Suport Curs Brancardier

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor
Umane 2007-2013 –„Investeşte în oameni!”

Axa prioritară nr. 3 „Creşterea adaptabilităţii lucrătorilor şi a întreprinderilor”
Domeniul major de intervenţie 3.2. „Formare şi sprijin pentru întreprinderi şi angajaţi pentru promovarea adaptabilităţii”
Titlul proiectului: „FORMED-Formare pentru servicii medicale imbunatatite”
Contract nr. POSDRU/81/3.2/S/57404
“FORMED – Formare pentru servicii medicale

îmbunătăţite”
SUPORT CURS PEFECŢIONARE
“BRANCARDIER”
PATRONATUL NATIONAL ROMAN

Calea Serban Voda, nr. 219-221, sector 4 Bucuresti
Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
E-mail: formedpnr@yahoo.com , patronat90@yahoo.com;
Web: www.pnr.org.ro; www.formed-pnr.ro
Pag. 1/58
CUPRINS:
1. Brancardierul si locul de munca al acestuia
1.1. Locul de munca al brancardierului
2. Atributiile si atitudinea brancardierului la locul de munca
3. Aspecte ale eticii profesionale ale brancardierului
4. Notiuni de legislatie
5. Reguli de igiena in unitatile sanitare
5.1. Definitii. Notiuni generale
5.2. Prevenirea infectiilor nozocomiale
5.3. Precautiuni universale in prevenirea infectiilor nosocomiale
6. Notiuni de anatomie si fiziologie
6.1. Aparatul respirator
6.2. Aparatul digestiv
6.3. Aparatul cardio-vascular
6.4. Aparatul excretor
6.5. Sistemul nervos
6.6. Sistemul endocrin
6.7. Aparatul locomotor
6.8. Sistemul muscular
6.9. Aparatul reproducator
6.10. Analizatorii
6.11. Sistemul circulator limfatic
6.12. Sistemul imunitar
7. Mijloace de transport
7.1. Descrierea mijloacelor de transport
8. Pozitiile pacientilor
8.1. Pozitiile impuse de boala
8.2. Pozitiile impuse de tratament
8.3. Pozitiile obisnuite
9. Tehnici de manevrare a bolnavilor
10. Transportul pacientilor
10.1. Transportul pacientilor cu targa
10.2. Transportul pacientilor cu scaunul/fotoliul rulant
10.3. Transportul pacientuli cu patul rulant
10.4. Transportul pacientului de la sala de operatie
10.5. Transportul cu asscensorul
10.6. Transportul de la locul accidentului
10.7. Transportul decedatilor
11. Siguranta pacientului-Siguranta pacientului impotriva cazaturilor si ranirilor
12. Masuri de prim ajutor
13. Notiuni generale de comportament si protective in caz de dezastre

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 2/58
1. BRANCARDIERUL SI LOCUL DE MUNCA AL ACESTUIA
Printre primele cadre medicale care intra in contact direct cu pacientul se regaseste
brancardierul.
Vom incepe prin a defini termenul de brancardier si elementele care intra in mod
specific in sfera lui de activitate.
Brancardier – persoana care transporta raniti sau bolnavi cu brancarda (din fr.
brancardier),(sursa Dex).
Brancarda – targa pentru transport raniti sau bolnavi, formata de obicei dintr-o panza
intinsa, fixata de doua bare de lemn sau metal (din fr. brancard).
Brancardierul reprezinta acea categorie de personal medical care se ocupa cu
preluarea pacientilor, ranitilor, din diverse locatii pentru a-i transporta la locul unde pot primi
asistenta medicala calificata, asigurand si deplasarea pacientilor in interiorul unitatilor
sanitare, de la sau spre laboratoare de analiza, sali de operatie, de tratament, etc. De
asemenea, brancardierul se ocupa si de transportul decedatilor (in interiorul unitatii sanitare,
de la salonul unde acestia au decedat catre sectia de prosectura a spitalului, pana la
autoutilitara care ii preia spre a fi inhumati).
Pana acum am invatat de la pacientii nostrii ca au nevoie de o asistenta medicala
atenta la detalii. Tot de la ei am invatat ca este foarte important sa tinem cont de parerea lor.
1.1. Locul de munca al brancardierului
Brancardierul isi desfasoara activitatea in unitati sanitare cum ar fi:

- servicii de ambulanta;
-institutii de medicina legala;
-spitale.
Serviciul de ambulanta reprezinta unitatea sanitara care asigura asistenta medicala
primara de urgenta in afara unitatilor sanitare; transportul de urgenta al bolnavilor,
accidentatilor, gravidelor, medicamentelor, produselor biologice, al personalului medico-
sanitar necesar acordarii asistentei medicale de pe raza de competenta.
Institutele de medicina legala, serviciile de medicina si cabinetele de medicina
legala asigura desfasurarea activitatii specifice medicinii legale: (expertize, constatari pe
persoane vii si decedate, precum si asupra produselor biolgice sau corpurilor delicte).
Pentru ca locul de munca cel mai intalnit al brancardierului este spitalul vom insista
asupra acestuia, cu mai multe amanunte.

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 3/58
Spitalul este o instituție sanitara curativ-profilactică, în care bolnavii sunt interna ți
pentru a li se acorda asistența medicală necesară. Spitalul asigură prin secţiile clinice şi
serviciile din structură, asistenţă medico-chirurgicală complexă, curativă, preventivă şi de
recuperare a pacienţilor.
In spital se interneaza urmatoarele categorii de bolnavi:
-bolnavi in stare grava, care necesita o ingrijire permanenta, calificata, speciala;
-bolnavi cu boli rare si cazuri atipice de boala care se diagnosticheaza greu si
necesita o observatie atenta, permanenta si de lunga durata;
-bolnavi care necesita interventii chirurgicale sau alte tratamente speciale
nerealizabile ambulatoriu;
-bolnavi care sunt diagnosticati cu boli infecto-contagioase, pentru a fi izolati.
Spitalele sunt de 2 feluri: spitalele pavilioane si spitale bloc.
Spitalul pavilionar – In acest spital, sectiile spitalului se gasesc amplasate in cladiri
separate. Un astfel de spital necesita un teritoriu foarte mare pentru a pastra distanta
corespunzatoare intre pavilioane pentru a nu lua lumina pavilionului vecin. Acest sistem
spitalicesc asigura mai multa liniste pentru bolnavi, mai multa posibilitate de miscare, iar
infectiile si epidemiile intraspitalicesti sunt rare.
Dezavantajele acestui spital constau in: intretinere foarte costisitoare; personal
angajat numeros; comunicare intre sectii foarte mult ingreunata, prin distantele parcurse
intre acestea.
Spitalul bloc – este reprezentat de o singura constructie in care sectiile sunt
repartizate pe etaje diferite. Avantajele acestui spital: intretinere mai usoara, necesita
personal administrativ-gospodaresc mai redus, ocupa un teritoriu mai mic, sistemul de
incalzire este mai economic, colaborarea si comunicarea intre sectii se face cu multa
usurinta (liftul, scarile din incinta). Dezavantajul acestui spital consta in faptul ca infectiile si
epidemiile se raspandesc mult mai usor.
Spitalul cuprinde urmatoarele compartimente functionale: serviciul de primire,
sectiile de spital; serviciile de diagnostic si tratament; serviciile administrative gospodaresti.
-serviciul de primire – este filtrul principal al spitalului in care se hotaraste trierea si
internarea pacientilor. Cu exceptia sectiilor de maternitate si boli contagioase, celelalte sectii
au in mod obisnuit un serviciu comun de primire pentru pacienti, care cuprinde: sala de
asteptare; biroul de inregistrare al pacientilor; cabinetele de consultatii; camera de
deparazitare si toaletizare a bolnavului; camera de imbracare; camera pentru dezinfectarea
si deparazitarea hainelor; magazia pentru depozitarea hainelor pacientului; magazia de
lenjerie curata.
-sectia de spital – este componenta inzestrata cu paturi care asigura asistenta intr-o
anumita specilitate a pacientilor spitalizati. Sectia cuprinde saloane cu bolnavi, camere
pentru asistente, pentru medici, oficiu, toalete, bai, holuri, sali de tratament si alte incaperi in
functie de specificul sectiei (maternitate, urologie, chirurgie etc). Sectiile sunt grupate astfel:

