Aplicații ale magnetismului în studiul arheologic

Metodele geofizice utilizate pentru studierea vestigiilor îmgropate nu au fost special

dezvoltate pentru arheologie. Aceste metode sunt mai degrabă comune altor sfere de interes,
în special din domeniul detercatării de resurse minerale sau al geofizicii de mică adâncime.
Pentru a fi utile în arheologie, metodele geofizice utilizate au suferit numeroase optimizări
destinate adaptării metodologiei de investigație și a echipamentelor la obiectivele și specificul
cercetării arheologice.

Din punct de vedere al modului de intercațiune cu mediul, metodele geofizice pot fi

clasificate în:
Active- bazate pe emisia unui semnal sau a unui câmp, urmată de măsurarea unui semnal de
răspuns ce reflectă interacțiunea mediului studiat cu semnalul primar;
Pasive- bazate pe înregistrarea unor propriatăți geofizice ce se manifestă în punctul de măsură
independent de existența sau absența echipamentului de masură.

Magnetometria=caracterizarea subsolului prin studiul variației locale a câmpului magnetic

În arheologie, magnetometria devine din ce în ce mai mult o etapă obligatorie pentru o
minimă înțelegere a sitului cercetat și a relației acestuia cu mediul ambiant. De cele mai
multe ori, magnetometria este prima, uneori singura, metodă geofizică aplicată pe un sit
arheologic. Răspunsul foarte bun al metodei la prezența structurilor și vestigiilor arheologice
din subsol, precum și randamentului foarte bun de achiziție a datelor sunt principalele
avantaje ale magnetometriei.

Electrometria = caracterizarea subsolului cu ajutorul variației locale a câmpului

electric (și/sauelectromagnetic)
În arheologie, electrometria are o lungă tradiție în detectarea și caracterizarea structurilor
arheologice, primele studii sistematice fiind realizate în anii 1950. 
Mai târziu, odată cu răspândirea magnetometrelor de mare sensibilitate și viteză de
înregistrare, electrometria a devenit complementul de bază al prospecțiunilor magnetometrice
în arheologie. 
Zidurile din piatră și cărămidă, fortificațiile liniare, construcțiile și amenajările
funerare și cavitățile subterane produc ample contraste electrice. Construcțiile de pământ și
complexele adâncite de dimensiuni medii și mici produc contraste electrice medii.
Electrometria nu este sensibilă în mod  particular față de structuri
arheologice care au suferit tratamente termice (vetre, cuptoare, alte structuri incendiate),
acestea rămânând totuși detectabile, cu ajutorul electrometriei, în măsura în care se
diferențiază textural față de matricea solului
Cele mai frecvente aplicații ale metodelor electrice în arheologie au avut, în 
general, în vedere determinarea distribuţiei de rezistivitate în subsol, ca principal mijloc de
caracterizare structurală a siturilor arheologice.
În arheologie, în special pentru studiul siturilor arheologice prin
metoda profilării electrice, este adesea utilizat un dispozitiv de electrozi derivat
din dispozitivul pol-pol, denumit twin-electrodes.
Perioada cea mai bună pentru execuția prospecțiunilor electrice este sfârșitul
primăverii sau începutul verii. În această perioadă, în care există un conținut mai ridicat de
apă în subsol, sunt așteptate contraste de rezistivitate mai pronunțate și o rezistență de contact
mai scăzută la nivelul electrozilor.
 
Există trei metode principale de achiziție a datelor de electrometrie:
 Sondaj Electric Vertical –  metoda constă dintr -o succesiune de măsurători electrice realizate cu
un dispozitiv de electrozi ce este menținut în aceeași poziție (deasupra aceluiași punct central)
și în aceeași direcție de-a lungul unei sesiuni de lucru. Măsurătorile succesive sunt realizate
prin creșterea continuă a liniei de emisie (distanței dintre electrozii de curent), în scopul
creșterii adâncimii de penetrare a curentului în subsol. Se obține în acest fel un set de date
ce caracterizează rezistivitatea electrică aparentă la diferite adâncimi. Interpretarea datelor
geofizice și stabilirea stratigrafiei în punctul central de măsură se face fie cu ajutorul unor
diagrame (curbe de sondaj electric) fie cu ajutorul modelării prin inversie. Această tehnică
de achiziție a datelor electrometrice a fost rar folosită în arheologie. Cu toate acestea, există
exemple de aplicare care a produs rezultate excepționale.
 
