Sunteți pe pagina 1din 95

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/327630960

Barometrul de Opinie Publică. Viața în cuplu

Book · September 2007

CITATIONS READS

2 749

6 authors, including:

Gabriel Badescu Raluca Popescu


Babeş-Bolyai University University of Bucharest
48 PUBLICATIONS   429 CITATIONS    23 PUBLICATIONS   105 CITATIONS   

SEE PROFILE SEE PROFILE

Cosima Rughinis Dumitru Sandu


University of Bucharest University of Bucharest
70 PUBLICATIONS   250 CITATIONS    288 PUBLICATIONS   1,312 CITATIONS   

SEE PROFILE SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Methodology View project

Cosmopolitan Turn and Democratic Sentiments. The case of child protection service. (EEA-RO-NO-2018-0586) View project

All content following this page was uploaded by Gabriel Badescu on 13 September 2018.

The user has requested enhancement of the downloaded file.


Fundaţia Soros România

Barometrul de Opinie
Publică
Mai 2007

- Viaţa în cuplu -

Gabriel Bădescu
Mircea Kivu
Raluca Popescu
Cosima Rughiniş
Dumitru Sandu
Ovidiu Voicu

2007
1
© 2007 Fundaţia Soros România (FSR)
Toate drepturile sunt rezervate Fundaţiei Soros România. Nici publicaţia şi nici fragmente
din ea nu pot fi reproduse fără permisiunea Fundaţiei Soros România.
Bucureşti, iulie 2007

Fundaţia Soros România


Str. Căderea Bastiliei nr. 33, sector 1, Bucureşti
Telefon: (021) 212.11.01
Fax: (021) 212.10.32
Web: www.soros.ro
E-mail: info@soros.ro

2
Cuprins
Cuprins ...........................................................................................................................................3
Introducere...................................................................................................................................5
Barometrul de Opinie Publică™ ...........................................................................................5
Ediţia mai 2007: Viaţa în cuplu.............................................................................................6

I. Viaţa în cuplu ...........................................................................................................................8


Românii şi viaţa în cuplu.........................................................................................................9
Numărul de cupluri .................................................................................................................9
Gospodăria .............................................................................................................................11
Trasee de viaţă .......................................................................................................................14
Roluri şi statusuri în familie................................................................................................18
Distribuţia sarcinilor în gospodărie....................................................................................18
Timpul alocat sarcinilor gospodăreşti ................................................................................18
Luarea deciziilor în familie ..................................................................................................20
Cine conduce în familie ........................................................................................................20
Probleme în familie ...............................................................................................................21
Concluzii .................................................................................................................................22
Democraţie în bucătărie? Relaţii între deciziile din cadrul cuplului, implicare
civică şi cultură politică .........................................................................................................23
Ce consecinţe are modul de luare a deciziilor pentru viaţa de cuplu?...........................26
Cine sunt cei care iau decizii de cuplu în mod democratic?............................................28
Diversitate şi decizii în comun.............................................................................................31
Implicare civică şi democraţie în cuplu..............................................................................32
Încredere în ceilalţi oameni şi democraţie în cuplu .........................................................33
Concluzii .................................................................................................................................33

II. Căsătorie fericită şi motive de divorţ .........................................................................35


Teoria şi practica fericirii în relaţiile de cuplu ............................................................36
Teorii ale unei căsnicii fericite.............................................................................................36
Criteriile de acceptare a pretendenţilor .............................................................................38
Fericirea partenerilor............................................................................................................41
Problemele din relaţia de cuplu...........................................................................................44
Concluzii .................................................................................................................................44
Pe ce se bazează o căsătorie fericită şi care sunt motivele pentru a divorţa ? 46
Condiţiile pentru o căsătorie fericită ..................................................................................46
Motive de divorţ.....................................................................................................................47
Concluzii .................................................................................................................................49

III. Viaţa sexuală.......................................................................................................................50


Opinii şi atitudini privind viaţa sexuală..........................................................................51
Opinii şi atitudini privind viaţa sexuală .............................................................................51
Atitudini faţă de homosexualitate.......................................................................................57
Planificarea familială .............................................................................................................60
3
Modele de fertilitate ..............................................................................................................60
Controlul naşterilor...............................................................................................................62
Metodele contraceptive ........................................................................................................64
Utilizare ..................................................................................................................................66
Întreruperea voluntară a sarcinii ........................................................................................68

IV. Contextul...............................................................................................................................71
De ce sunt românii ne(mulţumiţi)? ..................................................................................72
Întrebările...............................................................................................................................72
O ţară a nemulţumirii moderate .........................................................................................74
Satisfacţia între sărăcie şi bogăţie .......................................................................................75
Ce înţeleg oamenii prin „a trăi bine” ?................................................................................76
Ce status social au (ne)mulţumiţii? ....................................................................................77
Cum poate fi un guvern „de încredere” ? ...........................................................................78
Agende personale şi publice, pe grupuri de satisfacţie ....................................................79
Concluzii .................................................................................................................................81

4
Introducere
Barometrul de Opinie Publică™

Barometrul de Opinie Publică (BOP) este un program de cercetare şi analiză a opiniei


publice din România, a cărui misiune este de a contribui la consolidarea legăturilor dintre
structurile puterii şi societate în ansamblul său, clarificând temele cheie care trebuie să se
regăsească pe agenda ONG-urilor şi instituţiilor publice, punând la dispoziţia celor
interesaţi datele necesare pentru elaborarea profesionistă a politicilor publice şi oferind
analize riguroase ale rezultatelor, în beneficiul publicului. Barometrul este cel mai
longeviv dintre programele derulate în prezent de Fundaţia Soros România, fiind iniţiat în
1994. La 13 ani de la prima cercetare, Barometrul continuă să ofere regulat tuturor celor
interesaţi date cantitative credibile privind percepţiile şi opiniile cetăţenilor.

Programul are în centrul său cercetarea cantitativă (sondaj de opinie) bianuală


Barometrul de Opinie Publică, la care se adaugă cercetări dedicate, focalizate pe anumite
segmente ale societăţii: Barometrul Rural, România Urbană, Barometrul de Gen. BOP are
la bază o serie de sondaje reprezentative pentru populaţia adultă neinstituţionalizată a
României, realizate de două ori pe an (în mai şi octombrie), cu un eşantion mare (1800-
2200 persoane), folosind o schemă de eşantionare probabilistă, cu control extern al
culegerii datelor. Începând cu anul 1998, Barometrul de Opinie Publică foloseşte o
schemă standard de eşantionare care permite compararea rezultatelor din valuri diferite
de cercetare. Acest lucru a făcut posibilă unificarea bazelor de date din perioada 1998-
2004, proiect realizat în cursul anului 2005.

Chestionarul BOP cuprinde un modul standard, acelaşi în fiecare an, şi unul sau mai
multe module tematice, care urmăresc temele de interes pentru anul în curs. Printre
temele specifice analizate în anii precedenţi se numără:
• muncă şi antreprenoriat
• sistemul de educaţie
• corupţia
• sistemul politic
• starea de spirit
• bunăstare şi sărăcie
• locuire
• valori şi mentalităţi
• percepţii despre mass-media

Urmând schema tradiţională, în anul 2007 Barometrul va realiza două valuri de cercetare,
primul în luna mai şi al doilea în luna octombrie. Pentru fiecare val, instrumentele de
cercetare – eşantionul şi chestionarul – sunt realizate de echipa proiectului, iar culegerea,
introducerea şi controlul culegerii datelor sunt subcontractate unor firme specializate.

Rezultatele cercetărilor (chestionarele, bazele de date, caietele de prezentare ale


sondajelor şi analizele) sunt disponibile gratuit în pagina de Internet a Fundaţiei Soros
România (www.soros.ro). Plecând de la aceste rezultate, au fost scrise numeroase analize,
articole, studii şi cărţi. O parte dintre acestea sunt disponibile în aceeaşi pagină.

5
Ediţia mai 2007: Viaţa în cuplu

Pentru cercetarea din mai 2007 tema aleasă este „Viaţa în cuplu”. Cercetarea utilizează un
eşantion reprezentativ atât la nivel naţional, cât şi la nivelul regiunilor culturale istorice.
Eşantionul este proiectat pe baza listelor electorale, asigurând astfel consultarea populaţiei
inclusiv din zone rurale mărginaşe. Baza de date va fi publicată 1 pe site-ul Fundaţiei Soros, astfel
încât oricine este interesat poate obţine uşor informaţii detaliate privind percepţia diferitelor
aspecte în zona urbană şi cea rurală sau în funcţie de caracteristicile socio-demografice ale
respondenţilor (sex, vârstă, nivel de educaţie, ocupaţie etc.).

Cercetarea are următoarele repere metodologice:


• Volumul eşantionului: 1999 persoane de 18 ani şi peste
• Reprezentativitate: eşantionul este reprezentativ pentru populaţia adultă
neinstituţionalizată a României, cu o eroare de reprezentativitate de ± 2,3 %, pentru un
nivel de încredere de 95% .
• Ancheta de teren (perioada de culegere a datelor): 21 mai – 4 iunie 2007
• Tipul eşantionului: eşantion probabilist, bistadial , cu stratificare în primul stadiu
• Criterii de stratificare: arii culturale în cadrul regiunilor istorice (Moldova de vest,
Moldova de est săracă, GL-IS, Muntenia de Nord, Muntenia de Sud, Muntenia de Vest,
Oltenia de Nord, Oltenia de Sud, Dobrogea, Banat, Crişana, Maramureş, BV-SB, CV-HG,
CJ-MS, BN-SJ, AB-HD, Bucureşti) si tip de localitate (comune sărace, comune mediu
dezvoltate, comune dezvoltate, oraşe sub 30 mii locuitori, oraşe de 30-100 mii locuitori,
oraşe de 100-200 mii locuitori si oraşe mai mari de 200 mii locuitori).
• Eşantionare: selecţie probabilistă a secţiilor de votare în cadrul straturilor şi al persoanelor,
în cadrul secţiilor de votare. Pentru selecţia persoanelor au fost utilizate în principal
ultimele liste electorale. Eşantionul menţine principiile de proiectare ale eşantioanelor
BOP din anii anteriori (1995-2006):
- stratificare în funcţie de aria culturală şi tipul de localitate (18*7= 126 straturi
teoretic posibile);
- definirea a cel puţin două tipuri de unităţi de eşantionare: localităţi, secţii de votare,
persoane adulte;
- selecţie aleatorie în toate stadiile de eşantionare;
- folosirea listelor electorale drept cadru de eşantionare în stadiul final.
• Validare: eşantionul a fost validat pe baza datelor INS şi a recensământului populaţiei din
2002.
• Interviurile s-au desfăşurat la domiciliile subiecţilor.

Având în vedere caracterul sensibil al unora dintre temele abordate, unele întrebări, vizând viaţa
intimă, au fost grupate într-o secţiune separată de restul chestionarului. Respondenţii au
completat această secţiune în absenţa operatorului, predând-o în plic închis. La această secţiune
au răspuns 63,9% din totalul celor 1999 de subiecţi. Pentru a se asigura comparabilitatea
răspunsurilor din cele două secţiuni, datele din secţiunea autocompletată au fost ponderate.

Culegerea şi introducerea datelor a fost asigurată de The Gallup Organization România.


Controlul culegerii datelor a fost coordonat de AB Research Group.

Echipa care a proiectat instrumentele metodologice (eşantionul, chestionarul) şi a realizat


raportul este alcătuită din: Gabriel Bădescu, Mircea Kivu, Raluca Popescu, Cosima Rughiniş,
Dumitru Sandu, Ovidiu Voicu (manager de proiect).

1
Baza de date a ediţiei curente a BOP va fi publicată după finalizarea următoarei ediţii. Astfel, baza de date mai 2007
va fi disponibilă începând cu luna noiembrie 2007.

6
Raportul de cercetare

Volumul de faţă prezintă raportul de cercetare întocmit de echipa de proiect în colaborare


cu The Gallup Organization România. Conţinutul raportului se doreşte a fi o introducere
în cercetarea temei propuse de Barometru. Textul merge mai departe de simpla
prezentare a ponderilor răspunsurilor şi deschide drumul pentru studierea aprofundată a
mai multor subiecte legate de viaţa de cuplu în România anului 2007.

Raportul de cercetare porneşte de la câteva date cantitative despre numărul de persoane


care au un partener de viaţă, fie într-o relaţie pe termen lung de tip căsătorie sau uniune
consensuală, fie într-una care nu a evoluat încă la acest nivel. Sunt prezentate informaţii
despre numărul de persoane care trăiesc într-un cuplu, componenţa gospodăriei pentru
cuplurile cuprinse în eşantion, precum şi succinte referinţe la trasee de viaţă. În aceeaşi
secţiune sunt incluse analize asupra rolurilor şi statusurilor în familie (Cine face mai
multe în casă, cine are mai mult grijă de copii – femeia sau bărbatul? Cât timp este
petrecut cu sarcinile gospodăreşti? Cine decide pe ce se cheltuiesc banii, cum să decoreze
casa sau unde să petreacă vacanţa?), însoţite de o perspectivă asupra relaţiilor între
deciziile din cadrul cuplului, implicare civică şi cultură politică.

Secţiunea a doua este dedicată unei interesante schiţe a teoriei privind fericirea în relaţiile
de cuplu, care caută răspunsul la întrebări precum de ce este nevoie pentru o căsnicie
fericită? sau este iubirea suficientă, sau trebuie ca poziţia socială a celor doi tineri să fie
cumva compatibilă? Analiza este făcută din două perspective diferite şi ajunge la aceeaşi
concluzie - modelul condiţiilor pentru ca o căsătorie să fie fericită este unul romantic, în
care iubirea rămâne cea mai importantă.

Cea de-a treia secţiune ia în considerare un subiect mai rar abordat în sondajele de opinie.
Viaţa sexuală este de multe ori evitată în cercetările cantitative, pentru că este un subiect
încă tabu pentru mulţi români. De aceea am scos din chestionarul principal întrebările
din secţiunea respectivă şi le-am inclus într-un minichestionar autoaplicat, pe care
respondenţii l-au completat individual şi l-au introdus într-un plic pe care tot ei l-au
sigilat. Plicurile au fost deschise numai după centralizarea chestionarelor. Am încercat
prin această metodă să asigurăm o confidenţialitate cât mai mare a răspunsurilor şi în
acelaşi timp să obţinem datele necesare pentru a deschide şi această direcţie de analiză.
Prima parte a secţiunii este o analiză descriptivă a răspunsurilor la întrebările legate de
obiceiuri sexuale şi include câteva observaţii privind atitudinea faţă de minorităţile
sexuale. A doua parte se referă la cunoaşterea şi utilizarea metodelor de contracepţie.

Ultima secţiune este o punere în context a datelor şi utilizează modul standard al


Barometrului, întrebările privind satisfacţia, optimismul sau pesimismul, evaluarea
activităţii Guvernului, încercând să găsească un răspuns la întrebarea de ce sunt românii
ne(mulţumiţi)? În aceeaşi secţiune a fost inclusă prezentarea grafică a răspunsurilor la
întrebările repetate în (aproape) toate ediţiile Barometrului (prezentarea grafică şi seriile
de timp au fost realizate de The Gallup Organization România).

Textul raportului este disponibil gratuit în format electronic pe pagina de Internet a


Fundaţiei Soros, la adresa www.soros.ro. Organizaţiile interesate de colaborări cu privire
la studii aprofundate pe una sau mai multe dintre temele incluse în cercetare sunt rugate
să contacteze Fundaţia Soros România.

7
I. Viaţa în
cuplu

8
OVIDIU VOICU

Românii şi viaţa în cuplu


Această secţiune introductivă prezintă câteva dintre caracteristicile respondenţilor
sondajului în legătură cu viaţa lor de cuplu. Informaţiile sunt interesante atât în sine, ca
indicatori statistici privind viaţa de familie în România, cât şi ca reper pentru lectura
capitolelor următoare. Sunt incluse aici date despre numărul de persoane care trăiesc
într-un cuplu, componenţa gospodăriei pentru cuplurile cuprinse în eşantion, precum şi
succinte referinţe la trasee de viaţă. Este important să reţinem că datele se referă la
persoanele în vârstă de peste 18 ani.

Datele Barometrului de Opinie Publică arată că aproape două treimi (62%) dintre români
au o relaţie pe termen lung, pe care cei mai mulţi (56%) au oficializat-o prin căsătorie,
ceilalţi (6%) preferând traiul în comun fără acte. Doar 20% nu au avut încă o relaţie
stabilă, ceilalţi 18% au trecut deja printr-una şi sunt acum despărţiţi, divorţaţi sau văduvi.
Dintre cei care nu au un partener pe termen lung, 38% au totuşi un iubit sau o iubită.
Aproape toţi cei căsătoriţi (cu acte sau nu) şi o parte din cei care au o iubită sau un iubit
locuiesc cu partenerul, ceea ce face ca 62% dintre persoanele peste 18 ani să se afle în
această situaţie. Doar 78% dintre toate cuplurile locuiesc singure într-o gospodărie,
celelalte împărţind spaţiul cu părinţii sau cu alte rude. Procentul cuplurilor care nu au o
casă a lor creşte la 61% pentru perechile în care respondentul are sub 25 de ani, respectiv
la 34% pentru cele în care cel intervievat se află în grupa de vârstă 25-34 de ani. Traseul
vieţii adulte a unui român „mediu” începe în jurul vârstei de 18 ani, odată cu sfârşitul
şcolii şi găsirea primului loc de muncă şi este marcat destul de repede de părăsirea casei
părinteşti (20 ani), de căsătorie, cu sau fără acte (22 ani) şi de naşterea primului copil (24
ani). Pentru femei, dar şi pentru persoanele din mediul rural, viaţa pare să înceapă mai
devreme, aşa cum se întâmplă şi pentru cei cu un nivel redus de educaţie, iar anumite
evenimente – căsătoria, primul copil – se întâmplă mai târziu în viaţa persoanelor care au
studii superioare. Vecinătatea rămâne principalul mediu în care şi-au întâlnit viitorii
parteneri cei mai mulţi dintre respondenţi (33%), urmată de intermedierea prietenilor
(12%), locul de muncă (12%), spaţii publice (10%) şi şcoală sau facultate (9%). Diferenţele
sunt mari între medii de rezidenţă şi generaţii. Pentru cei tineri şi foarte tineri relaţiile
sociale sunt mult mai importante cu cât localitatea de rezidenţă este mai mare. Persoanele
cu studii superioare şi-au cunoscut partenerii mai ales la şcoală, prin prieteni sau la
serviciu.

Numărul de cupluri
Din punct de vedere al stării civile, aproape două treimi dintre respondenţii Barometrului
se află într-un cuplu – 56% sunt căsătoriţi şi 6% sunt în uniune consensuală (vezi Figura
1). Alţi 18% au trecut prin cel puţin o experienţă de cuplu şi sunt acum despărţiţi, divorţaţi
sau văduvi. Doar o cincime sunt necăsătoriţi şi nici nu au fost vreodată. Aşa cum ne
aşteptăm, vârsta are o legătură directă cu starea civilă (Tabelul 1). 83% dintre tinerii până
în 24 de ani sunt necăsătoriţi, iar procentul scade la 10% pentru următoarea grupă de
vârstă, 25-34 de ani. Cei mai mulţi dintre cei aflaţi în uniune consensuală se găsesc în
grupa de vârstă 25-34 de ani (mai în detaliu, cei care preferă această formă de convieţuire
în cuplu se află în intervalul de vârstă 22-30 de ani). Căsătoria este în ceva mai mare
măsură preferată în mediul rural faţă de mediul urban.

9
Figura 1. În prezent sunteţi…

că să t or i t (ă ) cu că să t or i t (ă )
a ct e fă r ă a ct e / în
56% u n i u n e l i ber ă
/ con cu bin a j
6%

di v or ţ a t (ă )
4%

sepa r a t (ă )
1%

v ă du v (ă )
NR 13%
0.3%
n ecă să t or i t (ă )
20%

Tabelul 1. Starea civilă a respondenţilor după vârstă, mediu de rezidenţă şi nivel de


educaţie (procente)

căsătorit(ă)
fără acte / în
căsătorit(ă) uniune liberă /
cu acte concubinaj divorţat(ă) separat(ă) văduv(ă) necăsătorit(ă)
18-24 10 6 0 1 83
25-34 61 10 1 1 1 25
35-44 77 7 6 1 1 8
Vârsta
45-54 77 4 7 1 8 2
55-64 71 4 5 1 17 2
65+ 50 3 2 0 43 2
Mediu de Urban 54 6 5 0 11 23
rezidenţă Rural 61 5 2 1 14 16
inferior 57 5 3 1 18 15
Nivel de
educaţie mediu 57 5 5 0 6 26
superior 60 6 4 0 5 24

Dintre cei care nu sunt căsătoriţi şi nici nu trăiesc în uniune consensuală, 38% au totuşi
un iubit sau o iubită (Figura 2). Acest lucru este în primul rând valabil pentru cei
necăsătoriţi – jumătate dintre aceştia au o relaţie romantică (Tabelul 2).

10
Figura 2. Aveţi un iubit/o iubită? (întrebare pentru cei necăsătoriţi, divorţaţi, separaţi
sau văduvi)

NR
7% Da
38%

Nu
55%

Tabelul 2. Aveţi un iubit / o iubită? (procente din categoriile respective)

Aveţi un iubit/o iubită? Da Nu NR


Divorţată 23 69 8
Separat(ă) 25 58 17
Văduv(ă) 22 65 13
Necăsătorit(ă) 51 47 3

Gospodăria
Majoritatea respondenţilor – 62% din numărul total – locuiesc împreună cu partenerul
sau partenera din cuplu. Este vorba în primul rând de cei căsătoriţi (98% dintre aceştia
locuiesc cu soţia sau soţul) şi de cei care spun că au o relaţie consensuală, dar nu au făcut
formalităţile legale (91% dintre ei locuiesc cu partenerul). De asemenea, 1% dintre cei
divorţaţi, 1% dintre văduvi şi 4% dintre cei necăsătoriţi au un iubit sau o iubită şi locuiesc
cu el sau cu ea.

Cazurile foarte puţine de persoane căsătorite care nu locuiesc împreună cu partenerul


sunt determinate în principal de situaţii excepţionale, în principal plecarea temporară în
străinătate a partenerului. Aceeaşi motivaţie o au şi cuplurile aflate în uniune consensuală
şi care nu locuiesc împreună; în cazul lor datele indică şi cazuri în care problemele legate
de locuinţă (nu au o locuinţă comună, locuiesc cu familia) sau veniturile scăzute sunt la
baza deciziei de a locui separat. În toate aceste situaţii cel mai probabil este vorba de
cupluri care consideră relaţia lor una serioasă, pe termen lung, dar care din diverse
motive obiective temporar nu locuiesc în aceeaşi casă.

Doar 78% dintre toate cuplurile locuiesc singure într-o gospodărie (Figura 3), celelalte
împărţind spaţiul fie cu părinţii unuia dintre parteneri (14%), fie cu alte rude (5%) sau
chiar cu părinţii şi alte rude (3%). Datele confirmă observaţiile studiilor anterioare
arătând (Tabelul 3) că în cazul cuplurilor în care unul dintre parteneri (respondentul) este
în grupa de vârstă 18-24 de ani procentul celor care locuiesc singuri scade la 39%,
respectiv la 66% pentru respondenţii cu vârsta cuprinsă între 25 şi 34 de ani. De
asemenea, în mediul rural se întâlnesc mai des cazuri în care în aceeaşi gospodărie
locuiesc şi alte rude, urmare firească a tradiţiei.

11
Figura 3. Cu cine locuiesc în gospodărie cuplurile…

Cu pă r i n ţ ii
u nu ia
Sin gu r i
din t r e
78%
pa r t en er i
14%

Cu a l t e r u de
5%

Cu pă r in ţ i i
şi a l t e r u de
3%

Tabelul 3. Cu cine locuiesc în gospodărie cuplurile…(procente din categoriile respective)

Grupa de vârstă a respondentului Mediul de rezidenţă


18-24 25-34 Urban Rural
Singuri 39 66 84 73
Cu părinţii unuia dintre parteneri 37 26 11 17
Cu alte rude 6 3 4 6
Cu părinţii şi alte rude 19 6 2 4

Rugaţi să aleagă dintr-o listă situaţia care descrie cel mai bine gospodăria în care locuiesc
(Figura 4), 24% dintre români (indiferent dacă trăiesc sau nu în cuplu) au indicat o
gospodărie adultă, în care locuiesc părinţii şi copii în vârstă de peste 18 ani, 17% trăiesc în
gospodării cu trei generaţii (copii, părinţi, bunici) şi 16% au o gospodărie de persoane
vârstnice (unul sau doi adulţi de peste 60 de ani, dar fără copii). Doar 4% dintre
respondenţi îşi definesc modul de viaţă ca fiind al unei persoane singure sub 60 de ani.

Numărul gospodăriilor în care trăiesc trei generaţii este de două ori şi jumătate mai mare
(Tabelul 4) în mediul rural (24%) faţă de urban (10%); de asemenea, gospodăriile de
persoane vârstnice sunt mai numeroase (19%) la ţară faţă de oraş (13%), urmare firească a
tendinţei mai accentuate de îmbătrânire a populaţiei rurale.

12
Figura 4. Care situaţie dintre următoarele descrie cel mai bine situaţia gospodăriei
dvs.?

per soa n ă sin g u r ă su b 6 0 a n i 4


%
cu plu fă r ă copii su b 3 5 de a n i 2

g ospodă r ie t â n ă r ă (pă r in ţ i + copii su b 7 a n i) 7

g ospodă r ie m edie (pă r in ţ i + copii 7 -1 8 a n i) 13

g ospodă r ie a du lt ă (pă r in ţ i + copii pest e 1 8 a n i) 24

g ospodă r ie m a t u r ă (a du lţ i 3 5 -6 0 de a n i, fă r ă copii
11
în g ospodă r ie)

g ospodă r ie cu 3 g en er a ţ ii (copii, pă r in ţ i, bu n ici) 17

g ospodă r ie de per soa n e v â r st n ice (1 -2 a du lţ i de 6 0


16
de a n i şi pest e, fă r ă copii)

a lt t ip 4

NR 1

Tabelul 4. Care situaţie dintre următoarele descrie cel mai bine situaţia gospodăriei
dvs.? (procente pe medii de rezidenţă)

Urban Rural Naţional


persoană singură sub 60 ani 6 2 4
cuplu fără copii sub 35 de ani 3 1 2
gospodărie tânără (părinţi + copii sub 7ani) 8 6 7
gospodărie medie (părinţi + copii 7-18 ani) 15 12 13
gospodărie adultă (părinţi + copii peste 18 ani) 28 20 24
gospodărie matură (adulţi 35-60 de ani, fără copii în
gospodărie) 12 10 11
gospodărie cu 3 generaţii (copii, părinţi, bunici) 10 24 17
gospodărie de persoane vârstnice (1-2 adulţi de 60 de ani
şi peste, fără copii) 13 19 16
alt tip 4 4 4

Numărul mediu de persoane care locuiesc într-o gospodărie, la nivel naţional, este de 4,7
persoane, atunci când luăm în calcul toate tipurile de gospodării (cifra include şi copiii
aflaţi în întreţinerea părinţilor).

Marea majoritate a cuplurilor – 90% dintre acestea – au sau au avut cel puţin un copil.
Cuplurile care nu au copii sunt în cea mai mare parte tinere, în sensul că cei doi parteneri
s-au cunoscut de mai puţin de trei ani. Cele mai multe perechi (42%) au doi copii sau unul
singur (27%), cu observaţia că există o asociere între creşterea numărului de copii şi
maturitatea cuplului (adică timpul scurs de când cei doi parteneri s-au cunoscut). De
altfel, 60% dintre respondenţi (procentul este acelaşi şi atunci când luăm în considerare
întregul eşantion şi când ne referim doar la cupluri) consideră că numărul ideal de copii
pe care îl poate avea un cuplu este doi (Figura 5).

