www.mateinfo.

ro

Dacã f, g : I → Z sunt continue ºi λ i Z, λ @ 0, atunci au loc relaþiile:

Analiză matematică cls. a XII a
a) ∫ ( f ( x ) + g ( x ))dx = ∫ f ( x )dx + ∫ g ( x )dx
b) ∫ λf ( x )dx = λ ∫ f ( x )dx .

Metode de integrare
Formula de integrare prin pãrþi. Fie I ⊂ Z interval ºi f , g : I → Z funcþii
derivabile cu derivatele continue. Atunci funcþiile f ′Eg ºi f Eg′ admit primitive ºi
∫ f ( x ) ⋅ g ′( x ) dx = f ( x ) ⋅ g ( x ) − ∫ f ′( x ) ⋅ g ( x ) dx .
Teorema de schimbare de variabilã. Fie I, J _ Z intervale, ϕ : I → J ºi f : J → Z
funcþii cu proprietãþile:
1) f admite primitiva F pe J ; 2) ϕ este derivabilã pe I.
Atunci funcþia ( f o ϕ) ⋅ ϕ′ admite pe I primitiva F o ϕ .
Putem scrie .

Practic, pentru a simplifica scrierea, procedãm astfel:

1) facem substituþia t = ϕ(x)
2) diferenþiem formal, adicã scriem dt = ϕ′(x)dx
3) calculãm primitiva F a funcþiei f rezultatã prin schimbarea de variabilã
4) înlocuim argumentul t cu ϕ(x).

Primitive uzuale (imediate)

n+1
x a+1
1. ∫ x n dx = x + C n i q; ∫ x dx = +C a ≠ −1;
a
2.
n +1 a +1
1
3. ∫ dx = ln | x | +C
x
4. ∫ sin x dx = − cos x + C
1
5. ∫ cos x dx = sin x + C 6. ∫ cos 2
x
dx = tgx + C

1
7. ∫ sin 2
x
dx = −ctgx + C 8. ∫ tg x dx = − ln|cos x | +C
1
9. ∫ ctg x dx = ln | sin x | +C 10. ∫x 2
+1
dx = arctg x + C

1
∫ dx = arcsin x + C ∫e dx = e x + C
x
11. 12.
1− x 2

Integrarea funcþiilor raþionale

P( x)
O funcþie raþionalã f, definitã pe un interval I, este de forma f ( x) = , ∀x ∈ I ,
Q( x)
unde P, Q i Z[X] ºi Q ( x ) ≠ 0 pe I.
O funcþie raþionalã se numeºte funcþie raþionalã simplã dacã are una din formele:
1) f (x) = P(x), P i Z[X]

63
 A
2) f ( x ) = , A , a ∈ Z , n ∈ q*
( x − a)n
Ax + B
3) f ( x ) = 2 , A , B , a , b ∈ Z, ∆ = a2 − 4 b < 0, n ∈ q*
( x + ax + b)n
Orice funcþie raþionalã se poate descompune, în mod unic, în sumã de funcþii
raþionale simple.

Integrale definite
Fie F : I → Z o primitivã a funcþiei continue f : I → Z, unde I = [a; b]. Se numeºte
integralã definitã (sau integralã Riemann) a funcþiei f de la a la b numãrul real notat
ºi definit prin relaþia:
b
∫a
f ( x ) dx = F (b) − F (a ) (formula Leibniz-Newton).
b
∫
b b
Formula se mai scrie: f ( x )dx = F ( x ) a , unde s-a notat F (b) − F (a) = F ( x ) a (citim
a
„F(x) luat de la a la b“).

