România în perioada interbelică

În primul rând, nu putem vorbi de o Românie modernă din punct de vedere

economic, deoarece România era un mare exportator de cereale, dar dupa Primul
Război mondial a devenit o țară care abia mai putea exporta. Producția a scăzut
din cauza lipsei de mijloace a micilor proprietari și a ignorării tehnologiei agricole
moderne. Între anii 1929-1931 s-a produs cea mai mare criză economică mondială
inregistrată de la începuturile erei industriale.

Aceasta criză a apărut în Statele Unite și s-a răspândit pe toată planeta. La noi
prețurile agricole au scăzut brutal la mai puțin de jumătate, astfel producătorii au
avut de suferit. Neagu Djuvara in cartea ,,O scurta istorie a românilor povestită
celor tineri” susține că România nu era modernă pe plan economic ,,Se poate
reproșa că rezultatele, din punct de vedere economic,n-au fost bune”.

Dupa un an-doi de la venirea la tron a regelui Carol al II-lea, economia mondială

se restabilește și are repercursiuni favorabile asupra țării noastre. Se fac
construcții in București și se fac primele drumuri asfaltate din țară, dar din păcate,
această revenire economică a fost umbrită de suspiciunea în legătură cu
profiturile ilicite obținute de anturajul regal, profituri de care era acuzată și
amanta regelui. Astfel, orice speranță spre modernizarea economică a fost
risipită.

În al doilea rând, România nu s-a modernizat nici pe plan politic, deoarece o

dată cu drama morții regelui Ferdinand încep nenorocirile țării. Regele Ferdinand
îl dezmoștenise pe fiul său Carol pentru că avea impresia că nu era vrednic să
devină conducătorul țării, din cauza lucrului inadmisibil pe care îl făcuse: în 1918
părăsise țara ca să se căsătorească ilegal din punct de vedere dinastic în Rusia.
Tronul trece direct la fiul său, Mihai, care nu avea decât șase ani. În acest
moment, țara se afla intr-o situație foarte grea, era condusă de un rege minor și o
regență formată din trei persoane nepregătite.

În 1930, regele Carol e rechemat în țară și este recunoscut de Parlament ca rege

al României. Carol al II-lea era inteligent și cult, dar era lipsit de moralitate și de
capacitatea de a-și infrâna pasiunile, așa incât s-a lăsat înconjurat de un grup de
profitori și afaceriști. Nici în europa situația politică nu era mai prosperă, deoarece
în Italia era la putere Benito Mussolini, fondatorul mișcării fasciste, în Germania
preia puterea nazistul Adolf Hitler.

În 1936 se instaurează dictatura generalului Metaxa în Grecia, tot în acest an

începe un lung și sângeros război civil în Spania. Carol al II-lea se lasă influențat în
cele din urmă de restul tărilor europene și impune dictatura în 1938. O țară nu se
poate moderniza, daca se află sub dictatură, deoarece oamenii nu sunt egali. O
Românie modernă trebuie să fie o Românie echilibrată.

În al treilea rând, România nu se poate numi o țară modernă proeuropeană,

deoarece la nivel cultural generația dintre cele două războaie mondiale alege să
aibe un ochi critic si respinge influențele apusene, considerând tradițiile satului
românesc mai pure și mai valoroase. Scriitorul Liviu Rebreanu declară in revista
,,România” în 1924 că spiritul autohton al unui neam este cel mai important:,,Și
viața unui neam înseamnă o cultură proprie, suficientă în toate domeniile.”

Tot in aceeași revistă, Rebreanu evidențiază efectele negative ale copierii

valorilor unui popor, în sintagma ,,Imitația mecanizează și mecanizarea e moarte.”
Literatura acestei perioade dă mari valori folclorului și vieții satului şi au fost
grupate în jurul revistelor „Sburătorul” sau „Gândirea”. In această perioadă apare
curentul literar Tradiționalismul care dorea păstrarea specificului românesc și
respingea influențele europene. Acest curent promovează problematica țăranului,
pune accent pe etic, iar istoria și folclorul sunt principalele surse de inspirație.

Istoria naţională este axată spre cultivarea patriotismului şi a responsabilităţii

naţionale.
Generația tânără a Romaniei în perioada interbelică trebuie să găsească formele
autentice de viață cele mai potrivite acestui popor, de la politică și până la
teologie și să le evidențieze in ochii lumii întregi pentru a arăta originalitatea și
valoarea acestei țări.