Metalice PDF

Ș. l. dr. ing.
Violeta MERIE
Tematica
1 Noțiuni introductive în studiul materialelor metalice
Aliaje metalice. Constituenți. Legătura proprietăți-diagrame de
2
echilibru. Structura aliajelor. Clasificarea aliajelor
Oțeluri nealiate: Faze și constituenți. Influența conținutului de
3 carbon asupra proprietăților mecanice. Elemente însoțitoare.
Grad de dezoxidare
Oțeluri aliate: Elemente de aliere. Influența elementelor de
4
aliere în oțeluri. Clasificare. Oțeluri HSS, UHSS
Standardizarea oțelurilor nealiate și aliate. Oțeluri pentru
5
rulmenți. Oțeluri refractare
6 Oțeluri cu proprietăți speciale. Utilizări ale oțelurilor
7 Fonte de turnătorie
8 Cupru. Aliaje de cupru: Alame
9 Aliaje de cupru: Bronzuri. Simbolizări
10 Aluminiu: Proprietăți. Utilizări
11 Aliaje cu baza aluminiu. Aliaje de turnătorie
12 Aliaje deformabile cu baza aluminiu
13 Titan și aliaje cu baza titan
Magneziu și aliaje cu baza magneziu. Zinc și aliaje cu baza zinc.
14
Nichel. Cobalt
Materiale metalice, curs 1 2

Bibliografie - curs
• H. Colan și colectivul, Știința materialelor vol. 1, Cluj-Napoca, UT Press, 2013;
• V. Cândea, C. Popa, Inițiere în știința metalelor, București, Vega, 1995;
• M. Rădulescu, Studiul metalelor, Chișinău, Editura Știința, 1992;
• M. Ursache, Proprietățile metalelor, București, E.D.P., 1982;
• M. Ienciu și colectivul, Elaborarea şi turnarea aliajelor neferoase, București, E.D.P., 1982;
• S. Gâdea, M. Petrescu, Metalurgie fizică şi studiul metalelor (vol. 1, 2, 3), București, E.D.P., 1979-1983;
• N. Geru și colectivul, Materiale metalice. Structură, proprietăți, utilizări, București, E.T., 1985;
• V. Cândea, S. Bob, Concepte noi şi vechi privind clasificarea şi simbolizarea aliajelor Fe-C, Cluj-Napoca, Todesco,
2003;
• I. Cheşa şi colectivul, Mărci şi produse din oțel, București, E.T., 1989;
• I. Shacklford, Introduction to Materials Science for Engineers (3rd Ed.), Macmillan Pub.Co., New York, 1992;
• P. A. Schweitzer, Metallic materials. Physical, mechanical, and corrosion properties, Marcel Dekker, New York,
2003;
• D. Askeland, The Science and Engineering of Materials, Chapman & Hall, 1990;
• ASM Handbook (vol. 1, 2), ASM International;
• W. D. Callister Jr., Materials Science and Engineering. An introduction (8th Ed.), John Wiley & Sons Inc., 2010;
• www.matweb.com.

Laborator
• 3 grupe a câte patru studenți și 2 grupe a câte cinci

studenți;
• Fiecare grup primește o epruvetă;
• Teste ce vor fi efectuate:

• Încercare la tracțiune
• Duritate
• Microscopie optică

Bibliografie - laborator
1. H. Colan, E. Bicsak, M. Firănescu, D. Chioreanu, T. Dobra, V. Cândea, Studiul

metalelor – Îndrumător de laborator, Institutul Politehnic din Cluj-Napoca, 1988
2. L. Brândușan, C. Pavel, R. Mureșan, Tehnologia materialelor: îndrumător pentru

lucrări de laborator, UT Press, Cluj-Napoca, 1999
3. P. A. Schweitzer, Metallic materials. Physical, mechanical, and corrosion properties,

Marcel Dekker, New York, 2003
4. W. D. Callister Jr., Materials Science and Engineering. An introduction (7th Ed.),

John Wiley & Sons Inc., 2007

Nf = 0,50·Ne + 0,30·Np + 0,20·Nl
Nf – notă finală Ne – notă examen
Np – notă proiect Nl – notă laborator

Evaluare
Ponderea
Tip Metode de
Criterii de evaluare din nota
activitate evaluare
finală
Curs Cunoașterea și înțelegerea noțiunilor Examen
prezentate. Rezolvare de întrebări, online,
probleme platforma 50 %
MS Teams
Aplicații Proiect: conținut, mod de prezentare, Susținere 30 %
modul de a răspunde la întrebări; publică
Laborator: modul de lucru în Test online 20 %

laborator; rezolvarea sarcinilor în platforma
cadrul lucrărilor de laborator MS Teams
Standard minim de performanță:

Notă laborator mai mare sau egală cu 5;
Notă proiect mai mare sau egală cu 5.

✓ Aliaje metalice. Constituenți
✓ Legătura proprietăți-diagrame de echilibru
✓ Structura aliajelor
✓ Clasificarea aliajelor
Aliaje metalice
Feroase Neferoase
Oțeluri Fonte
Nealiate Aliate Albe De turnătorie
Cu grafit
Slab aliate
lamelar
Cu grafit în
Mediu aliate
cuiburi
Cu grafit
Înalt aliate
nodular

Aliaje metalice. Constituenți structurali. Faze
Aliaj (alloy):
Compoziția chimică:
Tipuri de aliaje:

Constituenți structurali:
Soluții solide:
Compuși [electro]chimici:

Structura fierului pur Structura unei alame α

turnate
Structura cuprului pur deformat Structura unei alame α

plastic la rece și recopt deformată la rece și recoaptă

Structura eutectoidului
Structura unui aliaj de oțelului
cuzineți
Structura cuprului Structura eutecticului

oxidat cuprului dezoxidat

Ledeburita (ledeburite) Eutectic (eutectic) Cu-Al
Silumin (alpax) nemodificat Cupru (copper) dezoxidat

Faze: soluții solide
Alamă (brass) monofazică α turnată
Ferită (ferrite)
Austenită (austenite) Alamă monofazică α recoaptă

Faze: compuși chimici
Cementită (cementite) primară Aliaj de cuzineți pe bază de staniu
Oțel rapid (high-speed steel) Rp3 Oțel rapid Rp3 (HS18-0-1)

(HS18-0-1) turnat forjat și recopt
Legătura diagrame –proprietăți mecanice și fizice

Legătura diagrame –proprietăți tehnologice

Structura aliajelor

Structura aliajelor turnate
Aliaj Cu-Sn Aliaj Co-Sm-Cu
Aliaj Al-Si Aliaj Ti-Al-Nb

Structura aliajelor deformate plastic
Aliaj Cu-Al extrudate și tras la rece Aliaj Cu-Al deformat plastic la cald

Structura aliajelor tratate termic
Aliaj Cu-Zn recopt Aliaj Fe-C-Si-Mn călit
Aliaj Cu-Al-Ni călit și revenit Aliaj Cu-Al recopt și călit în apă

Clasificarea metalelor
1. D. p. d. v. al densității (x 103 kg/m3; g/cm3):
▪Cea mai mică:
▪Cea mai mare:
I. mai ușoare decât apa: Li (0,53), K (0,86), Na (0,97);
II. ultra-ușoare (1<ρ<2): Ca (1,55), Mg (1,74), Be (1,85);
III. ușoare (2<ρ<4): Si (2,33), Al (2,71);
IV. semi-uşoare (4<ρ<6): Ti (4,51), Ge (5,32), Ga (5,90), V (6,1);
V. grele (6<ρ<10): Cr (7,19), Zn (7,13), Sn (7,27), Fe (7,87), Co (8,9), Ni (8,9), Cu (8,94);
VI. foarte grele (10<ρ<15): Mo (10,2), Ag (10,49), Pb (11,35);
VII. deosebit de grele (15<ρ<22,5): Au (19,32), W (19,3), Os (22,5).

2. D. p. d. v. al temperaturii de topire (ºC):
▪Cea mai mică:
▪Cea mai mare:
I. foarte uşor fuzibile (<100): Hg (-38), K (63), Na (98);
II. uşor fuzibile (<500): Sn (232), Pb (327); Zn (420);
III. fuzibile (<1000): Mg (649), Al (660), Ag (962);
IV. greu fuzibile (<1800): Au (1064), Cu (1085), Fe (1539), Pt (1772), Ti (1668);
V. refractare (<2500): Zr (1852), Nb (2468);
VI. înalt refractare (>2500): Os (3050), W (3410).

3. D. p. d. v. al rezistivității electrice (μΩ x cm):
▪Cea mai mică:
▪Cea mai mare:
I. foarte bune conducătoare (<3): Ag (1,55), Cu (1,7), Au (2,2), Al (2,6);
II. bune conducătoare (<10): Mg (4,6), W (5,65), Ni (9,2), Fe (10);
III. slab conducătoare (<20): Sn (11,5), Pt (13,6), Ta (13,6);
IV. rezistive (<50): V (25), Zr (40);
V. înalt rezistive (>50): Ti (55), Bi (110), Mn (144,2).

4. D. p. d. v. al susceptibilității magnetice (x10-9):
I. diamagnetice (χ < 0; μ mic): Ag (-0,18), Zn, Au (-0,14), Cu (-0,08), Pb;

II. paramagnetice (χ > 0, mic; μ mic): Mg, Al (0,62), Ti (3,2);
III. feromagnetice (χ >> 0, μ mare): Fe, Ni, Co.
Temperatura Curie: Ni (358˚C); Fe (770˚C); Co (1120˚C).

OȚELURILE NEALIATE
✓ Faze și constituenți
✓ Influența conținutului de carbon asupra proprietăților
mecanice
✓ Elemente însoțitoare
✓ Grad de dezoxidare
Aliaje metalice
Feroase Neferoase
Oțeluri Fonte
Cu grafit
Slab aliate
lamelar
Cu grafit în
Mediu aliate
cuiburi
Cu grafit
Înalt aliate
nodular

Aliaje Fe-C

Aliaje Fe-C

Constituenți structurali
I. Faze
1. Ferită (ferrite)
2. Austenită (austenite)
3. Carburi (carbides)

Constituenți structurali
II. CONSTITUENȚI ETEROGENI
1. Perlită (pearlite)
2. Ledeburită (ledeburite)

Influența conținutului de carbon asupra proprietăților mecanice
Oțel nealiat (plain carbon steel)
Influenta conținutului de carbon asupra proprietăților mecanice

ale oțelurilor nealiate în stare recoaptă

Influența conținutului de carbon asupra proprietăților mecanice
Variația temperaturii de tranziție a oțelurilor Variația caracteristicilor mecanice cu temperatura de

carbon cu conținutul de carbon revenire pentru un oțel carbon cu 0,4 %C

Elemente însoțitoare în oțeluri
SILICIU (SILICON)
▪ max. 0,5 %
▪ provine de la elaborare: → fonta brută
→ căptușeli refractare
→ ferosiliciu (dezoxidare)
2FeO + Si → SiO2 + 2 Fe
Silicați plastici
Apare: - dizolvat în ferită (crește Rm și Rp0,2) – max. 14 % Si
Rm crește cu 100 MPa pentru 1 %Si
- incluziune nemetalice: oxizi: SiO2, 3Al2O3 ·2SiO2
silicați: (FeO)2·SiO2, (MnO)2·SiO2

MANGAN (MANGANESE)
▪ în oțelurile nealiate: max. 0,8 %;

▪ provine din feromangan care se adaugă pentru dezoxidare și desulfurare (şi
din fonta brută);
FeO + Mn → MnO + Fe
FeS + Mn → MnS + Fe
▪ crește HB și Rm;
Apare: → dizolvat în ferită (max. 10 % la 20˚C)
→ în carburi: cementita dublă (FeMn)3C
Mn3C
→ incluziuni nemetalice: sulfuri (MnS), oxizi (MnO)

FOSFOR (PHOSPHORUS)
▪ max. 0,05 % (general) / 0,035 % pentru oțelurile de calitate

▪ provine din minereu
Apare: → dizolvat în ferită (max. 1,2 % la temperatura ambiantă)
[Fe3P, Fe2P]
Fibrajul în oțeluri – la cristalizarea austenitei,

mai mult în ramurile exterioare ale dendritelor;
Prin deformare plastică → zone cu carbon mult sau fosfor mult
→ la rece BENZI de F / P
→ creșterea rezistenței pe direcția de deformare la cald

SULF (SULPHUR)
▪ max. 0,05 % (în general) / 0,035% pentru oțelurile de calitate;

▪ provine din minereu, cocs, gaze de ardere
▪ formează eutectic Fe–FeS la limitele de grăunte (topire la 988°C)
la roșu (800 – 1200˚C) – scăderea rezistenței;
la temperaturi înalte (>1200˚C) – topire;
Pentru eliminarea efectului de fragilizare: introducere de mangan → MnS
MnS (ttop = 1610˚C) – incluziune plastică → formează fibrajul împreună cu
fosforul
Pentru maşini unelte automate (AUT): 0,15 – 0,3 % S cu mangan în cantitate
mai mare

Sulfuri de mangan
Diagrama Fe-S

OXIGEN (OXYGEN)
▪ max. 0,05%;
▪ provine din atmosferă,
materiale de adaos;
Apare în incluziuni fragile:
➢ Oxizi: FeO, Fe3O4, Fe2O3;
➢ Silicaţi, spineli (FeO·Al2O3)
Diagrama Fe-O
Oxizi liniari

Grad de dezoxidare a oțelurilor
NECALMATE:
▪ numai cu Mn, Si, Al (dezoxidare insuficientă);
▪ C + FeO → Fe + CO (fierbere în lingotieră);
→ miez cu sufluri, fără retasură – cel mai economic!!!
▪ Si puţin → plasticitatea cea mai bună (incluziuni puține);
▪ apare punct de curgere (la tracțiune) pentru carbon puțin şi
îmbătrânirea mecanică în lipsa aluminiului
cele mai multe oţeluri: 0,04 – 0,09 % C; 0,005 – 0,02 % Si; 0,04 – 0,25 % Mn

Grad de dezoxidare a oțelurilor
SEMICALMATE:
▪ dezoxidare mai avansată;

▪ nu se formează retasură
▪ proprietăţi mecanice mai bune;
cel mai frecvent: 0,15 – 0,25 % C; 0,01– 0,1 % Si; 0,85 – 1,2 % Mn
CALMATE:
▪ complet dezoxidate cu Mn, Si, Al, Ti, … nu apare fierberea → se
formează retasură + incluziuni
→ plasticitate redusă
0,04 – 0,6 % C; 0,15 – 0,5 % Si; 0,6 – 1,6 % Mn

AZOT (NITROGEN)
▪ max. 0,03 %;
▪ provine din atmosferă;
▪ apare dizolvat în ferită (la temperaturi înalte) și în Fe4N (la rece) →

îmbătrânirea mecanică
La oţelurile moi → fragilitatea la albastru (200 – 300 ˚C).
HIDROGEN (HYDROGEN)
▪ max. 0,003 %;
▪ provine din căptuşeală refractară umedă, atmosferă, decapare cu acid → H

atomic;
▪ hidrogen molecular: la limitele de grăunte:
2H → H2 → fulgi de hidrogen (200 ˚C).

OȚELURILE ALIATE
✓ Elemente de aliere
✓ Influența elementelor de aliere în oțeluri
✓ Clasificarea oțelurilor aliate
✓ Oțeluri HSS, UHSS
Aliaje metalice
Feroase Neferoase
Oțeluri Fonte
Cu grafit
Slab aliate
lamelar
Cu grafit în
Mediu aliate
cuiburi
Cu grafit
Înalt aliate
nodular

Distribuția elementelor de aliere în oțeluri
▪ Elementele din dreapta fierului:
▪ Elementele din stânga fierului:

➢ în soluţii solide (ferită, austenită): majoritatea elementelor → soluţii

solide de substituţie;
➢ în combinaţii cu carbonul: carburi, cementite aliate;
➢ în combinaţii cu fierul: compuşi intermetalici – numai la oţeluri înalt

aliate;
➢ în combinaţie cu elementele însoţitoare: incluziuni;
➢ liber (Pb, Ag, Cu – max. 1 %).