Proprietãþi ale integralelor definite

Fie funcþiile continue f :[a ; b] → Z , g :[ a ; b] → Z .
J Proprietatea de liniaritate a integralei:
b b b
µ λ, µ ∈ Z, ∫
a
(λf ( x ) + µg ( x )) dx = λ ∫ f ( x )dx + µ ∫ g ( x )dx .
a a
b c b
J Proprietatea de aditivitate a integralei: µ c i [a; b], ∫a
f ( x)dx = ∫ f ( x)dx + ∫ f ( x)dx .
a c
b
J Proprietatea de medie a integralei: j c i (a, b) astfel încât ∫a
f ( x)dx = f (c) ⋅ (b − a) .
b
J Proprietatea de pozitivitate a integralei: dacã f U 0 pe [a;b], ∫ a
f ( x )dx U 0 .
b b
J Proprietatea de monotonie a integralei: dacã f T g pe [a;b], ∫ a
f ( x )dx T ∫ g ( x )dx .
a

Interpretarea geometricã a integralei definite

Fie numerele reale a < b ºi funcþia continuã pozitivã f : [a;b] → Z. Mulþimea
Γ f = {( x, y ) ∈Z 2 | aT x Tb , 0T y T f ( x )} se numeºte subgrafic al funcþiei f .

Dacã funcþia f :[a , b] → Z este continuã, atunci ºirul

 n
 b−a b−a
 Sn = ∑ f  a + k
b

 k =1 
⋅ 
n  n  n∈q*
converge la ∫a
f ( x ) dx .

Aria subgraficului unei funcþii continue pozitive

b
Pentru o funcþie continuã ºi pozitivã f : [a, b] → Z avem aria (Γ f ) = ∫ f ( x ) dx .
a

Integrarea funcþiilor continue pe porþiuni

Funcþia f : [a, b] → Z se numeºte continuã pe porþiuni dacã are cel mult un numãr finit
de puncte de discontinuitate ºi acestea sunt puncte de discontinuitate de speþa întâi.

64
 Fie f :[a ; b] → Z continuã pe porþiuni ºi fie c1, c2, ..., cp punctele de discontinuitate
p +1
b ci
(c1 T c2 T ... T cp). Integrala (Riemann) funcþiei f este ∫ f ( x ) dx = ∑ ∫ f i ( x ) dx ,
a ci −1
i =1
unde c0 = a ºi cp+1 = b, iar f i : [ci −1 ; ci ] → Z , i ∈{1, ..., p} este funcþia obþinutã prin
prelungirea prin continuitate a lui f la intervalul [ci–1; ci].

Formula de integrare prin pãrþi. Presupunem cã funcþiile f, g : I → Z sunt

derivabile, cu derivatele f ′, g′ : I → Z continue. Fie douã numere a, b i I. Atunci:
b b b
∫a
f ( x )g ′( x ) dx = f ( x ) g ( x ) | a − ∫ g ( x ) f ′( x ) dx .
a

Formula de schimbare de variabilã. Presupunem cã funcþia ϕ : J → I este

derivabilã, cu derivata continuã ºi funcþia f : I → Z este continuã. Fie douã numere
β ϕ(β )
α, β i J. Atunci: ∫ α
f (ϕ(t )) ⋅ ϕ′(t ) dt = ∫
ϕ(α )
f ( x) dx .

Aria unei suprafeþe mãrginitã de grafice de funcþii

Fie T o suprafaþã planã mãrginitã. Urmãtoarele afirmaþii sunt echivalente:
1° Suprafaþa T are arie.
2° Existã un ºir (Pn)nU1 de suprafeþe poligonale incluse în T ºi un ºir (Qn)nU1 de
suprafeþe poligonale care includ pe T, astfel încât lim S ( Pn ) = lim S (Qn ) . Valoarea
n →∞ n →∞
comunã a acestor limite este aria suprafeþei T (unde S(P) este aria poligonului P).
Fie funcþiile f , g :[a , b] → Z continue. Presupunem cã g(x) T f (x), µ x i [a, b].
Suprafaþa planã delimitatã de graficele funcþiilor f ºi g pe [a, b] este
b
Γ = {( x, y) ∈Z2 | aT xTb ºi g ( x)T y T f ( x)} . Aria suprafeþei Γ este ∫a
( f ( x ) − g ( x )) dx .

Volumul unui corp de rotaþie

Fie C un corp geometric mãrginit. Presupunem cã existã un ºir de corpuri (Cn)nU1 care
au volum ºi sunt incluse în C, precum ºi un ºir de corpuri (mãrginite) (Dn)nU1 care au
volum ºi includ pe C, astfel încât lim V (Cn ) = lim V ( Dn ) , unde V(P) este volumul
n →∞ n →∞
poliedrului P. Atunci, corpul C are volum ºi volumul sãu V(C) este valoarea comunã
a celor douã limite.