13
Figura 5. Pentru dvs. personal, care este numărul ideal de copii pe care i-aţi dori sau
pe care aţi fi dorit să-i aveţi? (procente din total eşantion)

n i ci u n u l 2%
1 11%
2 60%
3 12%
4 5%
5 2%
pest e 5 1%
câ ţ i dă Du m n ezeu 3%
NŞ 5%
Refu z/NR 1%

Trasee de viaţă
În viaţa fiecărui individ există mai multe momente importante. Am rugat respondenţii
Barometrului să ne indice vârsta la care s-au întâmplat câteva dintre acestea: terminarea
studiilor, plecarea din casa părinţilor, căsătoria (prima dată), primul copil, primul loc de
muncă. Urmărind valorile medii, putem spune că traseul vieţii adulte a unui român
„mediu” începe în jurul vârstei de 18 ani, odată cu sfârşitul şcolii şi găsirea primului loc de
muncă şi este marcat destul de repede de părăsirea casei părinteşti (20 ani), de căsătorie,
cu sau fără acte (22 ani) şi de naşterea primului copil (24 ani). Apar însă diferenţe
importante în funcţie de mai multe caracteristici demografice. Pentru femei, dar şi pentru
persoanele din mediul rural, viaţa pare să înceapă mai devreme, aşa cum se întâmplă şi
pentru cei cu un nivel redus de educaţie. Similar, anumite evenimente – căsătoria, primul
copil – se întâmplă mai târziu în viaţa persoanelor care au studii superioare.

Figura 6. La ce vârstă… ? (procente din total eşantion; răspunsul „Nu e cazul”


înseamnă că evenimentul respectiv nu s-a petrecut încă)

până la 1 0 ani 1 1 -1 4 ani 1 5-1 8 ani


1 9 -2 3 ani 2 4 -2 9 ani 3 0-3 9 ani
Vârsta medie
Nu-m i am intesc NR NC (nu e cazul)
(ani)

aţi terminat şcoala 4 17 40 18 6 23 3 7 18

aţi plecat din casa


1 6 20 29 9 22 12 19 20
părinţilor

v -aţi căsătorit
(sau aţi intrat în
1 15 40 20 41 6 14 22
concubinaj)
(prima dată)

aţi av ut primul copil? 7 33 24 7 2 9 18 24

aţi început să
3 9 38 27 6 12 5 9 18
munciţi

14
Tabelul 6. La ce vârstă …? (vârsta medie pentru categoriile respective)

V-aţi căsătorit (sau


Aţi Aţi plecat aţi intrat în Aţi avut Aţi
terminat din casa concubinaj) (prima primul început să
şcoala părinţilor dată) copil munciţi
Urban 19 20 23 25 19
Mediu de rezidenţă
Rural 16 20 21 23 17
Bărbaţi 18 20 24 26 18
Gen
Femei 17 19 20 22 18
inferior 15 19 21 23 17
Nivel de educaţie mediu 20 20 23 25 19
superior 25 21 25 28 22
Total 18 20 22 24 18

Proximitatea spaţială reprezintă principalul factor care determină întâlnirea unui anume
partener sau unei anume partenere de viaţă. O treime dintre respondenţii care au o relaţie
şi-au cunoscut soţul/soţia sau iubitul/iubita în vecinătate, fie că este vorba de sat sau zona
în care locuiesc în oraş (Figura 7). Relaţiile sociale sunt de asemenea importante pentru
găsirea unei „jumătăţi”: 12% dintre respondenţi şi-au întâlnit partenerul (partenera) prin
prieteni, 10% într-un loc public şi 6% prin rude. Un alt spaţiu în care se pot uni cupluri
este cel legat de locul de muncă (12%) sau de şcoală (9%). Doar 1% dintre respondenţi
spun că şi-au întâlnit actualul partener pe Internet, dar cifra este totuşi interesantă,
ţinând cont că accesul la Internet este un bun relativ nou în societatea românească.

Diferenţele sesizate atunci când analizăm diverse categorii de respondenţi sunt


importante, în special în ceea ce priveşte mediul de rezidenţă şi vârsta respondenţilor
(Tabelul 7), ceea ce arată cât de mult se schimbă stilul de viaţă. Relaţiile sociale sunt cu
atât mai importante cu cât localitatea în care se află respondentul este mai mare, în
detrimentul relaţiilor de vecinătate. Doar 13% dintre locuitorii oraşelor foarte mari şi-au
cunoscut partenerii în zona în care locuiesc, în timp ce 30% i-au întâlnit prin prieteni. La
polul opus, jumătate dintre cei care locuiesc într-un sat care nu este centru de comună au
făcut cunoştinţă cu partenerii chiar în satul respectiv. Dacă pentru generaţiile în vârstă de
peste 55 de ani vecinătatea rămâne locul predilect pentru a îşi un partener, persoanele
mai tinere de 25 de ani îşi întâlnesc în măsura mai mare partenerii/iubiţii la şcoală sau
facultate, prin prieteni sau într-un loc public. Internetul este un spaţiu de întâlnire pentru
cei foarte tineri. Persoanele cu studii superioare şi-au cunoscut partenerii mai ales la
şcoală sau facultate (28%), prin prieteni (23%) sau la serviciu (18%), foarte probabil
pentru că în cazul lor timpul liber şi oportunităţile de socializare în vecinătate sau în
spaţiul public se reduc.

15
Figura 7. Cum l-aţi cunoscut pe actualul soţ/partener/iubit - aţi cunoscut-o pe actuala
soţie/parteneră/iubită? (procente din cei care au o relaţie)

Locuim în
33%
aceeaşi
Prin
17 %
prieteni
La serv iciu 12%
Într-un loc
10%
public (bar,
La şcoală
9%
sau
Prin rude 6%

Pe Internet 1%
Altă
3%
situaţie
NR 9%

Tabelul 7. Cum l-aţi cunoscut pe actualul soţ / partener / iubit - aţi cunoscut-o pe
actuala soţie / parteneră / iubită? (procente din cei care au o relaţie şi se află în
categoriile respective)

Locuim Într-un loc


în aceeaşi public (bar,
zonă sau La şcoală restaurant,
acelaşi La sau Prin Prin discotecă, Pe Altă
sat serviciu facultate prieteni rude ştrand etc.) Internet situaţie
oraş foarte
mare, peste
200.000
locuitori 13 15 15 30 5 11 1 4
oraş mare,
100-
200.000
locuitori 25 12 8 25 4 14 2 3
oraş mic,
Mediu de 30-
rezidenta 100.000
locuitori 22 12 13 17 8 13 1 4
oraş foarte
mic, sub
30.000
locuitori 22 15 9 18 7 12 1 2
sat centru
comună 45 12 6 10 8 9 1
sat
mărginaş 49 9 3 11 5 9 3
18-24 24 5 20 19 3 17 3 5
25-34 29 10 12 23 5 11 1 2
35-44 32 17 8 16 6 13 1
Vârsta
45-54 34 16 7 16 6 8 3
55-64 34 14 4 17 10 8 3
65+ 42 7 3 11 8 7 2
inferior 42 9 4 13 8 9 0 2
Nivel de
educaţie mediu 24 15 11 21 4 14 1 3
superior 10 18 28 23 3 8 1 3
Total 33 12 9 17 6 10 1 3

16
Diversele forme de rezolvare a problemelor de cuplu sau de natură sexuală cu ajutor din
afara familiei nu par să fie o obişnuinţă pentru români, şi 89% dintre respondenţi nu au
apelat niciodată la ele (Figura 8). Mai mult, ajutorul ghicitoarelor şi vrăjitoarelor este
mult mai des cerut decât cel al unui consilier sau agenţii specializate, şi este preferat chiar
şi serviciilor sexuale plătite. Bineînţeles, nu vom putea şti niciodată cât de oneste sunt
răspunsurile la aceste întrebări.

Figura 8. Aţi apelat vreodată la…? (procente)

gh ici t oa r e / v r ă ji t oa r e pen t r u
6%
pr obl em e sen t im en t a l e

ser v i cii sexu a l e pl ă t it e 3%

con sil ier e de cu pl u 2%

a gen ţ ii m a t r i m on i a l e 2%

n ici u n a di n t r e a cest ea 89%

17
RALUCA POPESCU

Roluri şi statusuri în familie


Cine face mai multe în casă, cine are mai mult grijă de copii – femeia sau bărbatul?
Cât timp este petrecut cu sarcinile gospodăreşti? Cine decide pe ce se cheltuiesc banii,
cum să decoreze casa sau unde să petreacă vacanţa? Cât de des apar probleme în
cuplu şi care sunt motivele? Analiza care urmează încearcă să răspundă la toate
aceste întrebări. Studiul îşi propune să surprindă distribuţia rolurilor în familie, dar
şi structura de autoritate. Frecvenţa apariţiei problemelor în familie şi cauzele
acestora în percepţia indivizilor sunt de asemenea investigate, urmărind, ca şi în
capitolul anterior, stabilirea unor profiluri socio-demografice specifice.

Distribuţia sarcinilor în gospodărie


Majoritatea treburilor casnice revin femeii. Bărbatul se ocupă cu reparaţiile din casă
şi ale automobilului, femeia cu restul: pe de o parte treburile gospodăreşti - gătit,
spălat, călcat, curăţenie şi, pe de alta, creşterea şi îngrijirea copilului.

Cele mai egalitare sarcini sunt cumpărăturile şi cele legate de creşterea şi în special
de educarea copilului. Deşi mai mult femeile sunt cele care au grijă zilnică de copil,
merg la şcoală, îi supraveghează lecţiile şi timpul liber, îl îngrijesc atunci când este
bolnav sau fac cumpărăturile necesare pentru casă, totuşi o proporţie importantă
apreciază că implicarea este egală în aceste sarcini (între aproximativ un sfert în
cazul mersului la şcoală până la aproape 40% în cazul cumpărăturilor). Educarea şi
formarea copilului pentru viaţă este datoria ambilor parteneri. Mai mult de jumătate
dintre subiecţi au declarat că îi explică împreună copilului cum trebuie să se poarte şi
peste 45% ca pedepsesc copilul pentru o faptă rea în aceeaşi măsură.

Celelalte caracteristici socio-demografice nu joacă un rol important în explicarea


distribuţiei rolurilor în gospodărie. Analiza de regresie relevă faptul că influenţa
vârstei, educaţiei sau mediului de rezidenţă este mai degrabă nesemnificativă atunci
când celelalte influenţe sunt controlate. Sexul rămâne variabila esenţială în
explicarea modului în care este performată fiecare activitate în parte, influenţa fiind
semnificativă chiar şi în cazul celor mai egalitare dintre activităţi.

Dacă sarcinile gospodăreşti revin în mare măsură femeii, relaţia familiei cu spaţiul
public, cu comunitatea, este asigurată în principal de bărbat. Interesul pentru viaţa
politică, cunoştinţele despre administraţia publică, implicarea în rezolvarea unor
probleme din comunitate, sunt semnificativ mai mari în cazul bărbaţilor, fapt
recunoscut şi de către bărbaţi, şi de către femei (la toate variabilele analizate mai
mult de jumătate dintre acestea au admis că sunt mai puţin implicate comparativ cu
partenerii lor).

Timpul alocat sarcinilor gospodăreşti


Indivizii petrec în medie 25 de ore săptămânal cu muncile casnice, ceea ce reprezintă
o medie de peste 3 ore pe zi. Aşa cum era de aşteptat, având în vedere distribuţia
sarcinilor casnice pe sexe, femeile petrec în gospodărie şi pentru îngrijirea copiilor un
număr considerabil mai mare de ore comparativ cu bărbaţii (o dată şi jumătate).
Diferenţele sunt admise de ambii parteneri, femeile declarând o medie de 29 de ore

18
săptămânal, iar bărbaţii o medie chiar mai ridicată pentru partenerelor lor (30 de
ore).

Tabel 1. Numărul mediu săptămânal de ore petrecute cu diferite munci casnice, al


subiectului şi al partenerei/partenerului, în funcţie de sexul respondentului

Numărul de ore petrecut de Numărul de ore petrecut


respondent de partener(ă)
Masculin 19.35 30.35
Feminin 28.84 18.77
Total 24.76 24.11

Pe lângă diferenţele între sexe, există diferenţe semnificative statistic (testul Chi
pătrat) în funcţie de majoritatea criteriilor socio-demografice:
• Numărul de ore alocate muncilor casnice creşte odată cu vârsta, cei peste 65 de
ani petrecând un număr dublu de ore comparativ cu tinerii de 18-24 de ani

• Persoanele cu un nivel de educaţie mai ridicat petrec mai puţin timp cu treburile
casnice comparativ cu persoanele cu un nivel de educaţie mai scăzut

• În rural se petrec mai multe ore în gospodărie comparativ cu mediul urban

Tabel 2. Numărul mediu săptămânal de ore petrecute cu diferite munci casnice, în


funcţie de vârsta, educaţie şi mediul de rezidenţă

Numărul mediu de ore


Vârsta 18-24 15.34
25-34 22.26
35-44 24.48
45-54 27.72
55-64 28.35
65+ 29.07
Nivelul de educaţie inferior (mai puţin de
liceu) 28.24
mediu (liceu, postliceala) 21.46
superior (universitar) 17.37
Mediul de rezidenţă urban 20.20
rural 30.14
Total 24.76

Influenţa fiecărei variabile rămâne semnificativă chiar atunci când celelalte influenţe
sunt controlate (analiza de regresie). Persoanele de sex feminin, mai în vârstă, mai
puţin educate şi din mediul rural sunt mai implicate în performarea activităţilor
gospodăreşti.

În ciuda diferenţelor mari dintre cei doi parteneri în privinţa implicării în gospodărie,
aceştia nu consideră că ar exista diferenţe în privinţa timpului liber. Situaţia este
probabil consecinţa implicării mai mari a bărbatului în activităţi în afara gospodăriei.
Aproape jumătate dintre femei şi dintre bărbaţi consideră că timpul liber este

19
comparabil cu cel al partenerului, neexistând diferenţe semnificative statistic. Totuşi,
femeile consideră că fac mai multe sacrificii pentru familie comparativ cu partenerii
lor (o treime dintre femei consideră că fac mai multe sacrificii, comparativ cu un sfert
dintre bărbaţi). Inegalitatea este admisă într-o oarecare măsură şi de către bărbaţi,
11% dintre aceştia, comparativ cu numai 6,5% dintre femei, admiţând că fac mai
puţine sacrificii pentru familie comparativ cu partenerele lor.

Luarea deciziilor în familie


În privinţa puterii de decizie privind administrarea treburilor casnice şi a celor legate
de creşterea şi îngrijirea copilului, aceasta pare să fie în general egal distribuită între
parteneri. Marea majoritate a subiecţilor au declarat că deciziile sunt luate în comun,
de la 60% în cazul cheltuielilor pentru mâncare până la 80% în cazul alegerii modului
în care să-şi petreacă vacanţele.

Deşi majoritatea subiecţilor au răspuns că lucrurile sunt decise în comun, în familiile


în care nu se întâmplă aşa mai multe persoane (atât femei, cât şi bărbaţi) au admis o
putere superioară de decizie a femeii. De exemplu, un sfert dintre bărbaţi consideră
că partenerele lor au un cuvânt greu de spus în privinţa cheltuielilor pentru mâncare,
comparativ cu numai 15% dintre bărbaţii care susţin contrariul. Aceeaşi situaţie o
întâlnim când este vorba de reamenajat casa, achiziţionat mobilă, petrecerea vacanţei,
îngrijirea medicală a unor membri ai familiei sau chiar de deciziile privind educaţia
copilului. Cu alte cuvinte, pe lângă implicarea considerabil mai ridicată a femeii în
treburile casnice, remarcăm în unele familii şi o putere de decizie uşor mai mare a
acesteia în administrarea acestor sarcini. Astfel, nu numai că femeia face mai multe
în casă şi în privinţa copiilor, dar ea şi decide într-o mai mare măsură ce trebuie făcut.

Cine conduce în familie


Familia modernă, egalitară, este preferată de majoritatea subiecţilor, mai mult de
jumătate dintre persoanele investigate declarând că nu contează cine conduce în
familie, bărbatul sau femeia. Totuşi, cei care consideră că bărbatul ar trebui să
conducă reprezintă un procent destul de ridicat (41%).

Femeile susţin egalitatea în familie într-o măsură considerabil mai mare,


semnificativă statistic (testul Chi pătrat). Jumătate dintre bărbaţi susţin că este de
preferat ca bărbaţii să conducă comparativ cu numai o treime dintre femei.

Grafic 1. Cine e de preferat să conducă în familie, bărbatul sau femeia?

masculin
feminin

nu nu bărbatul
contează bărbatul 33.7%
sexul
contează
49.7%
47.4% sexul
58.9% femeia
femeia
2.9%
7.4%

20
Cu cât nivelul de educaţie este mai ridicat, cu atât preferinţa pentru familia egalitară
este mai mare. Aproape trei sferturi dintre cei cu studii superioare, comparativ cu
numai 40% dintre cei cu studii elementare, consideră că nu contează cine conduce în
cuplu. Pe categorii de vârstă diferenţele nu sunt la fel de mari, însă sunt semnificative
statistic: tinerii şi vârstnicii par mai conservatori, comparativ cu cei între 25-54 de
ani. Aşa cum era de aşteptat, în rural este preferat modelul bărbatului care conduce,
pe fondul culturii de tip tradiţional încă destul de răspândite, în timp ce în urban
opţiunile majoritare vizează o relaţie egalitară.

Probleme în familie
Mai mult de jumătate dintre persoanele care au o relaţie de cuplu apreciază că
problemele apar rar, mai mult de o treime considerându-le aproape inexistente.
Totuşi, diferenţe semnificative statistic pot fi identificate. Astfel, existenţa
problemelor în cuplu este recunoscută într-o mai mare măsură de către femei,
comparativ cu bărbaţii, şi de către tineri, comparativ cu persoanele mature sau
vârstnice.

Cea mai importantă cauză a apariţiei problemelor în căsnicie este reprezentată de


lipsurile materiale sau lipsa de bani, la diferenţe mari de restul aspectelor menţionate.
Dificultăţile financiare au reprezentat prima problema menţionată de aproximativ
60%, celelalte aspecte - treburile casnice sau comportamentul copiilor fiind invocate
de numai 16%, respectiv 7% dintre subiecţi. Cumulând cele două opţiuni, 70% dintre
cei care au admis că au probleme în cuplu au menţionat ca motiv lipsurile materiale,
42% treburile casnice şi 20% comportamentul copiilor.

Lipsurile materiale sunt invocate într-o mai mare măsură de bărbaţi, aproximativ
trei sferturi dintre aceştia menţionându-le ca principalul motiv al neînţelegerilor. La
prima menţiune, două treimi dintre bărbaţi şi numai aproximativ jumătate dintre
femei au invocat-o drept cauză. Considerarea lipsei de bani drept principala cauză a
problemelor de cuplu într-o măsură mai mare de către bărbaţi trebuie interpretată în
contextul în care responsabilitatea asigurării necesarului material în gospodărie
revine în mare parte acestora. În multe familii persistă încă aşteptările
complementare de rol conform cărora bărbatul trebuie să aducă bani în casă, iar
femeia trebuie să aibă grijă de copii şi de gospodărie.

Treburile casnice reprezintă a doua cauză a neînţelegerilor (menţionată de peste 40%


dintre cei care au admis că au probleme), la diferenţă destul de mare de celelalte
menţionate. Comportamentul copiilor este al treilea motiv principal, menţionat de o
cincime dintre subiecţi. Bărbaţii sunt mai afectaţi de aceste probleme decât femeile
deşi, aşa cum am arătat, femeile sunt cele care se ocupă mai mult de sarcinile
gospodăreşti şi de creşterea şi îngrijirea copilului.

Băutura este considerată un motiv de ceartă de o proporţie semnificativă a populaţiei


(10%), afectând într-o mai mare măsură pe femei decât pe bărbaţii. Părinţii/socrii,
neglijarea familiei şi infidelitatea sunt motive mai puţin importante, însă menţionate
de 4-8% dintre subiecţi.

Diferenţe semnificative apar şi în funcţie de vârstă, educaţie sau mediu de rezidenţă.


Lipsurile materiale, treburile casnice şi comportamentul copiilor tind să devină
motive din ce în ce mai importante ale neînţelegerilor între parteneri pe măsură ce
înaintează în vârsta. Dimpotrivă, cu vârsta, relaţiile cu părinţii/socrii, neglijarea de

21
către partener, infidelitatea, sau nepotrivirea sexuală sunt din ce în ce mai puţin
importante în apariţia problemelor.

Dificultăţile materiale reprezintă un motiv mai puţin important pe măsură ce nivelul


de educaţie este mai ridicat. În cazul celor cu studii superioare, treburile casnice sunt
plasate pe primul loc, la diferenţe totuşi mici de dificultăţile materiale (50%,
respectiv 47%). În mediul rural, pe fondul unui standard de viaţă mai scăzut, trei
sferturi dintre subiecţi au invocat neajunsurile materiale comparativ cu două treimi
dintre cei din mediul urban. Băutura este o problemă menţionată mai ales în mediul
rural, iar treburile casnice sau comportamentul copiilor în urban.

Concluzii
Tradiţionala diviziune a muncii în familie este în proces de modificare. Diferenţierea
rolurilor a rămas, dar situaţia este într-o schimbare structurală observându-se o mai
mare flexibilitate din partea celor doi parteneri. Sexul rămâne variabila esenţială în
explicarea modului în care se distribuie activităţile, influenţa fiind semnificativă
chiar şi în cazul celor mai egalitare dintre sarcini, cele legate de creşterea şi în special
de educarea copilului. Femeile petrec în gospodărie, în medie, o dată şi jumătate din
timpul petrecut de partenerii lor. De altfel, treburile casnice reprezintă a doua cauză
a neînţelegerilor în familie.

În privinţa puterii de decizie privind administrarea treburilor casnice şi a celor legate


de creşterea şi îngrijirea copilului, aceasta pare să fie în general egal distribuită între
parteneri. Marea majoritate a subiecţilor au declarat că deciziile sunt luate în comun.
În caz contrar, femeia pare să aibă un cuvânt mai greu de spus în privinţa acestor
responsabilităţi. Astfel, pe lângă implicarea crescută a femeii în treburile casnice,
remarcăm şi o putere de decizie uşor mai ridicată a acesteia în administrarea acestor
sarcini. Femeia este aşadar „stăpâna casei”: nu numai că face mai multe în casă şi în
privinţa copiilor, dar ea şi decide într-o mai mare măsură ce trebuie făcut.

Existenţa problemelor în cuplu este recunoscută într-o mai mare măsură de către
femei, comparativ cu bărbaţii, şi de către tineri, comparativ cu persoanele mature sau
vârstnice. Cea mai importantă cauză a apariţiei problemelor în căsnicie este
reprezentată de lipsurile materiale sau lipsa de bani, urmată de sarcinile
gospodăreşti şi comportamentul copiilor. Dificultăţile financiare sunt considerate
drept principala cauză a problemelor de cuplu într-o măsură mai mare de către
bărbaţi, în contextul în care, în multe dintre familii, responsabilitatea asigurării
necesarului material în gospodărie aparţine în principal acestora.

Familia modernă, egalitară, este preferată de majoritatea subiecţilor, mai mult de


jumătate dintre persoanele investigate declarând că nu contează cine conduce în
familie. Femeile, persoanele mai educate şi cei din mediul urban susţin într-o măsură
considerabil mai mare egalitatea în familie.

22
GABRIEL BĂDESCU

Democraţie în bucătărie? Relaţii între deciziile din cadrul


cuplului, implicare civică şi cultură politică
Democraţia presupune nu doar existenţa unor legi şi instituţii specifice, ci şi prezenţa în
rândul cetăţenilor a anumitor atitudini şi norme sociale. Astfel, studiile de până acum au
identificat mai multe tipuri de virtuţi civice esenţiale pentru bunul mers al democraţiei.
Contează, în primul rând, virtuţile de tip politic, cum sunt capacitatea de a discerne si de
a respecta drepturile celorlalţi, abilitatea de a evalua performanţa celor aleşi, şi
disponibilitatea de implicare activă în discursul public. Sunt însă importante şi virtuţile
de ordin mai general (curaj, respectarea legii şi loialitatea), cele sociale (independenţă şi
flexibilitate), precum şi cele de tip economic (etica muncii, adaptabilitate la schimbare
economică şi tehnologică). În plus, capacitatea de a delibera, de a fi solidar cu cei care
aparţin unor grupuri etnice si religioase diferite sunt frecvent considerate drept însuşiri
dezirabile ale unei culturi politice de tip democratic. În fine, mai multe studii recente
afirmă că atât dezvoltarea economică, cât şi dezvoltarea democratică au un determinant
principal comun, şi anume nivelul de capital social, adică acele "aspecte ale organizării
sociale, cum sunt reţelele, normele şi încrederea, care facilitează coordonarea şi
cooperarea pentru obţinerea unor beneficii mutuale" 2. Încrederea în ceilalţi oameni este
considerată drept una dintre componentele capitalului social care explică cel mai bine de
ce anumite grupuri de oameni au succes în identificarea problemelor comune şi a
modului în care acestea pot fi rezolvate, în timp ce altele nu au.

Prezenţa sau absenţa calităţilor de bun cetăţean este de obicei observată în contextul
comunităţii sau, şi mai frecvent, al societăţii. Astfel, se vorbeşte de participare în alegeri,
de cetăţeni implicaţi în dezbateri publice sau activi în rezolvarea unor probleme de interes
în localităţile din care fac parte etc. Sunt însă argumente convingătoare pentru a spune că
democraţia se manifestă şi între membrii unei familii, între colegii de şcoală, de muncă,
ori între prieteni sau cunoscuţi. Mai mult, sunt numeroşi specialiştii care afirmă că între
comportamentele pro-democratice în grupuri mici de oameni, şi cele care vizează alegerea
de reprezentanţi (primari, consilieri, parlamentari, etc.) sau influenţarea deciziilor lor,
adică democraţia la nivel macro, există legături complexe de determinare. Acest fapt, între
altele, ar explica de ce schimbarea culturii politice este cel mai adesea lentă: chiar dacă
instituţiile vechi sunt înlocuite cu altele noi, mai propice guvernării democratice, calităţile
de bun cetăţean se învaţă şi sunt practicate zi de zi în familie 3, la şcoală, între prieteni şi
cunoscuţi şi la locul de muncă. Cu alte cuvinte, o mare parte dintre însuşirile relevante
pentru funcţionarea democraţiei sunt deprinse şi întărite în contexte sociale dificil de
schimbat prin intervenţii voite din exterior.

Pornind de la această idee, voi evalua unele aspecte privind starea democraţiei la nivel
de cuplu în rândul adulţilor din România. Voi folosi un set de întrebări despre cine are
un cuvânt mai greu de spus atunci când sunt luate anumite tipuri de decizii, legate de 1.
cât de mulţi bani sunt cheltuiţi pentru mâncare, 2. cumpărarea de mobilă nouă, 3.
modificări în casă, 4. educaţia copilului/copiilor, 5. petrecerea vacanţei, 6. îngrijirea
medicală a unor membri din familie, 7. luarea unor bani împrumut, 8. vizitarea unor

2
Robert D. Putnam. 1993. Making Democracy Work. Civic Traditions in Modern Italy. Princeton: Princeton
University Press.
3
Sunt numeroase studiile care analizează şi, în final susţin, existenţa unei aftel de legături, începând cu anii ’40 (ex.
Dorothy Hall, Democracy Begins at Home. The Journal of Higher Education. Vol. 11, No. 7 (Oct., 1940), p. 360-362)
şi continuând până în prezent.

23
prieteni ai familiei. Răspunsurile posibile sunt „partenerul/partenera”, „respondentul”,
„la fel/nu există o regulă” (această variantă de răspuns nu a fost citită).

Sunt două moduri de a estima democraţia în cuplu pornind de la datele acestui sondaj.
Astfel, voi presupune că în familiile în care deciziile sunt dominate când de un membru
când de altul, dar nu sistematic de o aceeaşi persoană, gradul de democraţie de cuplu este
mai ridicat. În acelaşi timp, voi considera a fi mai democrate cuplurile în care cel mai
frecvent nu există reguli despre cine ia în mod frecvent anumite decizii. Pornind de la
aceste considerente, am construit indicatorul DEM1, ale cărui valori sunt cu atât mai mari
cu cât diferenţa dintre numărul de tipuri de decizii dominate de un membru şi cele
dominate de celălalt este mai mică, respectiv indicatorul DEM2, ale cărui valori sunt cu
atât mai mari cu cât numărul de tipuri de decizii luate împreună, ori fără o regulă privind
persoana din cuplu „expertă”, este mai mare 4. Ambii indicatori sunt imperfecţi, putând fi
influenţaţi şi de alţi factori decât calitatea democraţiei în cuplu, însă fiecare, şi mai ales
luaţi împreună, ne oferă o imagine asupra calităţii democraţiei în familie. Tabelul 1
descrie distribuţia răspunsurilor la cele opt întrebări din chestionar.