Profilare electrică– metoda constă dintr-o sesiune de măsurători în care un dispozitiv de
electrozi este deplasat succesiv, la fiecare măsurătoare cu o rație constantă, de-a lungul unui
profil. Rezultatul este un profil de rezistivitate. Atunci când măsurătorile sunt continuate de-a
lungul a mai multe profie paralele, metoda fiind denumită profilare electrică laterală, obținem o
hartă electrică a suprafeței acoperite. Profilarea electrică laterală are un randament mediu, care
poate fi apreciat la o treime din randamentul de achiziție a datelor magnetometrice, dar
rezultatele obținute sunt foarte bune. Profilarea electrică laterală este probabil metoda ce
asigură cea mai bună complementaritate față de metoda magnetometrică.
 
Tomografie de rezistivitate electrică 2D și 3D
(ERT– Electrical   Resistivity Tomography) – achiziția datelor din teren este realizată prin 
combinarea celor două tehnici de mai sus. Rezultă astfel un set foarte mare de date ce
reprezintă un profil de sol, cu distribuția pe adâncime a valorilor de rezistivitate aparentă.
Dacă achiziția datelor se face printr-un set de profile de tomografie de rezistivitate
succesive,sau direct în suprafață, rezultatul final poate fi asamblat într-un
ansamblu tridimensional (2.5D, pentru achiziția datelor prin profile succesive sau 3D, în cazul
achiziției datelor în suprafață). Valorile de rezistivitate electrică aparentă sunt convertite în
valori de rezistivitate electrică absolută ce reflectă structural proprietățile din subsol cu
ajutorul unui proces de modelare matematică complexă(modelare directă și invesă)
Tomografia de rezistivitate electrică este probabil metoda care oferă cea mai largă gamă de
informații despre subsolul siturilor arheologice investigate. Profilele 2D sunt extrem de
sugestive, oferind avantajul datelor de adâncime asupra structurilor și nivelelor arheologice.
Echipamentele utilizate conțin ca element de bază un rezistivimetru și un dispozitiv de
electrozi (Fig.1). Pentru tomografia de rezistivitate electrică (ERT) este folosit un dispozitiv
multielectrod comutat manual sau automat (Fig.2). Pentru a mări viteza de achiziție poate fi 
folosit un rezistivimetru multicanal.

Georadar= caracterizarea subsolului cu ajutorul undelor electromagnetice reflectate de 

către limite structurale existente între diverse formaţiuni naturale sau antropice. 
Investigația georadar este cunoscută drept una dintre cele mai complexe și dificil de aplicat
metode geofizice, datorită volumului considerabil de date ce trebuiesc colectate şi tehnicilor
sofisticate de prelucrare şi interpretare. Utilizarea undelor electromagnetice de înaltă
frecvenţă pentru identificarea proprietăţilor formaţiunilor de natură geologică sau antropică a
fost favorizată de acumularea cunoştinţelor din domeniul identificării şi localizării obiectelor
prin tehnologia RADAR ( RAdio Detection And Ranging). Această metodă a
fost  brevetată la începutul sec. XX de către inginerul german Christian Hülsmeyer, iar
echipamentul descris de el purta numele de Telemobiloskop. În anii 1920 au fost efectuate
primele observaţii asupra stratului de gheaţă din regiunile polare cu ajutorul undelor
electromagnetice. Tehnica a fost redescoperită în anii 1950 când, din întâmplare, au putut fi
observate marginile ţărmurilor de sub straturile de gheaţă, în urma scanării acestora cu
ajutorul echipamentelor radar de navigaţie de la bordul avioanelor. În anii 1970, metoda de
prospecţiune geofizică cu ajutorul undelor electromagnetice de înaltă frecvenţă era denumită
în literatura tehnică anglo-saxonă Ground Radar . În deceniul următor a devenit mai
frecventă utilizarea termenului Ground Penetrating Radar , a acronimului GPR sau a
termenului georadar. Alternativ această tehnică este denumită EMR
(Electromagnetic  Reflection) sau SIR (Subsurface Interface Radar )
Avantaje
Oferă informații despre adâncimea la care se află îngropate țintele.
Metoda georadar poate fi aplicată și în condiții de mediu urban.
Dezavantaje
Penetrare redusă în soluri argiloase și, în general, în soluri conductive.
Interpretarea datelor este complexa.