{
Fie f : [a, b] « Z o funcþie continuã. Mulþimea C = ( x , y , z ) ∈ Z 3 | y 2 + z 2 T f ( x ) }
se numeºte corpul de rotaþie determinat de funcþia f prin rotirea în jurul axei Ox. Volumul
b
corpului de rotaþie C este π ∫ f 2 ( x ) dx .
a

Aria unei suprafeþe de rotaþie

Fie f : [a, b] → Z+ o funcþie derivabilã cu derivata continuã.

{
Mulþimea S = ( x , y , z ) ∈ Z 3 | y 2 + z 2 = f ( x ), x ∈ [a , b] se numeºte suprafaþa de }
rotaþie determinatã de funcþia f (sau suprafaþa obþinutã prin rotirea graficului funcþiei f în
b
jurul axei Ox). Aria suprafeþei de rotaþie S este 2π ∫ f ( x ) 1 + ( f ′( x )) 2 dx .
a
65
 Lungimea graficului
Dacã f :[a, b] → Z este o funcþie oarecare, spunem cã graficul lui f are lungime
dacã existã ºi este finitã limita l ( f ) = lim l ( f , ∆ ) unde ∆ este o diviziune a intervalului
∆ →0
[a; b], iar l( f; ∆) este lungimea liniei poligonale determinatã de ∆ pe graficul lui f.
Aceastã limitã se numeºte lungimea graficului funcþiei f.
Lungimea graficului unei funcþii f : [a, b] → Z derivabilã cu derivatã continuã
b
este l = ∫ 1 + ( f ′( x )) 2 dx .
a

Centrul de greutate
Dacã avem în plan un sistem finit de puncte materiale Mi(xi, yi) în care sunt concen-
trate masele mi, i = 1, n , atunci centrul de greutate al acestui sistem de puncte materiale
n n

∑
i =1
mi xi ∑m y
i =1
i i
este punctul G(xG, yG), unde: xG = n
, yG = n
iar în centrul de greutate G
∑m
i =1
i ∑m
i =1
i

n
este concentratã masa m = ∑ m . Considerãm cazul unei plãci plane omogene (adicã de
i =1
i

grosime neglijabilã ºi formatã dintr-un material cu densitate constantã).

Fie E o astfel de placã planã omogenã, mãrginitã de graficele funcþiilor continue

f, g : [a; b] → Z unde g(x) > f (x), µ x i [a; b]. Centrul de greutate al lui E este
1⋅ b 2 − 2
∫a (g ( x) f ( x))dx .
b

punctul G de coordonate xG = a b
∫ x ( g ( x ) − f ( x )) dx
, yG = 2 b
∫ (g ( x) − f (x))dx
a ∫ (g(x) − f (x))dx a

Ecuaþii diferenþiale
Înþelegem prin ecuaþie diferenþialã o ecuaþie având drept necunoscutã o funcþie y ºi în
care apare cel puþin una din derivatele acestei funcþii. De obicei funcþia necunoscutã o
notãm cu y, iar argumentul acesteia cu x. Dacã derivata de ordin maxim care apare în
ecuaþie este y(n), spunem cã ecuaþia diferenþialã are ordinul n. O ecuaþie diferenþialã de
ordinul n se poate scrie sub forma: ϕ(x, y, y′, y′′, ..., y(n)) = 0, unde ϕ este o funcþie de n + 2
variabile, iar funcþiile y, y′, y′′, ..., y(n) sunt funcþii de o singurã variabilã x definite pe un
interval I ⊆ Z .
Uneori, mai ales în mecanicã ºi în fizicã, argumentul se noteazã cu t (timp)iar funcþia
necunoscutã cu x, derivatele fiind marcate prin puncte adicã x& , && x etc.