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 4/58
interne, cardiologie, neurologie, neurochirurgie, chirurgie generala, reanimare, obstretica-
ginecologie, oto-rino-laringologie, oftalmologie, urologie, etc.
-serviciile de diagnostic si tratament – sunt parti componente fara paturi ale
spitalului care deservesc toate sectiile. Numarul lor este in functie de marimea, profilul si
categoria de ierarhizare a spitalului, existenta lor fiind obligatorie numai in parte pentru toate
spitalele. In general se gasesc urmatoarele servicii de diagnostic si tratament: serviciul de
radiologie si fizioterapie; laboratorul de analize medicale; laboratorul de explorari
functionale; punctul de transfuzie; farmacie; serviciul central de sterilizare; serviciul de
cultura fizica medicala; serviciul de anatomie patologica si prosectura; laboratorul de
medicina experimentala.
-serviciile administrative-gospodaresti – asigura baza materiala a activitatii
medicale, fiind una din conditiile importante pentru functionarea spitalului. Aceste servicii
cuprind: serviciul administrativ, serviciul tehnic de intretinere si reparatii; spalatoria; sectia
bloc alimentar.
2. ATRIBUTIILE BRANCARDIERULUI LA LOCUL DE MUNCA
Atributiile brancardierului la locul de munca sunt urmatoarele:

• Se ocupa de transportul bolnavilor;
• Se ocupa de functionarea, curatarea si dezinfectarea materialului rulant (carucioare,

targi etc);
• Cunoaste solutiile dezinfectante si modul lor de folosire;
• Efectueaza transportul bolnavilor/decedatilor cu respectarea circuitelor stabilite de

unitatea sanitara;
• Respecta normele igienico-sanitare si de protectie a muncii;
• Respecta regulamentul in vigoare privind prevenirea, controlul si combaterea

infectiilor nosocomiale.

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 5/58
3. ASPECTE ALE ETICII PROFESIONALE

ALE BRANCARDIERULUI
GENERALITATI:
Etica medicala reprezinta un ansamblu de reguli de conduita a profesionistilor din
domeniul sanatatii fata de pacientii lor. Etica medicala este strâns legata de deontologie,
morala si de stiinta.
Biroul Regional pentru Europa din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (O.M.S.),
decretează, referitor la drepturile pacientului, după cum urmează:
a). Orice persoană are dreptul de a fi respectată ca fiinţă umană.
b). Orice persoană are dreptul la autodeterminare.
c). Oricine are dreptul la integritate fizică şi mentală şi la securitatea persoanei sale.
d). Oricine are dreptul de a pretinde respectarea intimităţii sale.
e). Oricine are dreptul la respectarea valorii sale morale şi culturale precum şi a
convingerilor sale filozofice.
f). Oricine are dreptul la o protecţie corespunzătoare a sănătăţii asigurată prin măsuri
preventive şi curative care urmăresc atingerea nivelului personal optim de sănătate.
Modalitatea umana si personala de abordare a pacientului de catre brancardier
reprezinta o regula de baza a profesiei. Ingrijirea profesionala este orientata de cunoastere,
competenta si comportament etic.
Valorile de baza ale ingrijirilor sunt: increderea, apropierea, confidentialitatea,
prietenia, respectul de sine si respectul celorlalti oameni.
O serie de notiuni de etica medicala precum: confidentialitatea, obligatia de a spune
adevarul pacientului sau obtinerea consimtamantului in urma oferirii de informatii pacientului,
sunt justificate numai in vederea obtinerii starii sale de bine.
Pentru ca pacientii sa se poata relaxa si sa poata asimila doza de necunoscut pe care
o reprezinta in general pentru ei actul medical, este imperios necesara comunicarea din
ambele directii, astfel, cadrele medicale au nevoie de ajutorul pacientilor pentru o corecta
diagnosticare si pentru identificarea celui mai bun tratament ce poate fi aplicat iar la rândul
lor, pacientii au nevoie de ajutorul cadrelor medicale pentru a putea initia si duce la bun
sfârsit procesul de vindecare. Eficienta cadrelor medicale in acordarea ingrijirilor si trairea
experientei de sine depind de aceasta relatie.
Indiferent ca suntem medici, asistenti medicali, infirmieri, brancardieri, suntem toti
oameni, asa ca cea mai sanatoasa, practica si naturala abordare este sa ne punem in locul
pacientului si sa comunicam cu el, la fel cum o facem cu un bun prieten care are nevoie de
ajutorul si de cunostintele noastre. Echipa de cadre medicale trebuie sa inteleaga ca relatia

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 6/58
cu un pacient vizeaza in primul rand stabilirea unui contact uman bazat pe deschidere,
simpatie si caldura umana.
Profesia de brancardier a fost legata intotdeauna de cerinte etice (morale) si
deontologice (drept si morala) ale caror particularitati s-au format ca un rezultat al mediului
in care cadrul medical traieste si lucreaza, sub influenta unei desavarsite pregatiri morale.
Etica in intelesurile si sensurile sale, contribuie la cunoasterea de sine si ajuta individul in
raport cu decizia ce urmeaza sa fie luata.
Pentru ca eforturile sustinute ale cadrelor medicale sa fie de maxima eficienta trebuie
acordata o atentie deosebita modului de abordare a pacientului. In acest sens, un rol
important il au informarea pacientului, procesul de ascultare si empatizare, crearea unei stari
de confort psihic si de incredere in cadrele medicale si in actul medical.
In ingrijirile medicale se pune accent deosebit pe dezvoltarea si educarea principalului
atribut al comunicarii si anume ascultarea, pe acest element de comunicare al relatiilor
interumane se realizeaza incurajarea interloculorului, obtinerea de informatii, imbunatatirea
relatiilor cu oamenii si o mai buna intelegere a lor.
Limbajul este cel mai direct mijloc al comunicării umane.
Vorbirea este o cale de exprimare a unei persoane şi de manifestare a sentimentelor
sale.
Ascultarea, este un proces de invatare si totodata un proces de înţelegere a altora.
Ascultarea este un proces de aflare, înţelegere, obţinere şi acceptare a informaţiei din
exterior. O persoană care ştie cum să asculte este capabilă să obţină o mulţime de informaţii
de la oamenii cu care interactioneaza. Raportata la profesia de brancardier, ascultarea,
finalizata cu o serie de informatii obtinute de la pacienti, este indisolubil legata de procesul
de vindecare, fiind un element de baza al acestuia.
Ascultarea pacientilor si empatizarea cu acestia sunt etapele firesti ce trebuie
parcurse pentru crearea sentimentului de incredere.
Pentru a castiga ceea ce reprezita fundamentul tuturor relatiilor interumane si anume
increderea in relatia cu pacientul, se impune tinuta morala desavarsita a brancardierului,
competenta profesionala ireprosabila, sinceritate, blandete, empatie si respectarea
promisiunii.
Pentru o abordare adecvata a pacientului in context bio-psiho-social trebuie avute in
vedere:
-cunoasterea pacientului in contextul relatiei sale sociale, cu preferintele, valorile si
convingerile sale legate de actul medical si ingrijirile medicale;
-abordarea empatica a pacientului cu simpatie, intelegere, grija, atentie si respect;
-stabilirea unei relatii de incredere prin schimb permanent de informatii intr-un mod
accesibil intelegerii pacientului (comunicare verbala sau nonverbala); acesta trebuie sa stie
si sa fie convins ca personalul medical actioneaza in interesul sau si va urmari tratamentul si
ingrijirea sa pe toata perioada spitalizarii;