Coeficient de repartiţie: raportul dintre concentraţia elementului

de aliere în carburi / ferită
Elemente:
1. necarburigene – se dizolvă în ferită (grafitizante):
2. slab carburigene (coeficient>1):
3. puternic carburigene (coeficient>>1):
4. excesiv carburigene (practic numai în carburi):

Influența elementelor de aliere în oțeluri
1. Influenţa asupra transformărilor alotropice ale fierului
a. gamagene – ↗ A4, ↘ A3
Diagrama Fe-Ni
1. Influenţa asupra transformărilor alotropice ale fierului
b. alfagene – ↘ A4, ↗ A3
I. Cr, Mo, W, V, Ti etc. II. B, Zr, Ta etc.
Diagrama Fe-Cr

2. Influenţa asupra punctelor critice
Punctul ➢ gamagene
A3:
➢ alfagene
Punctul ➢ gamagene
A1:
➢ alfagene

2. Influenţa asupra punctelor critice

3. Influenţa asupra proprietăților feritei
Rezistența feritei: efect maxim: Mn, Si, Ni, Mo;
Duritatea feritei: efect maxim: Ni, Mo, W, Cr;
Plasticitatea feritei: cu creșterea conținutului de elemente de aliere;

efect maxim: Mn, Si;
Tenacitatea feritei: cu creșterea conținutului de elemente de aliere;

creşte pentru Ni < 3 %, Cr < 1 % și Mn < 0,8 %;
Temperatura de tranziţie ductil / fragil: în general ;
scade pentru conținuturi ridicate de nichel (peste 4,5 % scade sub -150˚C).

4. Influenţa asupra creșterii grăuntelui austenitic
✓ În general, elementele de aliere scad tendinţa de creştere a grănțilorde austenită;
✓ Excepţie: Mn și Al în cantitate mare determină creșterea grăuntelui austenitic;
✓ Efect maxim: elemente carburigene: Mn, Cr, Mo, W, V
5. Influenţa asupra călibilității
✓ Elementele de aliere deplasează liniile diagramei TTT în dreapta → cresc

călibilitatea numai dizolvate omogen în austenită;
✓ Excepţie: Co.

Principalele elemente de aliere
• Alfagen, puternic carburigen
• Scade pericolul de supraîncălzire
• Crește duritatea, rezistența, tenacitatea, elasticitatea, rezistența la uzare
• Crește călibilitatea
• Peste 12 % dizolvat în soluţia solidă – oţel inoxidabil
• Element gamagen
• Crește călibilitatea
• Crește tenacitatea, rezistența, rezistența la coroziune (peste 5 %)
• Element gamagen, slab carburigen

- formează carburi solubile în cementite
• Crește călibilitatea, rezistența la uzare, sudabilitatea, duritatea, rezistența
• Crește tendința de supraîncălzire
• Conținut ridicat de mangan – oțel Hadfield

Principalele elemente de aliere
• Element alfagen, puternic carburigen
• Crește duritatea
• Scade mult mărimea grăuntelui de austenită și tenacitatea
• Micșorează tendința de fragilizare la revenire
• Nu este utilizat singur ca element aliere + Cr, Ni, V, Mo, Co.
• Element alfagen, mai puternic carburigen decât wolframul

• Structura foarte fină
• Crește călibilitate, rezistență la oboseală
• Scade tendința de fragilizare la revenire
• Crește temperatura de recristalizare
• Element alfagen, excesiv carburigen

• Mărește duritatea, elasticitatea, rezistența la oboseală

Clasificarea oțelurilor aliate
Slab aliate: %EA < 5 %

După cantitatea
Mediu aliate (5 < %EA < 10 %)
elementelor de aliere
Înalt aliate: %EA > 10 %
După structură • De recoacere (echilibru);

CRITERII
• De normalizare (răcire în aer) – GUILLET
După utilizare • Construcţii generale;

• Organe de maşini;
• Scule;
• Rulmenţi;
• Proprietăţi fizico- chimice speciale.

Clasificarea oțelurilor aliate
Diagrame Guillet: (a) element gamagen (Ni), (b) element alfagen (Cr)

Oțeluri de înaltă rezistență (High Strength Steels (HSS)

Oțeluri de înaltă rezistență (High Strength Steels (HSS)
1. Oțeluri slab aliate de înaltă rezistență (High strength low alloyed steels
(HSLA))
2. Oțeluri avansate de înaltă rezistență (Advanced high strength steels

(AHSS))
2.1 AHSS de primă generație
2.2 AHSS de a doua generație

Oțeluri slab aliate de înaltă rezistență (High Strength Low
Alloyed Steels (HSLA)
Oțeluri cu conținut scăzut de carbon (<0,25 %), mangan (până în 2

%) și mici cantități de Cr, Ni, Mo, Cu, V, Ti, Nb, Zr
Proprietăți mecanice superioare decât oțelurile carbon

Rezistență la coroziunea atmosferică mai bună convenționale
Mn + Cu, Ti, Nb, V etc. – creșterea rezistenței prin obținerea unor structuri fine
Cu, Ni, Si etc. – creșterea rezistenței la coroziune
Rm = 415 – 700 MPa Rp0,2 = 275 – 550 MPa
Exemplu:
A242 (ASTM): 0,15 %C, 1 %Mn, 0,15 %P, 0,2 %Cu Rm = 435-485 MPa

HSLA pentru călire și revenire

Conținut de elemente de aliere mai mic de 5 %, în general;
Rezistență ridicată, tenacitate, ductilitate, rezistență la coroziunea, sudabilitate
Călire + revenire → martensită, bainită [+ ferită]
Elementele de aliere – facilitează formarea martensitei și a bainitei în timpul călirii
Rm = 485 – 1035 MPa Rp0,2 = 345 – 895 MPa
Exemplu:
A517Q (ASTM): 0,14-0,21 % C, 0,95-1,3 % Mn, 0,15-0,35 % Si, 1-1,5 % Cr, 1,2-1,5 %
Ni, 0,4-0,6 % Mo, 0,03-0,08 % V Rm = 725-930 MPa

Oțelul A533 grade B (ASTM grade)

0,22 % C, 1,25 % Mn, 0,015 % P, 0,015 % S, 0,20
% Si, 0,50 % Ni, 0,50 % Mo
Rm=621 MPa, Rp0,2=414 MPa, A=25 %
Utilizate la generatoarele de abur, recipiente

nucleare etc. Oțel A533 grade B călit de la
900 °C și revenit la 620 °C

Oțeluri slab aliate de rezistență ultra înaltă (Ultra High
Strength Low Alloyed Steels (UHSLA)
Oțeluri caracterizate de rezistență ridicată și tenacitate;
Rm min = 1380 MPa Rp0,2 min = 1240 MPa
În general: Ni-Cr-Mo-V sau Ni-Co
Exemplu:
AMS 6432: 0,31-0,38 % C, 0,6-0,8 % Mn, 0,2-0,35 % Si, 0,65-0,9 % Cr, 1,65-
2 % Ni, 0,3-0,4 % Mo, 0,17-0,2 % V

Oțeluri avansate de înaltă rezistență (Advanced High Strength
Steels (AHSS)
Oțeluri avansate de înaltă rezistență de primă generație
Structuri pe bază de ferită:
Oțeluri Dual Phase (DP): microstructura alcătuită din ferită și insule de

martensită
Oțeluri Transformation Induced Plasticity (TRIP): ferită și austenită
Oțeluri Complex Phase (CP): structură complexă, foarte fină (A, F, P, M)
Oțeluri Martensitice (MART)

Steels (AHSS)
Oțelurile DP: 0,12 % C, 1,7 % Mn, 0,58 % Si, 0,04

% V: insule de martensită intercalate într-o matrice
feritică obținută în urma unei normalizări la circa
800 °C și apoi căliri la temperatura ambiantă
Rp0,2 = 415-900 MPa
➢ Proprietăți excelente la deformarea plastică la rece
➢ Utilizabile la componente auto presate

Steels (AHSS)

Steels (AHSS)
Oțeluri avansate de înaltă rezistență de a doua generație
Structuri austenitice cu conținut mare de mangan:
Oțeluri Twinning-Induced Plasticity (TWIP): > 20 % Mn
Oțeluri Al-added lightweight with induced plasticity (L-IP): < 4 % Al
Oțeluri shear band strengthened (SIP): martensită cu nano-macle

Steels (AHSS)

STANDARDIZAREA OȚELURILOR.
OȚELURI CU PROPRIETĂȚI SPECIALE
✓ Standardizarea oțelurilor nealiate
✓ Standardizarea oțelurilor aliate
✓ Oțeluri pentru rulmenți
✓ Oțeluri refractare
SR EN 10020 : 2003 – "Definirea și clasificarea mărcilor de oțel"
Oțel: "material care conține în greutate mai mult fier decât orice alt element considerat individual,
care are un conținut de carbon în general mai mic decât 2 % și care conține și alte elemente chimice“
Clasificare
1. compoziţie chimică:
Limita între aliat / nealiat în funcţie de elementul chimic :
Element Al B Bi Co Cr Cu La
% gr. 0,10 0,0008 0,10 0,10 0,30 0,40 0,05
Element Ni Pb Se Si Te Ti V
% gr. 0,3 0,40 0,10 0,50 0,10 0,05 0,10
Element Mn Mo Nb Zr W Altele
% gr. 1,65 0,08 0,06 0,05 0,10 0,05

Oțel aliat / nealiat. Clase de calitate
• Grupuri de elemente de aliere speciale:

cel puțin trei elemente din patru: Cr, Cu, Mo, Ni → 70 % din suma valorilor
Nb, Ti, V, Zr individuale
• Pentru mărcile cu valoarea maximă de mangan → aliate la > 1,8 %
2. clase de calitate principale :

Nealiate: A - de uz general
B - de calitate
C - speciale
Aliate: D - de calitate
E - speciale

A. Oţeluri elaborate prin procedee obişnuite, fără tehnologii speciale de
fabricaţie
Condiţii: - nu necesită tratament termic (TT);
- caracteristici prescrise (mecanice, conţinut maxim de C, P, S)
corespunzătoare unor valori limită;
- nu necesită prescrierea unei alte condiţii de calitate;
- nu se impun condiţii particulare pentru nici un element de aliere;
excepție: Mn, Si.
B. Oţeluri pentru care nu au fost impuse condiții privind comportamentul la

TT sau conținutul de incluziuni nemetalice
Elaborate mai îngrijit ca la cele de categorie „A”, valorile referitoare la calitate mai
ridicate;

C. Oţeluri elaborate îngrijit, de puritate superioară (incluziuni)
Comportament precizat la T.T.
D.Oţeluri cu caracteristici prescrise, realizate prin adaos de elemente de

aliere
Nu sunt destinate T.T.

Exemple: cu granulaţie fină, sudabile; pentru electrotehnică; pentru şine de cale
ferată; pentru deformări severe la rece; având un element de aliere – Cu;
E. Elaborate în condiţii speciale de fabricaţie / control
Caracteristici superioare fizico–mecanice, datorită compoziţiei chimice

garantate
Exemple: inoxidabile, refractare, pentru rulmenţi, scule, cu proprietăţi fizico-chimice
speciale.
Simbolizarea oțelurilor
• SR EN 10027-1:2006 Sisteme de simbolizare a otelurilor.

Partea 1: Simboluri alfanumerice;
• SR EN 10027-2:1996 Sisteme de simbolizare a otelurilor.

Partea 2: Sistemul numeric.

Simbolizarea alfanumerică a oțelurilor
Gannnn ananan + an+an+an…
simboluri
principale
simboluri simboluri suplimentare

suplimentare pentru produsele din oțel
pentru oțel

I. Oțeluri nealiate de uz general
Mod general de notare:
Oteluri nealiate de construcţie SR EN 10025 : 1994
1. Oțeluri pentru construcții în general:
S + Rp0,2 [MPa] + (J/K/L + R/0/2) + G1,2,3,4
S185, S235, S275, S355 (+ 420 – 960 pentru N, Q)
2. Oțeluri pentru construcții mecanice:
E + Rp0,2 [MPa] + (J/K/L + R/0/2) + G1,2,3,4
E175, E195, E215, E235, GE240, E295GC, E355, E360
(G – alte caracteristici; C – capacitate de deformare la rece)

Simboluri suplimentare:
J = energia de rupere minim 27 J
K = energia de rupere minim 40 J
L = energia de rupere minim 60 J
După J/K/L: R (20 ˚C); 0 (0 ˚C); 2 (-20 ˚C)
G = grad de calmare: 1, 2, 3, 4
1 (necalmat) – 4 (calmat)
Exemple: S355 J2G4, E360 JRG3.

S 185 235 275 355

OL 32 37 42 52
E 295 335 360

OL 50 60 70
• P – recipiente sub presiune
• L – țevi destinate conductelor
• B – pentru armarea betonului
• Y – pentru beton precomprimat
• R – șine de cale ferată

II. Oțeluri de calitate destinate tratamentelor termice
1. Oţeluri pentru carburare
2. Oţeluri pentru călire şi revenire
3. Oţeluri pentru nitrurare
4. Oţeluri care ating rezistenţe mari prin tratamente termice –
durificabile prin precipitare

II.1 Oțeluri pentru carburare
Nealiate :0,06-0,25 %C
Aliate: 0,07-0,23 % C + Cr (< 1 %) [+Mn, Ni]
cele mai rezistente dar se prelucrează greu
pentru nichel între 1 - 4 % se obţine miez bainitic
Exemplu: 17NiCr6-6
Mn – max. 1 % pentru călibilitate
Exemplu: 16MnCr5

II.1 Oțeluri pentru carburare
Oţeluri de carburare (SR EN 10084:2000):
N – conținutul de carbon (sutimi procent);

E1, E2 – elementele de aliere în ordinea descreșterii importanței;
N1, N2 – conținutul elementelor E1, E2 x f
f – factor de multiplicare (prezent și în cazul otelurilor de călire și revenire)

Exemplu: 14NiCr12-5 (~3 % Ni, ~1,25 % Cr)
Element de aliere
Al, Be, Cu, Mo, Nb,
Factor Cr, Co, Ni, Mn, Si, W Ce, N, P, S B
Pb, Ti, Ta, V, Zr
(f)
4 10 100 1000

II.2 Oțeluri pentru călire și revenire
Fragilizarea la revenire:
cauza fragilizării: difuzia fosforului şi a elementelor dizolvate interstițial
a. apare la toate tipurile de oțeluri datorită transformării parțiale Ar – M şi a

neuniformității martensitei rezultate;
b. numai la oţelurile aliate cu Cr, Ni, Mn;
fragilizare reversibilă: reîncălzire peste 600˚C și răcire rapidă → tenacitatea revine);
Oțeluri aliate: esențială răcirea rapidă de la 700 la 600˚C şi evitarea încălzirii la

450-600˚C.

II.2 Oțeluri pentru călire și revenire
Oteluri pentru călire si revenire SR EN 10083:94
A.Nealiate:
E – Smax. = 0,035 %; R – Smax. = 0,02-0,04 %
Exemplu: C45E HH-TA
H – prescripţii normale de călibilitate: HH – bandă superioară de călibilitate;
HL – bandă inferioară de călibilitate
Starea de tratament termic:
TS – pentru aşchiabilitate îmbunătaţită; TA – recoacere de înmuiere; TN – normalizat;
TQ+T – călit şi revenit
B.Aliate:
N – conținutul de carbon (sutimi de procent);
E1, E2 – elementele de aliere în ordinea descreșterii importantei;
N1– conținutul elementului E1 x f
Exemplu: 42CrMo4
II.3 Oțeluri pentru nitrurare
Oţeluri pentru îmbunătăţire + nitrurare:
Aliate cu elemente care formează nitruri stabile: Al, Cr, Mo, V etc.
Destinate pieselor supuse la coroziune / uzare / oboseală de contact
Exemple: SR EN 10085:2002
24CrMo13-6 (3 - 3,5 % Cr, 0,5 - 0,7 % Mo)
41CrAlMo7-10 (1,5-1,8 % Cr, 0,8 – 1,2 % Al)
34CrAlNi7-10+A

II.4 Oțeluri durificabile prin precipitare
Oţeluri durificabile prin precipitare de carburi
Oţeluri de construcţie (hipoeutectoide) aliate cu elemente carburigene (Cr, Mo, V etc.)
Prin revenire joasă precipită Mo2C, VC etc.
Exemplu:
0,37 – 0,44 % C, ~1 % Si, ~5 % Cr, ~1,3 % Mo, ~0,5 % V
Rm ≈ 2000 MPa
Revenire dublă 620˚C / 570˚C Rp0.2 ≈ 1500 MPa
A≈7%

II.4 Oțeluri durificabile prin precipitare
Oțeluri durificabile prin precipitare de compuși intermetalici –

MARAGING
Oțeluri cu conținut mic de carbon (~0,03 %), mult Ni (~18 %), 10 % Co, 3 % Mo, 0,5
% Ti, 0,4 % Al
După călire în aer → martensită cu puțin carbon

– plasticitate ridicată
După revenire la 480-500˚C → precipitate NiTi, Ni3Ti etc.

