CURS 6

Sistemele specifice motoarelor cu ardere internă cu aprindere prin

scânteie

1. Sistemul de alimentare cu carburator al motoarelor cu ardere internă

cu aprindere prin scânteie

Acest sistem îndeplineşte următoarele roluri: păstrează în apropierea motorului

o cantitate de benzină necesară funcţionării acestuia, curăţă aerul şi benzina de
impurităţi, formează şi dozează amestecul carburant în funcţie de sarcina motorului şi
de regimul de exploatare al motorului, conduce amestecul carburant către cilindrii
motorului.
Părţile componente ale acestui sistem sunt următoarele: rezervor de benzină,
filtru de benzină, pompa de alimentare, carburatorul, conducte de benzină şi filtru de
aer.
Carburatorul este format din două părţi principale: camera de nivel constant şi
camera de amestec. În camera de nivel constant se află plutitorul, cuiul obturator şi
jiclorul principal. Camera de amestec este prevăzută cu clapetă de aer, difuzor şi
clapetă de amestec.
Funcţionare. Pompa de alimentare absoarbe benzina din rezervor şi o trimite
la camera de nivel constant a carburatorului. Plutitorul şi cuiul obturator asigură
menţinerea unui nivel constant al benzinei în această cameră. Acest nivel trebuie să
fie cu 1,0 - 2,0 mm sub orificiul de pulverizare al benzinei din camera de amestec.
Datorită depresiunii create de pistoanele motorului în cursa de admisie, aerul este
aspirat din atmosferă prin filtrul de aer şi pătrunde în camera de amestec pe lângă
clapeta de aer care reglează debitul acestuia. Datorită îngustării secţiunii de trecere
din zona difuzorului, viteza curentului de aer va creşte foarte mult (peste 130 m/s) şi
depresiunea acestuia se amplifică. Depresiunea creată determină absorbţia benzinei
din camera de amestec prin jiclorul principal, care va regla debitul de benzină, iar
viteza mare a curentului de aer realizează pulverizarea benzinei în particule foarte fine
şi formarea amestecului carburant (aer + benzină). Cantitatea de amestec carburant
este reglată de clapeta de amestec. Acest carburator asigură formarea unui amestec
carburant economic care conţine o parte benzină şi 15 părţi aer, care permite obţinerea
a două treimi din puterea motorului. În exploatarea unui motor apar regimuri care
necesită formarea unor amestecuri mai bogate în benzină. Aceste regimuri de
exploatare sunt: regimul de pornire pe timp rece, regimul de mers în gol, regimul de
acceleraţie şi regimul sarcinilor maxime de lungă durată. Pentru realizarea acestor
regimuri, carburatorul se prevede cu dispozitive auxiliare.
Sistemul de alimentare cu carburator este în prezent foarte puţin utilizat
datorită poluării ridicate a mediului înconjurător doar pentru utilije de mică
mecanizare (motocultoare, motocositori, motopompe de putere mică, mici grupuri
electrogene etc) datorită preţului de cost mult mai mic comparativ cu preţul injecţiei
pe benzină.
 Fig. 57. Schema sistemului de alimentare cu carburator:
1. rezervor de benzină; 2. filtru de benzină; 3. pompă de alimentare; 4. carburator; 4a. camera de
nivel constant; 4b. camera de amestec; 5. filtrul de aer; 6. conducte de combustibil; A. cui obturator;
B. plutitor; C. jiclor principal; D. difuzor; E. orificiu de pulverizare; F. clapetă de amestec; G.
clapetă de aer

