Colegiul Tehnic Metalurgic Slatina

Profesor Buşcă Sorin

Clasa a XII-a B

Unitatea de învăţare: Elemente de fizică cuantică 8h

Subiectul lecţiei: Efectul fotoelectric extern 5h

Scopul lecţiei:- scopul informativ: Asimilarea de noi cunoștințe cu privire la efectul fotoelectric extern

- scopul formativ: Crearea la elevi a deprinderilor de a utiliza în practică expresiile

mărimilor fizice ce caracterizează fotonul

Tipul lecției: Dobândirea de noi cunoştinţe

Nivelul clasei: Scăzut

Obiective operaţionale: La sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili:

O1 Să definească efectul fotoelectric extern, fotonul, legile efectului fotoelectric extern.

O2 Să stabilească legătura dintre impulsul mecanic şi lungimea de undă precum şi unităţile de

măsură a noilor mărimi fizice.

O3 Să aplice expresiile mărimilor fizice ce caracterizează fotonul în rezolvare de probleme.

Tehnici de instruire: explicația, expunerea, conversaţia, problematizarea, demonstraţia, utilizarea

manualului electronic, rezolvare de probleme.

Mijloace de învăţământ: manual electronic, culegere, calculator, proiector, tablă interactivă.

Metode de evaluare: orală, observaţia elevului pe tot parcursul orei, tema pentru acasă.

Captarea atenţiei 1h

Scurt istoric

Heinrich Hertz, în 1887, a constatat că descărcarea electrică dintre două sfere se produce mai uşor
dacă are loc în prezenţa luminii ultraviolete.

Wilhelm Hallwachs, în 1888 constată că placa de zinc pusă la un electroscop şi supusă acţiunii
radiaţiilor ultraviolete îşi modifică starea de electrizare. Din acest experiment Hallwachs a tras
concluzia că sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete placa de zinc emite particule încărcate negativ
numite mai târziu electroni.

Efectul fotoelectric extern a fost studiat experimental de Phillip Lenard din 1902, iar în 1905
primeşte premiul Nobel pentru descoperirea legilor efectului fotoelectric.

Efectul fotoelectric a fost explicat de Einstein în 1905, cu ajutorul teoriei cuantelor pornind de la o
ipoteza a lui Max Planck şi primeşte premiul Nobel pentru fizică în 1921, pentru explicarea efectului
fotoelectric.

Experimentele ulterioare ale lui Robert Millikan din 1914 au demonstrat valabilitatea modelului
propus de Einstein, Millikan câştigând Premiul Nobel în 1923.
 Importanţa acestui fenomen fizic aparent banal şi cu puţine aplicaţii azi (probabil singurul care a dus
la câştigarea a trei Premii Nobel) constă în faptul că studiul său a dus la dezvoltarea mecanicii
cuantice, unul din cei doi piloni ai fizicii moderne alături de teoria relativităţii.

Reactualizarea cunoștințelor dobândite anterior: Optică ondulatorie, frecvenţă, viteză, lungime de

undă.

Prezentarea noilor conținuturi 1h

Definiţie:

Emisia electronilor de către un corp aflat sub acţiunea radiaţiilor electromagnetice se numeşte
efect fotoelectric extern.

Se reprezintă schema dispozitivului experimental şi se trasează caracteristicile curent-tensiune

Din interpretarea caracteristicilor se formulează legile:

1. Intensitatea curentului fotoelectric de saturaţie este direct proporţională cu fluxul radiaţiilor

electromagnetice incidente, când frecvenţa este constantă.

2. Energia cinetică maximă a fotoelectronilor emişi creşte liniar cu frecvenţa radiaţiilor şi nu

depinde de fluxul acestora.
 3. Efectul fotoelectric extern se poate produce numai dacă frecvenţa radiaţiei incidente este
mai mare sau cel puţin egală cu o valoare specifică fiecărei substanţe, numită frecvenţă de prag.

4. Efectul fotoelectric extern se produce practic instantaneu.

Explicarea fenomenului 1h

1. Ipoteza lui Planck.

Se enunţă ipoteza.

2. Ipoteza lui Einstein.

Se enunţă ipoteza. Se scriu caracteristicile fotonului.

3. Ecuația lui Einstein.

Se deduce şi interpretează ecuaţia.

Aplicații ale fenomenului 1h

Se prezintă aplicaţiile importante ale fenomenului.

Fixarea cunoştinţelor 1h

Se rezolvă problemele din manualul electronic.