Rm ≈ 2300 MPa
Rp0.2 > 1500 MPa
A > 12 %

III. Oțeluri de calitate cu destinație precisă
Oteluri pentru scule SR EN ISO 4957:2002
– oţeluri nealiate de scule pentru prelucrări la rece;
– oţeluri aliate de scule destinate prelucrări la rece;
– oţeluri aliate de scule destinate prelucrări la cald;
– oţeluri rapide.
Nealiate: C45U (1.1730), C70U (1.1520), C80U (1.1525), C90U (1.1535),
C105U (1.1545), C120U (1.1555)
Aliate: 50WCrV8

III. Oțeluri de calitate cu destinație precisă
Oţeluri pentru arcuri: Rp0.2 > 800 MPa
Rezistenţă la oboseală, stabilitate structurală
Revenire medie
A. Nealiate: Pentru solicitări mici (+cantităţi mici de Mn, Si, Cr): C55S
B. Aliate:
Pentru solicitări medii: Rm<1470 MPa A≈6 %
(cel mai bun raport Rm / A)
Probleme: grafitizare, defecte de suprafaţă
Pentru solicitări ridicate: 0,9 … 1,2 % Cr; 0,1 … 0,25 % V

Simbolizarea numerică a oțelurilor
1 . XX YY (ZZ)
numărul „1” este atribuit

numere atribuite
tuturor mărcilor de oţel
unei eventuale
extensii a
simbolizării
numărul grupei din care
face parte oţelul cu
număr de ordine
referire la compoziţia
atribuit unei mărci
chimică şi la anumite
de oţel din cadrul
caracteristicile mecanice
standardului
şi tehnologice
respectiv
XX = 00…99
yy = 00…99

Clasa de oțel Caracteristicile specifice Simbol numeric
Oțeluri nealiate de Nu sunt menționate caracteristici speciale 1.00xx

uz general 1.90xx
Oțeluri de construcții de uz general cu Rm < 500 MPa 1.01xx
1.91xx
Oțeluri de construcții de uz special care nu sunt destinate T.T. 1.02xx
cu Rm < 500 MPa
1.92xx
Oțeluri cu un conținut mediu de carbon < 0,12 % sau Rm< 400 1.03xx
MPa
1.93xx
Oțeluri cu un conținut mediu de carbon cuprins între 0,12 și 1.04xx
0,25 % sau Rm cuprins între 400 și 500 MPa
1.94xx
Oțeluri nealiate de
Oțeluri cu un conținut mediu de carbon cuprins între 0,25 și 1.05xx
calitate
0,55 % sau Rm cuprins între 500 și 700 MPa
1.95xx
Oțeluri cu un conținut mediu de carbon > 0,55 % sau Rm > 700 1.06xx
MPa
1.96xx
Oțeluri cu un conținut ridicat de fosfor sau sulf 1.07xx
1.97xx
Oțeluri cu proprietăți fizice speciale 1.10xx
Oțeluri pentru construcții, construcții mecanice sau pentru

1.11xx
recipiente sub presiune care conțin < 0,5 % C

Clasa de oțel Caracteristicile specifice Simbol numeric

1.12xx
recipiente sub presiune care conțin > 0,5 % C
1.13xx
recipiente sub presiune cu prescripții speciale
Oțeluri nealiate speciale 1.14xx
Oțeluri nealiate
speciale 1.15xx
1.16xx
Oțeluri de scule
1.17xx
1.18xx
Oțeluri nealiate speciale 1.19xx

Oțeluri pentru piese turnate
Oţeluri turnate pentru utilizări generale SR EN 10293:2005
G + marca de oțel (simbolizare alfanumerică)
Exemple:
SR EN 10293: GE200 (simbolizare alfanumerică)
SR EN 10293: 1.0420 (simbolizare numerică);
SR EN 10293: G17Mn5 (simbolizare alfanumerică)
SR EN 10293: 1.1131 (simbolizare numerică).

Oțeluri de calitate cu destinație precizată
Oţeluri pentru rulmenţi: SR EN ISO 683-17:2002
Hipereutectoide, cu omogenitate avansată, fără defecte (de suprafaţă)
Aliate cu Cr, fără Ni (măreşte cantitatea de Ar) [+Mn, Si]
Rulmenţi obişnuiţi: 1 % C, 1,5 % Cr, max. 0,45 % Mn, max. 0,35 % Si: 100Cr6
Rulmenţi grei: 1 % C, 1,5 % Cr, 0,9 – 1,2 % Mn, 0,4 – 0,65 % Si: 100CrMnSi6-4
(rezistenţă şi duritate mărite, martensită de revenire mai stabilă)

Oțeluri refractare
Rezistente la cald până la max. 650-700 ˚C – datorită proprietăţilor mecanice
Aliate cu Cr [+ Al, Si] → straturi oxidice stabile
Rezistenţă la cald: Stabilitate structurală (înlăturarea supraîncălzirii)
Exemplu: carburi intergranulare; Si ridică mult A3
Stabilitatea proprietăţilor mecanice
Exemplu: Cr, Mo, W – frânarea dislocaţiilor
Stabilitate chimică până la 1100˚C

Oțeluri refractare
8-30 % Cr
Structură grosolană, rezistenţă scăzută
asemănătoare celor inoxidabile, cu elemente stabilizatoare

15-30 % Cr, 6-37 % Ni, 1-2,5 % Si
Stabile chimic până la 1000-1250 ˚C
Componente ale motoarelor cu reacție, turbinelor cu gaze etc.)
rezistente la oxidare până la 800 °C

7-12,5 % Cr, 0,1-0,15 % C + Al, Mo, Si, V, W, Nb
Țevi în industria petrolieră, supape, palete de turbină

OȚELURI CU PROPRIETĂȚI SPECIALE.
UTILIZAREA OȚELURILOR
✓ Oțeluri rezistente la coroziune
✓ Oțeluri inoxidabile
✓ Oțeluri Hadfield
✓ Oțeluri de scule
✓ Utilizări ale oțelurilor
Simbolizarea oțelurilor înalt aliate
Simbolizarea oţelurilor înalt aliate (SR CR 10260:2000):
E1, E2 – elementele de aliere, în ordinea descrescătoare a importanţei
N1, N2 – procentul elementelor E1 şi E2
Exemplu: G X CrNi 18-10

Oțeluri cu proprietăți fizico-chimice speciale
Oţeluri rezistente la coroziune
: + Cu, Cu-Mo, Cu-Ni etc. rezistente la coroziune atmosferică
Exemple: 0,12 % C, 0,45 % Mn, 0,3-0,6 % Cu, Cr, Al, 0,055 % P;
0,32 % C, 1,2 % Mn, Cr, Al, 0,04 % P
: 0,1-0,2 % C, max. 5 % Cu + Mo [V, Nb]
Rezistente în uleiuri minerale, H2S, H2 etc. în special în industria petrolieră
: rezistente la coroziune atmosferică, vapori, acizi, apă, săruri

Oțeluri inoxidabile (stainless steels)
Aliate cu Cr – strat oxidic Cr2O3 Viteză de coroziune (mg/dm2·24h)

Conținut de
crom (%) Atmosferă Atmosferă Atmosferă
→ viteză mică de coroziune urbană industrială marină
Oțel nealiat 12,9 5,36 7,90
1 16,2 4,45 6,70
2 11,35 3,34 5,50
3 3,68 2,93 4,44
5 2,60 2,70 5,00
7 3,33 2,40 2,78
9 2,61 0,97 2,49
12 0,005 0,42 0,20
!!! 18 0,008 0,05 0,04
Potenţialul de electrod: ~ -0,6 V până la 12 %Cr;
creşte la 0,2 V până la 16 % → PASIVARE
→ necesar > (ferită / austenită)

Clasificarea oţelurilor inoxidabile:
A. După compoziţie:
➢ Cr (+ Cr-Mn, Cr-Mn-N): 12-27 % Cr, 0,08-0,45 % C;
➢ Cr-Ni (mai scumpe): >17 % Cr, >8 % Ni, max. 0,12 % C;
B. După structura la răcire în aer:

➢ Feritice;
➢ Martensitice;
➢ Austenitice.

Diagrama Schaeffler: structura oţelurilor inoxidabile
la răcirea în aer de la 1000˚C
Crechiv = %Cr + %Mo + 1,5 ·%Si + 0,5 · %Nb Niechiv = %Ni + 30·%C + 0,5·%Mn
% Nickel equivalent
% Chromium equivalent

Cr-Ni; cea mai mare rezistenţă la coroziune, plasticitate

ridicată, sudabilitate
~0,1 % C, 16-25 % Cr, 8-30 % Ni
Dezavantaj: fisurare/coroziune intercristalină (500-800˚C)

prin precipitare de carburi (Cr,Fe)23C6
Eliminare: introducere de elemente stabilizatoare

(Ti, Mo, Nb)
călire apă / ulei de la 1000-1100˚C

(dizolvarea carburilor)

:
medii cu agresivitate moderată
(HNO3, acizi organici, apă de mare)
0,06-0,2 % C, 13-30 % Cr
rezistenţă mecanică mică, ductilitate scăzută
tendinţă de supraîncălzire
Cr-Ni autocălibile; cele mai rezistente şi dure
(instrumente, arcuri, scule)
0,1-0,4 % C, 12-17 % Cr, max. 2 % Ni [+Si]

Variante intermediare: ferito-martensitice
ferito-austenitice (mai sudabile, puţin sensibile intergranular)
Oţeluri inoxidabile (martensitice, austenitice) durificabile prin dispersie de carburi /

compuşi intermetalici → 1500-2000 MPa la 400-500˚C
Exemple: X10CrNi18-8, X6CrNiTi18-10

Oțeluri înalt rezistente la uzare - manganoase (Hadfield)
0,9 – 1,3 % C, 11,5 – 14,5 % Mn (+Mo, Cr, Ni)
Turnare → austenită + (FeMn)3C
→ călire în apă (1050 – 1100˚C) → austenită omogenă
Ecruisare → la suprafaţă: duritate mărită
+ tenacitate în miez
Orice alt oţel dur este fragil!
Rm = 800 – 900 MPa
Rp0,2= 310 – 355 MPa
A = 15 – 25 %;
Duritate: 180 – 220 HB

Oțeluri de scule
Utilizări: scule de deformare la cald / rece, tăiere prin deformare, aşchiere, de mână,
verificatoare etc.
Caracteristici de bază:
➢ Rezistenţă la uzare: depinde de duritate (+compoziţie chimică, distribuţia carburilor, etc.)
Uzare fără încălzire: apare la scule de deformare la rece, aşchiere la viteze mici,
verificatoare; contează în primul rând duritatea (nu gradul de aliere)
Uzare cu încălzire: apare la scule de deformare la cald, aşchiere etc.
ESENŢIAL: stabilitatea structurală (~ martensită) → numai aliate!!!
➢ Tenacitatea: mare la oţelurile cu călibilitate scăzută (nealiate / slab aliate)
➢ Duritatea la temperatura de lucru: definită prin temperatura maximă admisă
Oţeluri nealiate < oţeluri cu Cr < oţeluri cu W, Mo
Capacitatea de călire (oţeluri nealiate) creşte brusc până la 0,7 %C: max. ~65 HRC

Oțeluri de scule
Oţeluri aliate pentru scule (STAS 3611 – 88)
slab aliate: Cr, Cr-V, Cr-Mn, Cr-Mo-V, etc.

înalt aliate: ledeburitice: peste 1,5 %C +Cr (Mo, W, V,…)
a. pentru temperatură normală
1. rezistente la uzare (scule pentru prelucrare la rece);

2. scule nedeformabile: rezistenţă la uzare şi tenacitate (matriţe, broşe);
3. scule de aşchiere şi dispozitive verificatoare;
4. scule rezistente la şocuri (dălţi, ştanţe);
5. chei fixe şi scule de mână;
b. pentru temperaturi ridicate
1. rezistente la şocuri termice – matriţe de turnare / injecţie

2. rezistente la şocuri mecanice – forjare la cald;
3. rezistente la uzare (şi mecanic); (revenire înaltă la 600˚C)
Oțeluri de scule
Oţeluri rapide: 300-400 m/min, 600-700 ˚C (stabilitate la roşu)
max. 0,8-1,4 % C; 5-18 % W / 2-9 % Mo; 3,8-4,4 % Cr, 1-4 % V (+Co)
Elemente de aliere: Mo, W – carburi stabile, martensită stabilă la cald

+ Cr – elementele de bază
V – mai ieftin (înlocuire W) → creşte sensibilitatea la supraîncălzire
Co – măreşte capacitatea de aşchiere, durifică Ar
Structuri:
➢ turnare – eutectoid sorbitic + carburi ledeburitică;
➢ deformare la cald (600-800˚C) – eutectoid sorbitic fin + carburi primare / secundare
➢ călire (>1200˚C) – martensita fină de călire (+max. 30 %Ar) + carburi ~ 60 HRC
➢ Revenire (500-600 ˚C) – martensita fină de revenire + carburi

durificare secundară (63-66 HRC)
Oțeluri de scule – oțeluri rapide
Categorii. Notație
➢ cu W (0,9 - 1 %C); >9 % W; 3,8 - 4,4 % Cr; 1 - 2,6 % V (+Co)
HS18-4-1
➢ cu Mo (de înlocuire) 8 – 9 % Mo
W-Mo: 2 – 7 % W, 2 – 5 % Mo

Oțeluri de scule - oțeluri rapide
Oțel rapid Rp3 recopt la 880 °C Oțel rapid Rp3 călit de la 1280 °C
1. Eutectoid sorbitic, 2. Carburi ledeburitice și secundare 1. Austenită aliată, 2. Carburi fine
Oțel rapid Rp3 călit de la 1280 °C revenit 3 ore de la 570 °C Oțel rapid Rp3 supraîncălzit la 1320 °C, ars
1. Martensită fină, 2. Carburi fine 1. Austenită supraîncăzită, 2. Schelet ledeburitică,
3. Oxizi, 4. Soluție solidă pe bază de Fe(δ)
Utilizări ale oțelurilor
AISI/S
Rm Rp0,2
AE/AST %C % Mn Altele A (%) Utilizări
(MPa) (MPa)
M no.
OȚELURI CARBON
1010 0,10 0,45 325 180 28 Panouri auto, știfturi, sârme
1020 0,20 0,45 380 205 25 Țevi, table,

0,20 % Cu Componente structurale la
A36 0,29 1,00 400 220 23
(min.) poduri și clădiri
A516
0,31 1,00 0,25 % Si 485 260 21 Recipiente de joasă presiune
grade 70
OȚELURI SLAB ALIATE DE ÎNALTĂ REZISTENȚĂ
0,3 % Si (max.),
A440 0,28 1,35 435 290 21 Structuri bulonate sau nituite
0,2 % Cu (min.)
0,3 % Si, 0,08
A633 Structuri utilizate la temperaturi
0,22 1,35 % V, 0,02 % N, 520 380 23
grade E mai scăzute de cea ambiantă
0,03 %Nb
0,6 % Si, 0,1 %
A656 Șasiuri de camion, vagoane de
0,18 1,60 V, 0,2 % Al, 655 552 15
grade 1 călători
0,015 % N