2. Sistemul de alimentare cu injecţie pe benzină al motoarelor cu

aprindere prin scânteie

Injecţia pe benzină a apărut din necesitatea asigurării unei dozări calitative a

amestecului carburant, care să asigure un raport optim dintre aer şi benzină pentru
orice regim de exploatare a motorului.
Pe plan mondial se utilizează următoarele sisteme de alimentare cu injecţie pe
benzină:
- injecţia Mono-Jetronic este un sistem de injecţie continuă monopunct (cu un
singur injector);
- injecţia K-Jetronic este un sistem de injecţie continuă multipunct (cu câte un
injector pentru fiecare cilindru);
- injecţia L-Jetronic este un sistem de injecţie discontinuă multipunct, iar
sistemul de aprindere este de tip cu baterie şi transformator, comandat
mecanic;
- injecţia M-Jetronic este un sistem de injecţie discontinuă multipunct, iar
comanda lui este realizată de un bloc electronic care comandă şi sistemul de
aprindere electronică a amestecului carburant.
Injecţia de benzină tip L-Jetronic, cea mai răspândită pe plan mondial, este
alcătuită din următoarele părţi principale: rezervor de benzină, pompă de benzină
acţionată electric, filtru de benzină, regulator de presiune, distribuitor, injector, filtru
de aer, regulator de debit de aer, bloc electronic de comandă, traductor de turaţie a
arborelui cotit, traductor de temperatură al lichidului de răcire, traductor de
temperatură a aerului aspirat, traductor de sarcină, analizator al compoziţiei gazelor
arse şi sistem de pornire pe timp rece.
Funcţionare. Benzina şi aerul ajung pe două circuite separate, iar formarea
amestecului carburant se face în galeria de admisie sau în chiulasă în apropierea
supapei de admisie. Blocul electronic de comandă primeşte informaţii privind regimul
de funcţionare al motorului şi în câteva fracţiuni de secundă ia decizii şi comandă
sistemul de alimentare.
Principalele informaţii furnizate de traductoarele sistemului sunt următoarele:
a. sarcina motorului;
b. temperatura lichidului de răcire;
c. debitul de aer;
d. turaţia motorului;
e. temperatura aerului admis în cilindru;
f. compoziţia gazelor arse.
Principalele comenzi ale blocului electronic de comandă sunt următoarele:
I. cantitatea de benzină injectată care se reglează prin modificarea timpului
de injecţie, injectoarele fiind de tip electromagnetic;
II. punerea sau scoaterea în/din funcţiune a sistemului de pornire pe timp rece,
care modifică cantitatea de aer din amestecul carburant;
III. reglarea presiunii benzinei în funcţie de sarcina motorului.
Avantajele sistemului de alimentare cu injecţie pe benzină sunt următoarele:
reducerea emisiilor poluante, creşterea puterii motorului cu 5 - 10 %, reducerea
consumului de combustibil cu 7 - 11 %, creşterea gradului de securitate în
condu-cerea autovehiculului întrucât motorul răspunde prompt la comenzi, reducerea
înălţimii motorului ceea ce permite obţinerea de forme aerodinamice ale
autovehiculului, asigurarea unei porniri uşoare pe timp rece etc.

Fig. 58. Schema sistemului de alimentare cu injecţie pe benzină tip

L-Jetronic:

1. rezervor de benzină; 2. pompă de alimentare; 3. filtru de benzină; 4. regulator de presiune;

5. injector; 6. filtru de aer; 7. regulator de debit; 8. sistem de pornire pe timp rece; 9. clapetă de
acceleraţie; 10. bloc electronic de comandă; 11. traductor de turaţie; 12. traductor de temperatură a
apei; 13. traductor de sarcină; 14. traductor de temperatură a aerului
Dezavantajele sistemului de alimentare cu injecţie pe benzină sunt
următoarele:
- preţ de cost ridicat la cumpărare, datorat complexităţii constructive a
sistemului;
 - întreţinerea tehnică necesită personal calificat şi aparatură tehnică de calitate,
care determină creşterea costurilor de întreţinere;
- cheltuieli de reparaţie a sistemului mult mai mari, întrucât orice defecţiune
se remediază prin înlocuirea subansamblului defect.
Injecţia pe benzină a apărut ca o necesitate a asigurării unei dozări precise,
care să asigure un raport optim între aer şi benzină pentru orice regim de turaţie al
motorului. Acest sistem se foloseşte în special la motoarele moderne cu preţ de cost
mai ridicat şi care nu echipează încă utilajele horticole (motosape, motocultoare,
maşini de stropit, motopompe etc.) pe care se găsesc, de regulă, montate motoare
monocilindrice, simple, uşoare şi ieftine, cu carburator.

3. Sistemul de aprindere al motoarelor termice cu ardere internă cu

aprindere prin scânteie

Acest sistem asigură aprinderea amestecului carburant la momente de timp

precis determinate de diagrama ciclului motor şi în ordinea de funcţionare a motorului.
Principalele tipuri de sisteme de aprindere sunt următoarele:
- sistemul de aprindere cu magnetou;
- sistemul de aprindere cu baterie şi transformator;
- sistemul de aprindere electronică.

Fig. 59. Schema sistemului de aprindere cu baterie şi transformator:

1. bateria de acumulatoare; 2. contactul cu cheie; 3. bobina de inducţie; 3.a. înfăşurare primară;
3.b. miez magnetic; 3.c. înfăşurare secundară; 4. condensator; 5. ruptor - distribuitor; 5.a. inel cu
came exterioare; 5.b. ciocănel; 5.c. nicovală; 5.d. rotor; 5.e. capac distribuitor; 6. bujii; 7.
conductori electrici de înaltă tensiune; 8. conductori electrici de joasă tensiune