Tabelul 1. Distribuţia răspunsurilor la întrebări despre cine dintre membrii cuplului,


respondentul sau partenerul/partenera, are un cuvânt mai greu de spus atunci când
sunt luate diferite tipuri de decizii.

În cuplul dvs., cine are un cuvânt mai greu de La fel / nu


spus atunci când …, dvs. sau partenerul / Partenerul/ Respon- există o
partenera? partenera dentul regulă NS, NR
1. hotărâţi cât să cheltuiţi pentru mâncare 13 22 51 13
2. cumpăraţi mobilă nouă 11 15 55 20
3. hotărâţi ce modificări să faceţi în casă 11 16 56 18
4. luaţi decizii privind educaţia copilului/copiilor dvs. 5 12 59 17
5. hotărâţi ce veţi face pe timpul vacanţei 6 9 63 16
6. luaţi decizii privind îngrijirea medicală a unor membri
6 14 62 13
din familia dvs.
7. hotărâţi să luaţi bani cu împrumut 7 13 59 16
8. luaţi decizia de a vizita prieteni ai familiei 6 10 67 13

Pentru fiecare dintre tipurile de decizie luate în considerare, majoritatea respondenţilor


consideră că nu există o specializare a rolurilor: fie deciziile sunt luate împreună, fie sunt
luate uneori de unul dintre parteneri, iar alteori de către celălalt. Răspunsurile reflectă
însă şi o uşoară tendinţă a respondenţilor de a-şi atribui roluri mai importante decât cele
ale partenerului sau ale partenerei. Cine ia decizii mai des, atunci când deciziile nu sunt
luate împreună? Combinând răspunsurile anterioare cu informaţiile despre sexul
respondentului este posibil să aflăm dacă persoana din cuplu care domină un anumit tip
de decizie este femeia sau este bărbatul. Cunoaşterea comună, dar şi cercetările
sistematice, descriu societatea românească drept una dominată de valori şi norme de tip
tradiţional, cu mai puţine atribute ale modernităţii decât în alte societăţi europene. La
nivelul cuplului, acest specific s-ar traduce prin relaţii în care deciziile importante sunt

4
Mai precis, DEM1 ia valori între 0 şi 1, unde valorile mari indică un nivel ridicat de democraţie, şi se obţine astfel:
DEM1=1-d_dem/8, unde
d_dem=valoare absolută (d_re-d_pa), iar
d_re reprezintă numărul de tipuri de decizii (dintre cele 8) luate de către respondent,
d_pa reprezintă numărul de tipuri de decizii luate de către partener.
DEM2 ia valori între 0 şi 1, unde valorile mari indică un nivel ridicat de democraţie, şi reprezintă numărul de tipuri de
decizii luate împreună sau fără un membru dominant, împărţit la 8.

24
dominate cel mai adesea de către bărbat. Datele acestui sondaj ne arată că lucrurile nu
stau deloc aşa.

Tabelul 2. Distribuţia răspunsurilor la întrebări despre cine dintre membrii cuplului,


femeia sau bărbatul, are un cuvânt mai greu de spus atunci când sunt luate diferite
tipuri de decizii.

În cuplul dvs., cine are un cuvânt mai greu de La fel / nu


spus atunci când …, dvs. sau partenerul / există o
partenera? Femeia Bărbatul regulă
1. hotărâţi cât să cheltuiţi pentru mâncare 19 8 73
2. cumpăraţi mobilă nouă 19 10 30
3. hotărâţi ce modificări să faceţi în casă 22 10 68
4. luaţi decizii privind educaţia copilului/copiilor dvs. 18 4 78
5. hotărâţi ce veţi face pe timpul vacanţei 11 7 82
6. luaţi decizii privind îngrijirea medicală a unor membri
19 6 76
din familia dvs.
7. hotărâţi să luaţi bani cu împrumut 10 14 76
8. luaţi decizia de a vizita prieteni ai familiei 11 8 82

Atât în rândul femeilor cât şi al bărbaţilor chestionaţi, răspunsurile indică faptul că


deciziile sunt luate mai frecvent de către femei, pentru cele mai multe dintre tipurile de
decizii considerate. Acest fapt este clar ilustrat si printr-un indicator sintetic al modului
de luare a deciziei, care ia valoarea -1 pentru cuplurile în care toate tipurile de decizii sunt
luate de către bărbat, 0 pentru cazul în care jumătate dintre decizii sunt dominate de către
bărbat şi jumătate de către femeie, şi 1 atunci când toate deciziile sunt luate de către
femeie (Figura 1).

Figura 1. Distribuţia valorilor unui indicator sintetic al modului de luare a deciziei în


funcţie de sexul persoanei care domină decizia. (-1 pentru decizii complet dominate de
bărbat, 1 pentru cele complet dominate de femeie).
60

50

40

30

20
Frequency

10

0
-.9 -.8 -.7 -.6 -.4 -.3 -.2 -.1 .1 .2 .3 .4 .6 .7 .8 .9

Decizii dominate de barbat vs. Decizii dominate de femeie

Singurele excepţii de la regula dominării deciziilor de către femei sunt cele care privesc
vizitele unor prieteni ai familiei, unde atât femeile, cât şi bărbaţii tind să considere că au
rolul cel mai important în luarea de decizii: 11% dintre femei afirmă că decizia este a lor,
faţă de 5% dintre femei care afirmă că decizia este a partenerului, în timp ce 8% dintre
bărbaţi afirmă că decizia este a lor, faţă de 6% dintre bărbaţi care afirmă că decizia este a

25
partenerei, respectiv deciziile de a lua bani împrumut, unde 11% dintre femei afirmă
deciziile sunt ale lor şi 9% că este a partenerului, iar 14% dintre bărbaţi afirmă că decizia
este a lor, faţă de 5% care spun că este a partenerei.

Ce consecinţe are modul de luare a deciziilor pentru viaţa de cuplu?


În primul rând, şi nu în mod surprinzător, atunci când nu există o persoană care domină
luarea deciziilor, sarcinile casnice tind să fie împărţite într-un mod mai uniform între
membrii cuplului. Astfel, coeficientul de corelaţie Pearson între DEM1 şi un indice al
gradului de inegalitate în asumarea sarcinilor casnice 5 este – 0.14 (p = 0,000), iar între
DEM2 şi acelaşi indice este – 0.13 (p = 0,000).

În al doilea rând, cei doi indicatori ai democraţiei în familie sunt într-o relaţie pozitivă cu
un indicator al calităţii vieţii de cuplu: cu cât deciziile au loc într-un mod mai democratic,
cu atât respondenţii tind să evalueze mai favorabil relaţia de cuplu 6 (Figura 2).

Figura 2. Relaţiile dintre calitatea vieţii de cuplu şi indicatorii DEM1, DEM2.

0.9

0.8

0.7

0.6
DEM1
0.5
DEM2
0.4

0.3

0.2

0.1

0
Deloc Nu prea Destul de Foarte
multumit multumit multumit multumit

În plus, persoanele care consideră că o mare parte dintre deciziile din cuplu sunt luate
împreună tind să se considere asemănătoare partenerului/partenerei şi din perspectiva
altor criterii, dintre cele mai variate. Astfel, respondenţii cu un nivel ridicat al democraţiei
în familie afirmă mai frecvent decât cei cu un nivel scăzut că, în comparaţie cu
partenerul/partenera lor au la fel de mult timp liber, fac la fel de multe sacrificii pentru

5
Indicele este construit ca şi diferenţa dintre numărul situaţiilor în care partenerul se ocupă mai des de anumite
activităţi casnice (dintr-o listă de opt tipuri) şi numărul situaţiilor în care respondentul se ocupă mai des, luată în
valoare absolută. Rezultatele sunt foarte asemănătoare atunci când indicele gradului de inegalitate în asumarea
sarcinilor casnice estimează numărul situaţiilor în care sarcinile sunt asumate în mod egal.
6
Întrebarea este „Cât de mulţumit sunteţi în general de relaţia dvs. de cuplu?”, iar variantele de răspuns sunt foarte
mulţumit, mulţumit, nu prea mulţumit şi deloc mulţumit.

26
familie, sunt la fel de fericiţi, îşi spun la fel de frecvent nemulţumirile, sunt la fel de
interesaţi de viaţa politică din România, au la fel de multe cunoştinţe despre
administraţia publică din localitate, sunt la fel de implicaţi în rezolvarea unor probleme
ale celor din localitate, şi sunt la fel de religioşi 7.

În fine, respondenţii care identifică un număr ridicat de categorii de decizii pe care le iau
împreună cu partenerii lor de cuplu tind să îşi împartă într-o măsură mai egală decât
ceilalţi timpul petrecut în rezolvarea unor sarcini casnice (diverse reparaţii, gătit,
curăţenie, spălat, călcat rufe) 8.

Din totalul eşantionului, o treime dintre respondenţi identifică situaţii în care o persoană
din cuplul din care fac parte domină luarea unor decizii. Numărul lor apare mai însemnat
atunci când este raportat numai la cei care trăiesc în cuplu şi care au dat cel puţin un
răspuns la întrebările despre luarea deciziilor (adică jumătate din eşantion), reprezentând
două treimi.

Cât de uniform se împart între cei doi membri deciziile care nu sunt luate împreună?
Există un membru care domină luarea de decizii în general sau are loc mai degrabă o
specializare dublată de o împărţire uniformă a deciziilor între membri? Tabelul 3, şi mai
ales Figura 3, indică faptul că sunt puţin frecvente situaţiile în care dominarea unui
membru din cuplu pentru un tip de decizie este compensată de dominarea partenerului
pentru alte tipuri de decizii 9.

Tabelul 3. Relaţia dintre numărul de tipuri de decizii în care partenerul are rolul cel
mai important şi numărul de tipuri de decizii în care respondentul are rolul cel mai
important. Căsuţele cuprind procentaje din totalul respondenţilor care au răspuns la
întrebările despre decizii.

Partenerul are rolul cel mai important (număr de decizii) Total


0 1 2 3 4 5 6 7 8
Respon- 0 47.3% 5.5% 2.5% 1.9% .9% .5% .2% .3% 1.2% 60.2%
dentul are 1 6.0% 2.3% 1.7% .8% .3% .4% .2% .3% 11.8%
rolul cel 2 4.4% 1.7% .7% .6% .2% .5% .3% 8.2%
mai 3 3.2% .6% .7% .5% .4% .4% 5.7%
important 4 2.2% 1.4% .6% .2% .3% 4.6%
(număr de 5 1.5% .4% .2% .5% 2.6%
decizii) 6 1.3% .2% .5% 2.0%
7 .6% .5% 1.1%
8 3.8% 3.8%
Total 70.2% 12.5% 6.8% 4.4% 2.0% 1.7% .6% .6% 1.2% 100.0%

7
Coeficientul de corelaţie Pearson între DEM2 şi un indice care creşte câte o unitate pentru fiecare dintre aspectele
enumerate în text în privinţa căreia respondentul se consideră a fi egal partenerului, este 0,67 (p = 0,000).
8
Coeficientul de corelaţie Pearson între DEM2 şi diferenţa în valoare absolută dintre estimarea numărului de ore
petrecute în medie de către respondent pe săptămână pentru rezolvarea unor sarcini casnice şi numărul de ore petrecute
de către partener, este -0,47 (p = 0,000).
9
Mai precis, şansa ca o persoană să domine k decizii într-un cuplu este mult mai mare decât cea care ar rezulta din
atribuirea aleatoare a deciziilor, având o şansă dată de câştig a unei decizii. În cazul aleator, Figura 2 ar avea o scădere
exponenţială a înălţimii coloanelor.

27
Figura 3. Distribuţia cuplurilor în funcţie de numărul de tipuri de decizie în care unul
dintre membri are un rol dominant. Prima coloană reprezintă proporţia cuplurilor în
care 0 decizii sunt dominate de un membru, a doua coloană proporţia în care un tip de
decizie este dominată etc.
50%
45%
40%
35%
30%
25%
20%
15%
10%
5%
0%

Cine sunt cei care iau decizii de cuplu în mod democratic?


Sunt diferenţele datorate constrângerilor de timp ori urmarea ataşamentului faţă de
anumite reguli sau valori? Susţin datele prezenţa unor schimbări în timp privind modul în
care sunt luate decizii în familie?

Relaţiile dintre vârsta subiecţilor şi cei doi indicatori ai democraţiei în cuplu au un


aspect complex şi par să indice prezenţa simultană a două categorii de factori: schimbări
în timp datorită constrângerilor şi resurselor asociate ciclului de viaţă (prezenţa copiilor
de şcoală apoi plecarea lor, îmbătrânire, variaţii în venituri etc.) şi schimbări datorită
socializării diferite. Persoanele de vârstă mijlocie tind să ia mai multe tipuri de decizii
împreună decât cele mai tinere ori mai în vârstă, însă, în acelaşi timp, deciziile care sunt
diferite tind să fie asumate inegal în cuplu, revenind cel mai frecvent femeii (Figura 3).
Durata convieţuirii în cuplu are un efect similar cu cel al vârstei asupra fiecăruia
dintre cei doi indicatori de democratizare. Dată fiind suprapunerea ridicată dintre cei doi
factori explicativi, vârsta şi durata convieţuirii (r = 0,88), ar fi posibil ca relaţiile observate
să fie datorate efectului doar a unuia dintre cei doi. O analiză statistică care cuprinde
simultan atât vârsta, cât şi durata convieţuirii indică însă faptul că fiecare dintre cei doi
factori are un efect semnificativ statistic (p < 0.05), de slabă intensitate.

28
Figura 4. Relaţiile dintre vârsta subiectului şi DEM1, respectiv DEM2.

1
0.9
0.8
0.7
0.6
DEM1
0.5
DEM2
0.4
0.3
0.2
0.1
0
18-35 36-45 46-60 61-

Nivelul de educaţie şcolară este în majoritatea studiilor asupra comportamentelor


pro-democratice unul dintre factorii explicativi cu un rol important. Nu este deloc
surprinzător, întrucât ideea conform căreia şcoala ar trebui să contribuie la dezvoltarea
democratică a unei societăţi este acceptată nu doar la nivelul cunoaşterii comune, ci chiar
şi la cel al documentelor oficiale. Astfel, în cazul României, Legea învăţământului afirmă
existenţa unui ideal educaţional întemeiat pe valorile democraţiei (Articolul 3) şi include
în lista de atribute de personalitate dezirabile şi "educarea în spiritul respectării
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, al demnităţii şi al toleranţei, al
schimbului liber de opinii" şi "cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă
de valorile moral-civice" (Articolul 4).

În datele acestui sondaj, nivelul de educaţie şcolară influenţează doar unul dintre cei doi
indicatori, DEM2. Astfel, media numărului de decizii luate împreună creşte de la 3,4 în
rândul celor care nu au absolvit liceul, la 3,8 pentru cei care au studii liceale şi 4,2 pentru
cei cu studii superioare. În ce constă mecanismul prin care şcoala influenţează modul în
care sunt luate decizii în familie? Este urmarea faptului că un nivel educaţional ridicat
tinde să conducă la însuşirea unor cunoştinţe şi abilităţi favorabile luării de decizii în
comun? Sau este legat de faptul că persoanele mai educate tind să aibă acces la mai multe
resurse, inclusiv de timp, decât cele mai puţin educate, iar acest fapt influenţează felul în
care sunt luate decizii? Graficul următor ilustrează cele două tipuri de mecanisme cauzale:

29
CUNOŞTINŢE,
1 DEPRINDERI

NIVEL DE DECIZII
EDUCAŢIE DEMOCRATICE

2 RESURSE,
CONSTRÂNGERI

Datele pe care le avem la dispoziţie nu ne permit să distingem care este ponderea


fiecăruia dintre cele două tipuri de efecte prin care este transmis efectul educaţiei asupra
democraţiei în cuplu. Ne oferă însă câteva informaţii ce ridică semne de întrebare asupra
ambelor mecanisme. Astfel, predictorul cel mai puternic legat de educaţie este dat de
diferenţa dintre nivelul şcolar al subiectului şi cel al părinţilor săi 10: cu cât o
persoană are un nivel educaţional mai ridicat faţă de cel al părinţilor săi cu atât este, în
medie, mai ridicată valoarea indicatorului DEM2 (r = 0,27, p = 0,000) 11(Figura 5). Chiar
şi în condiţii de control al efectului altor variabile (ex. sex, venit, tip de localitate)
mobilitatea educaţională îşi păstrează puterea explicativă asupra modului în care sunt
luate decizii în cuplu.

Figura 5. Relaţiile dintre mobilitatea şcolară a subiectului şi DEM2.


1.0

.8

.6

.4

.2
DEM2

0.0
-10 0 10

scoala subiect - scoala parinti

10
Indicatorul (DifEdu) este dat de diferenţa dintre nivelul şcolar al subiectului (1 – fără şcoală, ..., 12 – studii
postuniversitare) şi media dintre nivelul şcolar al tatălui şi al mamei.
11
Într-un model de regresie liniară în care DEM2 este variabilă dependentă, iar şcoala subiectului şi DifEdu sunt
variabile independente, efectul şcolii este apropiat de zero.

30
Este efectul pozitiv al mobilităţii educaţionale datorat tipului diferit de structură a
cuplului (de ex. persoanele care au avut o creştere de status tind să aibă parteneri cu un
nivel de educaţie uşor mai scăzut), este datorat efectului de socializare mai puternic al
şcolii pentru cei care au reuşite educaţionale mai bune decât cele ale părinţilor lor, ori este
urmarea unor factori care preced atât reuşita educaţională, cât şi formarea cuplului din
prezent (ex. subiecţi care provin din familii cu puţină şcoală, dar cu aspiraţii educaţionale
şi de reuşită socială ridicate)? Datele acestui studiu nu ne oferă suficiente indicii pentru a
putea stabili care dintre aceste mecanisme este mai probabil.

Diversitate şi decizii în comun


O serie de studii recente afirmă că unul dintre factorii cei mai importanţi pentru învăţarea
însuşirilor specifice unei culturi politice democratice este expunerea la diversitate.
Argumentul central este acela că interacţiunea cu oameni care au atribute socio-culturale
diferite de ale subiectului tinde să aibă efecte pozitive asupra nivelului de încredere
interpersonală a acestuia, fapt care îi amplifică interesul şi deprinderile necesare pentru
cooperare. Întrucât disponibilitatea şi capacitatea de a coopera sunt ingrediente necesare
participării civice şi politice, este de aşteptat ca în rândul celor care interacţionează
frecvent cu oameni diferiţi să fie întâlnite mai des atribute culturale pro-democratice.

Datele sondajului ne permit să verificăm aceste aserţiuni în cazul a două tipuri de


expunere la diversitate: 1. prin intermediul prietenilor, şi 2. al migraţiei temporare de
muncă. Astfel, subiecţii au fost întrebaţi dacă au prieteni apropiaţi care au altă limbă
maternă, sau care au altă religie, ori dacă partenerul/partenera din cuplu are astfel de
prieteni apropiaţi. Între indicatorul de diversitate construit cu ajutorul acestor întrebări şi
DEM2 poate fi observată o relaţie pozitivă, de slabă intensitate, dar semnificativă statistic
(r = 0,11, p = 0,000) 12.

În mod similar, persoanele care au fost expuse în trecut la diversitate în urma experienţei
de migrant în străinătate tind să afirme mai frecvent că deciziile în cuplu sunt luate
împreună (Tabelul 4).

Tabelul 4. Relaţia dintre migraţia temporară de muncă în străinătate şi DEM2, în


funcţie de sexul respondentului. Căsuţele reprezintă valoarea medie a variabilei DEM2.
Sexul Lucru în străinătate DEM2
respondentului după 1989
masculin Da .51
Nu .47
Total .47
feminin Da .53
Nu .44
Total .44
Total Da .51
Nu .45
Total .45

12
Relaţia se păstrează şi condiţii de control pentru efectul altor variabile (educaţie, venit, tip de localitate, etnia
respondentului, religia respondentului).

31
Implicare civică şi democraţie în cuplu
Există un consens larg în rândul specialiştilor din ştiinţele sociale asupra faptului că
nivelul de democratizare al unei societăţi este influenţat de gradul de dezvoltare a vieţii
asociative. Implicarea voluntară în asociaţii are potenţialul de a contribui la creşterea
reprezentării cetăţenilor şi de a forma şi întări acele atitudini, cunoştinţe şi deprinderi
care compun o cultură politică democratică. Studiile de până acum au arătat faptul că
doar o proporţie modestă dintre români, una dintre cele mai mici nu doar din Europa ci
chiar şi dintre ţările foste comuniste, realizează munci neplătite pentru grupuri informale
sau organizaţii neguvernamentale. În datele acestui sondaj, 8% dintre respondenţi afirmă
că sunt membri ai unei organizaţii sau asociaţii care nu le aduce venit 13. Dintre aceştia,
72% spun că au participat de câteva ori pe an, 16% de câteva ori pe lună, şi doar 12%
(reprezentând mai puţin de 2% din totalul eşantionului) au participat săptămânal sau
mai des.

În ce măsură modul în care sunt luate decizii în familie contează pentru nivelul de
implicare în asociaţii a membrilor cuplului? Ar fi de aşteptat ca persoanele care au
obişnuinţa de a lua decizii în comun să fie mai frecvent implicate în activităţi neplătite,
întrucât acestea presupun în mod frecvent cooperare în identificarea şi rezolvarea de
probleme comune.

Datele sondajului confirmă existenţa unei asocieri pozitive între obişnuinţa de a lua
decizii în comun în cuplu şi implicarea voluntară în asociaţii şi, mai mult, această relaţie
se păstrează şi atunci când este controlat efectul altor variabile. Tabelul 5 ilustrează
legătura între DEM2 şi implicare, pentru fiecare dintre categoriile variabilei nivel de
educaţie.

Tabelul 5. Relaţia dintre implicarea voluntară în organizaţii şi DEM2, în rândul celor


fără liceu, cu liceu, cu studii superioare. Căsuţele reprezintă valoarea medie a variabilei
DEM2.
Nivel de Voluntar DEM2
educaţie
Fără liceu da .47
nu .43
Total .43
Liceu da .60
nu .46
Total .47
Studii da .58
superioare
nu .52
Total .53
Total da .54
nu .45
Total .45

13
Proporţia obţinută este apropiată celor obţinute în alte studii, în care estimarea implicării voluntare a fost făcută în
mod similar. Întrebarea din chestionar a fost: „Dumneavoastră sunteţi membru al vreunei asociaţii sau organizaţii care
nu vă aduce venit? – inclusiv asociaţie profesională, partid, sindicat, grup de religios sau de susţinere pe lângă biserică,
grup ecologic, organizaţie non-guvernamentală, grup artistic, echipă de fotbal.”.

32
Încredere în ceilalţi oameni şi democraţie în cuplu
Sunt mai multe mecanisme prin care un nivel ridicat al încrederii interpersonale poate
influenţa calitatea proceselor democratice. Astfel, cei care au încredere în alţi oameni tind
să fie mai frecvent implicaţi în activităţi asociative care, direct sau indirect, conduc la o
administrare mai eficientă şi mai democratică. În plus, oamenii care au un nivel mai
ridicat de încredere tind să respecte în mai mare măsură legile, sunt mai puţin înclinaţi să
nu îşi plătească impozitele şi sunt mai dispuşi să doneze bani sau timp unor organizaţii
neguvernamentale. Elementul comun acestor mecanisme este relaţia pozitivă dintre
încredere şi cooperare: cei care au încredere în alţi oameni, inclusiv (sau în special,
conform mai multor autori) în persoane pe care nu le cunosc, tind să identifice mai uşor
cauze comune cu a altor oameni şi să se implice apoi împreună cu alţii în rezolvarea lor.

Este modul de luare a deciziilor în cuplu legat de nivelul de încredere interpersonală al


membrilor? Datele sondajului arată că există o relaţie pozitivă, de slabă intensitate, dar
semnificativă statistic între DEM2 şi un indicator al încrederii în alţi oameni 14. Nu este
însă clar care sunt mecanismele cauzale care conduc la această legătură. Analizele
statistice care cuprind simultan mai multe variabile pun în evidenţă un al treilea factor
care joacă un rol în explicarea relaţiei dintre încredere şi luarea deciziilor în cuplu:
mobilitatea educaţională. Conform acestor analize, relaţiile de determinare între cele trei
variabile pot fi descrise prin următoarea reprezentare grafică:

mobilitate educaţională încredere generalizată

democraţie în cuplu

Concluzii
În mod frecvent, deciziile din cuplu sunt luate în comun de către ambii membri, sau fără o
regulă care să acorde întâietate unuia sau celuilalt. Situaţiile care se abat de la acest mod
de a lua decizii indică însă mai multe lucruri. În primul rând, contrar aşteptărilor ce ar
putea decurge din faptul că în societatea românească continuă să fie prezente într-o
măsură însemnată valori şi norme de tip tradiţional prin care bărbatului îi este atribuit un
rol dominant, cele mai multe dintre deciziile în cuplu care sunt dominate sistematic de
către unul dintre membri revin femeii şi nu bărbatului. În al doilea rând, factorul
explicativ cel mai puternic al democraţiei în cuplu nu este, aşa cum ar fi fost poate de
aşteptat, nivelul de educaţie al partenerilor, ci mobilitatea educaţională a respondentului.

Acest rezultat ne lasă cu câteva întrebări fără răspuns, care urmează a fi elucidate în
cercetări ulterioare: este efectul pozitiv al mobilităţii educaţionale datorat influenţei
asupra unor atribute socio-demografice ale cuplului şi care apoi influenţează modul de
luare a deciziilor, este datorat efectului de socializare mai puternic al şcolii pentru cei care
au reuşite educaţionale mai bune decât cele ale părinţilor lor, ori este urmarea unor
factori anteriori nu doar formării cuplului din prezent cât şi educaţiei şcolare a subiectului?

În acelaşi timp, datele susţin ideea conform căreia expunerea la interacţiuni sociale
diverse au un efect pozitiv asupra democraţiei în familie, în cadrul a două tipuri diferite
de contexte. Astfel, respondenţii care au prieteni apropiaţi de altă etnie sau religie, ori ai
căror parteneri au prieteni apropiaţi de altă etnie sau religie, tind să ia mai frecvent decizii

14
Întrebarea din chestionar este „Dumneavoastră credeţi că se poate avea încredere în cei mai mulţi dintre oameni?”,
iar răspunsurile posibile sunt Da şi Nu.

33
în comun. În mod similar, persoanele care au cunoscut în trecut contexte sociale diverse
în urma experienţei de migraţie de muncă în străinătate tind să afirme mai frecvent că
deciziile în cuplu sunt luate împreună. De aici, un argument în favoarea faptului că
atributele unei culturi politice democratice pot fi dezvoltate prin expunerea la interacţiuni
sociale diverse.

În fine, datele pun în evidenţă relaţii pozitive între modul în care sunt luate decizii în
cuplu, pe de o parte, şi implicarea voluntară în asociaţii şi nivelul de încredere
interpersonală, pe de alta. Astfel, luate în ansamblu, rezultatele acestui studiu susţin ideea
existenţei unor legături complexe între democraţia în cuplu şi o serie de atitudini, norme
şi comportamente care definesc aspecte ale culturii politice democratice.

34
II. Căsătorie
fericită şi
motive de
divorţ

35
COSIMA RUGHINIŞ

Teoria şi practica fericirii în relaţiile de cuplu


Teorii ale unei căsnicii fericite
De ce este nevoie pentru o căsnicie fericită? Este iubirea suficientă sau trebuie ca
poziţia socială a celor doi tineri să fie cumva compatibilă? La nivel declarativ, această
dilemă de tip Romeo şi Julieta este rezolvată net în favoarea iubirii. Răspunsurile
persoanelor intervievate indică faptul că acestea împărtăşesc o teorie a căsătoriei
bazată în primul rând pe iubire şi în ultimul rând pe similaritatea poziţiei şi
caracteristicilor sociale (vezi Tabelul 1 şi
Tabelul 2).