AISI/S Rm Rp0,2
% Ni % Cr % Mo Altele A (%) Utilizări
AE (MPa) (MPa)
OȚELURI CARBON
605- 430-
1040 33-19 Arbori cotiți, bolțuri
780 585
800- 480-
1080 24-13 Dalte, ciocane
1310 980
760- 510-
1095 26-10 Cuțite, pânze de bomfaier
1280 830
OȚELURI ALIATE
786- 710-
4063 0,2-0,3 24-4 Arcuri, cuțite de strung
2308 1770
980- 895-
4340 1,65-2,00 0,4-0,9 0,2-0,3 21-11 Bucșe, țevărie pentru avioane
1960 1570
815- 745-
6150 0,5-1,1 0,1-0,15V 22-7 Arbori, pistoane, roți dințate
2170 1860

AISI %C % Cr % Ni % Mo %W %V Utilizări
OȚELURI DE SCULE
Burghie, fierăstraie, cuțite de
M1 0,85 3,75 max. 0,30 8,70 1,75 1,20
strung, cuțite de rabotat
A2 1,00 5,15 max. 0,30 1,15 --- 0,35 Ștanțe, matrițe de ștanțat
Tacâmuri, matrițe de
D2 1,50 12 max. 0,30 0,95 --- max. 1,10
ambutisare
Lame de foarfece, scule
O1 0,95 0,50 max. 0,30 --- 0,50 max. 0,30
așchietoare
Mașini de tăiat țevi, sondeze
S1 0,50 1,40 max. 0,30 max. 0,50 2,25 0,25
pentru beton
Unelte de forjat, unelte de
W1 1,10 max. 0,15 max. 0,20 max. 0,10 max. 0,15 max. 0,10
prelucrat lemnul

Rm Rp0,2
AISI Compoziție (%) Stare A (%) Utilizări
(MPa) (MPa)
OȚELURI INOXIDABILE FERITICE

Componente ale sistemului de
0,08 %C, 11 %Cr, 1
evacuare a gazelor la
409 %Mn, 0,5 %Ni, 0,75 Recopt 380 205 20
autoturisme, rezervoare pentru
%Ti
pulverizatoare agricole
0,2 %C, 25 %Cr, 1,5 Supape (temperaturi ridicate),
446 Recopt 515 275 20
%Mn camere de ardere
OȚELURI INOXIDABILE AUSTENITOCE
Rezervoare criogenice,
0,08 %C, 19 %Cr, 9
304 Recopt 515 205 40 echipamente de prelucrarea
%Ni, 2 %Mn
mâncării
0,03 %C, 17 %Cr, 12
316L %Ni, 2,5 %Mo, 2 Recopt 485 170 40 Construcții sudate
%Mn

Rm Rp0,2
AISI Compoziție (%) Stare A (%) Utilizări
(MPa) (MPa)
OȚELURI INOXIDABILE MARTENSITICE
Recopt 485 275 20

0,15 %C, 12,5 %Cr, 1 Tacâmuri, componente ale
410
%Mn Călit și motoarele turboreactoare
825 620 12
revenit
Recopt 725 415 20
0,7 %C, 17 %Cr, 0,75 Tacâmuri, rulmenți,
440A
%Mo, 1 %Mn Călit și instrumente chirurgicale
1790 1650 5
revenit
OȚELURI CARE SE DURIFICĂ PRIN PRECIPITARE
Durificat
0,09 %C, 17 %Cr, 7 Arcuri, cuțite, rezervoare de
17-7PH prin 1450 1310 1-6
%Ni, 1,0 %Al, 1 %Mn presiune
precipitare

FONTE DE TURNĂTORIE
✓ Fonte de turnătorie
✓ Simbolizarea fontelor de turnătorie
Fonte de turnătorie
Fonte:
➢ de primă fuziune – de afinare;
➢ de a doua fuziune – turnătorie.
Elementele de aliere modifică concentraţia / temperatura punctelor E, C, S
o puternic grafitizante
o slab grafitizante
o slab antigrafitizante
o puternic antigrafitizante
Conținut echivalent de carbon al eutecticului:
Cechiv=4,26-0,286Si-0,387P+0,048(Mn-1,8S) ‹-› Cechiv=4,26-0,3(Si+P)

Sistemul stabil:
Fe –C
(iron-graphite)

Viteză constantă de răcire – structura determinată numai de compoziţia chimică
Diagrama Maurer: structura fontelor cu 2,5-3,5 % C, în probe cilindrice (Φ50)

turnate în nisip, în funcţie de conţinutul de siliciu

Viteza de răcire în intervalul de grafitizare → structura;
Depinde de:
➢ grosime;
➢ variaţia de temperatură;
➢ constantele fizice de material (c, ρ, k etc.).
Diagrama Greiner - Klingenstein

Clasificarea fontelor de turnătorie de a doua fuziune
După forma grafitului:
obişnuit (l/g > 50)
modificat (l/g = 25-50)
l/g = 2-10
l/g = 2-4
– grafit în cuiburi l/g = 1,5-2
l/g ≈ 1

Fonte cenușii
Fonte cenuşii nemodificate – cele mai utilizate (~ 70 %)
Compoziţie: 2,8 – 3,5 % C (general); 0,5 – 3,5 % Si; 0,1 – 1 % P; 0,02 – 0,15 % S;
0,2-1 %Mn
Rm = 100-450 MPa; HB = 100-300; A < 1,2 % (0,5 %)
Mărimea grafitului – esenţială pentru rezistenţa (și tenacitatea) fontei:
Matricea metalică (la mărcile standardizate):
Creșterea cantității de perlită → creșterea rezistenței
Eutectic fosforos – ternar, între Fe(α), C, P;

Fonte cenușii
Fluiditatea depinde de poziţia faţă de punctul eutectic;

Efecte: Si (0,33) < P (0,5) < C (1)
Contracţia totală: 0,7 – 1 % pentru fontele de rezistenţă mică

1 – 1,3 % pentru fontele de rezistenţă mare
Fonte cenuşii cu grafit lamelar modificate: Rm > 250 MPa
Modificatori ai fontelor cenușii: BN, AlN, TiS, SiO2, Al2O3, CaO –

germeni eterogeni
Practic: ferosiliciu, silicocalciu etc.

Fonte cenușii
a b c d e
a. Grafit lamelar fin, uniform repartizat; b. grafit lamelar grosolan, uniform repartizat; c.
grafit lamelar în rozetă; d. grafit interdendritic neorientat; e. grafit interdendritic orientat
a, b, d – diferă prin capacitatea de germinare (răcire diferită, particule pentru

germinare eterogenă) c – la fonte hipereutectice; d, e – fonte hipereutectice; e
numai prin germinare eterogenă;

Fonte cenușii
Fontă cenușie (gray cast iron) Fontă pestriță (mottled iron)
Fontă cenușie ferito-perlitică Fontă cenușie feritică

Fonte cu grafit vermicular
Masă F + P prin aliere cu Ni, Cu, Mn sau normalizare
Modificare: efect dublu cu elemente nodulizante şi germeni

eterogeni
Turnabilitate bună (comparabilă cu a fontelor cenușii): fluiditate

mare, volum mic de retasură, tendinţă mică de fisurare la cald
Rm = 300 – 650 MPa; A = 1 – 10 %
Capacitatea de amortizare a vibraţiilor comparabilă cu

fontele cu grafit nodular
Destinaţie: lingotiere, armături, blocuri motoare (Diesel)

Fonte cu grafit coral
Grafit de formă arborescentă
Masă predominant feritică;

Obţinere prin răcire rapidă (forme de grafit sau metalice) pentru conţinut de sulf <
0,02 % sau răcire normală la <0,002 %S; favorizat de Zr
Rm > 300 MPa, A > 1 % (comparabile cu cele cu grafit vermicular)

Fonte maleabile
Conțin grafit sub formă aglomerată neregulată – în CUIBURI (GM)
Se obțin prin tratament termic – RECOACERE DE MALEABILIZARE –

aplicat unor fonte albe
Clasificare: dupa aspectul casurii
:

Fonte maleabile
2,5 – 3,25 %C; 0,5-0,7 %Si, 0,3-0,5 %Mn;
Recoacerea de maleabilizare:
prima etapa de maleabilizare –
descompunerea cementitei libere
(cementită secundară, cementită
ledeburitică);
Rm = 270 – 570 MPa;

A = 3 – 16 %;
200 – 250 HB.

Fonte maleabile
2,2 – 3 %C; 0,8 – 1,5 %Si; 0,3 – 0,5 %Mn
Cele mai folosite – preț de tratament, compromis

favorabil între Rm/A
Recoacerea de maleabilizare:
etapa 1 - descompunerea cementitei libere;
etapa 2 – descompunerea cementitei din perlită.
Rm = 300 – 550 MPa;

A = 1 – 10%;
150 – 320 HB.

Fonte maleabile
~ 2,7 %C, maleabilizare – prima etapă, mediu neutru
Cele mai rezistente fonte maleabile:
Rm = 450 – 650 MPa;
Ductilitate mică: A = 2 – 4 %.

Fonte cu grafit nodular
Fonte cu ~3,5 % C, cu grafitul în noduli obținut prin
Modificatori: Mg, Ce etc. – formează pelicule pe suprafața grafitului
Cea mai favorabilă formă de grafit (efectul minim de concentrare a tensiunilor)
Rm = 370 – 700 MPa A = 2 – 18 % 140 – 300 HB.

Standardizarea fontelor de turnătorie
SR EN 1560:1999 – “Turnătorie – sistem de simbolizare pentru fonte. Simbolizare
alfanumerică şi numerică”
Simbolizarea alfanumerică
EN-GJ 5 6 7 8 9 - 10 11 12 - 13 14 - 15
5: L, S, V, M, N (fără), Y (special)
[6]: A, F, P, M, L, Q(călită), T(călită+revenită), B(fontă maleabilă cu miez negru),
W(fontă maleabilă cu miez alb)
7 8 9: Rm [MPa]
[10 11 12]: [alungire] / [modul de prelevare - S (separat); U (ataşate separat); C
(probă prelevată din piesă)]
[13 14]: temperatura de determinare a rezilienţei - RT, LT
[15]: Condiţii suplimentare D (brută); H (tratată termic); W (sudabilă): Z (alte
condiţii suplimentare)
Exemple: EN-GJL – 150; EN-GJS-350-22C-LT; EN-GJS-450-07S-RT-H
Simbolizarea numerică a fontelor
EN-J L/S/V/M/N/Y – 1 2 3 4
1: 1 (rezistenţa la tracţiune); 2 (duritate); 3 (compoziţie chimică); 0, 4, 5, 6, 7, 8, 9

(rezervat)
23: număr corespunzător mărcii
4: condiţii specifice – 1 (probă turnată separat); 2 (probă ataşată); 3 (probă prelevată

din piesă); 4 (rezilienţa la temperatura ambiantă); 5 (rezilienţa la temperatură
scăzută); 6 (sudabilitate); 7 (brută); 8 (tratament termic); 9 (condiţii
suplimentare)
Exemple: EN-JL-1010; EN-JM-1010

Simbolizarea în funcţie de duritate
Poz. 7 8 9 = HB, HV, HRC etc.
Exemple: EN-GJL-100 = EN-GJL-HB-155; EN-GJN-HV-350
Standardizarea fontelor cenușii: EN-GJL-R mmin
SR EN 1561:1999 (fonte cu grafit lamelar)

Exemple: EN-GJL-100, 150, ..., 350

Standardizarea fontelor maleabile SR EN 1562:1999
I.
Exemple: EN-GJMW-350-4, EN-GJMW-550-4
II.
Exemple: EN-GJMB-300-6; EN-GJMB-450-5
Standardizarea fontelor cu grafit nodular SR EN 1563:1999
Exemple: EN-GJS-350-22, EN-GJS – 400-18, EN-GJS-600-3, EN-GJS-900-2

Standardizarea fontelor în funcție de compoziția chimică
EN-GJ L/S/V/M/N/Y- X (%C·100) EA1 EA2 EA3 %EA1 - %EA2 - %EA3
EA1 – primul element de aliere;
%EA1 – conținutul mediu al primului element de aliere;
EA2 – al doilea element de aliere;
%EA2 – conținutul mediu al celui de-al doilea element de aliere;
EA3 – al treilea element de aliere;
%EA3 – conținutul mediu al celui de-al treilea element de aliere etc.
Exemple: EN-GJL-XNiMn13-7; EN-GJN-X300CrNiSi9-5-5

Cupru și aliaje de cupru
✓ Cupru
✓ Alame
Cupru

Cupru
• metal roşiatic, cu mare plasticitate şi conductivitate electrică / termică,
rezistent la coroziune
• sistem:
• ;
• temperatura de topire:
• densitatea:
• conductivitate termică după Au

• conductivitate electrică după Ag:
ρel=1,7241 μΩ·cm (20˚C, stare recoaptă) corespunde la 100 IACS
• structură: cristalite poliedrice cu macle (recoacere)

Cupru

Cupru

Cupru
Rezistenţă la coroziune:
bună în aer uscat;
în aer umed cu CO2 se formează carbonat bazic;
rezistă bine în atmosferă / apă de mare

(se formează CuSO4 x 3Cu(OH)2);
rezistenţă mică în NH3, NH4Cl, săruri alcaline, cianuri se dizolvă în
H2SO4, HNO3 (la cald)
Prelucrare: tturnare:1150-1230 ˚C; contracţia de solidificare: 2,1 %
Deformare: la 900-1050 ˚C; trecrist.=200-300 ˚C.
Cupru tehnic: de convertizor (CuA, CuB) (97 – 99 %Cu)

rafinat electrolitic / termic (99 – 99,95 % Cu)

Cupru
Elemente însoţitoare:
a. se dizolvă în Cu (Al, Fe, Ni, Sn, Zn etc.) - cresc rezistenţa şi duritatea, scad
conductivitatea electrică
b. nu se dizolvă – formează eutectice uşor fuzibile (Bi, Pb) - fragilizează
c. formează compuşi chimici (O, S, P etc.).

Cupru
Oxigen: oxizi Cu2O, CuO (straturi);
Cu2O + H2 → 2Cu + H2O (v) (boala de hidrogen)
Obişnuit – strat < 0,45 % Cu2O → neafectat de H2
Cu oxidat
Cu dezoxidat

Cupru
Fosfor: Compuşi Cu3P, (Cu5P2), Cu2P, CuP etc.;

eutectic Cu(P)-Cu3P
Hidrogen: efect diferit în funcţie de elementele dizolvate

– Ni: creşte solubilitatea;
- Sn, Zn, Ag, Au: scad solubilitatea;
- Bi, Pb: fragilizează în H2.
Azot, carbon – nu influenţează

Cupru
Statuia Libertății – circa 80 de COVID-19 – zile pe sticlă, plastic/oțel

tone de tablă de cupru (1886)
- câteva ore pe suprafețe de cupru

Cupru
Principalii producători de Utilizarea cuprului în SUA în

cupru (x 1000 tone) anul 2017

Aliaje cu baza cupru

Aliaje Cu-Zn (alame)
Diagrama binară: 6 soluţii solide (3 pe bază de compuşi electronici)
α = Cu(Zn), C.F.C.; 32,5 % Zn la 905 ˚C / 39-40 % Zn la rece;
β = soluție solidă pe baza compusului CuZn (raport electronic 3/2), C.V.C.;
β → β’ (transformare dezordine-ordine la răcire, 453-470 ˚C);
γ = soluție solidă pe baza compusului Cu5Zn8 (raport electronic 21/13); cubic complex;
ε = soluție solidă pe baza compusului CuZn3 (raport electronic 7/4); H.C.;
η = Zn(Cu), H.C.;
[δ – stabilă numai la cald]

Aliaje Cu-Zn (alame (brass))
Liniile solidus / lichidus apropiate → tendinţă mică de segregaţie dendritică
Pentru conţinut de Zn: > 32 %: α + L → β (+α);
între 32-39 %Zn: β → α
Structura alamelor tehnice: α, α+β’ (γ)
Alamele α – deformabile la cald / rece
Alamele α+β’ – deformabile numai la cald
Alamele cu γ (β’ → α + γ) – casante

Proprietăţile mecanice: rezistenţa / duritatea cresc cu cantitatea de β’ (cu % Zn)
tenacitatea / rezistenţa la fluaj scad cu % Zn
Turnabilitate: bună (retasură concentrată, fluiditate bună – singurele aliaje ale Cu

care se pot turna bine sub presiune)
Deformabilitate:
bună inclusiv la rece pentru alamele α /
numai peste 500˚C pentru α+β’
Pb şi Bi dăunătoare numai pentru < 32 % Zn;
pentru > 32 % Zn – intragranulare;
Aşchiabilitate: slabă pentru conţinuturi mici de Zn;

se îmbunătăţeşte prin 1-3 % Pb.