Părţile componente ale sistemului de aprindere cu baterie şi transfor-mator

sunt următoarele: bateria de acumulatoare, contactul cu cheie, bobina de inducţie,
coloana ruptor – distribuitor, bujiile, condensator, conductori de joasă tensiune şi
conductori de înaltă tensiune.
Funcţionare. La închiderea contactului cu cheie şi când ciocănelul este în
contact cu nicovala, curentul electric din bateria de acumulatori parcurge înfăşurarea
primară a bobinei de inducţie şi produce în jurul miezului magnetic un câmp
electromagnetic. În faza următoare, datorită mişcării de rotaţie, inelul cu came
depărtează ciocănelul de nicovală şi întrerupe circuitul primar de joasă tensiune. Ca
urmare, fluxul electromagnetic din bobină scade brusc şi induce în înfăşurarea
secundară un curent de înaltă tensiune (15000 - 25000 V). Acesta este dirijat prin
conductorul central la capacul distribuitor, apoi la rotor care îl distribuie prin
intermediul unui conductor lateral de înaltă tensiune la una din bujii. Datorită distanţei
dintre electrozii bujiei se produce un arc electric de scurtă durată (scânteie) care va
aprinde amestecul carburant. Acest ciclu se repetă pentru fiecare bujie în parte
întrucât curentul de înaltă tensiune este un curent secvenţial.
Sistemul de aprindere cu magnetou este simplu, ieftin şi cu gabarit redus, de
aceea echipează, de regulă, motoarele de putere mică, uşoare, ieftine, simple, care se
montează pe motosape, motocultoare, aparate de stropit etc. Este alcătuit din
următoarele părţi componente: generator de curent alternativ de joasă tensiune, ruptor,
conductor de înaltă tensiune (fişă), condensator şi bujie.
Generatorul de curent alternativ de joasă tensiune are rolul de a genera curent
electric prin transformarea unei părţi din energia mecanică a motorului în energie
electrică, pe principiul inducţiei electromagnetice.

Fig. 60. Schema sistemului de

aprindere cu magnetou:
1. rotor (magnet permanent);
2. armături de oţel; 3. miez de fier
moale; 4. înfăşurare primară;
5. înfăşurare secundară; 6. fişă;
7. bujie; 8. buton de scurtcircuitare;
9. condensator; 10. ruptor;
10.a. contact mobil; 10.b. contact fix; 11.
inel cu camă

Este alcătuit dintr-un magnet permanent ce se roteşte între două armături de

oţel, unite între ele printr-un miez de oţel moale. Pe miezul oţel sunt realizate două
înfăşurări (bobine): înfăşurarea primară (de joasă tensiune) şi înfăşurarea secundară
(de înaltă tensiune). Înfăşurarea primară este realizată dintr-un număr relativ mic de
spire din sârmă de cupru emailat, cu diametru de 1 mm, iar cea secundară este
realizată dintr-un număr mare de spire, dar cu diametru mic de 0,05 - 0,07 mm.
Înfăşurarea primară se leagă cu un capăt la masă, iar cu celălalt la contactul mobil al
ruptorului. Înfăşurarea secundară se leagă cu un capăt la masă şi cu celălalt la un
contact prevăzut cu un bun izolator care trebuie să suporte curentul de înaltă tensiune.
Ruptorul este compus dintr-un contact mobil cu arc (ciocănel) şi un contact fix
(nicovală).
Funcţionare. Prin rotirea magnetului permanent între armăturile statorului se
produce o variaţie a fluxului magnetic ce determină inducerea unui curent electric în
cele două înfăşurări statorice. Circuitul înfăşurării primare se închide prin intermediul
contactelor ruptorului şi rămâne închis atâta timp cât contactul mobil nu este acţionat
de camă. În acest timp, în jurul înfăşurării primare, dar şi secundare, ia naştere un
câmp magnetic. La acţionarea contactului mobil de către camă, contactele se deschid,
circuitul primar se deschide (se rup contactele) şi are loc o variaţie bruscă a câmpului
magnetic, ceea ce determină inducerea unui curent de înaltă tensiune în înfăşurarea
secundară, care este condus la bujie prin intermediul fişei şi serveşte la producerea
unei scântei electrice între electrozii bujiei (în vederea aprinderii amestecului
carburant din cilindru). Condensatorul legat în paralel pe contactele ruptorului are
rolul de a absorbi curentul de autoinducţie care se formează în înfăşurarea primară, la
ruperea contactelor.
La motoarele moderne se folosesc sisteme electronice integrate de aprindere
cu magnetou, la care ruptoarele clasice au fost înlocuite cu ruptoare electronice, care
nu mai au piese supuse uzurii mecanice, ele fiind mai simple, mai ieftine şi mai fiabile.
Rolul ruptorului clasic poate fi luat de un tiristor care funcţionează ca un întrerupător
electonic.
Sistemul de aprindere electronic cu baterie şi transformator prezintă o
serie de avantaje comparativ cu sistemul clasic: pornirea motorului mai bună; consum
mai redus de combustibil; funcţionare mai bună a motorului, în special la viteze de
rulaj foarte mari sau foarte mici; uzura mai mică a contactelor ruptorului, sau chiar
lipsa lui; reducerea poluării prin îmbunătăţirea arderilor din cilindrii motorului.
În cazul aprinderii electronice, curentul de înaltă tensiune generat în circuitul
secundar, nu mai prezintă fluctuaţii majore în funcţie de tensiunea bateriei de
acumulatori, asigurând aprinderea corespunzătoare a amestecului carburant. Totodată
contactele ruptorului nu mai suportă curenţi mari (4 A) care duc la formarea unui arc
electric distructiv, ci comandă baza tranzistorului de putere cu un curent foarte mic,
situaţie în care contactele sunt protejate de efectul distructiv al arcului electric.
În scopul eliminării ruptorului din schemă, în practică se folosesc aprinderi
electronice mai complicate, cu senzor magnetic sau optic.