Iubirea este considerată cea mai importantă condiţie a succesului într-o căsnicie, urmată
de condiţiile bune de locuit şi de sprijin reciproc, încredere şi fidelitate. Toate
caracteristicile de similaritate socială (a credinţei religioase, a educaţiei, vârstei şi a
poziţiei sociale) sunt foarte rar menţionate ca principală influenţă asupra succesului unei
relaţii. Mai mult, acestea sunt cel mai des menţionate la rubrica „cea mai puţin
importantă” condiţie.

Chiar şi atunci când sunt analizate una câte una, fără să fie comparate, cei care răspund că
apartenenţa la aceleaşi categorii sociale este foarte importantă pentru o căsătorie
reprezintă o minoritate - cu excepţia credinţei religioase unde aproape 50% consideră că
similaritatea este necesară. Prin contrast, în cazul iubirii şi al încrederii reciproce, peste
trei sferturi dintre respondenţi consideră că sunt foarte importante.

Tabelul 1. Dintre acestea, care este…


Cea mai
Cea mai A doua ca puţin
importantă importanţă importantă
(%) (%) (%)
să se iubească 38 16 1
să aibă condiţii bune de locuit 13 5 2
să se sprijine unul pe altul 10 7 1
să aibă încredere unul în altul 8 15 1
să-şi fie fideli 7 9 1
să aibă bani 5 7 8
să se înţeleagă unul pe celălalt 5 8 0
să se respecte reciproc 4 12 1
să aibă aceeaşi educaţie 1 2 5
să se potrivească sexual 1 3 1
să aibă copii 1 4 2
să fie de vârstă apropiată 1 1 10
să aibă aceeaşi poziţie socială 1 1 12
să aibă aceeaşi credinţă religioasă 1 2 8
să nu stea cu părinţii (unuia dintre
ei) 1 2 13
să împartă treburile gospodăreşti 1 2 4
să-şi discute problemele 1 3 1
să petreacă suficient timp
împreună 0 1 2
să aibă aceeaşi etnie 0 0 18
să le placă aceleaşi lucruri 0 0 11
Total 100 100 100

36
Tabelul 2. Pentru ca o căsătorie să fie reuşită credeţi că este foarte important, destul
de important sau puţin important....

Iubirea şi încrederea Situaţia materială Poziţia socială


Condiţiile Aceeaşi Aceeaşi
Increderea bune de credinţă Aceeaşi poziţie Aceeaşi
Iubirea Fidelitatea reciprocă locuit Banii religioasă educaţie socială etnie
Nu are nici o
importanţă 0 0 0 1 1 5 3 7 6
Puţin
important 0 2 2 7 12 14 17 29 20
Destul de
important 15 21 22 36 42 35 42 35 35
Foarte
important 84 77 76 57 45 46 37 29 39
Total 100 100 100 100 100 100 100 100 100

Putem grupa condiţiile analizate mai sus în patru categorii mai generale, în funcţie de
răspunsurile subiecţilor 15 . Aceste categorii se referă la (1) importanţa iubirii şi a
sprijinului reciproc, (2) la importanţa situaţiei materiale, (3) la importanţa similarităţii
sociale şi (4) la importanţa confortului în gospodărie. Prin urmare, putem distinge patru
tipuri de teorii ale succesului în căsnicie, în funcţie de condiţiile care sunt
considerate necesare pentru o căsnicie de succes. Aceste teorii nu se exclud reciproc –
într-adevăr, după cum am văzut mai sus, oamenii cred în general în două sau mai multe
dintre ele. Mai mult, după cum vom vedea mai jos (vezi de exemplu Tabelul 5), teoria
iubirii şi teoria similarităţii sociale, deşi par radical diferite, acţionează de fapt în acelaşi
sens când vine vorba despre acceptarea unui potenţial pretendent în familie.

Tabelul 3. Clasificarea condiţiilor succesului într-o căsnicie – matricea pattern

Pentru ca o căsătorie să fie reuşită credeţi



este foarte important, destul de important “Iubire
sau şi sprijin “Similaritate “Situaţie “Confort în
puţin important ca cei doi… reciproc” socială” materială” gospodărie”
să-şi fie fideli 0.80 0.07 0.06 -0.11
să se iubească 0.79 0.00 0.08 -0.14
să se respecte reciproc 0.75 0.00 -0.03 0.11
să se sprijine unul pe altul 0.74 0.00 0.16 0.02
să aibă încredere unul în altul 0.73 0.02 0.00 0.10
să se înţeleagă unul pe celălalt 0.69 0.04 -0.06 0.18
să-şi discute problemele 0.51 -0.06 -0.07 0.60
să se potrivească sexual 0.40 0.13 0.31 0.10
să aibă aceeaşi credinţă religioasă 0.09 0.85 -0.09 -0.15
să aibă aceeaşi etnie -0.04 0.81 -0.08 0.09
să fie de vârstă apropiată 0.03 0.68 0.11 0.07
să aibă aceeaşi poziţie socială -0.11 0.59 0.26 0.12
să le placă aceleaşi lucruri -0.01 0.48 0.00 0.45

15
Prin analiza componentelor principale obţinem patru dimensiuni intercorelate – vezi tabelul de mai sus.

37
să aibă copii 0.36 0.45 0.08 -0.04
să aibă aceeaşi educaţie 0.01 0.37 0.51 0.05
să aibă bani 0.03 -0.02 0.86 -0.01
să aibă condiţii bune de locuit 0.15 -0.07 0.81 0.03
să nu stea cu părinţii (unuia dintre ei) -0.17 0.06 0.24 0.60
să împartă treburile gospodăreşti 0.20 0.14 -0.02 0.66
să petreacă suficient timp împreună 0.40 0.03 -0.03 0.61
Metoda de extragere: analiza componentelor principale
Metoda de rotaţie: Direct Oblimin cu normalizare Kaiser

Criteriile de acceptare a pretendenţilor


Conform teoriilor despre iubire împărtăşite de persoanele chestionate, iubirea este
categoric necesară – dar ea nu pare să fie considerată şi suficientă pentru o căsnicie
fericită. Cel puţin, ea nu este suficientă pentru a garanta intrarea în familie a unui
pretendent; apartenenţa acestuia sau acesteia la o categorie defavorizată, marginală sau
minoritară se traduce cu o mare probabilitate în reacţii de împotrivire din partea familiei
(vezi Tabelul 4).

Peste trei sferturi dintre persoanele chestionate refuză categoric intrarea în familie a unei
persoane care a stat în închisoare pentru furt; aproximativ 60% refuză categoric intrarea
în familie a unei persoane de etnie romă, iar jumătate dintre cei intervievaţi refuză
categoric o cunoştinţă foarte recentă, un potenţial ginere sau noră fără educaţie, fără
credinţă în Dumnezeu, sau penticostal/ă. Dacă luăm în considerare şi pe cei care răspund
„probabil nu”, obţinem un procent de peste trei sferturi din respondenţi care se opun unei
relaţii stabile între copiii lor şi membrii unor astfel de categorii sociale.

Singura caracteristică socială dezavantajoasă care întruneşte acceptarea socială, din lista
celor incluse în cercetare, este sărăcia. Aproximativ 60% dintre respondenţi sunt dispuşi
să accepte în familie un tânăr sau o tânără dintr-o familie foarte săracă, doar 20%
refuzând net acest lucru.

Este interesant de observat că refuzul adresat persoanelor de etnie romă pare să aibă şi o
componentă propriu-zis etnică, nu numai una de respingere a unor trăsături sociale
asociate statistic acestui grup etnic: proporţia celor care nu doresc romi în familia lor,
chiar atunci când aceştia sunt persoane iubite de copiii lor, este substanţial mai ridicată
decât a celor care nu doresc persoane ne-educate sau foarte sărace.

Tabelul 4. Aţi fi de acord ca fiul sau fiica Dvs. să se căsătorească din dragoste cu o
tânără / un tânăr...

Sigur Probabil Probabil Sigur


nu nu da da
Care a stat în închisoare pentru furt 76 17 5 2
De etnie romă (ţigan/că) 59 21 13 7
Care nu a terminat decât patru clase la şcoală 51 25 18 6
Care nu crede în Dumnezeu 51 29 15 5
Penticostal/ă 51 22 19 8
Pe care l-a cunoscut prima oară în urmă cu o lună 47 24 19 10
Care are în grijă un copil dintr-o căsătorie anterioară 37 28 27 8
Dintr-o familie foarte săracă 19 23 43 15

38
Am compus un indice care măsoară atitudinea generală de respingere a intrării în familie
a persoanelor stigmatizate 16. Pentru a studia factorii sociali care influenţează variaţia
acestei atitudini, am realizat un model de regresie liniară multiplă (vezi Tabelul 5).

Este foarte interesant că atât un nivel ridicat de credinţă în importanţa iubirii cât şi
un nivel ridicat de credinţă în importanţa similarităţii sociale pentru o căsnicie de succes
(variabilele definite în
Tabelul 3) sunt asociate pozitiv cu tendinţa de a restricţiona intrarea persoanelor
indezirabile în familie. Aparent este vorba despre o contradicţie, deoarece ne putem
aştepta ca importanţa acordată iubirii să conducă la acceptarea în familie a celor pe care
tinerii îi aleg din dragoste. Totuşi, analiza indică faptul că o variabilă influentă asupra
acceptării este încrederea în oameni, eventual susţinută de familiarizarea respondentului
cu persoane din culturi şi medii sociale diferite. Se pare că oamenii valorizează iubirea,
dar nu au încredere în ea – de aceea pun în funcţiune criterii adiţionale pentru a stabili
dacă o persoană este cu adevărat demnă de iubirea copilului lor şi de a intra în familie.
Astfel, persoanele încrezătoare în oameni în general sunt mai dispuse să acorde credit
celor aleşi pe criterii sentimentale de copiii lor, chiar atunci când aceştia aparţin unor
categorii sociale purtătoare de stigmat. Dimpotrivă, cei mai puţin încrezători resping
astfel de pretendenţi, chiar dacă ei înşişi cred cu tărie în necesitatea iubirii. A crede în
necesitatea iubirii pare să nu fie acelaşi lucru cu a crede în înţelepciunea ei.

Tabelul 5. Model de regresie: respingerea accesului persoanelor purtatoare de stigmat


social in familie

Variabile Influ Coef. Semnificaţie


enţă Beta statistică
Teorii ale Importanţa iubirii si sprijinului reciproc +
succesului în pentru căsnicie 0.11 0.00
căsnicie Importanţa similarităţii sociale pentru +
căsnicie 0.14 0.00
Importanţa situaţiei materiale pentru căsnicie 0.04 0.24
Importanţa confortului în gospodărie pentru
căsnicie -0.05 0.18
Religiozitatea “Cât de important este Dumnezeu în viaţa +
dvs.?” 0.10 0.00
Toleranţă “Consumatorii de droguri ar trebui să fie
închişi în puşcării” -0.03 0.32
Încredere în “Dumneavoastră credeţi că se poate avea -
oameni încredere în cei mai mulţi dintre oameni?” -0.14 0.00
Familiarizare -
cu diversitatea Subiectul sau soţia are prieteni de alta etnie
culturală sau religie -0.14 0.00
Consum Frecvenţa cu care citeşte sau răsfoieşte ziare şi +
cultural reviste 0.10 0.01
Situaţie Dotarea gospodariei cu auto, telefon mobil, +
materială masina de spalat, computer 0.14 0.00
Caracteristici Numărul total de ani de şcoală absolviţi 0.06 0.16
socio- Sex feminin + -0.08 0.01
demografice Vârsta + 0.07 0.08
ale persoanei
Are copii 0.02 0.68
intervievate
Tipul de localitate -0.07 0.09

16
Indicele constă în numărul de răspunsuri hotărât negative („sigur nu”) pe care le-a dat persoana intervievată la acest
set de întrebări, variind între zero şi opt.

39
Oarecum paradoxal, religiozitatea este asociată pozitiv cu refuzul pretendenţilor din
grupuri sociale stigmatizate – de altfel, religiozitatea corelează negativ cu încrederea în
oameni, posibil datorită dispoziţiei de a-i judeca în termeni morali. Este de asemenea
interesant că toleranţa la nivel social faţă de categorii precum consumatorii de droguri,
prostituatele sau homosexualii (măsurată prin defavorizarea unei legislaţii represive în
aceste domenii) nu este asociată semnficativ cu dispoziţia către acceptarea în familie a
unor persoane marginale. Tolerarea unui comportament la nivel social nu se extinde de la
sine la nivelul propriei familii – care este înconjurată cu o barieră defensivă pe care
doar încrederea generalizată pare să o poată traversa.

Statutul social, măsurat prin consumul cultural şi prin situaţia materială a gospodăriei,
este de asemenea o variabilă care sporeşte tendinţa defensivă de a limita intrarea
persoanelor purtătoare de stigmat în mediul familial.

Prin urmare, concepţia căsniciei bazate în principal pe iubire este pusă în


practică prin intermediul unor filtrări defensive a potenţialilor pretendenţi
din medii sociale stigmatizate – precum persoanele cu condamnări în justiţie, cei
fără educaţie, cei care nu cred în Dumnezeu sau care aparţin unor confesiuni valorizate
negativ, sau persoanele de etnie romă. De asemenea, marea majoritate a subiecţilor nu ar
agrea căsătoria copilului lor cu o persoană prea puţin cunoscută, chiar dacă aceasta este
iubită – preferând o relaţie de mai lungă durată decât doar o lună.

De altfel, doar cinci la sută dintre subiecţi consideră că doi tineri ar trebui să se
căsătorească dacă se cunosc de mai puţin de cinci luni; dacă însă cei doi se cunosc de un
an, un pic mai mult de jumătate consideră că este bine să se căsătorească (vezi Graficul 1).
Aproape 90% dintre persoanele intervievate consideră că perioada optimă de cunoaştere
reciprocă este de doi ani sau mai puţin.

Graficul 1. „După cât timp de când s-au cunoscut credeţi că este bine ca un tânăr şi o
tânără să se căsătorească?” (în funcţie de numărul de luni - procente cumulate din
totalul celor care au dat răspunsuri până în 48 de luni)

100

90

80

70

60

50

40

30

20

10

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 23 24 25 26 28 30 35 36 40 48

40
În ceea ce priveşte experienţa premaritală, aproximativ trei sferturi dintre respondenţi
cred că e bine că tinerii să aibă mai multe relaţii romantice înainte de a se căsători, iar mai
mult de jumătate cred că este bine să aibă relaţii sexuale înainte de căsătorie.

Tabelul 6. Credeţi că este mai bine ca doi tineri, înainte să se căsătorească …

Da (%)
Să fi avut şi alţi iubiţi / alte iubite 71
Să trăiască o perioadă împreună 50
Să aibă relaţii sexuale 55

Opinia faţă de relaţiile sexuale premaritale este de altfel puternic asociată cu


caracterisicile socio-demografice ale subiectului – sex, vârstă, educaţie, mediu de
provenienţă (vezi Tabelul 7). Bărbaţii, tinerii, persoanele mai educate şi mai înstărite
sunt mult mai dispuse către acceptarea relaţiilor sexuale înainte de căsătorie. După cum
era de aşteptat, religiozitatea scade toleranţa faţă de intimitatea fizică premaritală. În ceea
ce priveşte teoriile căsniciei de succes, valorizarea iubirii nu are nici o influenţă asupra
acceptării relaţiilor premaritale, dar valorizarea similarităţii sociale are o influenţă
negativă, intrând astfel în tiparul tradiţional de înţelegere a unei relaţii de cuplu.

Tabelul 7. Predictori ai acceptării relaţiilor sexuale premaritale

Predictor Influenţă B Sig. Exp(B)


Sex masculin + 0.39 0.00 1.47
Vârstă (ani împliniţi) - -0.05 0.00 0.95
Număr de ani de şcoală + 0.15 0.00 1.16
Dotarea gospodariei cu auto, telefon mobil, masina +
de spalat, computer 0.18 0.00 1.20
„Cât de des vă rugaţi lui Dumnezeu în afara -
serviciilor religioase?” -0.16 0.00 1.17
„Cât de important este Dumnezeu în viaţa dvs.?” - -0.11 0.02 0.89
Importanţa iubirii si sprijinului reciproc pentru 0
căsnicie 0.01 0.87 1.01
Importanţa similarităţii sociale pentru căsnicie - -0.30 0.00 0.74
Importanţa situaţiei materiale pentru căsnicie 0 0.07 0.32 1.07
Importanţa confortului în gospodărie pentru căsnicie + 0.20 0.00 1.23
Regresie logistică. Modelul creşte puterea predictivă de la 54,7% la 74,0%.

Fericirea partenerilor
În
Graficul 2 putem observa felul în care persoanele intervievate îşi evaluează viaţa, în raport
cu partenerul lor 17. Femeile şi bărbaţii au o distribuţie a răspunsurilor similară în cazul
evaluării timpului lor liber şi a fericirii, dar diferită în alte privinţe. În ceea ce priveşte
religiozitatea, sacrificiile făcute pentru familie şi exprimarea nemulţumirilor, proporţia
femeilor care consideră că acestea le caracterizează în mai mare măsură decât pe
partenerul lor este mai mare decât proporţia bărbaţilor. Dimpotrivă, în ceea ce priveşte
viaţa politică şi cunoştinţele de administraţie publică, bărbaţii răspund mult mai des că
acestea sunt mai relevante pentru ei decât pentru parteneră.

17
„De obicei, faţă de partener/ă, consideraţi că Dvs. aveţi mai mult sau mai puţin timp liber? Faceţi mai multe sau mai
puţine sacrificii pentru familie? Vă spuneţi mai mult sau mai puţin nemulţumirile? Sunteţi mai interesat sau mai puţin
interesat de viaţa politică din România? Aveţi cunoştinţe mai multe sau mai puţine despre administraţia publică din
localitate? Sunteţi o persoană mai religioasă sau mai puţin religioasă?”

41
Graficul 2. Auto-compararea cu partenerul în diferite aspecte ale vieţii

100%

80%

60%
Mai puţin
La fel
Mai mult
40%

20%

0%
Masculin

Masculin

Masculin

Masculin

Masculin

Masculin

Masculin
Feminin

Feminin

Feminin

Feminin

Feminin

Feminin

Feminin
Aveţi timp Sunteţi Sunteţi Faceţi sacrificii Vă spuneţi Sunteţi Aveţi
liber… fericit/ă… religios/ nemulţumirile… interesat/ă de cunoştinţe de
religioasă... viaţa politică… administraţie
publică…
Faţă de partener/ă, consideraţi că Dvs...

Peste trei sferturi dintre respondenţi consideră că sunt la fel de fericiţi ca partenerul lor.
Această opinie indică faptul că o relaţie stabilă este un loc al echilibrării nivelului de
fericire al celor doi. Desigur, credinţa respondenţilor că sunt la fel de fericiţi ca
partnenerul lor nu este neapărat adevărată – dar ea reflectă o anumită stabilitate şi
integrare a relaţiei. Este interesant de observat că această credinţă apare la marea
majoritate a cuplurilor, chiar atunci când există potenţial pentru anumite tensiuni. O
diferenţă interesantă în acest sens este timpul liber al celor doi parteneri, dat fiind că a
dispune de timp liber este considerat în general o condiţie a unui trai fericit.

Graficul 3. Fericirea şi timpul liber în cuplu – autoevaluările respondenţilor

42
100%
4
12
22
80%

60%
Mai putin fericit/a
73 90 La fel
68 Mai fericit/a
40%

20%

15
6 10
0%

Mai mult timp liber La fel Mai putin timp liber

Răspunsurile subiecţilor arată că autoevaluarea timpului liber în raport cu partenerul 18


este asociată semnificativ cu autoevaluarea fericirii (vezi Graficul 3) – cei care consideră
că au mai mult timp liber decât partenerul consideră în medie şi că sunt mai fericiţi, iar
cei care cred că au mai puţin timp liber consideră mai des că sunt mai puţin fericiţi.
Totuşi, chiar şi atunci când respondenţii cred că timpul lor liber diferă de al partenerului,
aproximativ 70% dintre ei cred că sunt la fel de fericiţi ca şi acesta.

Graficul 4. Autoevaluarea propriei fericiri faţă de cea a partenerului, în funcţie de


frecvenţa problemelor în cuplu

100%
7 8
90%

80% 38

70%

60%
Mai putin fericit/a
50% 85 82 La fel
40%
Mai fericit/a
55
30%

20%

10%

9 10 7
0%

Foarte rar Rar Des sau foarte des


In cuplul dvs., cât de des apar probleme?

Totuşi, în cuplurile în care problemele apar des, dezechilibrele din relaţie se reflectă în
proporţia semnificativ mai ridicată a respondenţilor care consideră că sunt mai nefericiţi
decât partenerul lor – peste o treime, faţă de sub 10% în cazul celor care nu au probleme
în cuplu.

18
„De obicei, faţă de partener/ă, consideraţi că Dvs. aveţi mai mult sau mai puţin timp liber?”

43
Problemele din relaţia de cuplu
Aproximativ 13% dintre subiecţi răspund că în relaţia lor de cuplu problemele apar des
sau foarte des. Întrebaţi asupra cauzelor acestor probleme, peste 60% dintre respondenţi
le atribuie în primul rând lipsurilor materiale sau băneşti (vezi Tabelul 8).

Tabelul 8. Motivele atribuite problemelor din cuplu

“De cele mai multe ori, problemele apar din cauza…” (%)
- lipsurilor materiale sau lipsei de bani 61
- treburilor casnice 16
- comportamentului copiilor 7
- băuturii 4
- părinţilor/socrilor 3
- neglijării familiei de către unul dintre soţi/parteneri 2
- infidelităţii 1
Alte motive 5
Total 100

În ce măsură sunt aceste atribuiri întemeiate? Asociarea cu sexul respondentului indică


faptul că femeile resimt mai des tensiunile în cuplu, sau sunt mai dispuse să le
mărturisească intervievatorului. Apariţia problemelor în cuplu este dificil de explicat prin
intermediul variabilelor din baza de date; totuşi, cele care sunt asociate semnificativ cu o
relaţie tensionată sunt într-adevăr variabilele legate de starea materială – precum dotarea
gospodăriei, evaluarea subiectivă a situaţiei materiale – dar şi cele legate de structura
gospodăriei: numărul total de membri precum şi numărul membrilor plecaţi temporar
din localitate. Persoanele din gospodării mai puţin dotate şi cei care se consideră,
subiectiv, săraci au un risc mai ridicat de a trăi într-o relaţie tensionată. De asemenea, cei
din gospodării numeroase şi cei din gospodării cu membri absenţi raportează mai des
conflicte.

Tabelul 9. Predictori ai problemelor din cuplu

Predictor Influenţă B Sig. Exp(B)


Sex masculin - -0.49 0.00 0.61
Vârsta 0 0.00 0.41 1.00
Ani de şcoală absolviţi 0 0.03 0.34 1.03
Dotarea gospodăriei - -0.15 0.05 0.86
Auto-situare pe continuumul “sărac” - -
“bogat” -0.24 0.00 0.79
Locuieşte cu socrii sau cu părinţii 0 0.17 0.45 1.18
Număr membri în gospodărie + 0.02 0.03 1.02
Număr membri plecaţi temporar (pentru +
mai mult de 6 luni) din localitate 0.25 0.01 1.28
Regresie logistică. Puterea predictivă anterioară şi cea ulterioară modelului sunt similare (87%).

Concluzii
Iubirea este un sentiment cvasi-unanim apreciat ca fiind necesar pentru o relaţie
fericită. Totuşi, răspunsurile primite indică existenţa câtorva bariere solide pe care
aceasta trebuie să le depăşească. De exemplu, iubirea nu poate dizolva singură opreliştile
ridicate de părinţii tinerilor îndrăgostiţi în faţa pretendenţilor din categorii marginale sau
stigmatizate. Încrederea în oameni este cea care face posibilă şi încrederea în iubire,
facilitând consolidarea unor relaţii intime care altminteri ar fi supuse presiunilor
parentale. În ceea ce priveşte bunăstarea materială, este interesant faptul că oamenii sunt

44
dispuşi să accepte intrarea în familia lor a unor pretendenţi din familii foarte sărace. De
altfel, banii sunt consideraţi relativ neimportanţi în comparaţie cu iubirea – deşi
condiţiile de locuit sunt un factor evaluat ca fiind de primă importanţă pentru succesul
unei relaţii.

Totuşi, dacă analizăm caracteristicile sociale şi materiale asociate cu frecvenţa certurilor


în cuplu, vom observa că situaţia materială precară este însoţită de un risc mai ridicat al
unei relaţii tensionate. De asemenea, la nivel subiectiv, majoritatea respondenţilor care
au probleme dese sau foarte dese în cuplu le interpretează ca fiind rezultatul dificultăţilor
materiale sau băneşti. Prin urmare, sărăcia este o altă barieră semnificativă pe care
iubirea trebuie să o depăşească – chiar dacă ea nu este recunoscută ca atare la nivelul
teoriilor împărtăşite social.

45
RALUCA POPESCU

Pe ce se bazează o căsătorie fericită şi care sunt motivele


pentru a divorţa ?
Este căsătoria bazată în principal pe dragoste sau pe susţinere materială? Pentru care
dintre indivizi iubirea are cea mai mare importanţă? Care sunt problemele care conduc la
divorţ - dispariţia iubirii, nepotrivirea partenerilor sau motive mai pragmatice precum
dificultăţile financiare? Există diferenţe în modul în care privesc aceste lucruri femeile şi
bărbaţii, tinerii şi vârstnicii, cei de la oraş şi cei de la sat? Analiza care urmează încearcă
să răspundă la toate aceste întrebări. Studiul îşi propune să identifice care sunt în
percepţia indivizilor condiţiile pentru ca o căsnicie să fie fericită şi care dintre acestea are
cea mai mare importanţă. Complementar, sunt analizate şi motivele pentru divorţ,
urmărind stabilirea unor profiluri socio-demografice specifice.

Condiţiile pentru o căsătorie fericită


Atât pe ansamblul populaţiei, cât şi la nivelul celor mai importante categorii socio-
demografice, constatăm că pe primul loc se află iubirea, considerată esenţială pentru ca o
căsătorie să fie fericită, la o diferenţă considerabilă de restul opţiunilor. Pentru mai mult
de o treime din populaţia investigată reprezintă cel mai important lucru, iar peste
jumătate dintre subiecţi au menţionat-o în primele două aspecte importante în succesul
unei căsnicii. Celelalte lucruri importante sunt, în ordine, încrederea reciprocă, condiţii
bune de locuit, sprijin şi respect reciproc, fidelitate, înţelegere reciprocă şi bani.

Pe criterii socio-demografice, sexul nu reprezintă un criteriu de diferenţiere, atât în


rândul femeilor, cât şi în rândul bărbaţilor păstrându-se aceeaşi ierarhizare. Nu există
diferenţe semnificative statistic nici în funcţie de starea civilă sau de mediul de rezidenţă
al respondentului. În funcţie de vârstă şi educaţie însă, pot fi identificate modele de
răspuns diferite.