Rezistenţa la coroziune ~ bună în atmosferă

scade cu conţinutul de gaze incorporate
Risc: segregaţia Zn (dezincare!)
favorizată de tensiuni interne şi gaze (O2, NH3, SO2, H2 etc.)
→ necesară detensionare după turnare!
Alamă monofazică α deformată Alamă monofazică α turnată
Alamă CuZn40 extrudată în domeniul α+β și trasă ușor la rece

(particule β alungite în grăunții α)

Alame aliate
K – coeficient de echivalenţă (Guillet) = cantitatea procentuală de Zn care are acelaşi
efect cu 1 % din elementul de aliere
kSi=10; kAl=6; kSn=2; kFe=0,9; kNi=-1,3 etc.

Conţinutul aparent de cupru:
100𝐴
X=
100+𝑎(𝑘−1)
A – conţinutul real de Cu [%] a – conţinutul în elementul de aliere [%]
Si: favorizează structura β’; îmbunătățește turnabilitatea și așchiabilitatea;

Al: crește duritatea, rezistența, tenacitatea, rezistența la coroziune (<3,5 %);
>4 %: crește prelucrabilitatea;
Ni: dizolvat complet în Cu crește tenacitatea;
Fe: mărește tenacitatea, reduce granulația, după călire și revenire crește duritatea;
Pb: îmbunătățește prelucrabilitatea.

Aplicații ale alame

Cupru și aliaje de cupru
✓ Bronzuri
✓ Simbolizări
Aliaje Cu-Sn (Bronzuri cu Sn) (tin bronze)
Diagrama Cu-Sn: 7 soluţii solide, 3 peritectice, 1 eutectoid
α – Cu(Sn) (max. 16 % Sn / 586 ˚C, scade la ~ 1,3 % Sn la răcire foarte lentă);
β – soluţie solidă pe baza compusului Cu5Sn (raport electronic 3/2); C.V.C.
δ - soluţie solidă pe baza compusului Cu31Sn8 (raport electronic 21/13); cubic complex;
ε - soluţie solidă pe baza compusului Cu3Sn (raport electronic 7/4); hexagonal compact;
η – [compus CuSn];
ω – soluţie solidă Sn(Cu).

Aliaje Cu-Sn (Bronzuri cu Sn)
CuSn6 turnat în CuSn6 laminat și

cochilă: soluție solidă recristalizat: soluție
dendritică solidă α
CuSn10 turnat:
α + eutectoid (α+δ)
Turnabilitate: fluiditate bună, interval larg de solidificare (tendinţă de segregare)
Tratamente termice: omogenizare, recristalizare, călire (peste 600 ˚C,

martensită sau β)
Rezistenţa la coroziune:
rezistă în apă (şi de mare), săruri (neutre),
soluţii de H2SO4, H3PO4
atacat de HNO3, HCl, baze tari;

Bronzuri aliate – coeficienți de echivalență k
kZn=0,87; kNi=1; kPb=0,195 etc.
Zn: scade intervalul de cristalizare, crește fluiditatea, scade proprietățile antifricțiune;
P: crește rezistența și proprietățile antifricțiune (Cu3P formează eutectic ternar);
se introduc 0,02 – 0,2 % P;
crește fluiditatea;
Ni: crește rezistența și refractaritatea;
intensifică impurificarea cu gaze.

Bronzuri Cu-Al
α C.F.C.; 7,4 % (1035 ˚C); 9,4 % (565 ˚C)
β C.V.C., pe baza Cu3Al (raport electronic 3/2)

între 9 – 15 % Al (stoechiometric 12,5 %)
stabil numai la cald; la răcire cu v < 2 ˚C/min
transformări martensitice: β1 (C.V.C.); β’ (C.F.C.);
β1’ (C.V.C. ordonat)
γ1 sol. sol. pe baza Cu2Al (17,52 % Al); cubic complex
γ2 sol. sol. pe baza Cu32Al19; provine din γ1 (786 °C);

dură, fragilă, conductivitate redusă
(formarea γ2 interdendritic la răcire lentă, structură grosolană, fragilă)
δ soluție solidă pe baza Cu3Al2 (17,52 %A l)

Bronzuri Cu-Al
Interval de solidificare foarte mic (10 – 13 ˚C), mai mic decât la alame
Importanță practică: max. 20 % Al (15 %)
Aliajele cu max. 7,4 % Al:
• α la echilibru (asemănătoare cu Cu-Sn); nu se călesc
• plasticitate la rece / cald la răcire rapidă – β (crește HB, scade A)
→ între 6 – 10 % Al: fiecare % Al → creștere Rm cu 50 MPa
8 – 11 % Al: deformare la cald
>11 %Al: turnabilitate maximă, proprietăți antifricțiune, rezistență mecanică.

Bronzuri Cu-Al
Rezistă bine în H2S, SO2, soluții de cloruri și clorați, acizi, apă (și apă de mare)
datorită peliculei Al2O3
Rezistă rău în oxidanți puternici, vapori supraîncălziți
Proprietăți mecanice + chimice → cele mai bune bronzuri (raport preț /

performanțe)
Alte dezavantaje: absorb ușor gaze

+ contracție mare de solidificare
→ formare de microretasuri și oxizi intergranulari
→ fisurare
se sudează greu
Bronz Cu-Al călit și revenit

Bronzuri Cu-Al
Clasificare:
Deformabile la rece: < 8 % Al, [puține elemente de aliere];
pentru electrotehnică, chimie, monede, piese sub 500 ˚C
Deformabile la cald: 8 – 11 % Al + alte elemente
pentru schimbătoare de căldură
De turnătorie: conținut maxim de Al și elemente de aliere;
rezistente la coroziune, așchiabile, culoare aurie
(Gaudent 8,5-10 % Al; 3-4 % Ni; 1,5-2,5 % Mn; 1-2 % Fe)
pentru roți dintate, lagăre solicitate ușor, industria navală.

Bronzuri cu plumb
eutectic • pentru lagăre – cele mai bune proprietăți

antifricțiune dintre aliajele cu baza cupru;
• permit viteze mari (8 – 10 m/s) și presiuni

eutectic
pierdut mari (2500 – 3000 MPa);
• conductivitate termică mare;
• temperatura maximă: 300 ˚C;
• așchiabilitate bună;
• interval de cristalizare mare (>700 ˚C) →

segregare intensă
→ sunt necesare viteze mari de răcire
(>400 ˚C / min).
Microstructura unui aliaj Cu-Pb turnat

Bronzuri cu plumb
Aliaje:
1. Binare (25 – 42 % Pb);
2. Speciale (Sn, Ni, Ag etc.).
1. numai în straturi pe suport
(25 % Pb – Rm max. = 50 MPa; Amax.=2,5 %; max. 23 HB)
2. Ni (1,3 – 6 %): limitează domeniile de existență a fazelor
→ Rm=230-250 MPa; 90-100 HB → lagăr autoportant
Fe, Co: modificatori ordinul I pentru cupru
Al, Si: elimină incluziunile de gaze
+ grafit, MoS2 !!!

Bronzuri cu siliciu
α: C.F.C.
max. 5,3 %Si la 852 ˚C;
scade la 3.4% la 300˚C
β: C.V.V.
(analog cu Cu-Zn, Cu-Sn etc.)
stabil pana la 784 ˚C
γ: cubic complex; 8,15 % Si

se formează prin reacție peritectică (730 ˚C)
δ: cubic complex stabil la t > 710˚C
k: H.C.; stabil la t > 555 ˚C
⎯5⎯⎯→  +

55 C
k 5.2 % 4.65%

Aliaje Cu-Si
Utilizare practică: 1,5 – 6 % Si (nu aliaje binare)
Si: crește rezistența, scade tendința de oxidare, micșorează tendința de absorbţie a gazelor
(nu sufluri)
Structura: α, α+γ, α+k, β+k

Aliaje Cu-Si
Mn: scade solubilitatea Si în Cu; până la 1 % în soluție solidă;
→ crește rezistența la coroziune, compactitatea, rezistența mecanică;
peste 1 % → Mn2Si (interdendritic, durificare)
Everdur: 2,75 – 3,5 % Si; 1 – 1,5 % Mn, (Ni, Fe, Sn etc.)

Rm=350-380 MPa; 150-200 HB; A=45 %
Aplicații: arcuri, profile, tije de piston (laminate)

Aliaje Cu-Si
Ni: solubilitate limitată, formare de Ni2Si → durificare prin precipitare;
crește rezistența; scade plasticitatea (nu e admis mai mult de 2-2,5 % Ni2Si);
[max. 9 % Ni2Si în Cu la 1050 ˚C; max. 0,5 % Ni2Si la 20 ˚C)]
călire (850-960 ˚C) + îmbătrânire (450-500 ˚C)
Korzon: 0,6-2 % Si, 0,1-0,4 % Mn, 2-5 % Ni etc.
rezistență la coroziune, proprietăți antifricțiune ≈ aliajelor Cu-Sn, conductivitate mare
pentru utilaj chimic și piese solicitate la uzare intensă (perii curent)
Exemplu: 0,4-0,6 % Cr; 0,7-1,1 % Al; 0,3-0,7 % Mg; 4-4,5 % Ni; 0,8-1,2 % Si
După tratament termic: Rm > 1000 MPa; A = 8 %; HB > 310
Obișnuit: pentru 1 % Si și 4 % Ni → Rm = 590-720 MPa; 183 – 225 HB (după T.T.)
Dezavantaje: contracție mare de solidificare (mai mare ca Cu-Sn); segregație datorită

greutății diferite a componenților.
Bronzuri cu beriliu
• cea mai mare rezistență la coroziune;

• plasticitate foarte mare după călire;
• rezistență foarte mare la oboseală,
uzare, fluaj;
• rigiditate mare;
• duritate mare;
• conductivitate electrică ridicată;
• antiscântei
α: C.F.C.
max. 2,7 % Be la 866 ˚C; 0,16 % la 20 ˚C
β: C.V.C., soluție solidă pe bază CuBe (raport electronic 3/2)
6 % Be
γ (β’?): soluție solidă ordonată
δ: soluție solidă pe baza CuBe3
Bronzuri cu beriliu
Industrial: max. 3 % Be
Laminate: arcuri, scule antiscântei; contacte electrice, electrozi de sudură
Turnate (structură grosolană): cuzineți, piese supuse la uzare,
[arcuri]
Aliaj turnat cu max. 2,5 % Be
% Be Rm [MPa] A [%] HB
1,3 – 1,4 700-750 4-5 230-240
1,9 – 2,3 850-1000 1-2 240-360
2,4 – 2,5 1050-1100 0-1 380-390
Microstructura unui bronz cu 2,5 %Be turnat:

Structura dendritică, Separări eutectoide (α+γ)

Bronzuri cu beriliu
T.T. omogenizare → călire → îmbătrânire
Exemplu: 2,5 % Be: omogenizare 800 ˚C
călire pentru punere în soluție (750-850 ˚C)
→ α+β suprarăcit (max. 130 HB)
Îmbătrânire 0,5 h / 300 °C → 300 HB
10 h / 300 °C → 425 HB
(+ Ni: 500 HB)
Utilizabile până la 600 ˚C;
Nu rezistă la coroziune în NH3, săruri de Hg și acizi oxidanți
Fluiditate mare la turnare;
Contracție solidificare 1,2-1,5 %;
Tendință de formare de microretasuri;
Temperatura de turnare 1100-1200 ˚C (piese mici), 1030-1050 ˚C (piese mari)

Bronzuri cu beriliu
Problemele Be → înlocuire parțială cu Ni, Co, Mn, Ti
Co: crește refractaritatea și conductivitatea termică
→ electrozi sudură
Ni: crește refractaritatea
Mn: formează MnBe;
reduce Be la 1 %, păstrând proprietățile mecanice
Exemplu: Belmont 4977: 1,9-2,15 %Be; 0,35-0,65 % Co+Ni; 0,2-0,3 %Si etc.
Max. Rm=1090 MPa, Rp0.2=800 MPa
Rezistă în atmosferă, apă, NH3, săruri HG, acizi organici

Aplicații ale bronzurilor

Simbolizarea cuprului și a aliajelor de cupru
SR EN 1412: 1997: Cupru și aliaje de cupru. Sistem european de simbolizare numerică
[1 2 3 4 5 6]
1=C
2 = B – lingou pentru retopire C – produs turnat
F – adaos pentru lipire / sudare M – prealiaje
R – Cu brut rafinat S – materii prime recirculabile
W – produs deformat X – nestandardizat
3, 4, 5 = cifre fără semnificație specială
6 = grupa de aliaje
A, B – Cu tehnic C, D – Cu slab aliat (≤5 %)
E, F – aliaje diverse (≥5 %) G – aliaje Cu-Al
H – aliaje Cu-Ni J – aliaje Cu-Ni-Zn
K – aliaje Cu-Sn L, M – aliaje Cu-Zn
N, P – aliaje Cu-Zn-Pb R, S – aliaje Cu-Zn complexe

Cu + Zn/Sn/Al/Be/Si/Pb + % Zn/Sn/Al/Be/Si/Pb
[+ EA1 + %EA1 + EA2 + %EA 2 etc.]
%Zn/Sn/Al/Be/Si/Pb – conținutul mediu de Zn, Sn, Al, Be, Si, Pb;
EA1 – principalul element de aliere
%EA1 – conținutul mediu din principalul element de aliere
EA2 – al doilea element de aliere
%EA2 – conținutul mediu din al doilea element de aliere
Exemplu: CuZn37Mn3Al2PbSi

SR ISO 1190-1:1993: Cupru și aliaje de cupru. Codurile simbolizărilor.

Partea 1: Simbolizarea materialelor
Pe simboluri chimice, similar STAS
SR ISO 1190-2:1993: Cupru și aliaje de cupru. Codurile simbolizărilor.

Partea 2: Simbolizarea stărilor
M – brut de fabricație (nu condiții de temperatură și stare de ecruisare)
O – recopt complet (turnat / deformat, structură stabilizată)
Subdiviziune: OS – recoacere suplimentară pentru limitarea mărimii grăunților
H – ecruisat (numai deformate), totdeauna urmat de literă
Subdiviziuni: HA, HB etc. (în ordinea crescătoare a Rm);
Dacă e necesară recoacere de detensionare după ecruisare HAR

T – tratat termic (pentru creșterea rezistenței), cu / fără ecruisare suplimentară
Subdiviziuni:
TA – îmbătrânit natural după prelucrare la cald;
TB – călire pentru punere în soluție + îmbătrânire naturală;
TC – răcire după prelucrare la cald, deformare la rece, îmbătrânire naturală;
TD - călire pentru punere în soluție, deformare la rece, îmbătrânire naturală;
TE - îmbătrânit artificial după prelucrare la cald;
TF – călire pentru punere în soluție + îmbătrânire artificială;
TG – răcire după prelucrare la cald, deformare la rece, îmbătrânire artificială;
TH - călire pentru punere în soluție, deformare la rece, îmbătrânire artificială;
TK – prelucrare la cald, răcire, îmbătrânire artificială, deformare la rece;
TL – călire pentru punere în soluție, îmbătrânire artificială, deformare la rece.