Principiile fizice ale metodei georadar 

Undele electromagnetice se propagă cu viteze diferite în funcţie de mediul  pe care îl străbat şi
sunt afectate de fenomenul reflexiei şi refracţiei. Când undele electromagnetice de înaltă
frecvenţă sunt transmise către pământ, o parte din energia lor va fi reflectată de către acele
interfeţe ce marchează limite structurale între diverse formaţiuni naturale sau antropice din
interior. Timpul dus-întors necesar propagării între antenă (antene) şi ţintă (two-way travel
time) poate fi convertit, cu o anumită aproximaţie, în distanţă (adâncime). Acest
principiu constituie poate cel mai important avantaj al metodei, oferind baza
localizării ţintelor din subsol în adâncime.Utilizarea metodei georadar în arheologie are un caracter
complementar fie față de alte metode, în special magnetometria, fie ca unică metodă
de investigare, atunci când nu este posibilă aplicarea altor metode (de ex., suprafețe acoperite
cu beton, în interiorul clădirilor etc.)

Metode electromagnetice de inducție 

Echipamentele din această clasă își bazează funcționarea pe existența fenomenului de
inducție electromagnetică. Instrumentele sunt prevăzute cu
o  bobină ce este alimentată de către un oscilator și un amplificator cu energie electromagnet.
Semnalul electric ce excită bobina creează un câmp electromagnetic în jur. O parte a acestui
câmp, pe care îl denumim câmp primar, pătrunde în subsol și induce un curent electric
alternativ, care la rândul său produce un câmp electric secundar. O parte din câmpul electric secundar
induce un semnal electric de mică amplitudine într-o a doua bobină a echipamentului
de măsură. Semnalul indus este amplificat, fiind apoi înregistrate amplitudinea și faza
acestuia. Diferențele de amplitudine și fază dintre semnalul inițial și semnalul secundar
recepționat sunt folosite pentru a calcula parametrii geofizici ai subsolului – conductivitatea
electrică (în mS/m) și susceptibilitatea magnetică (în ppm).
Avantaje:
 Randament foarte bun de achiziție a datelor.
 Pot fi măsurate mai multe mărimi geofizice cu un singur insttrument
Dezavantaje:
 Nu oferă informații precise despre adâncimea la care se află îngropate țintele.
 Nu poate fi folosită în situri arheologice contaminate cu deșeuri metalice.

Seismometrie 
Explorarea seismică este bazată pe propagarea undelor elastice în interiorul  pământului
(scoarţei terestre). Viteza de propagare şi amplitudinea acestor unde depinde de constantele
elastice ale rocilor şi de densitatea lor. Pentru arheologie, gama de aplicații este limitată la
structuri de dimensiuni mari, cel puțin de ordinul metrilor, situate la adâncimi de același ordin
de mărime sau mai mari. Aceasta nu este neapărat o limită, explorarea seismometrică fiind o
posibilă alternativă în acele situri arheologice (de exemplu tumuli de mari dimensiuni) în care
celelalte metode geofizice nu oferă o adâncime de investigație suficientă avantaje oferă
informații despre adâncimea la care se află îngropate țintele. Poate detecta structuri
arheologice de mari dimensiuni, îngropate la adâncime mare.
Avantaje:

 Oferă informații despre adâncimea la care se află îngropate țintele. Poate detecta
structuri arheologice de mari dimensiuni, îngropate la adâncime mare.

Dezavantaje:
 Rezoltuție redusă (uzual de ordin metric)
 Interpretarea datelor este complexă.