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 7/58
-adaptarea ingrijirilor acordate in functie de starea pacientului, menajand convingerile,
valorile si circumstantele de viata ale acestuia;
-restrictiile libertatii individuale a pacientului trebuie limitate la acelea impuse de
starea sa de sanatate si justificate de eficienta tratamentului.
Brancardierul asigura transportul bolnavului si isi coordoneaza activitatea cu cea a
colegilor, superiorilor. In cadrul relatiei cu colegii sai imparte responsabilitatea de a coopera
cu toti cei cu care lucreaza indeaproape, ia toate masurile si respecta intocmai indicatiile
primite.
Este unanim acceptat faptul ca o comunicare eficienta cu echipa medicala poate
usura acceptarea bolii de catre pacient, poate imbunatati calitatea autoingrijirii, precum si
starea de sanatate fizica si psihica in general.
Pentru a obtine o complianta buna, personalul medical trebuie sa gaseasca un mod
de abordare diferentiat pentru fiecare pacient, in functie de tipul de comunicare cel mai
eficient si cel mai la indemana.
Comunicarea terapeutica este o componenta a relatiilor interpersonale dintre cadrul

medical si pacient, fiind totodata un act planificat, deliberat si profesionist.
Comunicarea terapeutica are ca scop stabilirea unei relatii umane pozitive, care va
permite atingerea obiectivelor de ingrijire si se realizeaza prin urmatoarele doua tipuri de
comunicare:
-comunicarea verbala (limbajul, vocabularul, claritatea, simplitatea si naturaletea,
politetea si demnitatea, corectitudinea)
-comunicarea nonverbala (expresia faciala (mimica), gesturile, pozitiile corporale
(postura), atingerea, contactul vizual, atitudinile, comunicarea prin intermediul obiectelor,
comunicarea scrisa).
Pentru ca o comunicare sa fie eficienta, trebuie sa indeplineasca urmatoarele

conditii:
-sa se tina cont de factorii fiziologici si socio-culturali, care pot influenta comunicarea;
-sa se asigure confortul psihic si fizic al pacientului;
-sa se câstige si sa se mentina increderea pacientului;
-sa se asigure respectul cuvenit pacientul;
-mesajul transmis sa fie scurt si clar;
-vocabularul utilizat sa fie pe intelesul pacientului;
-debitul verbal sa fie potrivit iar tonul verbal adecvat;
-intonatia sa nu fie influentata de emotiile sau de oboseala cadrului medical;
-sa fie ales momentul cel mai potrivit;
-mimica, gesturile sa accentueze cuvântul, sa-l clarifice sau sa ilustreze ideea;
-sa se manifeste solicitudine fata de pacient;

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 8/58
-atingerea pacientului (prinderea mainii unui pacient trist sau cu dureri) sa fie utilizata
in masura in care acesta intelege bine semnificatia si o accepta ca pe un mesaj de
incurajare, tandrete, sustinere afectiva.
Exemple de comunicari non-verbale:
- pozitia capului:
- inclinat la dreapta inseamna ascultare, bunavointa;
- inclinat la stanga denota scepticism, critica, indoiala;
- clatinarea capului de sus in jos inseamna acord, intelegere;
- clatinarea capului de la stanga de dreapta inseamna negare, dezaprobare;
- mimica (incruntarea, ridicarea sprancenelor, tuguierea buzelor etc):
- fruntea incruntata semnifica preocupare, furie, frustrare;
- sprancenele ridicate cu ochii deschisi inseamna mirare, surpriza;
- buzele stranse inseamna nesiguranta, ezitare;
- nasul incretit semnifica neplacere.
Mimica este semnalul nonverbal cel mai usor de descifrat.
Tehnicile de comunicare terapeutica si rolul cadrelor medicale:

Ascultarea activa. In cazul ascultarii active cadrul medical isi mobilizeaza intreaga
atentie pentru a intelege mesajul pacientului, respectand urmatoarele reguli:
- sta in fata pacientului cand vorbeste;
- il priveste in ochi pentru a-i demonstra dorinta de a-l asculta;
- adopta o atitudine decontracturanta;
- nu face miscari care ar putea distrage interlocutorul;
- il aproba cand spune lucruri importante.
Acceptarea este definita ca fiind vointa de a asculta mesajul unei persoane, fara a
manifesta indoiala sau dezgust, chiar daca sunt divergente de opinii. Aceasta tehnica este
aplicata respectând urmatoarele regului:
- cadrul medical va manifesta toleranta fata de pacient;
- pacientul va fi ascultat fara a fi intrerupt;
- ii va da o retroactiune verbala, pentru a arata ca intelege ce ii spune;
- se va asigura ca mesajele sale nonverbale corespund mesajelor verbale.
Intrebarile sunt un mijloc direct de comunicare si dau tonul unei interactiuni verbale.
Ele vor fi intotdeauna legate de subiectul discutat si puse intr-o ordine cronologica.
Parafraza reprezinta redarea mesajului pacientului in cuvintele brancardierului /
infirmierei, pentru a se asigura de intelegerea corecta a pacientului.
Clarificarea este necesara si intervine atunci cand apare o neintelegere. In acesta
situatie, cadrul medical – in cazul nostru brancardierul - poate intrerupe discutia, pentru a
clarifica sensul mesajului.

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 9/58
Focalizarea reprezinta centrarea mesajului pe o anumita problema de sanatate. In
acest caz brancardierul va ajuta pacientul sa nu descrie in termeni vagi problemele sale.
Informarea pacientului
- informatiile vor fi date cu regularitate si la momentul oportun;
- vor fi transmise intr-o maniera favorabila de comunicare cu pacientul;
- nu se vor divulga date pe care medicul doreste sa nu le cunoasca pacientul
(pastrarea secretului profesional).
Linistea – va permite cadrului medical si pacientului sa-si organizeze gandurile si sa
asimileze informatiile primite. Totodata cadrul medical care asigura linistea in comunicarea
cu pacientul dovedeste ca este gata sa asculte cu rabdare.
Recapitularea este o revizuire a principalelor idei discutate. In acest caz
brancardierul incepe o discutie rezumand-o pe precedenta, pentru a ajuta pacientul sa-si
aminteasca subiectele abordate.
Stiluri de comunicare ineficace

A-ti pune parerea personala are urmatoarele consecinte:
- inhiba personalitatea pacientului;
- intarzie rezolvarea problemei;
- nu-i da posibilitatea pacientului de a lua decizii.
A da asigurari false:
- impiedica avansarea comunicarii.
A raspunde criticilor printr-o atitudine defensiva inseamna a-i nega dreptul pacientului
la parerile proprii.
A manifesta aprobarea sau dezaprobarea excesiv:
-o aprobare excesiva presupune ca aceasta este singurul lucru acceptabil;
-o dezaprobare excesiva poate face pacientul sa se simta respins si sa evite
interactiunea.
A generaliza prin stereotipii – orice persoana este unica si o generalizare ar nega
aceasta unicitate.
A schimba subiectul - este o impolitete; impiedica comunicarea terapeutica sa
progreseze; pacientul isi pierde firul ideilor si spontaneitatea; mesajul poate deveni confuz.
Cauzele comunicarii ineficiente:

-neincrederea pacientului;
-dificultati de intelegere si memorie;
-atitudinea profesionala inadecvata.
Efectele comunicarii adecvate:
-reducerea anxietatii;
-respectarea indicatiilor de catre pacient;

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 10/58
-satisfactia pacientului fata de ingrijirile medicale primite.