Aluminiu
✓ Proprietăți
✓ Utilizări
Aluminiu
Al treilea element ca răspândire (după oxigen și siliciu)
Cel mai utilizat metal după fier
Extracție: din compuși (bauxită), în final electrolitic
Exemplu:
Metoda Bayer: bauxita → (rafinare) alumina

Aluminiu
Metoda Bayer

Aluminiu
Metoda Hall - Héroult

Aluminiu

Aluminiu

Aluminiu
Contribuția metalelor la emisiile de gaze cu efect de seră (GES) în anul 2006
Aportul de
Aportul de
Producție GES GES la
Metal GES la nivel
(Mt) (Gt CO2) combustil
mondial (%)
fosil (%)
Oțel 1250 2,13 4,2 6,3
Cupru 13,5 0,04 0,1 0,1
Aluminiu 33 0,41 0,8 1,2
Nichel 1,4 0,04 0,1 0,1
Sursa: Carbon Emitters (2009)

Aluminiu
Produse
Altele (conductori,
Table, folii Lingouri Profile extrudate, țevi
fire, pulberi)
50,9 % 19,4 % 16,7 % 13 %

Aluminiu
Metal ușor – ρ = 2700 kg/m3
Fără transformări alotropice → foarte ductil
Sistem de cristalizare: C.F.C.
a = 0,404 nm
Ttopire = 660˚C

Aluminiu
Clase de puritate:
✓ puritate tehnică (0,15 – 1 % impurități): pentru pulberi, materii prime, piese

deformate (inclusiv conductori)
✓ înaltă puritate (0,005 – 0,05 % impurități): pentru armături de condensator
✓ extrapur (max. 0,001 % impurități): pentru tehnica nucleară etc.
Proprietăți mecanice:
E = 66 - 69 GPa;
Rm = 50-180 MPa
(în funcție de gradul de ecruisare și conținutul de impurități)

Aluminiu
Aluminiu: E = 66 – 69 GPa Oțel: E = 210 GPa

Aluminiu
Proprietăți la temperatura ambiantă
Proprietăți mecanice
Puritate
Stare
[%] Rm Rp0,2 A
HB
[MPa] [MPa] [%]
99,997 Recopt 50 20 60 14
Ecruisat 130 90 10 43
dur
99,3 Recopt 80 40 42 20
Ecruisat 180 150 5 47

dur

Aluminiu
Proprietăți la rece pentru 99,5 % Al
Caracteristici mecanice
T
Stare Rm Rp0,2 A
[˚C]
[MPa] [MPa] [%]
Recopt 20 70 12,5 40
-138 95 20 46
-196 160 25 50
Ecruisat 20 80 75 22
dur
-138 110 80 32
-196 165 100 43

Aluminiu
Proprietăți la cald pentru 99,5 % Al
Caracteristici mecanice
T
[˚C] Rm Rp0,2 A
[MPa] [MPa] [%]
150 60 30 55
250 30 15 75
350 15 7 85

Aluminiu
Proprietăți electrice:
ρ0 = 2,3 – 2,5 µΩ x cm (recopt, mare puritate);
Ecruisare: creștere mare a ρel
→ recoacere de recristalizare (300˚C)
Dacă Fe / Si = 2-3 → ρ nu se modifică
ρ [µΩ m]
Puritate ρ /ρ
273 4,2
4,2 K 20,4 K 273 K
99,8 % 8,7 9,4 246 28,3
99,999 % 0,11 0,23 230 2210

Aluminiu
Proprietăți termice:
Conductivitate termică: λ = 234 W / mK (Ag: 419, Cu: 394)
Coeficient de dilatare termică: αAl = 23,8 x 10-6 ˚C-1 (αCu = 16,47 x 10-6 ˚C-1)
Influența principalelor impurități

asupra conductivității electrice și
termice a aluminiului

Aluminiu
Rezistența la coroziune:
Afinitate mare față de oxigen→ formează oxizi amfoteri
În atmosferă: protejat complet de pelicula oxidică aderentă/ impermeabilă/ stabilă chimic;

aprox. 10 nm grosime
Mg și Si dizolvate: accelerează oxidarea / scad aderența stratului
→ puncte de activare a coroziunii
Rezistă în: atmosfere corozive, acizi organici, apă (și apă de mare), H2SO4 fumans

Aluminiu
Rezistența la coroziune:
Între 0 și 100˚C nu se corodează în apă
(se formează pelicula de boehmit, bayerit = Al2O3 x H2O)
Peste 100˚C grosimea boehmit-ului crește → exfoliere (+ intergranular)
Adaos 0,5 % Fe + 0,5 % Ni → rezistă în vapori de apă până la 350˚C
Îmbunătățire: anodizare (eloxare) – crește și rezistența la uzare
ATENȚIE: cuplu electrolitic cu alte metale!!!

Eloxare

Aluminiu
Lipire pentru evitarea coroziunii electrochimice
Al/oțel

Aluminiu
Proprietăți tehnologice:
Se deformează ușor: 75-95 % reducere de secțiune
Așchiere grea (depuneri pe cuțit) → unghi negativ de ascuțire
Se lustruiește bine
Tturnare = 710-730 ˚C
tcritic recristalizare = 150 ˚C
(Al de mare puritate: 60 ˚C; Al extrapur: temperatura ambiantă)
Contracție la turnare: 1,7 %

Dilatare topire: 6,5 %

Aluminiu
Impurități – de neînlăturat Fe, Si (bauxită)
Fier: insolubil, formeaza eutectic degenerat Al + Al3Fe (intergranular, fragilizează)
Eliminarea efectului negativ al fierului:
răcirea rapidă la turnare; introducerea de Mn, Cr, Ti, Co

Aluminiu
Siliciu: nu formează singur compuși
Si + Fe – compuși ternari:
Al12Fe3Si („litere chinezești”), tetragonal
Al9Fe2Si2, ortorombic, acicular / tabular
+ soluție solidă

Aluminiu
Oxigen: oxizi Al2O3 (alumina), foarte stabil

→ nu se oxidează suplimentar în O pur Al2O, AlO
Hidrogen: provoacă porozitate pieselor turnate (absorbție în baia topită)
2Al + 3H2O(vapori) → Al2O3 + 3H2 ; 3H2→ 6H
Solubilitate mică în solid (împiedicat de stratul oxidic); crescută de Mn, Ni, Mg
Solubilitate mult crescută în lichid
ATENȚIE: elaborarea în vid!!!

Aluminiu
Utilizare tehnică (nu aliat):
o placare pe aliaje mai puțin rezistente la coroziune (duralumin)
o industria chimică
o cabluri electrice, folii etc.
o armături condensator, oglinzi,
telescop, vase etc.
Telescop FAST (Five hundred meter

Aperture Spherical Telescope)

Aluminiu
Aliaje de aluminiu placate prin difuzie

Aliaje cu baza aluminiu
✓ Aliaje cu baza aluminiu

✓ Aliaje de turnătorie
Clasificare:
A. După natura aliajelor

Al-Si, Al-Si-Cu, Al-Si-Cu-Mg; Al-Cu, Al-Cu-Mg-Mn etc.
B. După tehnologia de obținere a produselor

o de turnătorie
o deformabile
• nu se întăresc prin tratament termic (TT)
• se întăresc prin tratament termic (TT)
Aliajele de turnatorie complexe: cantitate maximă / nr. maxim de elemente de aliere

1 – deformabile la rece;
2 – deformabile la cald.

Clasificare:
C. După proprietăți / domeniu de utilizare (pentru aliajele speciale)
- antifricțiune – rezistență la oboseală, uzare sub ungere limită, coroziune în

lubrifianți, conductivitate termică etc.
Al-Sb-Pb-Mg, Al-Sn-Cu-Ni etc.
- pentru pistoane – rezistență și duritate la 300 ˚C, stabilitate dimensională,
conductivitate termică, rezistență la uzare, densitate mică etc.
aliaje complexe Al-Si + Cu, Ni, Mg, Mn etc.
- înalt rezistente la coroziune – cel mai bine Al-Mg + eloxare
- pentru aeronautică – ușoare / rezistente + tenace

Aliaje cu Li, Mg, Zn – Cu etc.

Modificarea
Modificarea aliajelor: Schimbarea caracteristicilor structurii primare (pentru

îmbunătățirea proprietăților)
I: micșorarea dimensiunii grăunților dendritici
II: schimbarea structurii interne a grăunților dendritici primari

→ acentuarea ramificării + subțierea ramurilor dendritice
III: schimbarea morfologiei și fineții eutecticelor

Modificarea
Modificarea de ordinul I: esențială la Al tehnic și aliajele monofazice: tendința mare
de formare de cristalite columnare grosolane
Se introduc modificatori pentru germinare eterogenă

(adaosurile ușor fuzibile ineficiente): particule greu solubile
– metale de tranziție cu reactivitate mare (Ti, Ta, Zr, V etc.)
În general au loc reacții peritectice (excepție: B);

Concentrația optimă la începutul palierului peritectic
→ dispersie fină de compuși în relație epitaxială cu Al
→ îmbunătățirea proprietăților mecanice + uniformizare structurală
peste valoarea optimă → compuși în cantitate mare
(pierderea efectului)
Ex. 4Al + 3TiCl4 «=» 3Ti + 4AlCl3 Al3Ti + L → α

Modificarea

Modificarea
Aliaj Al-1,3 %Mn

Aliaje de turnătorie. Aliaje Al-Si (Siluminuri)
Aliaje de turnătorie: bună turnabilitate, temperatură joasă de topire, turnare

ușoară
α: max. 1,65 % / 577 ˚C; 0,005 % / 20 ˚C
[β – soluție solidă / Si ???];
Si – foarte fragil!
Eutectic: 577 ˚C, 11,7 %
Silumin
hipoeutectic

General:
Turnabilitate foarte bună, proprietăți mecanice relativ scăzute
Rm = 130 - 260 MPa, A = 1 - 7 %
Nu sunt permeabile pentru gaze (și lichide);

Se pot suda oxiacetilenic;
Insensibile la fisurarea la cald;
Rezistă bine la coroziune datorită peliculei SiO2 x H2O
Eutecticul: 3 variante de cristalizare:

Lamelar (normal) – fragil
Radial, acicular – la conținut mare de P sau submodificare
Fibros – după modificare

Aliaj cu 12 % Si Nemodificat: Rm = 140 MPa; A = 3 %
Modificat: Rm = 250 MPa; A = 4 %
Modificator: Na, Sr (tensioactivi);
Efect optim pentru 0,01 – 0,02 %Na asimilat
Peste 0,02 %Na – supramodificare
→ eutectic ternar Al-Si-(NaAl)Si1.25-2 la limitele de grăunte
Practic: NaF (Ttopire = 980 ˚C) + NaCl, KCl etc.
Modificare corectă → eutectic fin, fibros, repartizat uniform;
temperatura eutectică scade la 567 ˚C; concentrația eutectică crește;
Si primar → α (pentru aliaje cu max. 13,5 %Si)

Structura unui aliaj Al-Si cu 11 - Silumin cu 12 % Si modificat

13,5 %Si

Efectul modificării cu sodiu în diagrama Al-Si
Răcire rapidă (turnare în cochilă) pentru piese cu pereți subțiri – efect similar modificării

Aliere cu elemente care formează cu Si / Al faze solubile în α
→ durificare prin precipitare
Cele mai indicate elemente: Mg, Cu, Mn, Zn etc.
Aliaje Al-Si-Mg: compușii Mg2Si și Al8Mg5 în urma tratamentului termic
adaos de 0,3 – 0,4 %Mg: (Rm x 1,2; A x 2) după tratament termic, rezistență bună la
coroziune (scade prin adaos de Cu)
Ex. pentru auto / aero: 7 %Si, 0,3 %Mg, rest Al
Omogenizare 450 ˚C / 12 h; călire apa + îmbătrânire 155 ˚C / 6h
Rmmin = 280 MPa; Rp0.2min = 210 MPa; Amin = 10 %
Adaos suplimentar de Cu: crește rezistența mecanică / scade rezistența la coroziune

și ductilitatea
→ blocuri motoare, carcase de compresor etc.

Siluminuri complexe:
Al – Si – Cu
Cu: crește rezistența mecanică, așchiabilitatea, refractaritatea;
scade rezistența la coroziune !!!
Aliajele industriale: 3 - 13 %Si; 2 - 6 %Cu
Ex. 5 %Si, 3 %Cu, turnat în cochilă, călit+îmbătrânit: max. Rm = 250 MPa; A = 2 %
Aliajele Al-Si-Cu-Mg (Ni): piese la solicitări mari și temperaturi înalte (pistoane,

blocuri motoare)
Al – Si – Ni: rezistență la temperaturi mai înalte și la coroziune în gaze (pentru

pistoane / blocuri motoare)
Al – Si – Mn: fluiditate foarte bună; rezistivitate mare (ρ = 10 µΩ cm).

Pentru rotoarele turnate ale motoarelor asincrone
Aliaje de turnătorie Al-Mg
α: max. 17,1 %Mg (C.F.C.)

β: sol. sol. pe baza compusului Al3Mg2 (36,1 – 37,7 %Mg) – hexagonal complex
foarte fragil, se dizolvă greu la încălzire – nici la încălziri peste solvus de 60 - 70 h
eutectic (α + β): 34,5 % Mg / 450 ˚C
γ: sol. sol. pe baza compusului Al3Mg4 (41,5 – 59,8 %Mg) – cubic complex

Modificarea fineții ramurilor dendritice primare (de ordinul II)

→ grad mare de dispersie a porilor / suflurilor / incluziunilor nemetalice (+β)
(și viteza de răcire dar limitat pentru forme complexe)
adaosuri ușor fuzibile (Ca, Pb, Na etc.) – micșoreaza tensiunea superficială a topiturii
adaosuri greu fuzibile + superficial inactive (B, Zr, Nb, Ta → B2Al, ZrAl3, TaAl3 etc.)
Ex. Aliaj cu 10 %Mg

Nemodificat – Rm < 300 MPa; Rp0.2 < 170 MPa; A = 10 %
Modificat cu Zr – Rm < 410 MPa; Rp0.2 < 220 MPa; A = 20 %

Aliaje industriale: între 0,5 – 15 % (3 – 12 %);
hydronalium: 3, 5, 7, 9 %Mg
În special auto / aero
Avantaje:
o rezistență mare, fără micșorare la rece (crește cu conținutul de Mg)
Rm = 360 – 400 MPa; A = 20 – 25 % în stare recoaptă
Rm = 500 – 520 MPa; A = 5 – 6 % ecruisat
o densitate mică, rezistență bună la coroziune (apă de mare, soluții slab alcaline); oxidabil
prin procedee electrochimice
Dezavantaje:
• tendință de oxidare le elaborare; fluiditate scăzută;
• tendință de formare de retasură; sufluri; tendința de fisurarela cald (turnabilitate scăzută)
OMOGENIZARE LUNGĂ !!!