Gravimetrie 
Prospecțiunea gravimetrică este bazată pe studiul distribuției maselor în subsol prin analiza
anomaliilor câmpului gravitațional. Domeniul de aplicare în arheologie este restrâns, fiind
raportate puține exemple de utilizare.
Magnetometria este metoda de caracterizare a proprietăților subsolului prin măsurarea intensității
și direcției cu care diferitele elemente ale subsolului, naturale sau
antropice, influențează/perturbă câmpul magnetic terestru. Capacitatea unui material de
a influența câmpul magnetic terestru este conferită de conținutul său de fier sau de minerale
care sunt magnetizate remanent. Cu cât conține mai mult fier cu atât magnetizarea sa va fi mai
semnificativă, iar interacțiunea cu câmpul magnetic al Terrei va fi mai puternică.
Deasemenea, obiectele de mari dimensiuni ori cu masă mare pot afecta în chip sporit
câmpul magnetic al Pământului.Magnetometria este metoda geofizică cel mai des aplicată la
nivel internațional în prospectarea siturilor arheologice deoarece:
 
Este o metodă de investigație complet nedistructivă – măsurătorile se realizează fără a
interveni asupra mediului studiat, echipamentele de măsură sunt purtate deasupra solului ori
îl ating fără a-l perfora.
 
Este o metodă de investigație rapidă și eficientă – permite într-un timp 
scurt și fără un efort considerabil investigarea unor suprafețe extinse.
 
Beneficiază de existența unor echipamente foarte sensibile, dar stabile, special create pentru
aplicații arheologice (în general în configurație de gradiometru). 
 
Interpretarea primară a datelor necesită stăpânirea unor principii fizice cu o complexitate
moderată, fiind astfel accesibilă arheologilor sau altor specialiști cu pregătire umanistă, ce
beneficiază de asistență tehnice sau cursuri de instruire adecvate.

De ce investigăm siturile arheologice cu ajutorul metodelor magnetice?

1. Solul afectat de locuire și activități antropice este în general mai 

magnetic. Procesele de pedogeneză conduc la acumularea în nivelul superior al solului a
oxizilor de fier, fiind favorizate, în anumite condiții fizico-chimice, transformări ale oxizilor
slab magnetici (hematit, limonit) în oxizi de fier caracterizați de o susceptibilitate magnetică
mai ridicată (magnetit, goetit).  Numeroase activități umane – agricultură, depozitare de
materiale organice, evacuare de deșeuri etc., ale căror urme se regăsesc și în subsolul
siturilor arheologice, accentuează această creștere relativă a proporției de oxizi de
fier magnetici în solul adiacent siturilor arheologice. Activitățile umane de amenajare și de
construcție de noi structuri presupun mutarea din locul de origine a materialelor de
construcție și/sau a solului către alte locații caracterizate de valorii medii diferite ale
proprietăților magnetice. Toate aceste activități determină apariția contrastelor magnetice ce
pot fi puse în evidență prin măsurători instrumentale.

2. Materialele arse sunt puternic magnetice. Alte categorii de activități umane ce presupun

utilizarea temperaturilor ridicate în instalații de foc special amenajate ori improvizate sau prin
incendieri provocate ori accidentale conduc la demagnetizarea totală sau parțială a
microparticulelor de oxid de fier distribuite în volumul materialelor odată cu depășirea 
unui pragul termic specific ( punctul  Curie), urmată de remagnetizarea acestor microparticul
pe măsură ce temperatura scade. În acest fel, microparticulele din mineralele afectate se aliniază după
direcția câmpului magnetic terestru din momentul răcirii determinând aparția unui magnetism
remanent cu amplitudine ridicată. Astfel,  pot fi cu ușurință detectate cuptoare, vetre,
fortificații și locuințe incendiate etc.

3. Metalurgie și obiecte de fier. Activitățile metalurgice din trecut au condus la făurirea a

numeroase obiecte din fier, ce se regăsesc în număr mai mic sau mai mare în siturile
arheologice. După cum se observă, în aproape toate situațiile mai sus amintite,
contrastele magnetice ce pot fi identificate geofizic au drept cauză primară
concentrația variabilă a particulelor de fier sau de oxid de fier din cuprinsul
siturilor arheologice. Magnetometrele pun în evidență structurile magnetice, dar și
cele nemagnetice ce pot avea de asemenea o interesantă relevanță arheologică.