Un rol foarte important in interactiunea pacient – cadru medical il are si convingerea
religioasa a pacientului, importanta rezidând in necesitatea sustinerii spirituale a
pacientului.
Cadrul medical are obligatia:
- de a aprecia importanta credintei religioase pentru fiecare pacient si a respecta
optiunea acestuia;
- de a sesiza si clarifica impactul credintei religioase asupra ingrijirilor de sanatate
(restrictii asupra dietei alimentare);
- de a sta lânga pacientul muribund si a indeplini anumite ritualuri;
- de a identifica persoanele care au nevoie de asistenta spirituala (pacientii singuri,
care au putini vizitatori; cei care-si exprima frica sau anxietatea; pacientii care vor fi supusi
unor interventii chirurgicale; muribunzii).
- de a facilita satisfacerea nevoii spirituale (sa permita vizita preotului; sa-i permita
pacientului citirea cartilor religioase; sa marcheze evenimentele religioase – Paste, Craciun
– utilizand decor adecvat si alte facilitati permise, etc.).
4. NOTIUNI DE LEGISLATIE
Cunoasterea catorva elemente de legislatie privind drepturile omului in legislatia

internationala, drepturile copilului, drepturile persoanei cu handicap, drepturile pacientului,
comporta maxima importanta.
Organizatia Natiunilor Unite (ONU) si Consiliul Europei (CE) au fost permanent
preocupate in elaborarea legislatiei care priveste pe om si statutul sau in societate.
Ideea de la care porneste orice declaratie sau conventie internationala cu privire la
drepturile omului este egalitatea tuturor oamenilor, indiferent de rasa, culoare, religie, limba,
sex, origine sociala.
Dreptul la egalitate este dreptul tuturor fiinţelor umane de a fi egale în demnitate, de a
fi tratate cu respect şi consideraţie şi de a participa în condiţii de egalitate cu ceilalţi la orice
aspect al vieţii economice, sociale, politice, culturale sau civile. Toate fiinţele umane sunt
egale în faţa legii şi au dreptul la protecţie şi beneficiu egale în faţa legii.
Articolul 1 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului proclamă că toate fiinţele
umane sunt născute libere şi egale în demnitate şi drepturi.

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 11/58
In Declaratia Mondiala a Drepturilor Omului sunt mentionate urmatoarele drepturi si
libertati:
-dreptul la viata, libertate si securitate a propriei persoane;
-egalitate in fata legii;
-dreptul la libertate a gandirii, constiintei si religiei;
-dreptul la securitate sociala;
-dreptul la proprietate;
-dreptul la munca, la libera alegere a muncii, la conditii egale de munca;
-dreptul la odihna;
-dreptul la invatatura si la viata culturala.
Aceste drepturi au fost reafirmate in Conventia Europeana a Drepturilor Omului
adoptata in anul 1950.
Drepturile copilului
Importanta de a acorda o protectie speciala copilului a fost enuntata in diferite tratate
si conventii internationale cum ar fi:
-Declaratia cu privire la Drepturile Copilului de la Geneva din 1942, luata in
consideratie in declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948 in Declaratia Drepturilor
Copilului, adoptata de Adunarea Generala din noiembrie 1959 si in Conventia Internationala
a Drepturilor Copilului adoptata de Adunarea Generala ONU din noiembrie 1989.
Aeasta conventie cuprinde 54 de articole si se refera la drepturile si libertatile care se
acorda copilului fara nici o deosebire de rasa, culoare, sex, nationalitate sau etnie, limba,
religie, opinii politice, stare materiala sau pozitie sociala, dizabilitati din nastere sau de orice
alt fel.
Vom reda cateva articole prevazute de conventie:
-dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a cauta, de a
primi si de a difuza informatii si idei de orice natura, indiferent de frontiere, sub forma orala,
scrisa, tiparita sau artistica ori prin orice alte mijloace, la alegerea copilului;
-copilul care este temporar ori permanent lipsit de mediul sau familial sau care, pentru
protejarea intereselor sale, nu poate fi lasat in acest mediu are dreptul la protectie si
asistenta speciale din partea statului;
- dreptul oricarui copil de a beneficia de asistenta sociala, inclusiv de asigurari
sociale;
- dreptul oricarui copil de a beneficia de un nivel de trai care sa permita dezvoltarea
sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala;
-dreptul copilului la educatie si, in vederea asigurarii exercitarii acestui drept in mod
progresiv si pe baza egalitatii de sanse;
-dreptul copilului de a fi protejat impotriva exploatarii economice si de a nu fi
constrans la vreo munca ce comporta vreun risc potential sau care este susceptibila sa ii

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 12/58
compromita educatia ori sa ii dauneze sanatatii sau dezvoltarii sale fizice, mentale,
spirituale, morale ori sociale;
-protejarea copilului contra oricarei forme de exploatare sexuala si de violenta
sexuala;
-nici un copil sa nu fie supus la tortura, la pedepse sau la tratamente crude, inumane
sau degradante. Pedeapsa capitala sau inchisoarea pe viata fara posibilitatea de a fi eliberat
nu va fi pronuntata pentru infractiunile comise de persoane sub varsta de 18 ani;
-copiii privati de libertate sa aiba dreptul de a avea acces rapid la asistenta juridica
sau la orice alta asistenta corespunzatoare, precum si dreptul de a contesta legalitatea
privarii lor de libertate, in fata unui tribunal sau a unei alte autoritati competente,
independente si impartiale, si dreptul la judecarea in procedura de urgenta a cazului
respectiv.
Drepturile persoanelor cu handicap

Toti oamenii sunt nascuti liberi si egali, in demnitate si drepturi. Persoanele cu
dizabilitati au demnitatea si valoarea sociala, la fel ca toti ceilalti oameni.
Handicapul reprezinta dificultatea unui individ de a realiza relatii normale cu mediul
de viata, in concordanta cu varsta, sexul, conditiile sociale, economice si culturale.
Persoana cu handicap (persoana cu nevoi speciale) este acea persoana care se
afla in incapacitatea de a-si asigura singura toate sau o parte din necesitatile vietii
individuale sau sociale normale, din cauza unei deficiente congenitale sau dobandite a
capacitatilor fizice, psihice sau senzoriale.
Tipurile de handicap sunt urmatoarele: fizic, vizual, auditiv, somatic, mintal, psihic,
HIV/SIDA asociat, boli rare.
Persoana cu handicap a existat din totdeauna dar foarte multa vreme aceasta
categorie a fost marginalizata si discriminata. Nefiind ingrijiti de nimeni, ajungeau inadaptati
social.
Din acest motiv, Adunarea Generala a ONU, in 1975 a adoptat Declaratia cu privire
la Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati, care porneste de la ideea ca pentru persoanele cu
dizabilitati libertatea si egalitatea reprezinta posibilitatea de a beneficia in mod egal de
imbunatatirea conditiilor de viata, rezultat al dezvoltarii economice si sociale.
Din aceasta declaratie, vom enumera cateva din drepturile persoanelor cu handicap.
-dreptul la respectarea demnitatii lor umane, indiferent de gravitatea deficientei, drept
fundamental, pe care il au si ceilalti cetateni de aceeasi varsta;
-drepturi cetatenesti si politice ca toti ceilalti semeni;
-dreptul la masuri care sa le permita sa devina cat mai independente posibil;
-dreptul la tratament medical, psihologic si functional (proteze, orteze), la recuperare
medicala si sociala, la scolarizare, pregatire, reeducare si orientare profesionala;

