Euclid

Puţine personalităţi din această listă au dobândit o faimă atât de durabilă ca marele geometru grec
Euclid (circa 300 î.Hr.). Deşi în timpul vieţii, figuri ilustre precum Napoleon, Alexandru cel Mare şi
Martin Luther au fost mult mai bine cunoscute decât Euclid, pe termen lung celebritatea lui va fi
probabil mai durabilă decât a celorlalţi.

În pofida renumelui său, nu se cunoaşte aproape nici un detaliu legat de viaţa lui Euclid. Ştim că a
activat ca profesor în Alexandria, Egipt, în jurul anului 300 î.Hr. Totuşi, datele naşterii şi morţii sale sunt
incerte şi nu ştim nici măcar pe ce continent s-a născut şi cu atât mai puţin în ce oraş. Deşi a scris şi alte
cărţi, dintre care unele s-au păstrat până astăzi, locul lui în istorie se datorează în principal marelui său
manual de geometrie, Elementele.

Importanţa Elementelor nu rezidă în vreuna din teoremele individuale demonstrate în cadrul lucrării.
Aproape toate teoremele cuprinse în text erau cunoscute şi înainte de Euclid, ca şi multe dintre
demonstraţii. Marea contribuţie a lui Euclid a constat în felul cum a aranjat materialul şi în formularea
planului general al cărţii. Aceasta implică, în primul rând, selecţia unui set adecvat de axiome şi
postulate. (O sarcină foarte dificilă, care necesită o extraordinară judecată şi o mare intuiţie.)

Apoi a aranjat cu atenţie teoremele, astfel încît fiecare să derive în mod logic din precedentele. Acolo
unde a fost necesar, el a completat paşii lipsă şi a făcut demonstraţiile necesare. Menţionăm că
Elementele, deşi constituie în principal o dezvoltare a geometriei plane şi în spaţiu, conţine şi capitole
mari de algebră şi teoria numerelor.

Cartea Elementele a servit ca manual vreme de peste două mii de ani, şi este fără îndoială cel mai
reuşit manual elaborat vreodată. Scrisă iniţial în greacă, ea a fost ulterior tradusă în numeroase limbi.
Prima ediţie tipărită a apărut încă din anul 1482, la doar treizeci de ani după ce Gutenberg a inventat
tiparul modern. De atunci, au fost publicate peste o mie de ediţii diferite.

Prin contribuţia sa la familiarizarea minţii omeneşti cu esenţa raţionamentului logic, această lucrare a
exercitat o influenţă mult mai mare decât oricare dintre tratatele de logică ale lui Aristotel. Este
exemplul excepţional al unei structuri prin excelenţă deductive, ceea ce a stârnit interesul specialiştilor
încă de la crearea sa.

Este îndreptăţită afirmaţia potrivit căreia lucrarea lui Euclid a fost un factor important în dezvoltarea
ştiinţei moderne. Ştiinţa nu se rezumă la o simplă colecţie de observaţii exacte şi generalizări subtile.
Marile realizări ale ştiinţei moderne se datorează unei combinaţii de empirism şi experimentare, pe de o
parte, şi analizei atente şi raţionamentului deductiv, pe de alta.

Nu ştim cu precizie de ce s-a dezvoltat ştiinţa în Europa şi nu în China sau Japonia, dar putem afirma că
acest lucru nu a fost întâmplător. Cu siguranţă, figuri strălucite de talia lui Newton, Galilei, Copernic şi
Kepler au jucat un rol de o importanţă uriaşă.
Cu toate acestea, probabil că au existat cauze ascunse, dar detectabile care au determinat apariţia unor
asemenea personalităţi mai degrabă în Europa decât în Orient. Considerăm îndreptăţită presupunerea că
orientarea Europei Occidentale spre ştiinţă s-a datorat raţionalismului grec, asociat cu cunoştinţele
matematice pe care grecii ni le-au lăsat moştenire.