Tabel 3. Cea mai importantă condiţie pentru o căsătorie fericită (%)

Vârsta Educaţie
Elementară Medie Total
Superioară
18-24 25-34 35-54 55+ (mai puţin (liceu,
(universitar)
de liceu) postliceală)
Iubire 44.2 38.1 37.2 36.3 37.6 40.5 35.5 38.3
Condiţii bune de
locuit 11.2 10.0 14.1 13.9 13.5 12.8 9.1 12.9
Sprijin reciproc 7.3 13.7 8.6 10.2 9.0 10.6 10.8 9.7
Încredere reciprocă 8.5 8.5 6.7 9.3 7.6 8.6 10.2 8.2
Fidelitate 10.6 6.7 7.7 5.2 6.3 8.0 9.7 7.1
Înţelegere reciprocă 5.5 4.1 5.4 6.0 6.2 5.0 2.2 5.4
Bani 5.5 3.7 7.4 4.2 6.6 3.6 4.3 5.4
Respect reciproc 3.0 5.2 3.2 5.3 3.9 4.4 5.4 4.2
Altceva 4.2 10.0 9.7 9.6 9.3 6.5 12.8 8.8

Fără a se schimba esenţial ordinea aspectelor analizate, pe categorii de vârstă pot fi


remarcate modele uşor diferite, importanţa unui anumit aspect variind : fidelitatea
înregistrează un procent relativ crescut comparativ cu celelalte categorii la cei foarte

46
tineri, până în 25 de ani, sprijinul reciproc la cei de 25-34 ani, condiţiile de locuit şi banii
la populaţia matură şi vârstnică. Constatăm o scădere a importanţei acordate iubirii o
dată cu înaintarea în vârstă, paralel cu creşterea importanţei solidarităţii celor doi
parteneri, dar şi a resurselor materiale. Cu alte cuvinte tinerii, aflaţi la început de drum,
sunt ataşaţi într-o mai mare măsură modelului romantic în căsătorie, considerând că
celelalte aspecte se vor rezolva de la sine dacă există iubire, fidelitate şi încredere între
parteneri, în timp ce maturii sau vârstnicii, în urma unei experienţe mai bogate, păstrând
latura romantică adoptă un model mai echilibrat, în care resursele materiale şi sprijinul
reciproc (înţeles probabil nu numai ca sprijin afectiv şi moral, ci si economic sau de
îngrijire) sunt de asemenea importante.

Educaţia induce de asemenea diferenţieri semnificative statistic – iubirea este cea mai
importantă pentru cei cu studii medii, resursele materiale sunt mai importante pentru cei
cu educaţie elementară (aproximativ o cincime au menţionat condiţiile de locuit în
primele două lucruri importante şi aproximativ 15% banii), iar solidaritatea partenerilor
este mai importantă pentru cei cu studii superioare, care atribuie o importanţă mai mare
încrederii, respectului şi sprijinului reciproc ca şi fidelităţii. Identificăm aşadar o
diminuare a importanţei aspectelor materiale şi o creştere a importanţei aspectelor
“imateriale” o dată cu creşterea nivelului de educaţie.

Cele mai puţin importante aspecte pentru o căsnicie fericită sunt legate de norma
homogamiei. Similaritatea profilului socio-demografic al partenerilor (aceeaşi etnie,
poziţie socială, preferinţe comune, vârstă apropiată, aceeaşi credinţă religioasă, aceeaşi
educaţie) nu reprezintă o condiţie necesară pentru o căsnicie fericită. A avea o gospodărie
independentă, a nu locui împreună cu părinţii/socrii este considerat de asemenea un
aspect puţin important pentru succesul unei căsătorii. Interesant este că banii sunt
menţionaţi şi în rândul celor mai puţin importante aspecte într-o relaţie.

Motive de divorţ
Cele mai importante motive pentru ca partenerii să divorţeze, cumulând mai mult de
jumătate dintre menţiuni, sunt în ordine – violenţa, alcoolismul, infidelitatea şi încetarea
iubirii între cei doi. Violenţa este general acceptată ca motiv de divorţ (aproximativ 80%),
la diferenţe destul de mari de alcoolism şi infidelitate care întrunesc aproximativ două
treimi dintre menţiuni. Interesant este că, deşi iubirea a fost menţionată drept cea mai
importantă condiţie pentru o căsătorie fericită, absenţa ei nu determină o atitudine la fel
de categorică, părerile fiind mai degrabă împărţite: 57% o consideră motiv de divorţ, 43%
nu. Infidelitatea este mai des menţionată, considerându-se probabil că implică şi lipsa
iubirii. Condiţiile imanente relaţiei, nepotrivirea de caracter şi nepotrivirea sexuală sunt
considerate motive de divorţ numai de aproximativ o treime dintre subiecţi. Dificultăţile
materiale, lipsa copiilor, neînţelegerile privind treburile casnice sau cu rudele nu sunt
pentru marea majoritate a persoanelor intervievate motive de divorţ.

Dacă analizăm ordinea motivelor de divorţ, putem considera că acesta este acceptat mai
degrabă în situaţii extreme, excepţionale. Situaţiile justificabile pentru divorţ sunt
probleme grave, nelegate intrinsec de relaţie, dar care afectează relaţia prin consecinţele
lor: violenţa şi alcoolismul reprezintă caracteristici mai degrabă individuale care
generează alte probleme, conducând la eşecul relaţiei. Infidelitatea este considerată de
asemenea nejustificată şi reprezintă mai degrabă o situaţie extremă, fiind rezultanta
problemelor considerate mai puţin importante (dispariţia iubirii, nepotrivirea parteneri-
lor etc.). Situaţiile mai puţin grave caracterizate prin neînţelegeri, incompatibilitatea
partenerilor sau chiar prin încetarea iubirii nu reprezintă motive la fel de importante
pentru a se despărţi. Nepotrivirea (de personalitate sau sexuală), problemă intrinsecă a

47
relaţiei nu este considerată un motiv de divorţ. Nici alte dificultăţi sau neînţelegeri între
parteneri nu sunt considerate importante.

Tabel 4. Motive de divorţ, în funcţie de principalele caracteristici socio-demografice*


(%)

Absenţa Nepotrivire Nepotrivire


Violenţă Alcoolism Infidelitate iubirii de caracter sexuală
inferior 77.3 67.6 64.1 55.7 33 30.8
Nivelul de
educaţie mediu 87.2 72.8 73.3 67.3 44.7 41.7
superior 84.5 71.1 71.7 68.2 47.1 43.4
18-24 83.1 70.7 72.6 68.4 41.1 36.9
25-34 86.7 69.5 76.6 68.7 45.2 38.4
35-44 83.7 69.7 71.1 61 38.7 39.4
Vârsta
45-54 78.8 70.5 65.7 59.7 38.9 40.6
55-64 78.7 71.2 65.6 58.4 35.6 35.3
65+ 77 66.5 57.7 50.1 31.2 24.4
masculin 77.5 65.3 70.2 62.3 39.8 37.4
Sexul
feminin 84 73.1 65.8 59.2 36.6 33.9
Mediul de urban 83.6 70.6 68.6 66 43.7 42.7
rezidenţă
rural 78.6 68.6 66.8 54.9 32.2 28.1
*Sunt marcate valorile pentru care există diferenţe semnificative statistic (valori reziduale ajustate
standardizate mai mici sau mai mari decât 1.96 ). Cu bold sunt reprezentate valorile care indică o relaţie
pozitivă între categorii, iar cu italice cele care indică o relaţie negativă.

Există diferenţe statistic semnificative în funcţie de caracteristicile socio-demografice ale


indivizilor. Influenţa fiecărui criteriu în parte a fost surprinsă prin analiza de regresie,
ţinând sub control influenţele celorlalte variabile.
• Violenţa este considerată într-o mai mare măsură motiv de divorţ de către femei,
de cei cu nivel de educaţie mai ridicat şi de persoanele mai tinere. Studiile pe tema
violenţei domestice arată că într-adevăr comportamentul este mai frecvent la
bărbaţi şi în familiile cu nivel de educaţie scăzut.

• Consumul de alcool este condamnat într-o mai mare măsură de cei cu un nivel de
educaţie ridicat şi de către femei. Acestea se confruntă probabil într-o mai mare
măsură cu dificultăţi generate de acest comportament, consumul de alcool fiind
mai răspândit în cazul bărbaţilor.

• Intoleranţa faţă de infidelitate este mai puternică la tineri şi la cei cu un nivel de


educaţie mai ridicat. Aşa cum reiese din analiza modelului căsniciei fericite, aceştia
valorizează într-o mai mare măsură fidelitatea. Ca urmare, absenţa ei este
considerată într-o mai mare măsură motiv de divorţ.

• Absenţa iubirii este considerată într-o măsură considerabil mai mare motiv de
divorţ în mediul urban, de către persoanele cu un nivel mai ridicat de educaţie, şi
de către tineri, fără a exista diferenţe semnificative între bărbaţi şi femei.
Considerarea faptului că partenerii nu se mai iubesc un motiv de divorţ în cea mai
mare măsură de către persoanele cu nivel de educaţie mai ridicat nu este

48
surprinzătoare, aceasta categorie fiind şi cea care acorda o mai mare importanţă
iubirii într-o căsnicie fericită. Tinerii sunt de asemenea ataşaţi într-o mai mare
măsură modelului romantic în căsătorie, considerând că celelalte aspecte se vor
rezolva de la sine dacă există iubire, fidelitate şi încredere între parteneri.

• Nepotrivirea de caracter este menţionată mai mult în mediul urban, de către


persoanele cu educaţie superioară (aproape jumătate). Acestea sunt mai centrate
pe modelul căsătoriei bazate pe solidaritate între parteneri, înţelegerea şi
încrederea reciprocă jucând un rol important.

• Nepotrivirea sexuală este mai des menţionată în mediul urban (un procent aproape
dublu faţă de cel din rural) şi de către cei cu educaţie superioară.

Concluzii
Modelul condiţiilor pentru ca o căsătorie să fie fericită este unul romantic, în care iubirea
rămâne cea mai importantă. Iubirea trebuie dublată însă de solidaritate între parteneri
(încredere şi sprijin reciproc, respect şi înţelegere reciprocă, fidelitate), dar şi de suport
material – în principal condiţii bune de locuit şi, secundar, banii. Importanţa deosebită
acordată locuinţei (plasată pe ansamblu pe locul al treilea) trebuie explicată în contextul
crizei locuinţelor şi a costului ridicat al locuirii în România, probleme care s-au accentuat
după 1990. În acelaşi timp poate fi înţeleasă şi ca opţiune fermă pentru un cămin propriu.
Este de remarcat importanţa scăzută atribuită copiilor într-o căsnicie fericită. Condiţia
homogamiei (aceeaşi etnie, poziţie socială, vârstă, religie, educaţie, chiar preferinţe
comune) este mai degrabă considerată neimportantă.

Deşi cel mai important lucru într-o căsătorie este iubirea, absenţa ei nu reprezintă cel mai
important motiv ca cei doi să se despartă. Divorţul este acceptat în situaţii mai degrabă
extreme – în principal violenţă şi alcoolism, în secundar infidelitate.

49
III. Viaţa
sexuală

50
OVIDIU VOICU

Opinii şi atitudini privind viaţa sexuală

Am încercat în această ediţie a Barometrului de Opinie Publică să surprindem şi câteva


dintre aspectele legate de viaţa sexuală a respondenţilor. Exista posibilitatea ca o parte
dintre subiecţi să nu se simtă confortabil să răspundă la întrebări mai delicate în prezenţa
operatorului şi, prin urmare, să aleagă răspunsurile neutre sau dezirabile sau chiar să
refuze să răspundă. De aceea am scos din chestionarul principal întrebările din secţiunea
respectivă şi le-am inclus într-un minichestionar autoaplicat, pe care respondenţii l-au
completat individual şi l-au introdus într-un plic pe care tot ei l-au sigilat. Plicurile au fost
deschise numai după centralizarea chestionarelor. Am încercat prin această metodă să
asigurăm o confidenţialitate cât mai mare a răspunsurilor şi în acelaşi timp să obţinem
datele necesare pentru a deschide şi această direcţie de analiză.

Opinii şi atitudini privind viaţa sexuală


Marea majoritate a românilor în vârstă de peste 18 ani declară (85%) că au avut până
acum cel puţin o relaţie sexuală (Figura 1); numai 11% afirmă contrariul, în timp ce 4% nu
răspund la această întrebare. Firesc, numărul celor care nu au avut încă nici o relaţie
sexuală este ceva mai mare în rândul celor mai tineri. De asemenea, procentul celor care
şi-au început viaţa sexuală este puţin mai mare în mediul urban faţă de cel rural, dar
diferenţele se menţin în marja de eroare a studiului. Diferenţe semnificative apar între
bărbaţi şi femei: în timp ce 88% dintre bărbaţii peste 18 ani afirmă că au avut cel puţin o
relaţie sexuală, doar 81% dintre femei susţin acelaşi lucru. Cele mai mari diferenţe le
regăsim în cazul femeilor tinere, în condiţiile în care doar 67% dintre persoanele de sex
feminin cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani afirmă că şi-au început viaţa sexuală.

Figura 1. Dvs. aţi avut până în prezent vreo relaţie sexuală?

Nu
11%

NR
4%

Da
85%

Dintre cei care au avut deja cel puţin o relaţie sexuală, mai mult de jumătate (56%) spun
că prima dată s-a întâmplat înainte de căsătorie (sunt incluse aici atât persoane care au
trecut prin căsătorie, cât şi cele necăsătorite, dar care au avut deja experienţe sexuale;
prin „căsătorie” înţelegem situaţia definită ca atare de respondenţi, indiferent dacă este
vorba de o legătură oficializată la starea civilă sau de uniune consensuală). Dacă ne
referim strict la persoanele necăsătorite (cele care nu sunt şi nu au fost căsătorite), 76%
dintre acestea au avut deja relaţii sexuale (reamintim că ne referim la persoane în vârstă
de peste 18 ani).

51
Diferenţele între bărbaţi şi femei sunt foarte mari în ceea ce priveşte relaţiile sexuale în
afara căsătoriei (Tabelul 1). Doar 38% dintre femei spun au avut relaţii sexuale înainte de
căsătorie, în vreme ce procentul este de 76% în cazul bărbaţilor. De asemenea, dacă ne
referim doar la persoanele necăsătorite, 85% dintre bărbaţii ce nu sunt căsătoriţi şi numai
64% dintre femeile aflate în aceeaşi situaţie spun că au avut deja cel puţin o relaţie
sexuală. Diferenţa relativ mare între procentul femeilor necăsătorite care nu au avut
experienţe sexuale şi cel al femeilor care spun că au aşteptat până la căsătorie este
explicată de diferenţele între generaţii. Astfel, dacă 67% dintre persoanele în vârstă de
peste 65 de ani spun că s-au căsătorit virgine, procentul scade cu fiecare generaţie şi
numai 15% dintre respondenţii cu vârsta între 18 şi 24 de ani mai afirmă acelaşi lucru.

Tabelul 1. Aţi avut relaţii sexuale înainte de a vă căsători prima dată?

Da Nu NR
masculin 76 22 2
Gen
feminin 38 61 2
18-24 83 15 2
25-34 72 26 1
35-44 58 41 1
Vârsta
45-54 52 45 3
55-64 49 49 2
65+ 31 67 2
Urban 63 35 2
Mediu de rezidenţă
Rural 47 51 1
inferior 45 53 2
Nivel de educaţie mediu 67 31 2
superior 77 22 1
Total 56 43 2

Diferenţele dintre bărbaţi şi femei sunt în strânsă legătură cu presiunea socială născută
din felul în care românii privesc relaţiile sexuale în afară căsătoriei (mai exact, înaintea ei).
Dacă 25% dintre respondenţi spun că este rău ca un bărbat să aibă relaţii sexuale înainte
de căsătorie (Figura 2), în cazul unei femei procentul celor care condamnă un
comportament similar creşte la 39%. În general, bărbaţii sunt mai puţin conservatori
decât femeile în această privinţe, iar opiniile negative scad odată cu vârsta. Experienţa
personală joacă un rol important în evaluarea situaţiei, cei care au avut relaţii sexuale
înainte de căsătorie sunt mai înclinaţi să considere că este un lucru bun. În toate situaţiile,
femeile sunt mai condamnate decât bărbaţii pentru aceeaşi acţiune – începutul vieţii
sexuale înainte de căsătorie (Tabelul 2).

Figura 2. Credeţi că este bine sau este rău ca o femeie / un bărbat să aibă relaţii
sexuale înainte de a se căsători? (procente)

48

39

33

25

17 17

11 10

Este bine Este rău 52 Nici bine, nici rău Nu ştiu / Nu răspund

Pentru o femeie Pentru un bărbat


Tabelul 2. Credeţi că este bine sau este rău ca o femeie/un bărbat să aibă relaţii
sexuale înainte de a se căsători? (procente din categoriile respective; diferenţele până la
100% sunt „nu ştiu” sau „nu răspund”)

Pentru un
Pentru o femeie bărbat
este este este este
bine rău bine rău
masculin 37 34 54 21
Gen
feminin 31 43 43 29
18-24 52 18 65 11
25-34 48 23 60 16
35-44 42 30 56 16
Vârstă
45-54 35 42 50 28
55-64 19 51 34 34
65+ 10 64 28 42
Femeie care a avut relaţii sexuale înainte de
64 11 73 8
căsătorie
Bărbat care a avut relaţii sexuale înainte de
48 26 65 15
Gen şi propria căsătorie
experienţă Femeie care NU a avut relaţii sexuale înainte
20 57 34 35
de căsătorie
Bărbat care NU a avut relaţii sexuale înainte
24 49 47 32
de căsătorie

Cei mai mulţi dintre cei care deja şi-au început viaţa sexuală au făcut acest lucru înainte
de a împlini 20 de ani (Figura 3). Vârsta medie este de 19 ani şi este identică cu vârsta
medie calculată din răspunsurile la întrebarea la ce vârstă este cel mai bine ca un bărbat
sau o femeie să îşi înceapă viaţa sexuală (Figura 4). Vârsta medie la care respondenţii
declară că şi-au început viaţa sexuală nu diferă semnificativ între bărbaţi şi femei, în
funcţie de educaţie sau mediu de rezidenţă, dar coboară uşor de la o generaţie la altă, de
la ceva mai mult de 20 de ani în cazul celor care astăzi au 60 de ani până la mai puţin de
17 ani pentru cei mai tineri dintre respondenţi, cei care au 20 de ani sau mai puţin.

Figura 3. La ce vârstă aţi avut prima relaţie sexuală? (întrebare adresată doar celor
care au avut deja o relaţie sexuală)
sub 1 6 ani 1 6 ani 1 7 ani Vârsta medie
1 8 ani 1 9 ani 20 ani (ani)
21 -24 de ani peste 20 de ani Refuz/NR

La ce vârstă aţi avut prima


8 10 13 18 12 14 16 64 19
relaţie sexuală?

Ce vârstă avea atunci


partenerul(a) cu care aţi avut 4 7 8 1 0 7 1 2 27 20 5 21
prima relaţie sexuală?

53
Figura 4. La ce vârstă credeţi că este cel mai bine să îşi înceapă viaţa sexuală ...?
sub 1 6 ani 1 6 ani 1 7 ani Vârsta medie
1 8 ani 1 9 ani 20 ani (ani)
peste 20 de ani NŞ Refuz/NR

o femeie 1 4 6 36 5 24 5 16 3 19

un bărbat 2 7 6 31 4 21 9 16 4 19

Dacă în legătură cu vârsta la care se începe viaţa sexuală femeile şi bărbaţii sunt priviţi la
fel, nu acelaşi lucru se poate spune atunci când vine vorba de numărul de parteneri
(sexual vorbind) ai unei persoane de-a lungul vieţii (Figura 5). Monogamia, deşi
încurajată de majoritatea respondenţilor, este mai degrabă recomandată femeilor (după
cum ne spun 53% dintre cei intervievaţi) decât bărbaţilor (opinie împărtăşită de doar 40%
dintre respondenţi). Despre aceştia din urmă, românii spun în proporţie de 17% că este
bine să aibă mai mult de 2-3 partenere de-a lungul vieţii, iar 7% spun chiar că e bine să
aibă relaţii sexuale cu oricât de multe femei.

Şi în practică femeile se dovedesc a fi mai ataşate de ideea de a avea un singur partener


sexual pe durata vieţii. Jumătate dintre ele se află în această situaţie (Tabelul 5), faţă de
doar 16% dintre bărbaţi care spun că până acum au avut o singură parteneră (întrebarea a
fost adresată doar persoanelor care au avut deja cel puţin o dată relaţii sexuale). În cazul
bărbaţilor, 9% spun (sau se laudă) că au avut între şase şi nouă partenere, iar 13% vorbesc
chiar de zece sau mai multe, ceea ce ridică media (în rândul bărbaţilor) la cel puţin cinci
persoane cu care au avut relaţii sexuale. În rândul femeilor, aceeaşi medie este mult mai
scăzută, ceva mai puţin de două persoane. Numărul de relaţii sexuale, în medie, nu creşte
odată cu vârsta, ci, dimpotrivă, scade, ceea ce arată că schimbarea mentalităţilor şi a
stilului de viaţă au o influenţă mult mai mare decât experienţa mai mare de viaţă; deşi era
poate de aşteptat ca o persoană mai în vârstă să acumuleze mai multe experienţe sexuale
de-a lungul vieţii, datele arată că cei mai tineri sunt mai degrabă dispuşi să aibă mai mulţi
parteneri.

54
Figura 5. Cu câţi bărbaţi credeţi că este cel mai bine să aibă relaţii sexuale o femeie /
un bărbat, pe parcursul vieţii?
NŞ NŞ
Oricâţi 21% Oricâte 19%
NR NR
3% 7%
3% 3%

Mai mulţi
5%

Mai multe
17%

2-3 bărbaţi
15%
Una singură
41%
Unul singur
O femeie 53% 2-3 femei Un bărbat
13%

Tabelul 5. Cu câte persoane aţi avut relaţii sexuale până acum? (procente; întrebare
adresată doar celor care au avut deja o relaţie sexuală)

O persoană 2-3 persoane 4-5 persoane 6-9 persoane 10 sau mai multe Medie
Bărbaţi 16 23 16 9 13 5,1
Gen
Femei 52 24 4 1 1 1,8
Total 35 23 10 5 7 3,2
18-24 23 30 12 8 10 4,1
25-34 27 25 16 7 8 3,8
35-44 31 24 10 4 6 3,2
Vârstă
45-54 30 23 8 6 6 3,2
55-64 38 18 5 5 7 3,1
65+ 55 20 10 0 4 2,4

Atât opinia că în general un bărbat este bine să aibă mai multe partenere pe parcursul
vieţii, cât şi datele care arată că românii pun în practică acest lucru sunt corelate cu o altă
opinie împărtăşită de o parte a respondenţilor, anume că bărbaţii îşi doresc mai mult
relaţii sexuale decât femeile (Figura 6), aşa cum spun 35% dintre cei intervievaţi; în vreme
ce 42% cred că bărbaţii şi femeile îşi doresc în egală măsură să aibă relaţii sexuale, doar
3% spun că femeile sunt cele care şi-ar dori mai mult acest lucru. Este interesant de
observat că această opinie este împărtăşită în mai mare măsură de femei decât de bărbaţi
(Tabelul 6): 40% dintre femei cred că bărbaţii îşi doresc mai mult relaţii sexuale; de
asemenea, este o părere mai des întâlnită în mediul urban, iar în cel rural oamenii evită să
răspundă în mai mare măsură.

55
Figura 6. Credeţi că …

16%
NR
Şi femeile şi 4%
bărbaţii îşi
doresc la fel
de mult să
aibă relaţii
sexuale
42%
Bărbaţii îşi
doresc mai
mult relaţii
F emeile îşi
sexuale decât
doresc mai
femeile
mult relaţii
35%
sexuale decât
bărbaţii
3%

Tabelul 6. Credeţi că …(procente din categoriile respective)

Şi femeile şi
Bărbaţii îşi Femeile îşi
bărbaţii îşi doresc
doresc mai mult doresc mai mult
la fel de mult să NŞ NR
relaţii sexuale relaţii sexuale
aibă relaţii
decât femeile decât bărbaţii
sexuale
Bărbaţi 28 5 49 14 4
Gen
Femei 41 2 36 17 4
Mediu de Urban 41 3 43 11 2
rezidenta Rural 29 3 40 20 7
Total 35 3 42 16 4

Într-o viziune tradiţională a relaţiilor de cuplu, sexul şi căsătoria sunt strâns legate; o
perspectivă romantică asupra aceleiaşi chestiuni conectează relaţiile sexuale de iubire, iar
una liberală, modernă, uneşte experienţele sexuale de atracţia între cei doi parteneri,
indiferent de sentimente şi de oficializarea relaţiei. Folosind această tipologie şi analizând
datele Barometrului, observăm (Figura 7) că atitudinile conservatoare şi romantice sunt
dominante în societate: opinia că relaţiile sexuale sunt legate de sentimentele de iubire
este împărtăşită de 38% dintre respondenţi, un procent similar consideră că două
persoane trebuie să aibă relaţii sexuale doar atunci când sunt căsătoriţi şi doar o cincime
adoptă poziţia liberală, conform căreia atracţia este un motiv suficient de bun pentru sex.
Femeile sunt mai degrabă conservatoare (Tabelul 7), în timp ce vârstnicii şi cei din mediul
rural optează în aceeaşi măsură pentru poziţionarea conservatoare. Poziţia liberală este
mai răspândită printre bărbaţi şi în categoria de vârstă 25-34 de ani. În interiorul
subeşantionului de bărbaţi din mediul urban, cu vârste cuprinse între 25 şi 34 de ani,
procentul celor care cred că este bine ca două persoane să aibă relaţii sexuale atunci când
se simt atrase una de cealaltă urcă la 40%.

56
Figura 7. În opinia dvs., când este bine ca două persoane să aibă relaţii sexuale?
Când se simt
atraşi unul de NŞ
celălalt 5% NR
20%
1%

Când se iubesc,
Doar atunci
chiar dacă nu
când sunt
sunt căsătoriţi
căsătoriţi
38%
36%

Tabelul 7. În opinia dvs., când este bine ca două persoane să aibă relaţii sexuale?
(procente din categoriile respective)

Când se iubesc, chiar Când se simt


Doar atunci când dacă nu sunt atraşi unul de Nu Nu
sunt căsătoriţi căsătoriţi celălalt ştiu răspund
Bărbaţi 30 38 26 3 2
Gen Femei 41 38 14 5 2
18-24 17 54 26 2 0
25-34 15 51 30 3 1
35-44 30 44 21 4 2
45-54 39 35 21 3 2
55-64 45 29 17 7 4
Vârstă 65+ 62 20 7 7 2
Mediu de Urban 26 48 22 3 1
rezidenta Rural 46 28 17 6 3
Total 36 38 20 5 1

Atitudini faţă de homosexualitate


În toate analizele de până acum, prin cuplu practic s-a subînţeles o legătură de tip
heterosexual – sau cel puţin acestea sunt cuplurile din care unul dintre parteneri a
răspuns întrebărilor sondajului. Nu putem să evaluăm cu datele acestui sondaj numărul
de persoane care au o orientare sexuală diferită de cea a majorităţii, şi cu atât mai puţin
numărul cuplurilor astfel formate. Putem însă să analizăm câteva dintre opiniile
exprimate de cei intervievaţi în legătură cu reprezentanţii minorităţii sexuale a
homosexualilor (este vorba de cea mai cunoscută minoritate sexuală, de cele mai multe
ori, în percepţia publicului, termenul include toate celelalte minorităţi şi de aceea
utilizarea lui oferă o bună bază de cercetare).

Tema homosexualităţii nu este legată direct de viaţa sexuală, ci mai degrabă de un


ansamblu de credinţe şi valori. O analiză totuşi în acest context pentru că reprezintă de
multe ori o temă tabu în societatea românească, aşa cum se întâmplă şi cu viaţa sexuală,
dar şi pentru că homosexualitatea este identificată de cele mai multe printr-un alt fel de a
face sex.

Prima şi cea mai importantă observaţie care se desprinde din analiza datelor este aceea că
homosexualitatea este în continuare puternic respinsă de societatea românească. La
57
întrebarea „Credeţi că homosexualii trebuie acceptaţi ca orice altă persoană” 52% dintre
respondenţi răspund negativ şi numai 34% pozitiv (restul de 15% refuză să răspundă).
Intoleranţa legată de homosexualitate este practic ridicată în aproape toate mediile
sociale, chiar dacă tinerii, cei din mediul urban şi cei cu studii mai multe sunt mai
toleranţi (Tabelul 8).