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 13/58
-dreptul la servicii de incadrare in munca, astfel incat sa le permita sa-si dezvolte pe
deplin capacitatile si sa le faciliteze integrarea sau reintegrarea lor sociala;
-dreptul sa locuiasca cu familiile lor biologice sau adoptive;
-dreptul de a participa la activitati sociale, culturale, creative si recreative;
-dreptul la siguranta economica si sociala si la un nivel de viata decent;
-dreptul ca necesitatile lor speciale sa fie luate in consideratie, in toate fazele
planificarii economice si sociale;
-dreptul de a beneficia de asistenta calificata juridica in scopul protejarii lor si a
proprietatiilor de care dispun;
-daca internarea unei persoane handicapate intr-o institutie specializata este
indispensabila, atunci conditiile de viata si mediul inconjurator din aceea institutie trebuie sa
fie cat mai apropiate de o viata obisnuita, specifica celorlalti semeni de aceeasi varsta;
-in cazul persoanelor cu handicap sever si profund care nu-si pot exercita drepturile
(sau exercitarea unor drepturi este limitata) se impune protejarea lor, de catre societate.
Drepturile pacientului
O importanta deosebita si deloc de neglijat o reprezinta pacientul, pentru care a fost
elaborata Legea nr. 46 din 21 01.2003 publicata in Monitorul Oficial nr. 51 din 29 ianuarie
2003.
Din acest motiv, vom reda integral textul legii:
Capitolul I - Dispozitii generale
Art. 1. In sensul prezentei legi:
a) prin pacient se intelege persoana sanatoasa sau bolnava care utilizeaza serviciile
de sanatate;
b) prin discriminare se intelege distinctia care se face intre persoane aflate in situatii
similare pe baza rasei, sexului, varstei, apartenentei etnice, originii nationale sau sociale,
religiei, optiunilor politice sau antipatiei personale;
c) prin ingrijiri de sanatate se intelege serviciile medicale, serviciile comunitare si
serviciile conexe actului medical;
d) prin interventie medicala se intelege orice examinare, tratament sau alt act medical
in scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare;
e) prin ingrijiri terminale se intelege ingrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de
tratament disponibile, atunci cand nu mai este posibila imbunatatirea prognozei fatale a starii
de boala, precum si ingrijirile acordate in apropierea decesului.
Art. 2. Pacientii au dreptul la ingrijiri medicale de cea mai inalta calitate de care
societatea dispune, in conformitate cu resursele umane, financiare si materiale.
Art. 3. Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoana umana, fara nici o
discriminare.

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 14/58
Capitolul II - Dreptul pacientului la informatia medicala

Art. 4. Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale
disponibile, precum si la modul de a le utiliza.
Art. 5. (1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identitatii si statutului
profesional al furnizorilor de servicii de sanatate.
(2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor si obiceiurilor pe
care trebuie sa le respecte pe durata spitalizarii.
Art. 6. Pacientul are dreptul de a fi informat asupra starii sale de sanatate, a
interventiilor medicale propuse, a riscurilor potentiale ale fiecarei proceduri, a alternativelor
existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuarii tratamentului si nerespectarii
recomandarilor medicale, precum si cu privire la date despre diagnostic si prognostic.
Art. 7. Pacientul are dreptul de a decide daca mai doreste sa fie informat in cazul in
care informatiile prezentate de catre medic i-ar cauza suferinta.
Art. 8. Informatiile se aduc la cunostinta pacientului intr-un limbaj respectuos, clar, cu
minimalizarea terminologiei de specialitate; in cazul in care pacientul nu cunoaste limba
romana, informatiile i se aduc la cunostinta in limba materna ori in limba pe care o cunoaste
sau, dupa caz, se va cauta o alta forma de comunicare.
Art. 9. Pacientul are dreptul de a cere in mod expres sa nu fie informat si de a alege o
alta persoana care sa fie informata in locul sau.
Art. 10. Rudele si prietenii pacientului pot fi informati despre evolutia investigatiilor,
diagnostic si tratament, cu acordul pacientului.
Art. 11. Pacientul are dreptul de a cere si de a obtine o alta opinie medicala.
Art. 12. Pacientul are dreptul sa solicite si sa primeasca, la externare, un rezumat
scris al investigatiilor, diagnosticului, tratamentului si ingrijirilor acordate pe perioada
spitalizarii.
Capitolul III - Consimtamantul pacientului privind interventia medicala
Art. 13. Pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala
asumandu-si, in scris, raspunderea pentru decizia sa; consecintele refuzului sau ale opririi
actelor medicale trebuie explicate pacientului.
Art. 14. Cand pacientul nu isi poate exprima vointa, dar este necesara o interventie
medicala de urgenta, personalul medical are dreptul sa deduca acordul pacientului dintr-o
exprimare anterioara a vointei acestuia.
Art. 15. In cazul in care pacientul necesita o interventie medicala de urgenta,
consimtamantul reprezentantului legal nu mai este necesar.
Art. 16. In cazul in care se cere consimtamantul reprezentantului legal, pacientul
trebuie sa fie implicat in procesul de luare a deciziei atat cat permite capacitatea lui de
intelegere.

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 15/58
Art. 17.
(1) In cazul in care furnizorii de servicii medicale considera ca interventia este in
interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuza sa isi dea consimtamantul, decizia este
declinata unei comisii de arbitraj de specialitate.
(2) Comisia de arbitraj este constituita din 3 medici pentru pacientii internati in spitale
si din 2 medici pentru pacientii din ambulator.
Art. 18. Consimtamantul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, pastrarea,
folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul sau, in vederea stabilirii
diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord.
Art. 19. Consimtamantul pacientului este obligatoriu in cazul participarii sale in
invatamantul medical clinic si la cercetarea stiintifica. Nu pot fi folosite pentru cercetare
stiintifica persoanele care nu sunt capabile sa isi exprime vointa, cu exceptia obtinerii
consimtamantului de la reprezentantul legal si daca cercetarea este facuta si in interesul
pacientului.
Art. 20. Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat intr-o unitate medicala fara
consimtamantul sau, cu exceptia cazurilor in care imaginile sunt necesare diagnosticului sau
tratamentului si evitarii suspectarii unei culpe medicale.
Capitolul IV - Dreptul la confidentialitatea informatiilor si viata privata a
pacientului
Art. 21. Toate informatiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor,
diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidentiale chiar si dupa
decesul acestuia.
Art. 22. Informatiile cu caracter confidential pot fi furnizate numai in cazul in care
pacientul isi da consimtamantul explicit sau daca legea o cere in mod expres.
Art. 23. In cazul in care informatiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale
acreditati, implicati in tratamentul pacientului, acordarea consimtamantului nu mai este
obligatorie.
Art. 24. Pacientul are acces la datele medicale personale.
Art. 25.
(1) Orice amestec in viata privata, familiala a pacientului este interzis, cu exceptia
cazurilor in care aceasta imixtiune influenteaza pozitiv diagnosticul, tratamentul ori ingrijirile
acordate si numai cu consimtamantul pacientului.
(2) Sunt considerate exceptii cazurile in care pacientul reprezinta pericol pentru sine
sau pentru sanatatea publica.
Capitolul V - Drepturile pacientului in domeniul reproducerii
Art. 26. Dreptul femeii la viata prevaleaza in cazul in care sarcina reprezinta un factor
de risc major si imediat pentru viata mamei.
Art. 27. Pacientul are dreptul la informatii, educatie si servicii necesare dezvoltarii
unei vieti sexuale normale si sanatatii reproducerii, fara nici o discriminare.