Aliaje superușoare: Al – Mg – Li
Rezistență mecanică foarte ridicată prin tratament termic (formare de LiAl, LiMgAl2)
rezistență mare la coroziune
Ex. A. 4,42 %Mg, 2,26 %Li:

Recopt – Rm < 320 MPa; A = 16,5 %
Călit + îmbătrânit – Rm = 450 - 500 MPa; A = 13,4 %
B. 6,67 %Mg, 2,3 %Li:

Recopt – Rm < 370 MPa; A = 15,2 %
Călit + îmbătrânit – Rm < 470 MPa; A = 14,4 %
Structura unui aliaj turnat cu 7 % Mg

Aliaje de turnătorie Al-Zn
Solubilitatea Zn în Al: 82,2 % (382 ˚C); 2 % (20 ˚C)
Descompunere spinoidală – 351,5 ˚C → α1 (16,5 %) + α2 (59 %) la 277 ˚C
Solubilitate mare → proprietăți mecanice bune fără necesitatea unui tratament termic
(Rm > 180 MPa pentru binare și Al-Zn-Si cu 5 - 6 %Zn)

Aliaje industriale: rezistența mare la coroziune, așchiabilitate bună

Aplicații: în industria chimică (și eloxare), hidraulică etc.
Pentru creșterea rezistenței: aliere suplimentară cu Mg / Cu
→ formarea de compuși solubili în α
→ durificare prin precipitare (călire + îmbătrânire)
Al-Zn-Mg (și complexe): 3 - 7,5 %Zn, 0,4 - 4,5 %Mg (+ Cu, Mn etc.)
Susceptibile la îmbătrânire naturală
Tendință de fisurare la cald – nu pentru temperaturi înalte
Ex. 4 – 6 %Zn; 2,8 – 4,2 %Mg + Mn, Ti, Cr, Be, Zr (sub 0,1 %); rest Al
Turnat în nisip: Rm = 400 – 450 MPa; A = 2 – 7 %; 150 – 155 HB
Turnat în cochilă: Rm = 420 – 490 MPa; A = 3 – 9 %; 150 – 155 HB
ALCOA 7178 (6,3 - 7,5 %Zn; 2,4 - 3,1 %Mg; 1,6 - 2,4 %Cu; Cr, Ti; rest Al)
Tratament termic: Rm = 600 – 620 MPa; A = 8 – 12 %; 150 – 170 HB

Al – Zn – Cu (+Mn): aliaje de turnătorie / deformabile
Mn – formarea de compuși complecși cu Fe, Al (Si)
→ eliminarea efectului negativ al fierului
Ex. Aliaj cu 10 - 14 %Zn; 2 - 3 %Cu; (Mn, Fe, Mg) rest Al
Rm Rp0,2 A
Stare HB
[MPa] [MPa] [%]
Turnat în nisip 110 – 250 60 – 180 1 –5 50 – 70
Turnat în cochilă 150 – 300 80 – 200 2 –6 80 – 100
Deformat 200 – 400 100 – 250 10 – 20 80 – 120
Deformat + T.T. 300 – 500 200 – 400 5 – 15 100 – 150
Proprietăți foarte bune la temperaturi scăzute: -200 ˚C creștere cu 20-30 % a

proprietăților mecanice
Rezistență foarte scăzută la coroziune!!!

Aliaje de turnătorie Al-Cu
α: C.F.C.
max. 5,7 %Cu (548 ˚C);
max. 0,2 %Cu (200 ˚C)
: compus Al2Cu
Eutectic – 33 %Cu, 548 ˚C

Aliaje de turnătorie:
I. < 5 %Cu (+Mg, Mn)
II. 7 – 9 %Cu + Fe, Si (Mn, Cr, Zn etc.)
III. 10 – 14 %Cu (+0,1 – 0,3 %Mg, Fe, Si)
Creștere liniară a rezistenței cu conținutul de Cu (+1 %Cu → + 140 – 210 MPa la Rm)
Rm max. = 250 MPa; Rp0,2max. = 100 MPa; A < 2 %
Aliaje pentru pistoane; contracția de solidificare < 1,2 %

Aliaje binare: nu sunt foarte folosite datorită tendinței de fisurare la cald + fluiditate mică
→ adaosuri pentru turnabilitate și proprietăți mecanice: Be, Ti, Zr, Cd (solubilitate scăzută,
rol de modificator); Mg, Si etc.
Si: crește fluiditatea, fragilizează
Mg: crește rezistența și duritatea; scade ductilitatea
compuși ternari [CuMg9Al6, CuMgAl2] – cresc rezistența la temperaturi înalte
Ex. 4 %Cu; 2 %Ni; 1,5 %Mg – pistoane Diesel + chiuloase răcite cu aer
Hiduminium Y = 4 %Cu; 1,5 %Mg; 0,6 %Fe; 2 %Ni; 0,6 %Mn
Rmmax. = 280 MPa; A = 1 %
Destinat pentru industria aero / navală / auto – rezistență la coroziune mai bună

Aliaje Al-Cu-Mg-Ag: ( ∼ ) cele mai performante aliaje de turnătorie cu baza

aluminiu
Ex. 3,5 - 6 %Cu; 0,15 - 0,9 %Mg; 0,3 - 3 %Ag; Fe, Mn, Si etc.
Rm = 400 - 500 MPa;
Rp0.2 = 340 – 410 MPa;
A = 2 - 4 %;
110 - 130HB

✓ Aliaje deformabile cu baza aluminiu

Aliaje care nu se întăresc / durifică prin T.T.
~ Aliaje monofazice, cu bună plasticitate la rece / cald
Aluminiul tehnic (cu microalieri)

Microalierea pentru îmbunătățirea proprietăților mecanice (Ni, Si, Zr, Sb, Ag, …) + Zr, B,
Be
→ deformare + T.T.: Rm < 340 MPa; A < 11 %
Conductori:
Pentru conductori solicitați mecanic: Mg + Si → Mg2Si (T.T.)
→ creste Rm, scade conductivitatea (95-98 %)
Condiții criogenice: + Au (max. 0,2 %) → ρ < 5 x 10-8 µΩ cm la -200˚C

Aliaje Al-Mn
compus Al6Mn
eutectic 1,95 %Mn/658 ˚C
α: max. 1,82 % Mn
(temperatura eutectică);
max. 0,36 % la 500 ˚C

Aliaje Al-Mn
Proprietăți mecanice mai bune ca Al tehnic;

Rezistență bună la coroziune
Industrial: 1 – 1,6 %Mn

Pentru piese în atmosfere corozive și solicitări medii
Creșterea conținutului de Mn – Crește Rm, scade A

+ Mg → proprietăți mecanice mai bune prin T.T.
+ Si (max. 0,5 %) – țevi sudate pentru transportul apei

Aliaje deformabile Al-Mg
Conțin 1 – 7 %Mg
Pentru table subțiri, folii, produse deformate
Peste 7 % - apare faza β → fragilitate
Proprietățile mecanice depind de conținutul de Mg
Rm < 590 MPa; A < 35 %
Exemplu: aliaje pentru ambutisare adâncă (auto / aero)
2-7 % Mg, 0,1-0,2 %Cr, 0,3-0,5 %Mn

Aliaje care se întăresc / durifică prin T.T.
Conțin elemente care formează compuși solubili la cald în soluția α (diagrame cu

solubilitate limitată și variabilă cu temperatura): Mg, Cu, Li, (Si) etc.
→ TRATAMENT TERMIC:
1. CĂLIRE PENTRU PUNERE ÎN SOLUȚIE

2. ÎMBĂTRÂNIRE
- NATURALĂ
- ARTIFICIALĂ

Duraluminuri
Aliaje Al-Cu-Mg-Mn:
I. slab aliate: 2-3,5 %Cu; 0,2-0,5 %Mg; 0,2-0,5 %Mn;
II. mediu aliate: 2,5-4,5 %Cu; 0,3-0,8 %Mg; 0,3-0,8 %Mn;
III. înalt aliate: 3,6-5,2 %Cu; 0,6-1,8 %Mg; 0,6-1,2 %Mn;
I. plasticitate mare, rezistență mică;
II. compromis între I și III; cele mai folosite
III. Rezistență mare, plasticitate mică
Cu, Mg: Pentru creșterea rezistenței prin formarea de compuși (CuAl2, CuMgAl2 etc.)
Mn: Pentru reducerea efectului negativ al Fe (formează compuși ternari);
Crește Rm și rezistența la coroziune
Sub 1,2 % datorită scăderii plasticității

Tratamentul termic al duraluminului
Fe, Si: Impurități (mai ales Fe)

În sumă < 0,5 – 0,6 % datorită scăderii proprietăților mecanice și tehnologice
Dacă Fe > Si se formează cu Mn compuși cu efect mai mic (FeMnAl , CuFeMnAl )
Si mult - formare de siliciuri ternare – scăderea plasticității
- crește susceptibilitatea la îmbătrânire artificială (Mg2Si)
Compușii cu Mg și Cu (CuAl2, CuMgAl2 etc.) se dizolvă în α; participă la T.T.
Compușii cu Fe și Mn sunt insolubili → necesară omogenizare la 480 – 490 ˚C
În stare recoaptă: structura α cu separări secundare (CuAl2, CuMgAl2, Mg2Si, CuMg4Al6)


Îmbătrânire: durificare prin precipitare (tendința de formare de compuși disperși

metastabili)
Mecanismul îmbătrânirii - precipitare continuă în α:
I. zone Guinier – Preston
II. precipitate intermediare
III. precipitate de echilibru
Exemplu pentru Al – Cu:
I. GP (GP1) → II. Θ’’ (GP2) → II. Θ’ → III. Θ
Zonele Guinier – Preston: în soluția α suprasaturată, prin germinare omogenă
Discuri de 8 nm diametru / 0,3-0,6 nm cu ~ 90 %Cu
Pot fi considerate „clusters” (asocieri preferențiale de atomi)
pre-precipitate
Interfață coerentă cu α

Θ’’: tetragonal, diferit de Θ de echilibru

platiform, rezultat prin germinare eterogenă uniformă pe rețelele de dislocații și pe
limite de grăunte
interfață coerentă cu matricea
Θ’: > 100 nm, prin germinare eterogenă pe dislocații elicoidale

Interfață semicoerentă
Θ: compusul Al2Cu, necoerent la limitele grăunților α

Interfețe coerente – tensiuni elastice mari → efect de creștere intensă a rezistenței prin
interacțiunea dintre dislocații și pre-precipitate
Efectul maxim al T.T. pentru precipitatele coerente (GP1 și GP2); scade pentru
semicoerente și necoerente
Apariția unui pre-precipitat este precedată de dizolvarea celui anterior
Exemplu pentru Al-Cu: Θ’’ până la 100-150 ˚C; Θ’ – până la 200 ˚C; peste 200 ˚C – Θ
→ REVERSIUNEA – încălzire scurtă (zeci de secunde) a aliajului îmbătrânit → dizolvarea

precipitatului existent fără să se formeze altele → plasticitate (soluție α)
Plasticitatea optimă se păstreaza 2-3 ore de la călire (înainte de începerea îmbătrânirii
naturale);
Rezistența maximă după 4 – 5 ore (pentru duraluminurile mediu aliate)

Îmbătrânire incorectă: subîmbătrânire /

supraîmbătrânire
Rezistența maximă a duraluminurilor <

440 MPa (~)

Duraluminuri
Dezavantaje: rezistență mică la coroziune (în special sub tensiuni mecanice);

proprietăți mecanice scăzute după sudarea prin topire;
tensiuni reziduale mari după T.T.
Soluții de înlăturare a dezavantajelor:
I. Placarea cu aliaje mai rezistente la coroziune (cladding): Al tehnic etc. (pentru table 4-8
% din grosime)
II. Introducerea de elemente stabilizatoare structural (Zr, Cr, Be, Ti etc.) + călirea în trepte
III. Întărirea prin formarea de compozite ODS cu Al2O3
Ex. 3-6 %Cu; 1-3 %Mg; 0,1-2 %Mn; 0,5-2 %Zr; 0,5-2 %Cr; 0,05-1 %Ti; 0,01-2 %Al2O3;
0,0001-0,5 %Be; rest Al
După T.T. 20˚C: Rm = 500 – 540 MPa; Rp0,2 = 400 – 460 MPa; A = 10 - 14 %
200˚C: Rm = 350 - 380 MPa; Rp0,2 = 330 - 370 MPa; A = 18 – 22 %
IV. Înlocuirea cu alte aliaje durificabile prin dispersie (Al-Zn-Mg, Al-Mg-Si etc.)

Aliaje Al-Zn-Mg
Pentru evitarea dezavantajele duraluminurilor (rezistență mică la coroziune sub

tensiune, fragilizare intensă după sudarea prin topire, tensiuni reziduale mari după
T.T.)
Pentru T.T. Compuși binari: Al8Mg5 (Al3Mg2), ZnAl etc.

Compuși ternari: Mg3Zn3Al2, Mg2Zn3Al2
Sudabilitate foarte bună: nu sunt sensibile la fisurare, îmbătrânire naturală a zonei

sudate → proprietăți mecanice bune
Dezavantaj: zone sensibile la coroziune la marginile cordonului de sudură

Aliaje Al-Zn-Mg
Conținutul de Zn și Mg – comportamentul la T.T.
I. Aliaje autocălibile- se călesc în aer

I.1 insensibile la îmbătrânire (nu se durifică la îmbătrânire) – aliaje cu Zn puțin
Rm = 360 - 380 MPa, Rp0,2 = 170 - 190 MPa; A = 22 – 25 %
I.2 durificare prin îmbătrânire
Rmmax = 380 MPa; Rp0,2max = 320 MPa; A = 15 %
II. Aliaje intermediare (proprietăți mecanice / mediu de călire)

Rm = 370 - 470 MPa; Rp0,2 = 250 - 400 MPa; A = 17 – 19 %
III. Aliaje cu proprietăți mecanice superioare (se preferă călirea în apă)

Rmmax = 500 - 570 MPa; Rp0,2 = 450 - 520 MPa; A = 14 – 19 %

Aliaje Al-Zn-Mg
Al-Zn-Mg-Cu – destinate auto / aero

- pentru avioane destinate altitudinii joase (rezistență mecanică, tenacitate la propagare
de fisuri, rezistență la fluaj, comportament criogenic bun) + sudabilitate, așchiabilitate
etc.
Cu (1 – 1,5 %) – blochează propagarea fisurilor (crescută de conținuturi mari de Zn / Mg)
+ microalieri (Mn, Cr, Be, Si, Zr, Ag etc.) → creștere a proprietăților mecanice
Cel mai rezistent aliaj de Al: 5,5 – 7,5 %Zn; 2,3 – 3 %Mg; 2 – 2,7 %Cu; 0,25 – 1 %Zr; 0,2 –
0,4 %Mn; + Cr, Ni, Fe, B, Y
După T.T.: Rm = 790 - 870 MPa; A = 6 – 10 %

Aliaje Y
Destinate organelor de mașini solicitate mecanic la 200 – 250˚C
~ 4 %Cu; 0,5 %Mg; 2 %Ni
După T.T.: Rmmax = 420 MPa, A = 13 %

Aliaje deformabile Al-Mg-Si (Al-Mg2Si)
Proprietăți mecanice bune după T.T.;
Rezistență bună la coroziune fără strat eloxat
Formarea Mg2Si dispers → crește rezistența fără scăderea alungirii
Si mai mult decât cel pentru Mg2Si crește rezistența mecanică dar scade rezistența la
coroziune
Diagrama pseudobinară Al- Mg2Si : eutectic 13 % Mg2Si / 595˚C


Cele mai cunoscute aliaje – Avial:
0,45 – 1 % Mg; 0,5 – 1,2 %Si; 0,15 – 0,35 %Mn; 0,2-0,6 %Cr + Fe, Ti
T.T.: Omogenizare 15 - 30˚C sub solidus / 12 h

Extrudare la 460 – 520 ˚C + călire în apă
Îmbătrânire 175 ˚C / 8h
Rm = 320 - 360 MPa; A = 15 – 17 %; 90-100 HB
Pentru auto / aero
+ Cu: formare Cu2Mg8Si6Al5 → crește efectul T.T.