Tabelul 8. Credeţi că homosexualii trebuie acceptaţi ca orice altă persoană? (procente


din categoriile respective; diferenţele până la 100% reprezintă refuzuri de a răspunde)

Nu Da
Bărbaţi 51 35
Gen
Femei 52 33
Urban 45 44
Mediu de rezidenţă
Rural 58 23
inferior 60 22
Nivel de educaţie mediu 43 47
superior 29 64
18-24 41 47
25-34 40 50
35-44 48 40
Vârsta
45-54 55 34
55-64 64 24
65+ 59 14
Total 52 34

Respingerea poate fi măsurată prin neplăcerea cauzată de potenţialele situaţii în care


respondenţii ar putea să interacţioneze cu persoane de altă orientare sexuală (Figura 9).
77% dintre români s-ar simţi deranjaţi dacă o persoană de acelaşi sex le-ar face avansuri
(trebuie totuşi menţionat că situaţia este una în general neplăcută, apare o dublă
respingere, a avansurilor şi a faptului că sunt făcute de o persoană de acelaşi sex), două
treimi ar avea aceeaşi reacţie dacă ar vedea două persoane de acelaşi sex sărutându-se pe
stradă, indiferent dacă este vorba de bărbaţi sau femei (în vreme ce un studiu anterior
arăta că mai puţin de 10% din public mai au reacţii adverse atunci când văd un cuplu
heterosexual sărutându-se pe stradă). De asemenea, mai mult de jumătate ar fi destul de
mult sau foarte mult deranjaţi să afle că o persoană apropiată sau medicul de familie este
homosexual, şi 45% nu s-ar simţi confortabil să ştie că un coleg de la locul de muncă are o
altă orientare sexuală.

Pentru o parte dintre aceste întrebări putem compara răspunsurile cu cele obţinute în
urmă cu aproape patru ani, în cadrul cercetării Institutului pentru Politici Publice
Intoleranţă, discriminare şi autoritarism în opinia publică (datele sunt disponibile în
pagina de Internet a IPP, la adresa www.ipp.ro). Aşa cum arată Tabelul 9, situaţia este
practic neschimbată, în aceşti patru ani neînregistrându-se o creştere a toleranţei faţă de
minorităţile sexuale în spaţiul public.

Aşa cum am remarcat şi anterior, intoleranţa este larg răspândită în toate categoriile
sociale, dar tinerii şi cei din mediul urban se arată mai toleranţi. De asemenea, nivelul de
educaţie are o mare influenţă asupra răspunsurilor, cu cât cel intervievat este mai educat
cu atât respingerea minorităţilor sexuale din partea sa este mai scăzută. Religiozitatea
este un alt factor care influenţează atitudinea faţă de homosexualitate, dar în sens invers
faţă de educaţie; persoanele pentru care religia joacă un rol mai important în viaţă,
precum şi cele care merg mai des la biserică (cele două categorii nu se suprapun în
totalitate) sunt mult mai înclinate să respingă minorităţile sexuale.
58
Figura 9. Cât de mult v-ar deranja…?

Foarte puţin / Deloc Destul de puţin Destul de mult Foarte mult NŞ/NR
%
… s ă a v e ţi un co le g h o m o s e xua l la lo cul
d e m uncă
22 17 15 30 16

… d a că o p e rs o a nă d e a ce la ş i s e x cu
46 2 0 57 13
d v s . v -a r fa ce a v a ns uri

… s ă a fla ţi că o p e rs o a nă a p ro p ia tă
14 15 21 35 15
d v s . e s te ho m o s e xua l

… s ă a fla ţi că m e d icul d v s . d e fa m ilie


e s te ho m o s e xua l
19 15 17 34 15

… s ă v e d e ţi d o i b ă rb a ţi s ă rutâ nd u-s e p e
1 31 2 1 8 46 12
s tra d ă

… s ă v e d e ţi d o uă fe m e i s ă rutâ nd u-s e p e
1513 18 42 12
s tra d ă

Tabelul 9. Procentul celor care se simt deranjaţi de interacţiunile respective cu


homosexuali, comparativ, 2003 şi 2007.

Cât de mult v-ar deranja…? IPP sept 2003 BOP mai 2007
… să aveţi un coleg homosexual la locul de muncă 44 45
… dacă o persoană de acelaşi sex cu dvs. v-ar face avansuri 82 77
… să aflaţi că o persoană apropiată dvs. este homosexual 58 56
… să aflaţi că medicul dvs. de familie este homosexual 55 51

Totuşi, 9% dintre respondenţi s-au simţit atraşi cel puţin o dată de persoane de acelaşi sex
şi recunosc acest lucru (întrebarea a fost inclusă într-un modul care vizează diverse tipuri
de interacţiuni sexuale rămase la nivel de fantezie, pentru a uşura respondentului sarcina
de a se autoconfrunta cu eventualele prejudecăţi în legătură cu temele respective – Figura
10).

Figura 10. V-aţi simţit vreodată atras(ă) sexual de …? (procentul celor care au răspuns
afirmativ)

pers oane mai tinere decât dvs . 44%

pers oane mai în vârs tă decât


34%
dvs .

o vedetă T V , de cinema etc. 27 %

un profes or / o profes oară a


17 %
dvs .

pers oane de altă ras ă 1 2%

pers oane de acelaş i s ex cu dvs . 9%

59
MIRCEA KIVU

Planificarea familială
Modele de fertilitate

Câţi copii credeţi că este


cel mai bine să aibă un
cuplu, în zilele noastre? Atâtia câti sunt NS/NR
sortiti sã fie 4% Unul, niciunul
7% 10%

Trei sau mai multi


13%

Doi
66%

După cum se ştie, pentru ca o populaţie să-şi asigure autoreproducerea, este necesar ca o
femeie să nască, pe parcursul vieţii, în medie, 2,1 copii. În cadrul generaţiilor active din
punct de vedere al fertilităţii (până la 45 de ani), ponderea celor care-şi doresc maximum
doi copii este dominantă (85%). Aceasta înseamnă că, din perspectiva modelului
dominant, populaţia României va continua să se afle în declin demografic.

100% 3% 2% 3% 3% 5%
4% 6%
4% 4% 6%
90% 8% 11% 8% 9% 10%
11%
80% 13%
26%
70% NS/NR
60% Atâtia câti sunt sortiti
Trei sau mai multi
50% 68%
70% 74% Doi
69%
40% Unul
65%
54%
30%
20%
10% 17% 13% 10% 11%
7% 5%
0%
18-24 25-34 35-44 45-54 55-64 65+

Modelul este omogen între genuri (nu există diferenţe semnificative între răspunsurile
bărbaţilor şi ale femeilor). În schimb, modelul cu trei sau mai mulţi copii este mai
răspândit în rândul persoanelor cu nivel redus de educaţie (24%) şi al celor din mediul
rural (27%).

60
Momentul oportun pentru apariţia primului copil este legat, pentru cei mai mulţi
respondenţi, de cel al căsătoriei, dar şi de maturitatea socială (asumarea
responsabilităţilor). Nu există diferenţe între perspectiva bărbaţilor şi cea a femeilor, dacă
facem abstracţie de faptul – surprinzător – că mai mulţi bărbaţi decât femei leagă apariţia
primului copil de cariera profesională. Putem, de asemenea, să constatăm că femeile sunt
mai puţin “normative” – consideră mai des decât bărbaţii că un copil poate apărea
oricând (“atunci când se întâmplă”).

Când credeţi că este mai bine pentru o femeie să aibă primul copil?

Genul Respondent
respondentului ul are copii
masculi femini Da Nu
n n Total
După ce se căsătoreşte 68% 67% 70% 60% 67%
Atunci când este suficient de matură ca
44% 44% 43% 45% 44%
să-şi asume responsabilităţi
Atunci când are o situaţie materială
33% 33% 31% 40% 33%
suficient de bună
Atunci când se întâmplă 11% 16% 15% 10% 14%
Atunci când situaţia profesională îi
13% 9% 10% 13% 11%
permite
Cât mai devreme 8% 9% 9% 6% 8%
NS/NR 4% 3% 3% 5% 4%

Mai trebuie menţionat că, pentru respondenţii care nu au şi nu au avut copii, ponderea
răspunsurilor care se raportează la situaţia materială şi cea profesională este semnificativ
mai mare decât a celor care au copii. Este explicaţia unui fenomen deja semnalat de
studiile demografice ca modificare majoră a comportamentului demografic după 1989:
amânarea naşterii primului copil.

Comparând modelul normativ legat de femei cu cel legat de bărbaţi (“când este cel mai
potrivit pentru o femeie - respectiv un bărbat – să aibă copii”), constatăm că în cazul
bărbaţilor, momentul apariţiei primului copil este legat, mai frecvent decât în cazul
femeilor, de asumarea responsabilităţilor materiale.

6%
Cât mai devreme
8%
65%
Dupã ce se casatoreste
68%
11%
Când situatia profesionalã îi permite
11%
Când are o situatie materialã suficient 37%
de bunã 33%
Când este suficient de matur ca sã-si 47%
asume responsabilitati 44%
11%
Atunci când se întâmplã un barbat
14%
o femeie
4%
NS/NR
4%

61
Controlul naşterilor
Trei sferturi dintre respondenţi consideră că atunci când nu doresc să aibă copii, oamenii
trebuie să recurgă la metode contraceptive, numai 6% considerând firească abstinenţa:

Credeţi că atunci când nu vor copii oamenii ar trebui să se abţină de la actul sexual, sau
să folosească alte metode?

¾ Să se abţină.....................................................................................5.9%
¾ Să folosească alte metode.............................................................72.7%
¾ Nici una, nici alta............................................................................6.5%
¾ NŞ ................................................................................................. 12.7%
¾ NR .................................................................................................. 2.3%

Principala motivaţie a controlului naşterilor este considerată a fi, pentru trei sferturi din
respondenţi, de natură materială:

Care credeţi că sunt principalele două motive pentru care unii oameni hotărăsc să
controleze numărul copiilor pe care îi au ? Ce motive îi îndeamnă la acest lucru?

respondentul Primul
are copii Total răspun
Da Nu s
Lipsurile materiale 77.1% 71.8% 75.8% 69%
Cariera profesională, studiile 14.0% 16.4% 14.7% 5%
Neînţelegerile cu partenerul 19.9% 19.9% 19.9% 6%
Lipsa sprijinului familiei 9.7% 6.0% 8.7% 1%
Faptul că partenerii nu sunt
9.1% 10.2% 9.4%
căsătoriţi 3%
Pur şi simplu nu îşi mai doresc
31.9% 36.3% 33.1%
copii 7%
Vârsta 8.3% 9.1% 8.5% 1%
Altceva 1.9% 1.4% 1.8% 1%
NS/NR 6.9% 8.3% 7.3% 7%

Răspunsurile sunt mai degrabă proiective – subiecţii nu estimează motivele altora, ci îşi
justifică propriul comportament. Lipsurile materiale sunt mai frecvent cauza limitării
numărului de copii, iar afirmarea lipsei dorinţei e mai frecventă la cei care nu au deloc
copii (“Pur şi simplu nu îşi mai doresc copii” apare ca primă motivaţie” la 11% din
respondenţii fără copii şi la 6% din cei cu copii).

Drept dovadă că lipsurile materiale nu sunt cauza principală a limitării numărului de


copii, ci mai curând un clişeu, persoanele cu venituri mici sunt cele care adoptă modele
familiale cu mai mulţi copii.

62
3.0

Numar ideal de copii


2.5
2.48
2.27
2.0 2.14 2.13 2.07

1.5

1.0
0-350 RON 351-600 RON 601-1000 RON 1001-1500 RON peste 1500 RON

Venit lunar al gospodăriei

Pentru patru din cinci respondenţi, atât decizia asupra faptului de a avea sau nu copii, cât
şi cea asupra apelului la metode de control al naşterilor, trebuie luată de către ambii
membri ai cuplului. Există totuşi o oarecare segregare a rolurilor – femeia ar decide mai
des în privinţa recurgerii la o metodă contraceptivă.

dacă să dacă să recurgă sau


aibă sau nu nu la metode de
copii prevenire a sarcinii
Femeia 4.5% 9.8%
Bărbatul 2.1% 1.2%
Ambii parteneri 87.9% 80.6%
Nimeni, trebuie lăsată să hotărască
4.3% 3.5%
natura
NS/NR 1.2% 5.0%

Cele două formulări sunt, practic, echivalente: dacă nu vrei să ai copii, recurgi la metode
de prevenire a sarcinii. Totuşi, recurgerea la acţiuni preventive este mai “vinovată” şi de
aceea lăsată mai des în sarcina femeii.

63
Metodele contraceptive

Acceptabilitate

În care din următoarele situaţii consideraţi că este acceptabil ca un cuplu să folosească


metode de prevenire a sarcinii?

0% 20% 40% 60% 80% 100%

când partenerii nu
66.7% 15.3% 18.0%
sunt cãsãtoriti
când sunt cãsãtoriti
64.2% 17.8% 18.0%
si nu vor copii
când au deja un
32.6% 49.1% 18.3%
copil
când au deja cel
52.2% 29.7% 18.1%
putin doi copii

în orice situatie 40.3% 41.6% 18.1%

da nu NR

3,5 % dintre respondenţi consideră inacceptabilă folosirea metodelor de prevenire a


sarcinii în toate situaţiile enumerate.

În ce măsură consideraţi că sunt acceptabile următoarele lucruri?

să se vândă anticoncepţionale minorilor -32% -21% 19% 15% 41% 13%

să se vorbească la şcoală despre


-8%-9% 35% 37% 12%
anticoncepţionale

să se vorbească copiilor în familie despre


-9%
-10% 35% 35% 12%
anticoncepţionale

ca o fată nemăritată să utilizeze


anticoncepţionale
-15% -14% 29% 29% 17% 13%

Mai degrabă inacceptabil Complet inacceptabil Mai degrabă acceptabil


Pe deplin acceptabil NS/NR

Există o relativ largă acceptare a ideii de educaţie a minorilor în legătură cu metodele


anticoncepţionale în şcoală şi familie. În schimb, vânzarea de anticoncepţionale minorilor
(şi, implicit, utilizarea de către aceştia) rămâne mai degrabă în zona inacceptabilului.

64
Cunoaştere

Ce metode de prevenire a sarcinii cunoaşteţi? (nu s-a arătat lista)

Prezervativ 66.9%

Pilule contraceptive (anticoncepţionale) 63.4%

Metoda calendarului 45.4%

Retragerea bărbatului / „fereala” 40.4%

Sterilet 37.3%

Spălături vaginale 23.4%

Diafragma 17.3%

Spermicide 13.3%

Alte tehnici sexuale care exclud fecundarea 8.3%

20% dintre respondenţi nu cunosc nici o metodă de prevenire a sarcinii, dar trei sferturi
dintre aceştia au peste 45 de ani, ceea ce înseamnă că informaţia este larg răspândită în
rândul persoanelor tinere. 6% cunosc numai metode tradiţionale, 23% cunosc numai
metode moderne, 51% cunosc ambele tipuri de metode. Nu există deosebiri statistic
semnificative între cunoştinţele persoanelor care şi-au început viaţa sexuală şi a celor care
nu şi-au început-o.

numai şi
tradiţiona numai tradiţionale
% pe rând niciuna le moderne şi moderne
Vârsta 18-24 6% 0% 38% 56%
25-34 8% 3% 23% 66%
35-44 11% 5% 23% 61%
45-54 16% 8% 22% 54%
55-64 22% 8% 19% 51%
65+ 47% 13% 13% 27%
Sexul masculin 20% 4% 26% 49%
feminin 19% 8% 20% 53%
Nivelul de inferior (mai puţin de 28% 9% 22% 40%
educaţie liceu)
mediu (liceu, postliceala) 7% 3% 22% 68%
superior (universitar) 5% 3% 26% 66%
Are copii Da 22% 8% 20% 50%
Nu 12% 1% 32% 55%

65
numai şi
tradiţiona numai tradiţionale
% pe rând niciuna le moderne şi moderne
Mediul de rural 28% 8% 19% 45%
rezidenţă urban 12% 5% 26% 56%
Stare civilă în cuplu 19% 7% 21% 53%
singur 21% 5% 25% 48%

Gradul de informare este invers proporţional cu vârsta (tinerii au mai multe cunoştinţe
decât vârstnicii), persoanele cu nivel inferior de instrucţie sunt mai puţin informate, cele
fără copii mai informate decât cele cu copii, cele din zonele urbane mai mult decât cele
din zonele rurale. Analiza de regresie indică drept principali predictori ai gradului de
informare vârsta şi mărimea localităţii de rezidenţă.

Utilizare

Dintre următoarele, ce metode de prevenire a sarcinii aţi utilizat vreodată, dvs. sau
partenerul dvs.?
(Întrebare adresată în chestionarul autocompletat; la această întrebare au răspuns numai
respondenţii care au declarat că au avut relaţii sexuale)

Prezervativ 50.2%

Metoda calendarului 44.4%

Retragerea bărbatului 44.0%

Pilule contraceptive (anticoncepţionale) 35.3%

Spălaturi vaginale 19.1%

Sterilet 10.3%

Practici sexuale care exclud fecundarea 5.1%

Spermicide 3.9%

Diafragma 3.8%

Niciuna 28.0%

Constatăm că, dacă în privinţa cunoştinţelor, pe primele locuri se aflau mai ales metodele
contraceptive moderne, în domeniul practicilor prevalează cele tradiţionale.

66
Metode de prevenire a sarcinii utilizate de către respondent sau partener
% din totalul celor care Niciuna Metoda Pilule Prezervativ Sterilet Spermicide Diafragma Spălaturi Retragerea Practici
au răspuns chestionarului calenda- contra- vaginale bărbatului care exclud
autocompletat rului ceptive fecundarea
Vârsta 18-24 30% 18% 29% 58% 5% 2% 3% 4% 30% 5%
25-34 15% 37% 58% 63% 12% 5% 4% 12% 43% 4%
35-44 25% 43% 38% 49% 15% 5% 6% 20% 42% 5%
45-54 27% 46% 26% 40% 15% 3% 2% 22% 33% 5%
55-64 35% 46% 23% 37% 5% 3% 4% 18% 35% 4%
65+ 39% 40% 14% 22% 3% 2% 1% 19% 41% 2%
Nivelul de inferior (mai puţin de 36% 30% 25% 31% 7% 3% 3% 16% 33% 4%
educaţie liceu)
mediu (liceu, postliceala) 22% 42% 36% 60% 12% 2% 3% 14% 40% 5%
superior (universitar) 10% 58% 52% 72% 12% 10% 5% 20% 46% 7%
Are copii Da 28% 43% 30% 40% 11% 3% 3% 18% 39% 4%
Nu 29% 25% 37% 60% 6% 4% 4% 9% 34% 5%
Mediul de rural 35% 32% 27% 36% 8% 3% 3% 14% 34% 5%
rezidenta urban 23% 41% 36% 53% 11% 4% 4% 17% 39% 5%
Starea civilă în cuplu 26% 42% 32% 45% 11% 3% 3% 18% 39% 4%
singur 32% 29% 32% 49% 8% 4% 4% 11% 33% 6%

67
Întreruperea voluntară a sarcinii

Acceptabilitate generală

Credeţi că ar trebui admisă întreruperea voluntară a sarcinii (avortul)?

Da, ori de câte ori Da, ori de câte ori


femeia doreşte ambii parteneri
acest lucru doresc acest lucru
14% 30%

NS/NR
11%

Da, dar numai în


situaţii
Nu, în nici un caz excepţionale
18% 27%

femeia are deja destui copii 40%

viaţa mamei este pusă în pericol 87%

copilul s-ar putea naşte cu boli grave 86%

cuplul nu are o situaţie care să-i


43%
permită creşterea copilului

sarcina este rezultatul unui viol 61%

alta 2%

Având în vedere cele mai frecvente răspunsuri referitoare la definirea situaţiilor


excepţionale – situaţii de natură medicală excepţională, acceptarea avortului voluntar în
situaţii excepţionale trebuie interpretată ca o respingere a acestuia, ca act de voinţă liberă.
Aşadar, 44% dintre respondenţi sunt favorabili întreruperii voluntare a sarcinii şi 45%
sunt defavorabili.

Dacă în general taberele pro şi contra sunt distribuite relativ omogen între categoriile
socio-demografice (cu o preponderenţă a opiniilor favorabile în mediul urban şi la
persoanele cu educaţie superioară), distribuţia pe grupe de vârstă, redată în tabelul de
mai jos, are o semnificaţie specială:

68
9% 11% 9% 9% 10% 17%

39% 39%
47% 45% 48%
49% NS/NR
Impotriva
Favorabil

52% 51%
44% 44% 42%
33%

18-24 25-34 35-44 45-54 55-64 65+

Cele mai multe opinii favorabile avortului voluntar sunt exprimate de către “ceauşei”
(generaţiile masive născute în urma promulgării, în 1966, a decretului de interzicere a
avortului voluntar, acum în jurul vârstei de 40 de ani) şi de generaţiile care şi-au petrecut
tinereţea sub regimul de reprimare a avortului şi contracepţiei. Generaţiile mai tinere
sunt favorabile utilizării metodelor contraceptive şi mai degrabă nefavorabile întreruperii
voluntare a sarcinii.

Opiniile femeilor care au recurs la întreruperea voluntară a sarcinii se distribuie astfel:


¾ Da, ori de câte ori femeia doreşte acest lucru ..............................19.6%
¾ Da, ori de câte ori ambii parteneri doresc acest lucru ................ 38.8%
¾ Da, dar numai în situaţii excepţionale ........................................ 28.5%
¾ Nu, în nici un caz .......................................................................... 13.1%

Trebuie remarcat că între acceptarea sau respingerea avortului din punct de vedere moral,
şi îngrădirea acestuia prin lege, există diferenţe semnificative 19:

Credeţi că ar trebui admisă întreruperea voluntară a sarcinii


(avortul)? Total
Da, ori de câte Da, ori de câte
ori femeia ori ambii Da, dar numai Nu, în
doreşte acest parteneri doresc în situaţii nici un
procente pe coloană lucru acest lucru excepţionale caz
Avortul trebuie Nu 77.1% 74.8% 54.2% 33.9% 60.7%
îngrădit prin Da 16.4% 18.3% 34.3% 48.1% 28.8%
lege NR 6.5% 6.9% 11.5% 18.1% 10.5%
Total 100.0% 100.0% 100.0% 100.0% 100.0%

Ponderea celor ce admit avortul şi, în acelaşi timp, doresc îngrădirea acestuia prin lege
este relativ mică (17%). În schimb, 54% dintre cei care îl admit doar în situaţii
excepţionale şi 34% dintre cei care îl resping total nu doresc şi îngrădirea legală a acestuia.

Practica întreruperii voluntare a sarcinii


45% dintre respondenţi recunosc că au recurs (ei sau partenerii) la avortul voluntar.
Dintre femei, procentul celor care răspund afirmativ creşte la 50% - şi presupunem că
diferenţa e reprezentată de situaţiile în care întreruperea sarcinii s-a făcut fără ştiinţa
partenerului.

19
Cele două întrebări au fost inserate în chestionar în contexte diferite: cea referitoare la îngrădirea legală face parte
dintr-o serie de întrebări legate de orientările valorice liberale/totalitare, iar cea referitoare la acceptabilitatea morală
într-un context legat de planificarea familială.

69
Dintre acestea, 28% declară că au făcut un singur avort, 32% - două, 26% - între trei şi
cinci, 12% - mai mult de cinci.
Dvs. sau soţia/partenera dvs. aţi făcut
Baza: femei care au avut relaţii sexuale vreodată o întrerupere de sarcină (avort)?
Procente pe rând Da Nu NR
Vârsta 18-24 9% 88% 3%
25-34 38% 62% 0%
35-44 57% 40% 3%
45-54 67% 30% 3%
55-64 54% 43% 4%
65+ 58% 40% 2%
Nivelul de inferior (mai puţin de liceu) 52% 46% 2%
educaţie mediu (liceu, postliceală) 48% 50% 3%
superior (universitar) 46% 53% 1%
Are copii Da 58% 40% 2%
Nu 15% 81% 4%
mediul de rural 52% 46% 2%
rezidenţă urban 49% 49% 3%
starea civilă în cuplu 54% 44% 2%
singur 43% 54% 3%
Total 50% 48% 2%

Cele mai multe femei care au făcut avorturi voluntare fac parte din generaţiile de peste 35
da ani (cele care au “beneficiat” de legislaţia comunistă), au nivel de educaţie inferior (cel
mai probabil cu acces redus la informaţia despre contracepţie), care au copii şi sunt
căsătorite.

70
IV. Contextul

71
DUMITRU SANDU

De ce sunt românii ne(mulţumiţi)?


Întrebările 20
Semnalele care vin din partea unor sondaje foarte diferite indică o puternică diferenţiere
a românilor sub aspectul stării de spirit, rezumată prin răspunsuri la întrebări de
satisfacţie. Nemulţumirea faţă de nivelul de trai este dominantă, e adevărat. Dar dacă ai
şansa unor date mai detaliate nu numai cu da şi nu, atunci constaţi că segmentarea stării
de spirit este puternică. Regăseşti argumente pentru a susţine că românii sunt, aşa cum
am notat din titlu, (ne)mulţumiţi, adică şi mulţumiţi şi nemulţumiţi.

În mai 2007, conform Barometrului de Opinie Publică (BOP) patronat de Fundaţia Soros
România, jumătate dintre cei intervievaţi asupra „felului lor de viaţă” erau moderat
nemulţumiţi. Afirmau că „nu prea sunt mulţumiţi” de felul în care trăiesc. Aceasta este
nemulţumirea majoritară. Restul, vom vedea în detaliu ceva mai târziu, este format din
„minoritari” cu diverse culori de satisfacţie-insatisfacţie. Cred că mai ales aceşti
„minoritari” de spaţiu social, nu cultural sau politic, este util să fie bine înţeleşi pentru a
detecta probleme sau direcţii de acţiune socială. Cine sunt cei care se abat de la modelul
dominant al românului de azi, cine sunt cei foarte nemulţumiţi, cei moderat mulţumiţi
sau foarte mulţumiţi. Altfel spus, cine sunt nefericiţii, mulţumiţii şi fericiţii din România
acestor vremuri?

În Eurobarometrul gestionat de Comisia Europeană înregistrăm, pentru România, o


pondere de nemulţumiţi aproximativ egală cu cea de mulţumiţi. Opinia, în acest caz, nu se
mai cere asupra „felului de trai”, ci asupra „vieţii personale în general” (
Caseta 1). Fapt este că România înregistrează, alături de Ungaria, Bulgaria , Grecia şi
Lituania, valorile maxime ale unui indice de diferenţiere a opiniilor de satisfacţie în
legătură cu propria viaţă 21.

Al doilea fapt fundamental relevat de Eurobarometru este că gradul de satisfacţie pe care


îl au românii în raport cu propria viaţă este printre cele mai reduse din UE. Iarăşi alături
de bulgari şi unguri şi în vecinătatea lituanienilor, letonilor şi a grecilor.

Rezultă că, în context european, românii fac parte din categoria popoarelor cu nivel redus
de satisfacţie faţă de viaţă şi cu mare diversitate a opiniilor legate de calitatea propriei
vieţi. Nivelul mediu redus al satisfacţiei derivă, în bună măsură, din condiţia economică
de ţară cu dezvoltare economică redusă, cu un PIB pe locuitor la nivelul a 35% din media
UE 22 . De unde vine însă diversitatea foarte mare a opiniilor legate de satisfacţia în
legătură cu viaţa? Datele necomparative transcultural, dar comparative în timp, produse

20
Dacă nu se face altă menţiune, toate datele folosite în acest material provin din sondajul Barometrul de Opinie
Publică al Fundaţiei Soros România - mai 2007.
21
Cu datele EB66 am calculat valorile indicelui de variaţie calitativă (IQV) pentru cele patru categorii de opinii de
satisfacţie în legătură cu viaţa – foarte mulţumit, destul de mulţumit, nu prea mulţumit şi deloc mulţumit. Indicele este
dat de raportul între diferenţele observate şi cele posibile, înmulţit cu 100. Indicele are valorile procentuale de 88
pentru Ungaria, 86 pentru Bulgaria, 84 pentru România, 82 la nivelul Lituaniei şi tot 82 în cazul Greciei. Valorile
minime, sub 65%, apar pentru Cehia, Danemarca şi Estonia. Danemarca a înregistrat 64% „foarte mulţumiţi”, iar
Cehia 69% „destul de mulţumiţi”.
22
Corelaţia între nivelul mediu de satisfacţie la nivelul ţării şi PIB-locuitor a fost evidenţiată cu date care includ şi
România în Dumitru Sandu, Eurobarometrul 65, Opinia publică în Uniunea Europeană. Primăvara 2006. Raport
România, European Comission, http://www.infoeuropa.ro/jsp/page.jsp?lid=1&cid=211&id=25641, p.19, consultat
iulie 2007.