Fiind datã o ecuaþie diferenþialã, numim soluþie particularã a acesteia oricare dintre
funcþiile y care o verificã ºi numim soluþie generalã a ecuaþiei mulþimea tuturor soluþiilor
particulare.
Prin rezolvarea unei ecuaþii diferenþiale înþelegem determinarea soluþiei generale a
acesteia.
66
 Uneori, relativ la o ecuaþie diferenþialã de ordinul n se cere determinarea unei
soluþii particulare ce verificã anumite „condiþii iniþiale“, adicã funcþia necunoscutã
ºi primele sale n – 1 derivate iau valori date într-un punct dat; o astfel de cerinþã se
numeºte problemã Cauchy.

Fie I, J douã intervale de numere reale.

Vom numi ecuaþie diferenþialã cu variabile separabile o ecuaþie care se poate
scrie sub forma: f (y)Ey′ = g(x), unde g : I → Z ºi f : J → Z sunt douã funcþii
continue.

Rezolvarea acestei ecuaþii se face integrând (trecând la primitive) în ambii membri.

Obþinem: ∫ f ( y ) dy = ∫ g ( x ) dx , x i I adicã o egalitate de tipul F(y) = G(x) + C, µ x i I,
unde F este o primitivã pentru f, G este o primitivã pentru g, iar C i Z.

Ecuaþii diferenþiale liniare de ordinul 1

O ecuaþie diferenþialã de ordinul 1 se numeºte „liniar㓠dacã este de forma
a(x)y′ + b(x)y + c(x) = 0, x i I unde a, b, c sunt funcþii continue definite pe I ºi
a( x ) ≠ 0, ∀ x ∈ I .
Un caz particular important este acela când c(x) = 0, µ x i I, când ecuaþia devine:
a( x ) y ′ + b( x ) y = 0 , x i I.
Ecuaþia a( x ) y ′ + b( x ) y = 0 se numeºte ecuaþia liniarã omogenã asociatã ecuaþiei
a(x)y′ + b(x)y + c(x) = 0.Aceastã ecuaþie este o ecuaþie cu variabile separabile.
Soluþia generalã a ecuaþiei liniare neomogene se obþine dacã adãugãm la soluþia
generalã a ecuaþiei omogene o soluþie particularã (fixatã) a ecuaþiei neomogene. Scriind
simbolic, avem: yneomogenã = yomogenã + yparticularã.

Ecuaþii diferenþiale liniare de ordinul 2 cu coeficienþi constanþi

O ecuaþie diferenþialã de ordinul 2 se numeºte liniarã cu coeficienþi constanþi
dacã este de forma: ay′′ + by′ + cy + d = 0, x i Z unde a, b, c, d i Z, a ≠ 0 .
Când d = 0 ecuaþia devine: ay′′ + by′ + cy = 0, x i Z ºi se numeºte ecuaþie liniarã
omogenã de ordin 2 cu coeficienþi constanþi.
Ca ºi în cazul ecuaþiilor liniare de ordinul 1, se aratã cã o soluþie generalã a
ecuaþiei neomogene se obþine din soluþia generalã a ecuaþiei omogene, la care
adãugãm o soluþie particularã (fixatã) a ecuaþiei neomogene.
Unei ecuaþii omogene îi asociem ecuaþia algebricã de gradul 2 cu necunoscuta r:
ar2 + br + c = 0 numitã ecuaþia caracteristicã asociatã.
I) Dacã ecuaþia caracteristicã are rãdãcinile reale distincte r1 ≠ r2 (cazul ∆ > 0),
atunci soluþia generalã a ecuaþiei date este: y = C1e r1 x + C2 e r2 x , C1 , C 2 ∈ Z .
II) Dacã ecuaþia caracteristicã are rãdãcina realã dublã r (cazul ∆ = 0), atunci soluþia
generalã a ecuaþiei date este: y = C1e rx + xC 2 e rx , C1 , C2 ∈Z .
III) Dacã ecuaþia caracteristicã are rãdãcinile complexe conjugate (nereale) r1 = α + iβ,
r2 = α – iβ ( β ≠ 0 ) (cazul ∆ < 0), atunci soluþia generalã a ecuaþiei date este:
y = C1e αx cos β x + C2 e αx sin βx , C1, C2 i Z.
67