Pentru construcții industriale / civile, marină
+ Mn: împiedică recristalizarea – păstreaza textura = „pressefect”
+ Bi, Pb (max. 0,5 %): crește prelucrabilitatea + Rm

Pentru industria textilă
Standardizarea aluminiului/aliajelor de aluminiu
SR EN 1780-1:2003 Simbolizarea lingourilor de aluminiu nealiat și aliat pentru retopire, a
prealiajelor și a pieselor turnate
Sistem numeric de simbolizare
EN A B xxxxx
C
M
B – brut (pentru retopire); C – piese turnate; M – prealiaj
Prima cifră: 1 – Al nealiat; 2 – Cu; 4 – Si; 5 – Mg; 7 – Zn;

Dacă prima cifră 1: cifra 2 = 0; cifrele 3, 4 = zecimalele conținutului de Al
Pentru aliaje: a doua cifră = grupa de aliaje

Ex. 41xxx = Al-Si-Mg-Ti; 42xxx = AlSi7Mg; 43xxx = AlSi10Mg
Cifrele 3, 4 – nu au semnificație specială
Cifra 5 = 0 – aplicații generale; ≠ 0 – lingou cu aplicații speciale

SR EN 1780-2:2003 Simbolizarea lingourilor de aluminiu nealiat și aliat pentru retopire, a

prealiajelor și a pieselor turnate
Sistem de simbolizare bazat pe simboluri chimice
Ex. EN-AB-AlSi5Cu3 E
EN-AB-Al99.7 A
Elementul principal de aliere – conținut normal rotunjit sau cu precizie de 0,5 % (la
nevoie); max. 4 elemente de aliere;
E – pentru aplicații în electrotehnică
A, B, C etc. (fără E, I, O, Q) - variante
(SR EN 1780-3:2003 Reguli de scriere a compoziției chimice)

SR EN 573-1:2005 Simbolizarea aluminiului și aliajelor de aluminiu deformabile.
Simbolizare numerică
EN AW-xxxx (X)
Prima cifră: 1 – Al nealiat (identic aliajelor de turnatorie); 2 – Cu; 3 – Mn; 4 – Si; 5 – Mg;
6 – Mg și Si; 7 – Zn; 8 – alte elemente; 9 – serii neuzuale
A doua cifră: modificările aliajului

Dacă prima e 1 – modificări în limitele de impurități sau microalieri
Cifrele 3, 4 – nu au semnificație specială (nu seria 1)
A, B etc. - variante naționale
Ex. EN AW-5052; EN AW-5154 A
(SR EN 573/2:1995 Sistem de simbolizare bazat pe simboluri chimice

SR EN 573/3:2004 Compoziția chimică)

SR EN 515:1994 Simbolizarea stărilor pentru aliajele de aluminiu destinate deformării
F – Brut de fabricație
O – Recopt (rezistența cea mai mică) O1 – recopt la temperatura ridicată și răcit lent
O2 – Tratat termomecanic
O3 – Omogenizat
H – Ecruisat
H1x – Ecruisat
H2x – Ecruisat și parțial recopt
H3x – Ecruisat și stabilizat
H4x – Ecruisat și vopsit sau lăcuit
x – indică gradul final de ecruisare:
8 – stările cele mai dure
4 – la jumatate intre O si Hx8
2 – la jumatate intre O si Hx4
6 – la jumatate intre Hx4 si Hx8 1, 3, 5, 7 etc.
Poate apărea și a treia cifră pentru variante
W – călit pentru punere în soluție (numai pentru aliajele care se îmbătrânesc natural)
Ex. W ½ h
T – tratat termic pentru obținerea unor stări stabile diferite de F, O sau H

T1 – răcit după prelucrare la cald și îmbătrânit natural pentru stare stabilă
T2 - răcit după prelucrare la cald, deformat la rece și îmbătrânit natural pentru
stare stabilă
T3 – pus în soluție, deformat la rece și îmbătrânit natural pentru stare stabilă
T4 – pus în soluție și îmbătrânit natural pentru stare stabilă
T5 - răcit după prelucrare la cald și îmbătrânit artificial
T6 - pus în soluție și îmbătrânit artificial
T7 – pus în soluție și supraîmbătrânit / stabilizat
T8 - pus în soluție, deformat și îmbătrânit artificial
T9 - pus în soluție, îmbătrânit artificial și deformat la rece
Posibil cifre suplimentare pentru variante

Titan și aliaje cu baza titan
✓ Titan
✓ Aliaje cu baza titan
Titan
printre cele mai răspândite elemente în scoarța terestră;
al 3-lea metal în scoarţa terestră (după Fe şi Al);
relativ rar utilizat datorită tehnologiei de elaborare
+ răspândire neuniformă a minereului (rutil)
ρ = 4510 kg/m3;
ttop = 1668 ˚C;
λ = 22 W/mK (foarte mic);
ρel = 55,4 µΩ cm (20 ˚C)
Sisteme de cristalizare:
β (C.V.C.) 1668 ˚C – 882 ˚C α (H.C.) sub 882 ˚C

Titan
Proprietăți chimice – metal foarte activ (între Mg și Be în seria electrochimică)
Protejat de pelicula oxidică (spontană) – TiO2 → rezistență mare la coroziune
Rezistența la coroziune crește prin protecție anodică (+ alte procedee pentru creșterea
grosimii peliculei)
Rezistă bine în H2SO4, HNO3, H2S, apă (de mare), atmosferă (inclusiv de clor)
Probleme – ioni ClO3-
Se corodează – HCl, HF, 215 – 500 ˚C cu NaCl sau alte halogenuri
La cald – interacțiune intensă cu oxizii refractari
(reducător pentru majoritatea) + GAZE
Difuzia gazelor mai intensă în starea β (grosolană) → difuzie intergranulară

Titan
O: sensibilitate foarte mare a Ti față de O
deplasează superior temperatura de transformare alotropică – Alfagen
formează „crusta α” la exteriorul pieselor
formează soluții solide, oxizi intermediari etc.

Titan
0,2 % O – scade refractaritatea și rezistența la coroziune (creștere intergranulară)
Până la 0,5 % - crește Rm (x3) (A >15 %)
Mecanismul oxidării:
până la 1000 ˚C predomină difuzia O;
peste – invers
(și la coroziune electrochimică)
Până la 550 ˚C – oxidarea în aer
mai puțin intensă decât în oxigen

Titan
N: Alfagen + „crusta α”
Formează soluție solidă largă
Peste 600 ˚C se formează în aer TiN
(temperatura descompunere 2950 ˚C)
Crește Rm, duritatea, fragilizează
C: formează carburi → fragilizare

Titan
H: comportament special – solubilitate 0,18 % în Tiα (7,8 %at.);
scade mult cu temperatura + formare hidruri metastabile (TiH2) → încălzit în vid –

rafinare H
(metoda de obținere de pulberi)

Aliaje cu baza titan
Elemente de aliere: alfagene (Al, Zr etc.)
betagene (Mo, V, Nb, Cr etc.)
Al: elementul alfagen de bază; formează soluții solide și aluminuri
crește stabilitatea structurală (α), sudabilitatea, rezistența la coroziune (~)
scade tenacitatea, refractaritatea → nu aliaje binare
Mo, V, Nb, Ta: deplasează temperatura de tranziție în jos → betagene
au solubilitate nelimitată în β, descompunere la răcire;
se introduc împreună cu Al pentru creșterea rezistenței și refractarității
Cu: element betagen cu comportament special (diagrama cu eutectoid / Ti2Cu) →

temperatură joasă de topire – elaborare în creuzet de grafit


Clasificarea aliajelor de titan:
A. După modul de prelucrare: turnătorie
deformare plastică
B. După proprietăți (speciale)
Plasticitate mare + rezistență medie
Plasticitate medie + rezistență mare
Rezistență mare la coroziune
Comportament criogenic bun
Amorfe, cu memoria formei, superplastice
C. După utilizare: construcții sudate, auto / aero, chimie, medicină etc.

Clasificarea aliajelor de titan:
D. După structură: 1. α
2. cvasi α
3. α + β
4. cvasi β
5. β
Diagrama pseudobinară Ti-Al-element betagen

Alechiv = Al + 1/3Sn + 1/6Zr + 10(O + 2N + C)
Moechiv = Mo + 0,67V + 0,28Nb + 0,2Ta + 0,4W + 2,5Fe + 1,25Cr + 1,7Mn + 1,25Ni +

1,7Co;
Aliaj α: Alechiv < 8, Moechiv <1;
Aliaj cvasi α: Alechiv = 8 - 10, Moechiv < 2;
Aliaj α+β: Alechiv = 5 - 10, Moechiv = 2 - 8;
Aliaj cvasi β: Alechiv < 8, Moechiv = 10 - 15
Aliaj β: Alechiv < 6, Moechiv = 15 - 30

Faze în aliajele cu baza titan:
Faze stabile: α, β
Faze metastabile
(la alierea cu elemente care scad temperatura de transformare → scad viteza de

transformare)
α’ = martensită hexagonală; proprietățile depind de gradul de suprasaturație
α’’ = martensită ortorombică (~); apare la cantitate mai mare de elemente betagene
ω = coerentă cu β

Aliaje cu baza titan – Aliaje α
Ti tehnic, Ti-Al-Sn, Ti-Zr etc.
Rezistență mecanică mică, rezistență maximă la coroziune
Clase de titan tehnic
Simbol Rp0,2 (MPa) Rm (MPa) A (%) Impurități
Ti – 35 260 350 40 0,08 O; 0,08 Fe
Ti – 45 340 450 30 0,1 O; 0,1 Fe
Ti - 60 530 640 25 0,25 O; 0,2 Fe

Titan comercial pur
Clasa de Compoziție Rm Rp0,2 E
Stare HB A (%)
puritate chimică (%) (MPa) (MPa) (GPa)
C: max. 0,1 Deformat 240 170 120 24 105
Fe: max. 0,2
H: max. 0,015
Clasa 1 N: max. 0,03 Recopt
330 240 120 30 100
O: max. 0,18 (700 °C)
Ti: min. 99,5
C: max. 0,1 Deformat 344 275 170 20 105
Fe: max. 0,3
H: max. 0,015
430 340 208 28 102
O: max. 0,25 (700 °C)
Ti: min. 99,2
C: max. 0,1 Deformat 440 377 225 18 105
Fe: max. 0,3
H: max. 0,015
520 450 266 25 104
O: max. 0,35 (700 °C)
Ti: min. 99,1
C: max. 0,1 Deformat 550 480 265 15 105
Fe: max. 0,5
H: max. 0,015
660 590 265 20 105
O: max. 0,4 (700 °C)
Ti: min. 99
Aliaje cu baza titan – Aliaje α
Aliaje industriale:
Ti – 5Al-2,5Sn; Ti-5Al-5Sn; Ti-5Zr etc.

Aliaje cu baza titan – Aliaje cvasi α
Aliaje cvasi α: 3 – 10 %β pentru plasticitate;
puțin influențate de T.T.
Proprietățile mecanice ale aliajului Ti-3Al-2,5V
Stare Rp0,2 (MPa) Rm (MPa) A (%) HV

Recopt în
500 620 15 280
domeniul α
Călit din
530 620 20 300
domeniul α+β
Recopt în
domeniul β 540 620 17 300
(950 °C)

Aliaje cu baza titan – Aliaje α + β
Cele mai utilizate datorită proprietăților foarte diferite prin T.T.
Sunt aliaje Ti-Al-element betagen
Al – crește temperatura de transformare, crește solubilitatea elementelor betagene
Elemente betagene – elimină fragilitatea, cresc efectul T.T.
Rezistențe mari la cald / tenacitate în condiții criogenice (nu contact gaze lichide !!! )
Cele mai folosite: Ti-Al-V (Ti-6Al-4V = „Universal Titanium”) – V până la 6 %
TT: recoacere 700 – 800 ˚C
călire 900 – 955 ˚C; îmbătrânire 540 ˚C: Rmmax = 1170 MPa; Amax = 10 %
Ex. Concorde: 6 %Al; 4 %Mo; 5 %Zr; 1,25 %Cu; 0,25 %Si (pentru piese cu variații mari de
secțiune) Rmmax = 1400 MPa

Proprietățile mecanice ale aliajului Ti-6Al-4V
Stare Rp0,2 (MPa) Rm (MPa) A (%) HV E (GPa)
Recopt (700-785 °C) 880 950 14 349 113,8

ELI Recopt (700-785
790 860 15 341 113,8
°C)
Călit (900-955 °C) +
1100 1170 10 396 114
îmbătrânit (540 °C)

Turnat (arc electric) Deformat plastic la cald

Ti-6Al-4V
Recopt Călit în apă

Aliaje cu baza titan – Aliaje β
Aliaje β: (industriale) aliaje α + β cu Ms < 0 °C (pentru favorizarea T.T.)
Rezistență și plasticitate → se deformează plastic prin orice tehnologie
Pot atinge cele mai mari rezistențe (T.T.)
Aliaj BETA – C: Ti-3Al-8V-6Cr-4Zr-4Mo
TT: călire 927 °C + îmbătrânire

Rp0,2 Rm
T.T. A (%) Z (%) E (GPa)
(MPa) (MPa)
Călire + îmbătrânire 16 h 500 °C 1065 1130 9 21 94
Călire + îmbătrânire 1000 h 250 °C - 1180 0 0 114

Aliaje cu baza titan – Aliaje β
Aliaje cvasi β: conțin și α pentru rezistență după călire și îmbătrânire
Ex.: 4 – 6,2 %Al, 2 – 3 % Cr
Recopt (750 °C) Rm = 950 – 1140 MPa A = 10 – 16 %
Călit 835 °C + îmbătrânit 550 °C:
20 °C Rm = 1150 – 1300 MPa
A=2–6%
500 °C Rm = 540 – 610 MPa
A = 14 %

Metalice PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Metalice PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ș. l. dr. ing.

Materiale metalice, curs 1 2

Materiale metalice, curs 1 3

• 3 grupe a câte patru studenți și 2 grupe a câte cinci

• Fiecare grup primește o epruvetă;

• Teste ce vor fi efectuate:

Materiale metalice, curs 1 4

1. H. Colan, E. Bicsak, M. Firănescu, D. Chioreanu, T. Dobra, V. Cândea, Studiul

2. L. Brândușan, C. Pavel, R. Mureșan, Tehnologia materialelor: îndrumător pentru

3. P. A. Schweitzer, Metallic materials. Physical, mechanical, and corrosion properties,

4. W. D. Callister Jr., Materials Science and Engineering. An introduction (7th Ed.),

Materiale metalice, curs 1 5

Nf – notă finală Ne – notă examen

Np – notă proiect Nl – notă laborator

Materiale metalice, curs 1 6

Laborator: modul de lucru în Test online 20 %

Standard minim de performanță:

Materiale metalice, curs 1 7

Nealiate Aliate Albe De turnătorie

Materiale metalice, curs 2 3

Materiale metalice, curs 2 5

Materiale metalice, curs 2 6

Structura fierului pur Structura unei alame α

Structura cuprului pur deformat Structura unei alame α

Materiale metalice, curs 2 7

Structura cuprului Structura eutecticului

Materiale metalice, curs 2 8

Ledeburita (ledeburite) Eutectic (eutectic) Cu-Al

Silumin (alpax) nemodificat Cupru (copper) dezoxidat

Materiale metalice, curs 2 9

Alamă (brass) monofazică α turnată

Austenită (austenite) Alamă monofazică α recoaptă

Materiale metalice, curs 2 10

Cementită (cementite) primară Aliaj de cuzineți pe bază de staniu

Oțel rapid (high-speed steel) Rp3 Oțel rapid Rp3 (HS18-0-1)

Materiale metalice, curs 2 12

Materiale metalice, curs 2 13

Materiale metalice, curs 2 14

Aliaj Cu-Sn Aliaj Co-Sm-Cu

Aliaj Al-Si Aliaj Ti-Al-Nb

Materiale metalice, curs 2 15

Materiale metalice, curs 2 16

Aliaj Cu-Zn recopt Aliaj Fe-C-Si-Mn călit

Aliaj Cu-Al-Ni călit și revenit Aliaj Cu-Al recopt și călit în apă

Materiale metalice, curs 2 17

1. D. p. d. v. al densității (x 103 kg/m3; g/cm3):

▪Cea mai mică:

▪Cea mai mare:

I. mai ușoare decât apa: Li (0,53), K (0,86), Na (0,97);

II. ultra-ușoare (1<ρ<2): Ca (1,55), Mg (1,74), Be (1,85);

III. ușoare (2<ρ<4): Si (2,33), Al (2,71);

IV. semi-uşoare (4<ρ<6): Ti (4,51), Ge (5,32), Ga (5,90), V (6,1);

V. grele (6<ρ<10): Cr (7,19), Zn (7,13), Sn (7,27), Fe (7,87), Co (8,9), Ni (8,9), Cu (8,94);

VI. foarte grele (10<ρ<15): Mo (10,2), Ag (10,49), Pb (11,35);

VII. deosebit de grele (15<ρ<22,5): Au (19,32), W (19,3), Os (22,5).

Materiale metalice, curs 2 18

▪Cea mai mică:

▪Cea mai mare:

I. foarte uşor fuzibile (<100): Hg (-38), K (63), Na (98);

II. uşor fuzibile (<500): Sn (232), Pb (327); Zn (420);

III. fuzibile (<1000): Mg (649), Al (660), Ag (962);

IV. greu fuzibile (<1800): Au (1064), Cu (1085), Fe (1539), Pt (1772), Ti (1668);

V. refractare (<2500): Zr (1852), Nb (2468);