Tipuri de situri și contexte arheologice favorabile investigațiilor magnetometrice

Zone meșteșugărești: ateliere de olărit, cuptoare metalurgice, cuptoare de ars ceramică

 Vetre, altare de lut ars

 Elemente liniare continui magnetice sau nemagnetice: fortificații de pământ ori de
piatră, valuri cu palisadă arsă, șanțuri de fortificare, drumuri pietruite izolate sau
de tip limes
 Așezări neolitice cu locuințe de mari dimensiuni, cu plan regulat, incendiate
 Platforme ori depozite de ceramică
 Depozite de obiecte de fier
 Morminte de incinerație tip rug busta
 Ziduri de cărămidă

 Situri fără stratigrafie complexă, cu un singur nivel de locuire ori situri cu ultimul
nivel de locuire foarte bine păstrat, neafectat de deranjamente, prăbușiri și
eroziune

 Ziduri construite din piatră de origine vulcanică

 Situri izolate aflate departe de construcții moderne din fier, beton, linii electrice,
antene GSM, mașini
  Situri neacoperite de gunoi metalic – conserve, cuie, sârme

 Situri neafectate de gropi de vie sau pomi

 Construcții/structuri de mari dimensiuni

 Ziduri din piatră calcaroasă îngropate în sol cu mult humus

 Situri aflate în câmp deschis, de preferat neîmpădurite

Aplicații ale metodei magnetice în arheologie

Metodele magnetice pot fi aplicate înainte de săpătura arheologică propriu- zisă, în scopul
identificării siturilor arheologice ori proiectării în avans a excavațiilor, dar pot de asemenea
însoți excavația în momentul analizării și documentării profilelor stratigrafice și grundurilor,
oferind informații prețioase privind natura solurilor. Magnetometria nu este o soluție
miraculoasă de citire a siturilor arheologice. Este necesară experiență și înțelegere asupra
naturii arheologice, pedologice, geologice și geomorfologice din aria unui sit pentru a putea
interpreta corect rezultatele măsurătorilor.

Evaluarea potențialului arheologic al unui teren necunoscut

 Identificarea limitelor spațiale ale unui sit arheologic cunoscut

 Obținerea planului de distribuție în spațiu a unor structuri antropice, evidențiabile prin
contrast magnetic de mediul ambiant

 Stabilirea vârstei unor cuptoare sau vetre

 Decelarea între felurite straturi arheologice în momentul analizării unui profil
stratigrafic

 dentificarea unor complexe arheologice (de ex. gropi) la momentul săpăturii și
realizării grundurilor

 Înțelegerea și documentarea procesului de formare a solurilor într-un sit arheologic

Fig. 3. Punerea în evidență a unui sit arheologic pe traseul viitoarei Autostrăzi Transilvania
în apropierea localității Biharia, jud. Bihor

Ce sunt și cum apar anomaliile magnetice?

Anomaliile magnetice sunt variații sau abateri de la media regională a câmpului magnetic
terestru. Sursa acestor influențe anomale, așa cum pot fi ele detectate la suprafață, rezidă în
special din variațiile structurale din subsol. În cazul siturilor arheologice, aceste variații
structurale sunt determinate într-o măsură mai mult sau mai puțin însemnată de urmele
activităților umane din trecut: construcții, amenajări, depozite etc. În acest fel, punerea în
evidență prin magnetometrie a contrastelor magnetice de la suprafață permite construcția de
profile și hărți magnetice care au ca principal corespondent structuri și vestigii arheologice
ce se află în subsolul siturilor arheologice.