72
prin BOP, pot fi utile în tentativele de explicare a diversităţii stărilor de spirit ale
românilor, în legătură cu tema în discuţie.
A fi mulţumit sau nemulţumit de felul în care trăieşti este o stare de spirit. Altfel spus, o
stare psihică în care sunt cumulate sentimente, aşteptări şi evaluări care rezultă din
condiţii de viaţă cotidiană şi influenţează o multitudine de comportamente sociale. Văzută
pe grupuri sau segmente sociale este o stare de spirit socială. Clasificări şi interogări
asupra stărilor de spirit asociate cu „felul de trai” pot fi utile din multe puncte de vedere:
• pentru diagnoza problemelor sociale, pentru identificarea surselor de
disfuncţionalitate în societate aşa cum apar ele la nivelul celor care efectiv dau
viaţă interacţiunilor umane din viaţa cotidiană,
• pentru reconstrucţia stratificării sociale trăite, a grupurilor sociale diferenţiate
ierarhic, aşa cum se manifestă ele în percepţii şi evaluări sociale. Stratificarea
socială funcţie de nivelul de viaţă, modul sau stilul de viaţă are drept componentă
şi stratificarea subiectivă, rezultată din autopercepţia propriei persoane pe scala
mulţumirii sau nemulţumirii în legătură cu „felul de trai”.
• pentru înţelegerea unor comportamente sociale care au la bază stări de spirit legate
de modul de trai. În ecuaţiile explicative ale migraţiei economice, antreprenoria-
tului sau deciziilor asupra numărului de copii în familie, stările de spirit ale
nivelului de trai au, de obicei, un rol important.
• pentru identificarea sensului unui decalaj major pe care România socială îl are faţă
de UE.

Caseta 1. Satisfacţia faţă de viaţă în România şi în UE

Un procent de 36% dintre români declarau, ca răspuns la chestionarul BOP-FSR,


în primăvara anului 2007, că sunt destul de mulţumiţi sau foarte mulţumiţi de
„felul în care trăiesc”. Interogaţi pe o tematică similară, referitor la mulţumire
faţă de viaţa lor în general, în cadrul Eurobarometrului (EB) finanţat de Comisia
Europeană, ei declarau, în toamna anului 2006, că sunt mulţumiţi în proporţie
de 48% 23. La prima vedere, Barometrul de Opinie Publică şi Eurobarometrul
indică cifre complet diferite, inconsistente. Primele culese de către Gallup
Organization iar celelalte de către CSOP. Diferenţele sunt efect de mod de
culegere a datelor, de decalaj de timp sau de formulare a întrebării? Foarte
probabil este vorba mai ales de frazare diferită a întrebărilor pentru că ambele
serii de date, cele ale BOP şi cele ale EB sunt consistente atunci când
comparaţiile se fac în interior, în cadrul aceluiaşi tip de sondaj.

La întrebarea din Eurobarometru „Pe ansamblu, cât de mulţumit(ă) sunteţi de


viaţa dvs. în general?” ponderea celor care s-au declarat mulţumiţi a fost mult
mai mică în România, comparativ cu UE:

Noile state membre Vechile state


România ale UE, val 2004 membre , UE15
48% 72% 85%

Referenţii de bază în cele două întrebări sunt diferiţi, în pofida similitudinii


întrebărilor. În varianta BOP evaluarea este cerută în legătură cu „felul de trai”,
iar în sondajul EB trimiterea se face la „viaţa personală în general”. „Traiul” are
conotaţii economice sau de nevoi de bază în mult mai mare măsură decât „viaţa”.
Un om trăieşte bine dacă are satisfăcute nevoile materiale de bază. Acestea pot fi
23
Pentru detalii vezi Dumitru Sandu, Eurobarometrul 66, Opinia publică în Uniunea Europeană. Toamna 2006.
Raport România, European Comission, ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb66/eb66_ro_nat.pdf, consultat iulie
2007.

73
definite fie prin listă de cerinţe, fie prin cantitatea mijloacelor de satisfacere a lor.
Banii şi bunurile sunt principalele mijloace de satisfacere a nevoilor materiale de
bază, legate de alimentaţie şi locuire. Tot fundamentale sunt şi nevoile de
sănătatea, dar şi de viaţă socială. Aceasta din urmă are multiple faţete, cea
asociată cu viaţa de familie este însă esenţială. O persoană poate fi nemulţumită
de felul de trai în primul rând în legătură cu banii, familia şi sănătatea. Desigur,
joacă şi alţi factori, dar nu în prim plan. Satisfacţia cu viaţa are o determinare
mult mai largă, raportarea putând să fie făcută aici şi la alte nevoi decât la cele de
bază, precum cele de prestigiu, împlinire profesională, dragoste etc. Un tânăr la
prima dragoste sau la primul mare succes profesional va răspunde cu greu că
este nemulţumit de viaţă chiar dacă material nu o duce prea bine. Optimismul
intră în compoziţia satisfacţiei cu viaţa în mult mai mare măsură decât în cea a
satisfacţiei faţă de modul de trai. Este motivul esenţial pentru care la întrebarea
din EB ponderea celor mulţumiţi este mult mai mare decât la răspunsurile din
BOP.
În sprijinul afirmaţiilor anterioare vin cifrele apropiate ca valoare legate de
optimismul românilor măsurat prin BOP - mai 2007 (36%) şi cele rezultate din
EB66 (40%). În acest caz, ambele întrebări au fost formulate în termeni de
aşteptări faţă de „viaţa personală în general”.

O ţară a nemulţumirii moderate


Răspunsurile Barometrului FSR din mai 2007 indică existenţa a patru categorii de
satisfacţie faţă de modul sau felul de trai (
Figura 1):
• cei foarte nemulţumiţi – i-am putea numi „nefericiţii”,
• cei „nu prea mulţumiţi” – pe care convenţional îi voi numi „nemulţumiţii”
• cei „destul de mulţumiţi” – să îi desemnăm prin „mulţumiţii”
• cei „foarte mulţumiţi” – categoria cea mai apropiată de „fericiţii”.

Jumătate din populaţia adultă a României este formată din nemulţumiţi. Sub ei se află un
strat mai îngust, de aproximativ 15% nefericiţi, în sensul că sunt foarte nemulţumiţi de
felul în care trăiesc. Stratul superior nemulţumiţilor este cel al mulţumiţilor de modul de
trai, cu o pondere de aproximativ 33% din total. Fericiţii, cei foarte mulţumiţi, abia adună
un 3%. Cele două straturi apropiate de centrul scalei ar mai putea fi denumite „mediu-
inferior” pentru nemulţumiţi şi „mediu superior” pentru mulţumiţi.

Figura 1. „Cât de mulţumit sunteţi, în general, de felul în care trăiţi?”, mai 2007

Foarte mulţumit
3% Foarte nemulţumit
14%

Destul de mulţumit
33%

Nu prea mulţumit
50%

Starea de satisfacţie faţă de „felul de viaţă” are o dinamică specifică în România


postdecembristă. În primul rând există constante de trend:

74
• indiferent de an, dominantă este ponderea celor cu nemulţumire moderată . Cu o
variaţie relativ redusă - între 39%, minimul din septembrie 1997 şi maximul de
52% din mai 2001 – România apare ca fiind o ţară a nemulţumirii moderate în
raport cu „felul de trai” (Figura 2).
• Deşi variabilă, ponderea „nefericiţilor” nu scade nici o dată sub 11%, iar maximul
pe care îl atinge este de 33-38%.
• Satisfacţia moderată a fost în permanenţă de minimum 14%, cu variaţie invers
proporţională faţă de starea de nefericire.
• „Fericiţii”, cei foarte mulţumiţi de nivelul de trai, au fost, firesc pentru o societate
săracă, în limita procentelor rare, de 1-4%.

Figura 2. „Cât de mulţumit sunteţi, în general, de felul în care trăiţi?”, 1996- 2007

100%
14 11 15 15 12 15 13 14
16 17 17 18 16 18 19
90% 23 24 23
28 28 25 26
33
80% 38

70% 43 39 43 45 41 45
46 43 42 49
60% 46 47 41 47 49
48 47
50% 52 49 49
48 47
47
40% 45
30%
43 42 38 38
20% 37 39 40 37 39
34 33 32 32 33
28 30
23 22 23 24 23 26
10% 18
14
0% 3 3 2 4 2 2 4 1 1 3 2 2 1 2 2 1 2 4 2 2 2 2 2 3
Nov-98

Nov-99

Nov-00

Nov-01
Oct-96

Mar-97

Sep-97
iun 1997

Dec-97

iun 1998

mai 1999

mai 2000

mai 2001

iun 2002

Oct-02

mai 2003

Oct-03

mai 2004

Oct-04

mai 2005

Oct-05

mai 2006

Oct-06

mai 2007
Foarte mulţumit Destul de mulţumit Nu prea mulţumit Deloc mulţumit

Ciclurile electorale, asociate în bună măsură şi cu cicluri economice, par să fi avut un rol
în structurarea stărilor de mulţumire-nemulţumire legate de modul de viaţă:
• perioada CDR, 1997-2000, este una în care ponderea nefericirii sociale se triplează,
de la 11% la începutul perioadei pentru a ajunge la 33% la sfârşitul acesteia.
Tendinţa respectivă are, în oglindă, adică relativ simetric, o tendinţă de reducere a
ponderii celor care manifestă o mulţumire moderată cu nivelul de viaţă, de la 43%
la 14-18%.
• Perioada PSD, 2001-2004, are un profil opus celei anterioare. Ponderea nefericirii
sociale se reduce de la 23-25% la 15%-16%, cu creşterea corespunzătoare a ponderii
celor moderat mulţumiţi de la 23-24% la 37-38%.
• După 2004, grupările majore de satisfacţie-insatisfacţie în legătură cu nivelul de
trai rămân relativ stabile sau cu variaţii oscilante. Poate o uşoară creşterea a
ponderii celor moderat nemulţumiţi faţă de ultima etapă din perioada PSD, 2001-
2004, de la 41-42% la 49%.

Satisfacţia între sărăcie şi bogăţie


Cele patru categorii de satisfacţie faţă de trai pot fi considerate şi ca grupări sociale cu
semnificaţie mai largă pentru stratificarea socială subiectivă, aşa cum apare ea la nivelul
autoevaluărilor de status (subiectiv)? Un răspuns afirmativ la întrebare apare din
considerarea raportului dintre categoriile de satisfacţie cu modul de trai şi categoriile pe
scala „bogat-sărac”. Pe total eşantion, 12% dintre cei intervievaţi se autoidentifică drept

75
„foarte săraci”. Ponderea lor creşte însă la 32% dacă luăm în analiza numai categoria celor
care apreciază că sunt foarte nemulţumiţi de traiul lor. Similar, cei foarte mulţumiţi cu
traiul propriu se autoidentifică, în bună măsură, ca fiind bogaţi sau cu stare materială
bună. Cei „nu prea mulţumiţi” se autoprezintă mai ales ca fiind săraci. Pe ansamblu,
corespondenţa între categoriile de stratificare în funcţie de avere (bogat-sărac) şi cele de
satisfacţie faţă de modul de trai este concordantă cu aşteptările teoretice. „Nefericiţii”
sunt mai ales săraci, iar „fericiţii” sunt mai ales bogaţi (Tabelul 10).

Tabelul 10. Relaţia între satisfacţia faţă de „felul de trai” şi stratul social subiectiv al
bunăstării

Autoevaluare pe scala „sărac- Foarte Nu prea Destul de Foarte


bogat”* nemulţumit mulţumit mulţumit mulţumit Total
foarte sărac 32+ 12 5 5 12
sărac 37+ 30+ 17 12 26
nici bogat nici sărac 19 34 35 40 32
cu stare materiala buna 10 22 36+ 30 25
bogat 2 2 8+ 13+ 5
Total 100 100 100 100 100
*Recodificare a răspunsurilor date la întrebarea „În orice societate unii oameni se consideră bogaţi, alţii se consideră
săraci. Dumneavoastră unde vă situaţi pe următoarea scală?” sărac 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 bogat. Recodificările au fost
făcute, la analiza datelor, pe cinci categorii: foarte sărac (1,2) , sărac (3,4) , nici bogat nici sărac (5) , cu stare
materială bună (6,7), bogat (8,9,10). Cu + au fost marcate celulele în care există asocieri statistice pozitive, testate
prin reziduuri standardizate ajustate (p=0.05).
Exemplu de mod de citire: 30% din totalul celor „nu prea mulţumiţi” se consideră a fi săraci,singura dintre cele cinci
straturi sociale de avere asociate semnificativ cu respectiva categorie de satisfacţie.

Constatarea anterioară este una banală în registrul cunoaşterii comune. Se aştepta cineva
ca cei foarte nemulţumiţi de propriul trai să fie bogaţii? Nu, desigur. În linia argumentării
prezente, banalitatea respectivă îşi are rostul ei, însă. Pornind de la o astfel de constatare
putem nota un argument suplimentar în favoarea ideii că satisfacţia faţă de traiul propriu
este un indicator semnificativ al stratificării sociale subiective. Avem o primă dovadă
pentru faptul că grupările de satisfacţie pot fi „citite” sau interpretate şi ca grupări de
stratificare socială.

Ce înţeleg oamenii prin „a trăi bine” 24 ?


Gradul de satisfacţie faţă de propriul mod de trai este dat, în primul rând, de satisfacţiile
particulare legate de venituri, sănătate şi familie. Alte sfere ale vieţii, precum cele
constituite în legătură cu prietenii sau cu localitatea de domiciliu sunt mai puţin
importante.

Iradierile pe care satisfacţiile particulare le au asupra satisfacţiei generale sunt


diferenţiate în funcţie de categoria de mulţumiţi-nemulţumiţi. Pentru persoanele cu nivel
minim de satisfacţie, de maximă relevanţă este venitul. Familia şi sănătatea contează mai
puţin în ecuaţia stării lor de nefericire (Tabelul A 3). În ierarhia celor cu mulţumire
moderată de maxim impact este satisfacţia faţă de venituri, urmată de cea referitoare la
sănătate şi, în al treilea rând, satisfacţia legată de familie. În cazul „fericiţilor”, pe locul
al doilea, după mulţumirea în legătură cu veniturile, este cea referitoare la familie.
Sănătatea apare pe locul al treilea în cazul lor.

Starea de spirit asupra modului de trai nu se reduce însă la mulţumirea sau nemulţumirea
dată de venituri, familie şi stare de sănătate. În ecuaţia socială a definirii acestei stării de
24
Formulările de natură empirică din acest subcapitol sunt întemeiate pe rezultatele analizelor de regresie multiplă
prezentate în anexă.

76
spirit intră şi percepţiile asupra schimbărilor realizate sau posibile în propriul spaţiu de
viaţă. Dacă viaţa de acum este considerată ca fiind mai bună decât cea din anul anterior
atunci există un temei suplimentar de mulţumire. Similar, percepţia unor posibilităţi de
mai bine la nivelul cursului propriu de viaţă duce la sporirea şanselor de a fi mulţumit de
„felul propriu de trai”. Stările de spirit referitoare la domenii înrudite iradiază, se
contaminează. Mulţumirea în legătură cu prezentul decurge în bună măsură şi din
percepţiile asupra trecutului şi asupra viitorului.

Diferenţieri de asociere apar însă şi în legătură cu percepţia schimbării, de la un grup de


satisfacţie la altul. Trecutul apropiat contează cel mai mult pentru cei foarte nemulţumiţi.
Pentru persoanele mulţumite sau fericite raportarea la trecutul apropiat este mai slabă, cu
mai puţine ecouri asupra nivelului actual de satisfacţie faţă de trai.

Traiul este bun sau prost nu numai dacă ai bani, eşti sănătos şi familia îţi merge bine.
Contează şi mediul social şi instituţional în care îţi duci viaţa. Guvernul, parlamentul şi
justiţia par să fie instituţiile de maximă relevanţă în structurarea stării de satisfacţie faţă
de traiul cotidian. Ecourile încrederii în respectivele instituţii sunt diferenţiate însă de la
un grup de satisfacţie la altul. Încrederea sporită în parlament este specifică celor foarte
mulţumiţi. Pentru cei cu nivel moderat de mulţumire, de maximă relevanţă este
satisfacţia faţă de activitatea guvernului în domeniul nivelului de trai. Raportarea la
justiţie se face mai ales în categoria celor mai nemulţumiţi.

Ce status social au (ne)mulţumiţii?


A fi fericit sau nefericit, mulţumit sau nemulţumit , este o chestiune de cultură, de situaţie
obiectivă sau are dublă determinare în cultură şi în resurse? Deocamdată am înregistrat
faptul că stările de satisfacţie-insatisfacţie faţă de trai sunt semnificativ asociate cu alte
stări de spirit legate de domenii particulare ale vieţii, dar şi de funcţionarea unor instituţii
care pot face viaţa mai grea sau mai uşoară, mai plăcută sau mai neplăcută. Continuăm
explorarea cu relevare rolului pe care îl au caracteristicile obiective ale statusului (Tabelul
11):
• Nivelul veniturilor contează în principal pentru manifestarea stării de nemulţumire
extremă. Nefericiţii au venituri reduse. Cei mulţumiţi sau foarte mulţumiţi nu au
însă o stare de spirit asociată cu nivelul mediu sau ridicat al veniturilor. Alte tipuri
de resurse le determină starea lor de spirit.
• Diferenţiatorul de maximă relevanţă este nivelul averii, aproximat prin bunurile
moderne disponibile în gospodărie 25. De la foarte nemulţumiţi la foarte mulţumiţi
valoare medie a indicelui respectiv este în creştere monotonă, pe ansamblu
eşantion şi pe fiecare dintre marile categorii de vârstă:

foarte nu prea destul de foarte


nemulţumit mulţumit mulţumit mulţumit total
18-29 ani 1.6 2.3 3.0 3.5 2.7
30-59 ani 1.6 2.3 3.3 3.4 2.5
60 ani si peste 0.9 1.1 1.7 1.8 1.2
total 1.3 2.0 2.9 3.1 2.2

• Cei mai săraci în bunuri moderne sunt nemulţumiţii de peste 59 de ani, iar cei
mai înstăriţi, tinerii de 18-29 ani foarte mulţumiţi.

25
Indice construit prin numărarea bunurilor moderne disponibile în gospodărie – telefon mobil, maşină de spălat
automată, telefon fix, computer, cuptor cu microunde, geamuri de termopan, aer condiţionat. Indicele ia valori între 0
şi 7.

77
• Capitalul relaţional 26 de nivel mediu sau ridicat este specific celor care sunt
mulţumiţi sau foarte mulţumiţi.
• Consumul sporit de media pare să accentueze starea de frustrare mai ales la cei
foarte nemulţumiţi cu condiţiile de trai.
O diferenţiere a stării de satisfacţie faţă de trai apare şi prin condiţionare de profilul
localităţii de domiciliu:
• Fericiţii sub aspectul nivelului de trai au o probabilitate mai mare de a fi
identificaţi în localităţile de dimensiuni relativ reduse, dar cu stoc sporit de
educaţie.
• Starea de mulţumire moderată este specifică localităţilor cu cultură de tip
tradiţional, favorizată în bună măsură prin izolare. Cultura de tip tradiţional a
localităţilor cu pondere mare de persoane cu nivel moderat de mulţumire este
recunoscută şi prin indicele ridicat al fertilităţii, specific unor astfel de medii
sociale.

Tabloul anterior al factorilor obiectivi care influenţează starea de satisfacţie-insatisfacţie


trebuie înţeles în sensul că factorii respectivi au majoritar influenţe indirecte. Efectul lor
este mediat de satisfacţiile particulare legate de bani, familie, sănătate, schimbări şi
instituţii. Foarte puţini sunt factorii obiectivi care continuă să mai aibă un impact
semnificativ asupra stării de satisfacţie dacă se iau în calcul, simultan, şi măsurile
referitoare la satisfacţiile de tip particular (Tabelul A 3):
• Starea de insatisfacţie maximă rămâne specifică locuitorilor din rural,
• Starea de maximă satisfacţie cu traiul cotidian caracterizează mai ales
femeile cu multe relaţii din localităţile cu stoc ridicat de educaţie.

Cum poate fi un guvern „de încredere” ?


Fenomenul de interacţiune, de iradiere între satisfacţia faţă de propriul trai şi cea
referitoare la activitatea guvernului legată de nivelul de trai este evident (Tabelul 11):
ponderea celor moderat mulţumiţi cu propriul trai creşte sistematic odată cu sporirea
satisfacţiei faţă de activitatea guvernului în domeniu; în schimb proporţia celor „nu prea
mulţumiţi” de felul în care trăiesc se reduce pe măsură ce sporeşte satisfacţia legată de
activitatea guvernului în domeniul nivelului de trai.

Tabelul 11. Satisfacţiile faţă de propriul mod de trai şi faţă de activitatea guvernului în
domeniu nivelului de trai (%)

Satisfacţie faţă de activitatea Satisfacţie faţă de propriul mod de trai


guvernului în domeniul nivelului de Foarte Nu prea Destul de Foarte
trai nemulţumit mulţumit mulţumit mulţumit Total
foarte nemulţumit 27 53 18 2 100
nemulţumit 9 54 35 2 100
mulţumit 5 32 59 5 100
Total 14 49 34 3 100
Exemplu de lectură:59% dintre cei mulţumiţi de activitatea guvernului în domeniul nivelului de trai sunt „destul de
mulţumiţi” şi de propriul nivel de trai. Relaţia între cele două tipuri de satisfacţii este, foarte probabil, una de
intercondiţionare, de influenţare reciprocă.

26
Capitalul relaţional a fost estimat printr-un simplu indice de numărare a situaţiilor sau instituţiilor unde persoana
are «cunoştinţe pe care se poate baza» - pentru boală, la tribunal, la primărie, la poliţie, în obţinerea unui credit, în
obţinerea unui loc de muncă, în lumea afacerilor, în străinătate, în instituţiile judeţene

78
Acţiunile guvernului legate de nivelul de trai reprezintă însă numai una dintre multiplele
direcţii prin care această instituţie centrală a statului îşi poate împlini rosturile pe care le
are. În context, ar putea fi util să identificăm ce înseamnă un guvern de încredere la
nivelul mentalului colectiv. Desigur, concluziile sunt dependente de metodă şi de datele
disponibile. În funcţie de aceste restricţii am încercat identificarea sensului social al
„guvernului de încredere” în România de azi, prin simplă punere în relaţie a răspunsurilor
referitoare la încrederea în guvern cu cele de satisfacţie faţă de activitatea guvernului pe
diferite domenii de activitate. Premisa de la care am plecat susţine că profilul social al
guvernului bun/slab poate fi identificat în spaţiul relaţiilor semnificative statistic între
încrederea în guvern şi gradul de satisfacţie pe domenii specifice ale activităţii acestuia.

Din interogarea datelor de sondaj cu această metodă aflăm că un guvern de încredere este
cel care implementează măsuri eficiente social mai ales în domeniile 27:
• justiţiei
• locuinţelor
• locurilor de muncă şi
• protecţiei mediului.

Acţiunile guvernamentale în alte domenii – ordine publică, educaţie, privatizare, sănătate,


agricultură, industrie sau combaterea corupţiei – nu par să fie legate puternic în mentalul
colectiv cu încrederea în guvern. Desigur, acţiunea anticorupţie nu mai apare în prim plan
pentru că este, foarte probabil, înglobată de către populaţie în domeniul justiţiei. Similar,
satisfacţia cu politicile nivelului de trai nu se impune în lista determinanţilor încrederii în
guvern pentru că locuinţele şi locurile de muncă sunt văzute ca principale componente ale
politicilor legate de nivelul de trai.

Agende personale şi publice, pe grupuri de satisfacţie


Agenda personală este puternic asociată cu starea de satisfacţie-insatisfacţie faţă de viaţă (

Tabelul 12):
• interesul pentru sănătate este specific celor neferiţi, cu minimă satisfacţie faţă de
condiţiile de viaţă,
• familiile cu satisfacţie moderată sunt centrate pe propria familie,
• fericiţii, cei cu maxima satisfacţie se orientează mai ales asupra carierei şi a
profesiei.
• pentru cei moderat nemulţumiţi nu pare să existe o agendă personala cu grad mare
de specificitate.

27
Formulările din acest paragraf sunt fundamentate prin rezultatele unui model de regresie multiplă de tip ordinal în
care variabila dependentă este încrederea în guvern, iar predictorii sunt indicatori de satisfacţie referitoare la 12
domenii de activitate ale guvernului (întrebările d14-d24 din chestionar). Ca variabile de control am considerat numai
vârsta, educaţia şi mediul rezidenţial. Numai justiţia, protecţia mediului, locuinţele şi locurile de muncă au apărut ca
predictori semnificativi ai încrederii în guvern.

79
Tabelul 12. Cel mai important lucru în viaţa personală şi satisfacţia faţă de trai (%)

Cel mai important lucru Satisfacţie faţă de traiul propriu Total


din viaţa personală foarte nu prea destul de foarte pe pe
nemulţumit mulţumit mulţumit mulţumit rând coloana
familia proprie sau de
origine 10- 49 38+ 3 100 31
sănătatea proprie sau a
familiei 19+ 49 29- 3 100 28
copiii 17 50 30 3 100 8
locul de munca sau
cariera 11 47 33 8+ 100 4
nivelul de trai 15 52 26 7 100 1
alte 15 46 35 5 100 11
Non-răspuns 13 54 32 1 100 17
14 49 33 3- 100 100
Exemplu de lectură: 10% dintre cei care apreciază ca familia proprie sau de origine este cel mai important lucru în
viaţă se consideră foarte nemulţumiţi de traiul propriu. Cu + sau – sunt notate celulele în care apar relaţii
semnificative de asociere (+) sau dezasociere (-) pentru p=0.05 între valorile de rând şi cele de coloană.

Agendele publice decurg din agende personale. În consecinţă se poate susţine că ambele
tipuri de agende, personale şi publice, sunt puternic diferenţiate în raport cu statusul
subiectiv, cu nivelul de satisfacţie faţă de trai.

Datele din BOP - mai 2007 nu permit verificarea acestei ipoteze. În consecinţă, voi apela
la date anterioare, din mai 2006, relevante şi pentru agenda publică (Tabelul 13).
Profilurile de agendă publică au un grad mare de structurare pe cele patru tipuri de
grupuri de satisfacţie în legătură cu traiul:
• nefericiţii sunt interesaţi în special de pensii. Chestiunile cu infrastructura,
mentalităţi sau infracţionalitate nu îi preocupă;
• pentru românul cu nemulţumire moderată, agricultura este principala problemă a
ţării. Este foarte probabil că acesta este şi agricultor sau sătean.
• Românii cu satisfacţie moderată sunt cei mai bogaţi în formularea unor teme de
agendă publică. Pentru ei contează în principal temele legate de infrastructură,
educaţie, infracţionalitate şi instituţii. La acestea se adaugă şi interesul sporit
pentru integrarea în UE. O duc mai bine, sunt mai tineri şi pensiile nu îi
interesează foarte mult.
• Pentru fericiţii cu stare materială foarte bună, educaţia şi corupţia sunt
principalele teme ale agendei publice.