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 16/58
Art. 28.
(1) Dreptul femeii de a hotari daca sa aiba sau nu copii este garantat, cu exceptia
cazului prevazut la art. 26.
(2) Pacientul, prin serviciile de sanatate, are dreptul sa aleaga cele mai sigure metode
privind sanatatea reproducerii.
(3) Orice pacient are dreptul la metode de planificare familiala eficiente si lipsite de
riscuri.
Capitolul VI - Drepturile pacientului la tratament si ingrijiri medicale
Art. 29.
(1) In cazul in care furnizorii sunt obligati sa recurga la selectarea pacientilor pentru
anumite tipuri de tratament care sunt disponibile in numar limitat, selectarea se face numai
pe baza criteriilor medicale.
(2) Criteriile medicale privind selectarea pacientilor pentru anumite tipuri de tratament
se elaboreaza de catre Ministerul Sanatatii si Familiei in termen de 30 de zile de la data
intrarii in vigoare a prezentei legi si se aduc la cunostinta publicului.
Art. 30
(1) Interventiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai daca exista
conditiile de dotare necesare si personal acreditat.
(2) Se excepteaza de la prevederile alin. (1) cazurile de urgenta aparute in situatii
extreme.
Art. 31. Pacientul are dreptul la ingrijiri terminale pentru a putea muri in demnitate.
Art. 32. acientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual,
material si de sfaturi pe tot parcursul ingrijirilor medicale. La solicitarea pacientului, in
masura posibilitatilor, mediul de ingrijire si tratament va fi creat cat mai aproape de cel
familial.
Art. 33. Pacientul internat are dreptul si la servicii medicale acordate de catre un
medic acreditat din afara spitalului.
Art. 34.
(1) Personalul medical sau nemedical din unitatile sanitare nu are dreptul sa supuna
pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta sa il recompenseze
altfel decat prevad reglementarile de plata legale din cadrul unitatii respective.
(2) Pacientul poate oferi angajatilor sau unitatii unde a fost ingrijit plati suplimentare
sau donatii, cu respectarea legii.
Art. 35.
(1) Pacientul are dreptul la ingrijiri medicale continue pana la ameliorarea starii sale
de sanatate sau pana la vindecare.
(2) Continuitatea ingrijirilor se asigura prin colaborarea si parteneriatul dintre diferitele
unitati medicale publice si nepublice, spitalicesti si ambulatorii, de specialitate sau de

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 17/58
medicina generala, oferite de medici, cadre medii sau de alt personal calificat. Dupa
externare pacientii au dreptul la serviciile comunitare disponibile.
Art. 36. Pacientul are dreptul sa beneficieze de asistenta medicala de urgenta, de
asistenta stomatologica de urgenta si de servicii farmaceutice, in program continuu.
Capitolul VII - Sanctiuni
Art. 37. Nerespectarea de catre personalul medico-sanitar a confidentialitatii datelor
despre pacient si a confidentialitatii actului medical, precum si a celorlalte drepturi ale
pacientului prevazute in prezenta lege atrage, dupa caz, raspunderea disciplinara,
contraventionala sau penala, conform prevederilor legale.
Capitolul VIII - Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 38.
(1) Autoritatile sanitare dau publicitatii, anual, rapoarte asupra respectarii drepturilor
pacientului, in care se compara situatiile din diferite regiuni ale tarii, precum si situatia
existenta cu una optima.
(2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligati sa afiseze la loc vizibil standardele
proprii in conformitate cu normele de aplicare a legii.
(3) In termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, Ministerul
Sanatatii si Familiei elaboreaza normele de aplicare a acesteia, care se publica in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I.
Art. 39. Prezenta lege intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I.
Art. 40. La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga art. 78, 108 si 124 din
Legea 3/1978 privind asigurarea sanatatii populatiei, publicata in Buletinul Oficial, Partea I,
nr. 54 din 10 iulie 1978, precum si orice alte dispozitii contrare.
5. REGULI DE IGIENA IN UNITATILE SANITARE
5.1. Definitii. Notiuni generale
Definitii. Notiuni generale

Igiena este ramura a medicinii care studiaza mijloacele de pastrare a sanatatii si de
prevenire a bolilor sau ansamblul de reguli si de masuri menite sa apere sanatatea (sursa
DEX).
Igiena se realizeaza prin: curatare, dezinfectie, dezinsectie si deratizare.
Curatarea este etapa preliminara obligatorie, permanenta, sistematica si reprezinta
suma operatiilor prin care murdaria (materie organica sau anorganica) este indepartata de
pe diverse suprafete (inclusiv tegumente) sau obiecte prin operatiuni mecanice sau

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 18/58
manuale, utilizandu-se agenti fizici sau chimici care se efectueaza in unitatile sanitare de
orice tip, astfel incat activitatea medicala sa se desfasoare in conditii optime de securitate.
Curatenia este rezultatul aplicarii corecte a programului de curatare.
Suprafetele si obiectele murdare sunt acelea pe care se evidentiaza macro sau
microscopic materii organice ori anorganice.
Curatarea se face pe toata durata lucrului si ori de cate ori este nevoie (nu doar la
inceputul si sfarsitul activitatii).
Curatarea se realizeaza cu detergenti, produse de intretinere, produse de curatat.
Pentru utilizarea in bune conditii a produselor de curatat trebuie sa se tina cont de
urmatoarele reguli:
-respectarea tuturor recomandarilor producatorului;
-respectarea normelor generale de protectie a muncii, conform prevederilor in
vigoare;
-interzicerea amestecarii produselor de curatat;
-interzicerea pastrarii produselor de curatare in ambalaje alimentare;
-distribuirea produselor de curatare se face la locul de utilizare, respectiv la nivelul
sectiilor sau compartimentelor, in ambalajul original sau in recipiente special destinate,
etichetate cu date de identificare ale produsului.
Depozitarea produselor si ustensilelor necesare in activitatea de curatare se face in
spatii care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
-sa fie special destinate depozitarii produselor si materialelor necesare curatarii;
-sa asigure mentinerea calitatii initiale a produselor pana la utilizare;
-sa aiba pavimentul si peretii impermeabili pentru a fi usor de curatat;
-sa permita aranjarea in ordine a materialelor de curatare si accesul la acestea;
-sa aiba aerisire naturala si iluminat corespunzator;
-sa aiba grad de umiditate optim pentru pastrarea calitatii materialelor;
-sa existe in fiecare sectie sau compartiment incaperi special destinate depozitarii
ustensilelor si produselor folosite in vederea efectuarii curatarii, aflate in rulaj si pentru
pregatirea activitatii propriu-zise.
-pereti si paviment impermeabili, usor de curatat;
-aerisire naturala si iluminat corespunzator;
-spatiu de organizare a activitatii;
-sursa de apa si suprafata zonei de depozitare trebuie sa permita aranjarea in ordine
a materialelor de intretinere;
-chiuveta cu apa potabila rece si calda dotata (conform prevederilor legislatiei in
vigoare) pentru igiena personalului care efectueaza curatarea;
-chiuveta sau bazin cu apa potabila pentru dezinfectia si spalarea ustensilelor si
materialelor moi folosite pentru curatare (pentru materialul moale se pot folosi masini de
spalat simple sau cu uscator);