Fig. 4. Anomalie produsă din cauza unei chei

Detectarea câmpului magnetic și punerea în evidență a anomaliilor magnetice

Instrumente de măsură

Magnetometrul cu precesie protonică

Principiul de funcționare al acestor magnetometre se bazează pe fenomenul de precesie

atomică, descris prima dată de către fizicianul Joseph Larmor (1857 – 1942). Constructiv,
senzorul magnetic este compus dintr-un recipient ce conține un lichid bogat în atomi de
Hidrogen (protoni) – în general sunt utilizate hidrocarburi. Recipientul este înconjurat de o
bobină de polarizare și de o bobină de măsură. Atunci când bobina de polarizare este
alimentată cu un curent cu o intensitate suficientă (de ordinul amperilor, sau putere de ordinul
watt-ilor), protonii, considerați dipoli magnetici elementari, se vor orienta după direcția
câmpului magnetic produs de către bobină. Prin întreruperea curentului electric de polarizare,
câmpul magnetic din bobină dispare și protonii sunt liberi să revină la poziția inițială,
aliniindu-se în câmpul magnetic terestru. Mișcarea de precesie (de revenire) este
proporțională cu intensitatea câmpului geomagnetic și va induce în bobina de măsură un
curent a cărui frecvență este proporțională cu intensitatea câmpului magnetic terestru.
Sensibilitatea tipică pentru magnetometrele cu precesie protonică este mai bună de 1 nT.
Ciclul de măsură este relativ mare: aproximativ 3 secunde pentru configurația cu un singur
senzor și, respectiv, 6 secunde pentru configurația de măsură de gradiometru.

Magnetometrele cu precesie protonică au o importantă utilizare în numeroase domenii dar și
în arheologie, oferind versatilitate maximă în măsura câmpului total, în configurație cu un
singur senzor (cu sau fără stație de bază) sau gradiometru.

Magnetometrul fluxgate

Acest tip de magnetometru are o istorie apreciabilă, fiind dezvoltat și utilizat în timpul celui
de-al doilea război mondial pentru detecția din aer a submarinelor. Senzorul de tip fluxgate
este de fapt un circuit magnetic ce funcționează la saturație. Constructiv, este compus din
două bobine identice, în antifază, realizate pe două bare dintr-un aliaj de fier-nichel
(permaloy), cu o valoare ridicată a susceptibilității magnetice. La trecerea unui curent electric
prin cele două bobine vor fi generate câmpuri magnetice, în fază și, respectiv, în

antifază, în funcție de sensul bobinei. În lipsa unui câmp magnetic exterior cele două câmpuri
magnetice se vor anula reciproc. Dacă senzorul este plasat într-un câmp magnetic extern
atunci va rezulta un dezechilibru ce va putea fi măsurat cu ajutorul unui circuit secundar.
Acest principiu constructiv determină caracterul vectorial al magnetometrelor fluxgate.

Instrumentele realizate pe baza senzorilor fluxgate au o largă utilizare în arheologie, în
special în configurație de gradiometru. Utilizarea acestor instrumente în arheologie, rezultat
al unei tradiții, dar și aplicării unei eficiente politici de marketing de către unele dintre
companiile producătoare, a creat o practică de prospecțiune ce pune accent pe eficiența
colectării datelor. În mod regretabil, utilizarea preferențială a datelor de gradient magnetic
colectate cu gradiometre fluxgate restrânge posibilitățile reale ale metodei magnetometrice în
arheologie (vezi și mai jos).

Magnetometrul cu pompaj optic – cesiu

Spre deosebire de magnetometrele cu precesie protonică, care operează la nivel nuclear,
magnetometrele cu pompaj optic lucrează la nivel atomic. Funcționarea lor se bazează pe un
proces de pompaj optic clasic cu lumină polarizată circular. Un mediu des folosit pentru
realizarea senzorilor cu pompaj optic este cesiul.

Frecvența utilizării magnetometrelor cu cesiu pentru prospectarea magnetică a siturilor

arheologice este destul de ridicată. Cu toate acestea, costurile mai ridicate precum și lipsa
unor politici de marketing special dedicate domeniul arheologiei a determinat până în prezent
o utilizare mai restrânsă a acestora în comparație cu magnetometrele fluxgate.