Tabelul 13. Agenda publică şi satisfacţia faţă de trai

Principalele teme de Cât de mulţumit(ă) sunteţi în general de felul


agendă publică 28 în care trăiţi? Total
deloc nu prea destul de foarte pe pe
mulţumit mulţumit mulţumit mulţumit rând coloană
locurile de muncă 26 50 23 2 100 24
preţuri 24 49 25 2 100 12
pensii 36+ 47 17- 1 100 11

28
Întrebarea folosita în BOP - mai 2006 pentru identificarea agendei publice a fost “În ce măsură credeţi că
problemele actuale ale României sunt legate de …”

80
Principalele teme de Cât de mulţumit(ă) sunteţi în general de felul
agendă publică 28 în care trăiţi? Total
deloc nu prea destul de foarte pe pe
mulţumit mulţumit mulţumit mulţumit rând coloană
sănătate 25 51 24 100 10
corupţie 19 46 30 4+ 100 8
agricultura 18 59+ 22 1 100 5
infrastructură (drumuri,
apa curenta, poduri etc.) 11- 36 49+ 4 100 4
integrarea in UE 16 41 42+ 1 100 4
locuinţe 25 47 25 3 100 3
educaţie 13 39 42+ 6+ 100 3
mentalitate 12- 47 38 3 100 3
urmările inundaţiilor 21 47 28 4 100 3
justiţie 13 45 35 6 100 2
funcţionarea instituţiilor
centrale 7 30 63+ 100 1
infracţionalitate 4- 40 56+ 100 1
Non-răspuns 25 40 34 1 100 5
Total 23 47 28 2 100 100
Sursa datelor BOP mai 2006. Cu + sau – sunt notate celulele în care apar relaţii semnificative de asociere (+) sau
dezasociere (-) pentru p=0.05 între valorile de rând şi cele de coloană.

Concluzii
În context european, România face parte din categoria ţărilor cu populaţie caracterizată
prin nivel redus de satisfacţie faţă de viaţă. Dar şi prin diferenţierea foarte mare a
populaţiei sub aspectul stărilor de spirit ale satisfacţiei. Situaţie similară au Grecia,
Bulgaria, Ungaria şi Lituania. Nivelul redus al satisfacţiei faţă de viaţă sau faţă de trai
decurge, în bună măsură, din condiţiile economice de ţară, din valorile relativ reduse de
PIB/locuitor în context european. Diferenţierea stării interne de satisfacţie-insatisfacţie
faţă de trai decurge în esenţă din diferenţierile de status social, culturale şi de situaţie de
viaţă la nivel comunitar.

În genere, din perspectiva determinărilor subiective, satisfacţia faţă de propriul mod de


trai tinde să fie mai mare pentru persoanele (

Tabelul A 4):
• mulţumite de venituri, sănătate şi familie,
• care au trăit recent experienţe de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă,
• cu percepţie pozitivă a viitorului personal,
• mulţumite de starea democraţiei din ţară,
• cu încredere în poliţie şi în parlament,
• cu încredere în oameni,
• mulţumite de guvern mai ales sub aspectul contribuţiilor pe care le are în domeniul
nivelului de trai.

81
Simetric, nemulţumirea maximă este specifică celor care:
• percep că au probleme de venituri, de sănătate şi de familie
• au trăit recent experienţe de degradare a condiţiilor de viaţă şi nu văd oportunităţi
pentru viitor,
• nu au încredere în instituţii precum parlamentul sau poliţia ,
• au o părere proastă despre funcţionarea sistemului democratic din ţară,
• şi percep guvernul ca fiind foarte slab în promovarea unor politici de sporire a
nivelului de trai.

Formulările de mai sus descriu factorii care condiţionează nemijlocit starea de spirit a
populaţiei în legătură cu nivelul de trai. O serie întreagă de alţi factori care apar frecvent
în dezbaterea publică nu par să aibă un ecou relevant la nivelul stării de spirit a populaţiei
pe tema nivelului de trai. Raportările de încredere ale populaţiei în primărie, mass-media,
preşedintele ţării, biserică, armată, ONG-uri sau UE nu duc nemijlocit la consolidarea
unui sentiment social de trai mai bun, acum şi aici, în România acestor vremuri. Ieri,
mâine sau în altă parte, relaţiile au fost sau pot fi diferite.

Stratificarea socială pe stări de spirit ale nivelului de trai este semnificativ asociată cu
profilul agendei personale sau publice:
• la nivel de agendă personală se constată că
o problemele de sănătate sunt prioritare în agenda celor mai nemulţumiţi
o temele de familie sunt de maxim interes în grupul celor cu satisfacţie
moderată iar
o tematica profesională şi a carierei este specifică celor foarte mulţumiţi de
modul lor de trai.
• La nivel de agendă publică se înregistrează
o Centrarea celor foarte nemulţumiţi asupra pensiilor
o Orientarea predominantă asupra agriculturii pentru cei moderat
nemulţumiţi,
o Un profil bogat de agendă publică pentru cei moderat satisfăcuţi de
condiţiile de viaţă, cu centrare pe educaţie, infrastructură, funcţionarea
instituţiilor, infracţionalitate şi integrare europeană,
o Orientarea predominantă a celor foarte mulţumiţi de traiul propriu asupra
educaţiei şi corupţiei ca teme de agendă publică.

Puternica asociere dintre stările de spirit ale modului de trai şi agenda publică apare şi în
modul în care în mentalul colectiv se structurează imaginea asupra „guvernului de
încredere”. Un astfel de guvern pare să fie caracterizat prin performanţe ridicate mai ales
în domeniile justiţiei, locuinţelor, locurilor de muncă şi protecţiei mediului.

Stările de spirit ale modului de trai au o puternică înrădăcinare în resursele de capital şi


în mediul de viaţă comunitar. Capitalul material – dat de bunuri disponibile şi de venit –
şi capitalul relaţional condiţionează în bună măsură nivelul satisfacţiei. Persoanele de
maximă nemulţumire sunt, preponderent, vârstnici săraci. Cei mulţumiţi sau foarte
mulţumiţi au un profil de status mai bogat, definit prin resurse medii sau superioare de
capital relaţional. Ca vârstă, sunt preponderent tineri. Sub aspectul profilului comunitar,
deosebit de relevante sunt mărimea localităţii, stocul de educaţie 29 şi izolarea. Satisfacţia
maximă pare să fie specifică persoanelor din localităţile relativ mici, cu stoc de educaţie
sporit. Starea de mulţumire moderată este caracteristică localităţilor de cultură
tradiţionalistă, relativ izolate, din mediul rural.
29
Ca număr mediu de ani de şcoală absolvită de către populaţia de peste 10 ani din localitate (estimare cu date ale
recensământului populaţiei şi locuinţelor din 2002).

82
Majoritar, politicile publice sau sociale se definesc în funcţie de probleme sociale. În
identificarea acestora, însă, stările subiective de mulţumire-nemulţumire socială joacă un
rol foarte important. Politicile publice în societăţile democratice trebuie să includă,
inevitabil, în fundamentul lor, şi informaţia referitoare la starea de spirit a populaţiei, cu
diferenţierile de rigoare pe spaţii sociale, culturale sau geografice. Este motivul pentru
care cred că explorări şi teoretizări în domeniul satisfacţiei faţă de modul de trai pot fi
utile la nivel de acţiune publică.

Anexa
Tabelul A 1. Predictori ai satisfacţiei faţă de modul de trai. Modelul 1 cu variabile subiective

Foarte
Foarte nemulţumit Destul de mulţumit mulţumit
Coef. P>z Coef. P>z Coef. P>z
Satisfacţie faţă de familie -0.17 0.11 0.25 0.01 0.85 0.00
Satisfacţie faţă de banii
disponibili -0.91 0.00 0.92 0.00 0.84 0.01
Satisfacţie faţă de sănătatea
proprie -0.24 0.03 0.29 0.00 0.59 0.01
Consideră că în prezent trăieşte
mai bine decât cu un an
înainte -0.50 0.00 0.15 0.11 0.64 0.04
Crede că peste un an va trăi mai
bine -0.50 0.04 0.75 0.00 0.36 0.51
Mulţumit de democraţia din
România -0.38 0.00 0.32 0.00 0.21 0.35
“se poate avea încredere în cei
mai mulţi dintre oameni” -0.16 0.15 0.08 0.19 0.12 0.44
Încredere în poliţie -0.21 0.12 0.15 0.16 0.20 0.47
Încredere în justiţie 0.32 0.09 0.00 0.98 -0.51 0.19
Încredere în parlament -0.47 0.13 0.14 0.39 0.81 0.01
Mulţumit de activitatea
guvernului legată de
nivelul de trai -0.07 0.67 0.32 0.00 0.10 0.65
-
constantă 2.99 0.00 -5.88 0.00 12.07 0.00
R2=0.23, N=1747. Regresie multinomială. Variabila dependentă – satisfacţia faţă „felul în care trăieşte”. Categoria de
referinţă – „nu prea mulţumit”. Rulare in STATA8 cu specificarea cluster pentru observaţiile din aceeaşi localitate.

Tabelul A 2. Predictori ai satisfacţiei faţă de modul de trai. Modelul 2 cu variabile de status


Destul de
Foarte nemulţumit mulţumit Foarte mulţumit
Coef. P>z Coef. P>z Coef. P>z
vârstă 0.02 0.00 -0.01 0.00 -0.01 0.33
urban -0.54 0.14 0.26 0.23 -0.33 0.62
-
bărbat 0.22 0.12 0.23 0.09 0.08 0.75
Indice bunuri în gospodărie -0.11 0.04 0.21 0.00 0.26 0.00
-
Venit personal în ultima lună (ln) -0.07 0.02 0.02 0.24 0.06 0.40
Educ*: gimnaziu -0.16 0.42 -0.35 0.14 0.46 0.51
Educ: ucenici, treapta I lic.,maiştrii -0.16 0.50 -0.45 0.03 0.12 0.86
Educ: liceu, postliceal -0.39 0.14 -0.31 0.18 - 0.45

83
0.60
-
Educ: superior -0.42 0.27 0.01 0.97 0.03 0.97
Indice consum media -0.23 0.00 0.04 0.53 -0.22 0.21
Indice capital relaţional în ţară -0.03 0.64 0.08 0.00 0.22 0.00
Populaţia localităţii 2005 (ln) 0.09 0.52 -0.04 0.39 -0.44 0.02
Rata generală a fertilităţii în localitate
2002 0.00 0.81 0.00 0.01 0.00 0.67
Stoc educaţie în localitate 2002 0.13 0.47 0.13 0.23 1.04 0.00
Indice izolare localitate -0.01 0.23 0.01 0.01 0.01 0.40
_constanta -3.24 0.12 -2.95 0.02 -8.50 0.03
R2=0.08, N=1874. R2=0.23, N=1747. Regresie multinomială. Variabila dependentă – satisfacţia faţă „felul în care
trăieşte”. Categoria de referinţă – „nu prea mulţumit”.Rulare in STATA8 cu specificarea cluster pentru observaţiile
din aceeaşi localitate. * Categorie de referinţă – nivel primar de educaţie.

Tabelul A 3. Predictori ai satisfacţiei faţă de modul de trai. Modelul 3, extins

Destul de Foarte
Foarte nemulţumit mulţumit mulţumit
Coef. P>z Coef. P>z Coef. P>z
Satisfacţie faţă de familie -0.15 0.19 0.23 0.02 0.87 0.01
Satisfacţie faţă de banii disponibili -0.91 0.00 0.90 0.00 0.91 0.00
Satisfacţie faţă de sănătatea proprie -0.15 0.23 0.33 0.00 0.73 0.01
Consideră că în prezent trăieşte mai bine
decât cu un an înainte -0.54 0.00 0.17 0.09 0.47 0.14
Crede ca peste un an va trai mai bine -0.60 0.02 0.77 0.00 0.41 0.44
Mulţumit de democraţia din România -0.38 0.00 0.28 0.00 0.28 0.18
“se poate avea încredere în cei mai mulţi
dintre oameni” -0.16 0.16 0.05 0.49 0.23 0.20
Încredere în poliţie -0.25 0.08 0.19 0.09 -0.04 0.88
Încredere în justiţie 0.39 0.05 0.01 0.94 -0.37 0.36
Încredere în parlament -0.48 0.11 0.13 0.45 0.92 0.01
Mulţumit de activitatea guvernului legată
de nivelul de trai -0.12 0.49 0.28 0.00 0.08 0.75
vârstă 0.01 0.40 0.01 0.06 0.01 0.34
urban -0.93 0.02 0.33 0.21 -0.24 0.75
bărbat 0.28 0.11 0.02 0.92 -0.55 0.04
Indice bunuri în gospodărie -0.01 0.83 0.13 0.00 0.10 0.31
Venit personal în ultima lună (ln) -0.03 0.42 -0.03 0.25 -0.10 0.19
Educ*: gimnaziu 0.02 0.93 -0.24 0.45 0.45 0.61
Educ: ucenici, treapta I lic.,maiştrii 0.10 0.73 -0.34 0.20 0.05 0.95
Educ: liceu, postliceal -0.24 0.47 -0.25 0.38 -0.94 0.33
Educ: superior -0.28 0.53 -0.13 0.69 -0.40 0.69
Indice consum media -0.13 0.18 0.01 0.87 -0.25 0.14
Indice capital relaţional în ţară 0.08 0.21 0.04 0.27 0.15 0.01
Populaţia localităţii 2005 (ln) 0.16 0.17 0.04 0.55 -0.31 0.13
Rata generală a fertilităţii în localitate
2002 0.00 0.16 0.00 0.28
0.00 0.79
Stoc educaţie în localitate 2002 0.24 0.31 -0.08 0.55
0.88 0.04
Indice izolare localitate -0.02 0.06 0.01 0.15
0.01 0.59
-
_constanta -1.97 0.45 -6.95 0.00 16.23 0.01
R2=0.25, N=1650. Regresie multinomială. Variabila dependentă – satisfacţia faţă „felul în care trăieşte”.
Categoria de referinţă – „nu prea mulţumit”.Rulare in STATA8 cu specificarea cluster pentru observaţiile
din aceeaşi localitate. * Categorie de referinţă – nivel primar de educaţie.

84
Tabelul A 4. Predicţia satisfacţiei faţă de propriul nivel de trai, model regresie
ordinală

Coef. P>z
Satisfacţie faţă de familie 0.25 0.00
Satisfacţie faţă de banii disponibili 0.99 0.00
Satisfacţie faţă de sănătatea proprie 0.35 0.00
Consideră că în prezent trăieşte mai bine decât cu un an
înainte 0.36 0.00
Crede ca peste un an va trai mai bine 0.69 0.00
Mulţumit de democraţia din România 0.35 0.00
“se poate avea încredere în cei mai mulţi dintre oameni” 0.11 0.03
Încredere în poliţie 0.21 0.01
Încredere în justiţie -0.16 0.12
Încredere în parlament 0.33 0.02
Mulţumit de activitatea guvernului legată de nivelul de trai 0.24 0.00
vârstă 0.00 0.15
urban 0.41 0.07
bărbat -0.12 0.26
Indice bunuri în gospodărie 0.10 0.01
Venit personal în ultima lună (ln) -0.03 0.18
Educ*: gimnaziu -0.04 0.85
Educ: ucenici, treapta I lic.,maiştrii -0.16 0.39
Educ: liceu, postliceal -0.14 0.47
Educ: superior 0.01 0.96
Indice consum media 0.02 0.82
Indice capital relaţional în ţară 0.03 0.35
Populaţia localităţii 2005 (ln) -0.05 0.30
Rata generală a fertilităţii în localitate 2002 0.00 0.84
Stoc educaţie în localitate 2002 -0.04 0.74
Indice izolare localitate 0.01 0.09
Corecţia erorilor standard prin controlarea apartenenţei la aceeaşi localitate. * Categorie de referinţă –
nivel primar de educaţie. Pseudo R2=0.23, N=1650. Rulare în STATA8.

85
Credeţi că în ţara noastră lucrurile merg într-o direcţie bună sau
într-o direcţie greşită?

NŞ/NR
10%

direcţia este
direcţia este greşită
bună 48%
42%

dinamica 1996-2007
70 %
60

50
Direcţia este greşită Direcţia este greşită
Direcţia
Direcţia este bunăeste
40 Direcţia este bună
greşită
30 Direcţia este
bună
20
Nu ştiu,
nu pot aprecia Nu ştie / Nu ştiu, nu
10 pot aprecia
Nu răspunde

0 86
oct 1996

mar 199

iun 1997

sep 199

dec 199

iun 1998

nov 199

mai 199

nov 199

mai 200

nov 200

mai 200

nov 200

iun 2002

oct 2002

mai 200

oct 2003

mai 200

oct 2004

mai 200

oct 2005

mai 200

oct 2006

mai 200
Cât de mulţumit sunteţi în general de felul în care trăiţi?

destul de
m ulţum it
nu prea 33%
m ulţum it
49%

foarte
m ulţum it
3%

deloc NŞ/NR
m ulţum it 1%
14%

60
dinamica 1996-2007
%

50
Nu prea mulţumit

40
Foarte
Destul mulţumit
de mulţumit
30 Destul de
mulţumit
20 Nu prea
Deloc mulţumit
mulţumit
Deloc
10
Foarte mulţumit
mulţumit
0
oct 1996

mar 1997 MMT

iun 1997

sep 1997 LUAS

dec 1997 CURS

iun 1998

nov 1998 MMT

mai 1999

nov 1999

mai 2000

nov 2000 CURS

mai 2001

nov 2001

iun 2002

oct 2002

mai 2003 GALLUP

oct 2003

mai 2004

oct 2004 GALLUP

mai 2005

oct 2005

mai 2006

oct 2006 GALLUP

mai 2007

Gradul de mulţumire
GALLUP

GALLUP

GALLUP

GALLUP

GALLUP
CURS

CURS

CURS

CURS

CURS

CURS
IMAS
MMT

MMT

MMT

MMT

MMT

2 2 2 2 2 3 Foarte mulţumit
3 3 2 4 2 2 4 1 1 3 2 2 1 2 2 1 2 4
37 32 39 28 30 33
37 43 39 42 40 34 38 23 14 22 18 23 24 23 33 26 32 38 Destul de mulţumit
43 47 45 47 49 49
46 43 43 39 43 46 45 48 45 47 47 52 49 49 47 48 41 41 Nu prea mulţumit
16 18 13 23 19 14
14 11 16 15 15 17 12 28 38 28 33 23 25 26 17 24 18 15 Deloc mulţumit

87
Cum este viaţa dvs. în prezent comparativ cu cea de acum un an?

mult mai
proast ă NŞ / NR
mai proastă
3% 0.8%
22%

mult mai
bună
3%

mai bună
25%

aproximat iv
la fel
46%

dinamica 1996-2007
60 %
50 Aproximativ la fel

40 Mult mai
Ceva mai proastă
bună
30 Mai bună
Mai
20 Mult bună
mai proastă
Mult mai bună
Aproxi
10
mativ la

0
oct 1996

mar 1997

iun 1997

sep 1997

dec 1997

iun 1998

nov 1998

mai 1999

nov 1999

mai 2000

nov 2000

mai 2001

nov 2001

iun 2002

oct 2002

mai 2003

oct 2003

mai 2004

oct 2004

mai 2005

oct 2005

mai 2006

oct 2006

mai 2007

Viaţa este
GALLUP

GALLUP

GALLUP

GALLUP

GALLUP

GALLUP

GALLUP
GALLUP
CURS

CURS

CURS

CURS

CURS

CURS

CURS

CURS
LUAS

IMAS
MMT

MMT

MMT

MMT

MMT

MMT

MMT

acum...

2 1 1 2 1 1 2 1 0 1 1 2 1 1 2 1 1 1 1 2 3 2 2 3 Mult mai bună

14 12 13 16 16 11 13 8 6 10 7 19 14 10 17 15 17 23 21 19 21 20 23 25 Mai bună

43 35 39 31 39 38 38 33 30 37 30 41 39 40 45 44 41 41 43 50 47 43 44 46 Aproximativ la fel

32 37 37 37 35 38 34 40 40 33 38 26 33 33 27 31 36 28 27 25 25 31 27 22 Mai proastă

9 14 10 14 9 11 11 17 24 17 23 10 11 16 10 8 5 6 7 4 3 4 4 3 Mult mai proastă

88
Cum este viaţa oamenilor din localitatea dvs. în prezent comparativ cu
cea de acum un an?

mult mai
proast ă NŞ / NR
mai proastă 4% 13%
mult mai
23%
bună
0.3%

mai bună
14%

aproximat iv
la fel
45%

Cum este viaţa oamenilor din ţară în prezent comparativ cu cea de acum
un an?

mult mai
NŞ / NR
proastă
19%
6%
mult mai
mai proastă bună
24% 0.7%

mai bună
11%

aproximativ la
fel
39%

89
Cum credeţi că veţi trăi peste un an?

mult mai
prost , 3
NŞ / NR, 16
mai prost , 16

mult mai
bine, 3

aproximat iv
la fel, 31
mai bine, 32

dinamica 1996-2007
60 %

50

40
Aproximativ la fel
Mult mai
bine
30 Mai bine
Mai bine
20 Mai prost

10 Mult maiAproxi
prost
Mult maimativ
binela
0 f
oct 1996

mar 1997

iun 1997

sep 1997

dec 1997

iun 1998

nov 1998

mai 1999

nov 1999

mai 2000

nov 2000

mai 2001

nov 2001

iun 2002

oct 2002

mai 2003

oct 2003

mai 2004

oct 2004

mai 2005

oct 2005

mai 2006

oct 2006

mai 2007 GALLUP

Peste una an
GALLUP

GALLUP

GALLUP

GALLUP

GALLUP

GALLUP

GALLUP
CURS

CURS

CURS

CURS

CURS

CURS

CURS

CURS

veţi trăi...
LUAS

IMAS
MMT

MMT

MMT

MMT

MMT

MMT

MMT

6 4 3 3 3 1 3 1 1 2 2 4 2 1 2 1 1 2 1 3 3 1 3 3 Mult mai bine

35 38 36 34 33 23 23 22 13 26 23 32 25 23 32 23 28 33 31 30 31 25 27 32 Mai bine

31 19 20 19 20 24 23 25 24 28 26 27 28 33 33 31 33 33 32 33 31 29 29 31 Aproximativ la fel

15 17 16 22 17 28 27 28 28 21 17 17 20 21 18 22 22 17 17 17 18 25 23 16 Mai prost

5 9 4 8 4 10 10 11 15 9 10 6 8 9 5 5 2 3 4 3 3 3 3 3 Mult mai prost

82

90
Cât de mulţumit sau nemulţumit sunteţi de activitatea Guvernului în
următoarele domenii?

foarte nemulţumit foarte nemulţumit


nemulţumit mulţumit foarte mulţumit NŞ

Nivel de trai 32 46 17 1 % 4

Combaterea corupţiei 34 43 14 1 9

Agricultură 34 43 14 1 8

Locuri de muncă 32 44 16 1 7

Sănătate 26 46 22 2 4

Locuinţe 27 43 20 1 10

Industrie 25 43 18 1 14

Justiţie 18 42 27 2 11

Protecţia mediului 16 42 30 2 10

Privatizare 16 39 28 2 15

Educaţie 14 38 37 3 8

Ordine publică 13 36 41 3 7
Diferenţele până la 100% reprezintă NR

dinamica 1996-2007
mar 1997

sep 1997

dec 1997

nov 1998

mai 1999

nov 1999

mai 2000

nov 2000

mai 2001

nov 2001

mai 2003 GALLUP

mai 2004 GALLUP

mai 2005 GALLUP

nov 2005 GALLUP

mai 2006 GALLUP

nov 2006 GALLUP

mai 2007 GALLUP


iun 1997

iun 1998

iun 2002

oct 2002

oct 2003

oct 2004 GALLUP

Domeniul...
CURS

CURS

CURS

CURS

CURS

CURS

CURS
LUAS

IMAS
MMT

MMT

MMT

MMT

MMT

MMT

MMT

Mulţumit / foarte mulţumit


- - - - 29 34 25 21 - - 43 36 39 47 44 41 50 44 43 38 41 43 44 + Ordine publică
41 39 43 33 32 34 25 20 - - 44 30 36 48 42 39 45 38 37 29 41 39 40 + Educaţie
- - - - 29 21 15 11 - - 22 19 21 28 20 21 29 25 24 22 25 29 30 + Privatizare
16 16 18 12 10 13 9 6 - - 23 18 17 26 19 19 25 22 23 17 12 13 18 + Nivel de trai
- - - - - - - - - - - - - - - - - - 22 18 27 30 32 + Protecţia mediului
29 27 29 25 31 21 23 14 23 10 40 24 25 32 18 19 27 26 21 16 20 21 24 + Sănătate
16 14 16 20 23 21 11 7 15 6 26 18 15 21 15 16 20 21 17 14 14 15 15 + Agricultură
- - - - 10 15 13 12 - - 22 18 17 24 19 19 21 19 17 12 21 23 21 + Locuinţe
21 16 21 25 22 22 7 4 7 5 16 12 10 18 12 12 16 16 14 12 14 16 19 + Industrie
19 13 19 18 18 13 5 6 8 6 13 10 11 14 11 13 14 13 14 13 10 13 17 + Locuri de muncă
28 26 29 + Justiţie
15 13 Combaterea corupţiei
15 +
Nemulţumit / foarte nemulţumit
72 85 72 79 73 86 89 89 86 89 79 81 84 70 81 79 80 76 75 79 82 79 76 – Locuri de muncă
64 72 64 73 62 78 72 83 72 86 55 72 72 64 77 76 68 68 74 79 76 74 72 – Sănătate
80 83 79 88 87 81 90 92 - - 73 80 81 70 78 78 72 74 72 78 85 83 78 – Nivel de trai
76 84 76 78 73 79 84 88 81 88 66 75 79 73 74 74 71 65 71 77 76 74 77 – Agricultură
- - - - 83 74 81 78 - - 69 70 74 68 67 68 70 66 69 76 66 66 70 – Locuinţe
62 77 62 72 63 77 81 86 81 86 70 70 78 71 71 71 70 64 66 74 71 64 68 – Industrie
- - - - - - - - - - - - - - - - - - 57 66 59 55 58 – Protecţia mediului
- - - - 68 64 78 79 - - 65 61 66 60 63 61 56 52 56 61 56 49 55 – Privatizare
43 57 44 65 59 55 69 70 - - 46 54 57 44 47 51 45 51 51 61 49 49 52 – Educaţie
- - - - 64 57 72 75 - - 50 57 56 47 49 53 45 48 49 56 50 48 49 – Ordine publică
61 60 60 – Justiţie
76 78 77 – Combaterea corupţiei

91
În orice societate, unii oameni se consideră bogaţi, alţii se consideră
săraci. Dvs. unde vă situaţi pe următoarea scală?

32%

NŞ/NR = 1,9%

14% 15%
12%
10%
8%
5%
3%
0.7% 0.3%

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Sărac Bogat

Cum apreciaţi veniturile actuale ale gospodăriei dumneavoastră?

Reuşim să avem tot ce ne trebuie,


fără să ne restrângem de la ceva 1%

Reuşim
Reuºimsăsã
cumpărăm
cumpãrãm şi unele
ºi unele
bunuri mai scumpe, dar cu
bunuri mai scumpe, dar cu 7%
restrângeri în alte domenii
restrâ
Ne ajung pentru un trai decent,
dar nu ne permitem cumpărarea 20%
unor bunuri mai scumpe

Ne ajungNe ajung
numai numai
pentru pentru
strictul 34%
strictul necesar
necesar

Nu ne ajung nici pentru strictul


necesar 35%

NŞ/NR 2%

92
Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri parlamentare, cu ce partid sau
alianţa politică aţi vota? [întrebare cu listă]

Procent din cei care menţionează un


partid (54,8% din total eşantion)

49
Nu m-am hotărât =28,1%
Nu votez =13,9%
NR = 3,2%
[% din total eşantion]

20

11
7
4 4
2 1 2

altul
PD

PSD

PLD

PNŢCD
PNL

PRM
PNG

UDMR

N=1095

Cât de mulţumit sunteţi de …?

… dem ocraţia din


17 41 31 3
Rom ânia

… econom ia de
piaţă din 20 44 24 2
Rom ânia

Diferentele până la 100% reprezintă NŞ/NR

93
Câtă încredere aveţi dvs. în ...?

%
Biserică 39 34 52 1

Preşedinţie 15 40 32 9 4

Guvern 29 49 16 2 4

Parlam ent 35 48 121 4

Justiţie 25 45 22 2 6

Arm ată 9 24 48 12 6

Poliţie 17 37 36 7 4

Prim ăria localităţii 17 32 39 9 4

Partide politice 40 43 1 01 7

Mass-m edia (presă,


13 36 39 6 6
radio, TV)
Organizaţii
18 35 26 3 19
neguvernam entale
UE / Uniunea
11 27 41 10 11
Europeană

94

View publication stats