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 19/58
-suport pentru uscat diferite materiale folosite la curatare (manusi de menaj, mopuri,
perii, lavete, etc);
-pubele prevazute cu saci colectori de unica folosinta pentru deseuri conform
legislatiei in vigoare).
Intretinerea materialelor utilizate pentru curatare se face astfel: zilnic, dupa fiecare
utilizare si la sfarsitul zilei de lucru.
Tehnica: obligatoriu se pun manusi menajere sau din latex nesterile iar ustensilele se
spala, se curata, se dezinfecteaza si se pun la uscat. Pentru curatarea si dezinfectia
ustensilelor complexe se vor respecta recomandarile producatorului.
Dezinfectia reprezinta procedura de distrugere a microorganismelor patogene sau

nepatogene de pe orice suprafete (inclusiv tegumente), utilizandu-se agenti fizici si/sau
chimici.
Este o procedura care se aplica numai dupa curatare, exceptie facandu-se atunci
cand pe suprafetele sau ustensilele respective se afla materii organice.
Pentru a prevenii accidentele si intoxicatiile in momentul aplicarii dezinfectiei se vor
respecta masurile de protectie a muncii.
Dezinfectia se realizeaza prin mijloace fizice si mijloace chimice.
Mijloace fizice de dezinfectie:
-caldura uscata sau flambarea – este intrebuintata numai in laboratorul de
microbiologie. Flambarea instrumentarului medicochirurgical este interzisa.
-caldura umeda este folosita numai in cazul spalarii automatizate a lenjeriei si a
veselei. Este eficienta numai cand temperatura folosita pentru spalare este de peste 90
grade Celsius.
-razele ultraviolete sunt utilizate in dezinfectia suprafetelor netede si a aerului din
boxele de laborator, in sali de operatii, alte incaperi inchise pentru completarea masurilor de
curatare si dezinfectie chimica. Pentru o dezinfectie cu ultraviolete eficienta si lipsita de
nocivitate, se vor folosi numai aparate autorizate conform normelor legale in vigoare si vor fi
insotite de documentatia tehnica ce trebuie sa cuprinda caracteristicile si modul de utilizare
ale acestora.
Mijloace chimice:
Aceasta dezinfectie reprezinta metoda principala de prevenire a infectiilor in unitatile
sanitare si se realizeaza prin folosirea produselor biocide de tip I si tip II.
biocidele de tip I sunt utilizate pentru:
-dezinfectia igienica a mainilor prin spalare;
-dezinfectia igienica a mainilor prin frecare;
-dezinfectia pielii intacte.
biocidele de tip II sunt utilizate pentru:
-dezinfectia suprafetelor;

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 20/58
-dezinfectia dispozitivelor medicale prin imersie, manual, in bai cu ultrasunete ori la
masini automate;
-dezinfectia materialului moale – (ex. lenjeria).
In functie de compozitie, de concentratie, dezinfectantul chimic poate sa inhibe

cresterea microorganismelor, avand actiune virustatica, bacteriostatica, fungistatica, sau
bactericida, fungicida, virucida si sporicida, acestea din urma fiind letale asupra
microorganismelor.
Dezinfectia se imparte in mai multe nivele, in functie de tipul microorganismelor
distruse, timpul de contact necesar si de concentratie utilizata:
-sterilizare chimica;
-dezinfectie de nivel inalt;
-dezinfectie de nivel intermediar;
-dezinfectie de nivel scazut.
Prin sterilizare chimica se obtine distrugerea tuturor microorganismelor in forma
vegetativa si a unui numar mare de spori bacterieni – pentru instrumentarul medical
termosensibil. Pentru o sterilizare chimica eficienta, se impune respectarea cu strictete a
concentratiilor si a timpului de contact specificate in autorizatia/inregistrarea produsului.
Sterilizarea chimica se realizeaza prin dezinfectie (cel putin de nivel mediu urmata de
curatare), sterilizare chimica (realizata prin imersie) si clatire cu apa sterila.
Dezinfectia de nivel inalt – prin aceasta, se realizeaza distrugerea bacteriilor,
fungilor, virusurilor si a unui numar de spori bacterieni (pana la 10).
Dezinfectia de nivel intermediar – prin aceasta, se realizeaza distrugerea bacteriilor
in forma vegetativa inclusiv Mycobacterium tuberculosis in forma nesporulata, a fungilor si a
virusurilor.
Dezinfectia de nivel scazut – prin aceasta se realizeaza distrugerea majoritatii
bacteriilor in forma vegetativa, a unor fungi si a unor virusuri, fara actiune asupra
microbacteriilor, sporilor de orice tip, virusilor fara invelis si a mucegaiurilor.
Si in cazul acestor trei nivele de dezinfectare se impune respectarea cu strictete a
concentratiilor si a timpului de contact specific fiecarui nivel de dezinfectie, precizate in
autorizatia/inregistrarea produsului.
Dezinsectia este operatia de distrugere a insectelor daunatoare (transmitatoare de
boli) cu ajutorul unui insecticid.
Deratizarea este operatia de starpire a soarecilor si sobolanilor prin otravire cu
substante chimice sau culturi microbiene.

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 21/58
5.2. Prevenirea infectiilor nozocomiale
Infectia nozocomiala este orice infectie contractata in timpul spitalizarii care

afecteaza fie bolnavul (care a fost internat pentru alta boala) datorita ingrijirilor medicale
primite, fie personalul sanitar - datorita activitatii sale.
Frecventa aparitiei acestor infectii este variabila, dupa tipul ingrijirilor acordate:
-mai ridicata in serviciile de terapie intensiva, de reanimare;
-dupa durata spitalizarii – mai ridicata in serviciile cu spitalizare indelungata si de
reeducare functionala din cauza prezentei escarelor, sondelor stabile care favorizeaza
infectiile;
-dupa vulnerabilitatea pacientilor – cei care sufera de boli acute grave, care au
organismul fragilizat prin varsta inaintata sau din contra, varsta foarte mica, cei cu cancer,
cei care sunt internati pentru alcoolism cronic, cu imunosupresie, cu terapii anticanceroase
sau cei cu grefele de organe.
Pentru prevenire, este important sa se asigure controlul si supravegherea infectiilor
spitalicesti, pentru a le aduce la niveluri cat mai scazute posibil in functie de sectorul de
activitate. Acest nivel apare ca un indicator al calitatii si securitatii ingrijirilor, precum si al
prestigiului unei institutii.
Polii luptei impotriva infectiei intraspitalicesti sunt: o buna formare a personalului
medical, o strategie de prevenire si control a infectiilor intraspitalicesti, respectarea regulilor
de igiena intraspitaliceasca (asepsia, antisepsia, igiena ingrijirilor in mediul septic).
Caile de transmitere
Contactul direct, prin mainile infectate ale personalului medical sau ale pacientului,
este principala cale de transmitere a infectiilor nosocomiale. Din acest motiv una dintre
metodele eficiente de profilaxie a infectiilor intraspitalicesti ramane spalarea temeinica a
mainilor cu apa si sapun sau solutii antiseptice.
Contactul indirect cu un instrument medical incomplet sterilizat sau contaminat de
personalul medical reprezinta o alta cale de transmitere, dar cu o frecventa in scadere in
ultima perioada datorita masurilor stricte de igiena aplicate in spitale.
Metodele de prevenire a infectiilor nozocomiale se adreseaza cauzelor favorizante
sau secundare ale modului de transmitere ale acestor infectii si se refera la:
1).reducerea transmiterii de la om la om (contaminarea prin maini); contaminarea
aerogena; contaminarea prin contact – se are in vedere si politica vestimentara.
2).conceptia arhitecturala a spitalului (organizarea spatiului, circulatia persoanelor,
circulatia materialelor si obiectelor).
3).suprimarea contaminarii prin materiale si instrumente (dezinfectia,
decontaminarea, asepsia si sterilizarea lor).

