a declanșat rãzboiul ruso-austro-turc. Rusia a ieșit
învingãtoare și, conform tratatului de pace de la Iași (1792), și-a extins
hotarele pânã la Nistru.