Magnetometrul Overhauser

Așa cum am văzut, în magnetometrele protonice este necesară o excitare cu un câmp
magnetic puternic ce se realizează în curent continuu. O modificare interesantă față de
magnetometrul cu precesie protonică este adusă de către magnetometrul Overhauser prin
exploatarea efectului cunoscut sub numele de polarizare nucleară dinamică (Kono 2007).
Prin adăugarea de radicali liberi în lichidul folosit ca sursă de protoni este posibilă excitarea
prin curenți de radiofrecvență. Cuplajul realizat între dipolii formați de spinul protonilor și
spinul radicalilor liberi conduce la o creștere însemnată a polarizării. Această creștere are
câteva importante consecințe: diminuarea lichidului protonic necesar și, prin aceasta,
micșorarea dimensiunilor senzorului, scăderea consumului (până la 1 W în timpul măsurării
și 50 mW în standby), creșterea vitezei de măsură (5 cicluri/sec., comparabil cu tehnologia
bazată pe vapori de cesiu), creșterea raportului semnal/zgomot, respectiv creșterea
sensibilității pană la 0.01 nT şi creșterea toleranței de gradient.

Geometrics 858 (859) – magnetometru pentru câmp magnetic total cu vapori de Cesiu:

 sensibilitate: 0.01 nT/m;

 domenii de măsură: ±100 nT/m; ±1000 nT/m;

 configurație: un singur senzor sau gradiometru (orizontal sau vertical);

 referențiere cu receptor GPS: prin protocol NMEA;

 timp de măsură: 10 cicluri de măsură pe secundă;

 avantaje: extrem de stabil; comportament bun în apropierea rețelelor de înaltă

tensiune; sensibilitate bună; eficiență foarte bună; adâncime de investigație mai mare
decât a gradiometrelor cu distanțarea senzorilor de 0.5 m;

 dezavantaje: preț de achiziție ridicat.

 Fig.5

Bartington Grad 601 gradiometru fluxgate pentru componenta magnetică verticală:

 sensibilitate: 0.03 nT/m;

 domenii de măsură: ±100 nT/m; ±1000 nT/m;
 distanțarea pe verticală a senzorilor: 1 m;
 configurație: gradiometru (Grad 601- 1) sau gradiometru dual (Grad 601-2);
 referențiere cu receptor GPS: prin protocol NMEA;
 timp de măsură: 20 cicluri de măsură pe secundă;
 avantaje: extrem de stabil; comportament bun în apropierea rețelelor de înaltă
tensiune; sensibilitate bună; eficiență foarte bună; adâncime de investigație mai mare
decât a gradiometrelor cu distanțarea senzorilor de 0.5 m, extrem de rapid (20 de
cicluri de măsurare pe secundă sau mai mult);
 dezavantaje: măsoară doar gradientul magnetic vertical.
 Fig.6

GEM Systems GSM-19 – magnetometru Overhauser:

 sensibilitate: 0.01 nT/m;

 domenii de măsură: ±100 nT/m; ±1000 nT/m;
 configurație: un singur senzor sau gradiometru (orizontal sau vertical);
 referențiere cu receptor GPS: prin protocol NMEA;
 timp de măsură: 5 cicluri de măsură pe secundă;
 avantaje: stabil, configurație de măsură flexibilă, preț de achiziție scăzut.
 dezavantaje: nici unul
 Fig.7

Geoscan FM256 - gradiometru fluxgate pentru componenta magnetică verticală:

 sensibilitate: 0.05 nT/m;

 domenii de măsură: ±200 nT/m; ±2000 nT/m; ±20000 nT/m;
 distanțarea pe verticală a senzorilor: 0.5 m;
 configurație: gradiometru sau gradiometru dual;
 referențiere cu receptor GPS: nu;
 avantaje: greutate scăzută și dimensiuni reduse;
 dezavantaje: procedură de setup dificilă; măsoară doar gradientul magnetic vertical
 Fig.8

Bibliografie

Dan Ștefan- Aplicații ale metodei magnetice în arheologie, Editura Istros Muzeul Brăilei,
Brăila 2012

Thomas M. Urban, Jeffrey T. Rasic, Claire Alix , Douglas D. Anderson , Linda Chisholm ,
Robert W. Jacob , Sturt W. Manning , Owen K. Mason , Andrew H. Tremayne , Dale
Vinson-Magnetic detection of archaeological hearths in Alaska: A tool for investigating the
full span of human presence at the gateway to North America, 27 March 2017.