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 22/58
4).asanarea regulata si sistematica a mediului ambiant (eliminarea unui focar infectios
prin decontaminare zilnica, dezinfectie cu formol sau cu ultraviolete).
Contaminarea prin maini
Mâinile reprezintă calea cea mai bună de transmitere a infec țiilor, astfel încât în
unitățile spitalicești spălatul pe mâini este absolut obligatoriu după orice procedură realizată
de catre personalul medical. S-a demonstrat știin țific că o igienă temeinică a mâinilor reduce
considerabil răspândirea bacteriilor în spitale. Doctorii , asistentele, infirmierele,
brancardierii, întregul personal medical pot să î și contamineze mâinile doar făcând lucruri
extrem de simple precum: luând tensiunea sau pulsul pacientului, atingând pacientul sau
așternuturile acestuia, atingând echipamentul din spital. Odată cu apari ția microbilor
rezistenți la antibiotice, ceea ce noi numim astăzi igiena mâinilor, care include atât spălatul
pe mâini, cât și folosirea dezinfectantelor pe bază de alcool, a avut parte de o revenire
impresionantă în instituțiile de sănătate din întreaga lume. Studiile din ultimii ani au arătat
că, în timp ce se îngrijesc de pacienți, membrii personalului din spitale se spală pe mâini
doar în 40-60% dintre cazurile în care ar trebui să o facă. Aceste cifre sunt alarmante având
în vedere că știm că infecțiile se transmit de cele mai multe ori prin contact direct .
Spalarea mainilor este cea mai importanta procedura de prevenire a infectiilor in
spital, de prevenire a contaminarii si diseminarii agentilor microbieni in spital.
Flora microbiana de pe maini este de doua tipuri:
Tranzitorie -colonizeaza stratul superficial al pielii si este indepartata prin spalarea
simpla;
-este reprezentata de microorganismele care sunt cel mai frecvent asociate cu
infectiile nozocomiale;
-este dobandita de personalul in contact cu pacientul sau cu o suprafata contaminata
din mediu.
Rezistenta: -este atasata de straturile profunde ale pielii;
-este mult mai rezistenta la indepartare:
-este reprezentata de microorganismele care sunt mai putin asociate cu
infectii.
Spalarea mainilor se face utilizandu-se apa si sapun. Spalarea igienica a mainilor nu
este un inlocuitor pentru dezinfectia igienica a acestora, aceasta din urma facandu-se prin
spalare sau frecare cu un produs antiseptic.
Indiferent de tipul de spalare a mainilor – spalare simpla, spalare igienica, spalare
chirurgicala - se respecta informatiile furnizate de producator pe eticheta produsului.
In functie gradul de risc al transmiterii infectiilor, putem deosebi trei nivele de
decontaminare a mainilor prin:
-spalarea obisnuita sau igienica a mainilor (cu apa si sapun - nivel de risc minim);
-dezinfectie igienica a mainilor prin spalare sau frecare utilizandu-se un produs
antiseptic (nivel de risc intermediar); aceste dezinfectii se fac si profilactic inaintea realizarii

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 23/58
unor punctii lombare, abdominale, articulare, etc sau inaintea manipularii dispozitivelor
intravasculare, tuburilor de dren pleurale sau similar;
-dezinfectie chirurgicala a mainilor prin spalare sau frecare este procedura care se
realizeaza numai dupa dezinfectia igienica a mainilor utilizandu-se un produs antiseptic
(nivel de risc inalt).
Spalarea mainilor se efectueaza de fiecare data in urmatoarele circumstante (sunt
reguli atat general valabile cat si reguli special valabile la locul de munca):
-La intrarea in serviciu si la parasirea locului de munca;
-La intrarea si la iesirea din salonul bolnavilor;
-Inainte si dupa examinarea fiecarui bolnav;
-Inainte si dupa aplicarea fiecarui tratament;
-Inainte si dupa efectuarea de intervenii si proceduri invazive;
-Dupa scoaterea manusilor de protectie;
-Dupa scoaterea mastii folosite la locul de munca;
-Dupa folosirea batistei;
-Dupa folosirea toaletei;
-Dupa activitati administrative si gospodaresti.
Reguli ce trebuiesc respectate inaintea intrarii in serviciu:
-se indeparteaza bijuteriile si ceasul iar unghiile trebuie sa fie ingrijite si taiate scurt.
Tehnica de spalare a mainilor
-Se utilizeaza apa curenta si sapun pentru spalare obisnuita – doua sapuniri
consecutive.
-Se deschide robinetul de apa si se umezesc mainile;
-Se pune in palma o doza de sapun (obisnuit sau antiseptic, dupa caz);
-Se sapunesc cu grija (pana deasupra articulatiei pumnului) astfel:
1.Palmele intre ele-extremitatile degetelor;
2.Fata palmara a mainii stangi peste fata dorsala a mainii drepte si invers;
3.Palmele intre ele avand grija la spatiile interdigitale;
4.Palmele intre ele cu degetele flectate, incrucisate;
5.Prin rotatie, degetul mare stang cu mana dreapta si invers;
6.Prin rotatie palma stanga cu degetele stranse ale mainii drepte si invers;
7.Clatire abundenta cu apa calda;
8.Stergerea, uscarea se face obligatoriu cu hartie prosop sau prosop de unica
folosinta.
Dezinfectia igienica a mainilor se face cu solutii antiseptice din dotare respectand
timpul de contact recomandat de producator.
In cazuri de urgenta este permisa utilizarea de antiseptice ca inlocuitor al spalatului
dar nu ca rutina.
In unele situatii, spalarea este completata de dezinfectia mainilor:

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 24/58
-dupa manipularea bolnavilor septici, a bolnavilor contagiosi si a celor cu
imunodepresie severa;
-dupa manipularea si transportul cadavrelor.
Contaminarea prin contact
Mijloacele de prevenire sunt simple, dar deosebit de importante, si pot fi sintetizate in
2 cuvinte: politica vestimentara. De modul corect sau incorect de folosire a echipamentului
de protectie depinde daca vom contribui la micsorarea sau marirea frecventei infectiilor (vezi
precautiuni universale referitoare la echipamentul de protectie).
Contaminarea aerogena – riscul de contaminare prin aer este redus, ceea ce
inseamna ca vom considera aerul permanent curat, toate zonele fiind expuse poluarii si in
consecinta infectiilor nozocomiale.
Ca metoda de “tratament” se utilizeaza:
-filtrarea aerului (fara praf si fara germeni in suspensie, datorita perfectionarii filtrelor);
-asepsia aerului – care completeaza filtrarea sau o inlocuieste cand aceasta nu
exista. Aseptizarea aerului se realizeaza prin:
-vaporizare cu formol – se utilizeaza frecvent pentru ca o data cu aerul se
aseptizeaza si mobilierul. Pentru aceasta se tine cont de cablajul camerei, temperatura,
umiditatea mediului ambiant precum si de felul aparatului utilizat.
-ozonizarea – aceasta metoda foloseste ozonul, gaz care are putere foarte mare.
Razele ultraviolete sunt raze germicide folosite in aseptizarea aerului din salile de operatii,
sali de pansamente si radiologie.
-aseptizarea aerului in prezenta omului se realizeaza prin: raze ultraviolete cu lampi
ascunse ochiului printr-un ecran opac, protector, in contact cu o ventilatie permanenta. Se
pot folosi si spray-uri pentru sol.
Izolarea este o metoda cu caracter profilactic prin care se interzice unui bolnav de a
veni in contact cu alte persoane.
Metode de izolare:
-izolare absoluta – se face prin bula – fara nici un contact cu exteriorul, cu aer steril,
flux luminat si personal medical limitat, cu echipament special;
-izolare stricta – formata dintr-o camera speciala cu un pat si un grup sanitar propriu,
cu materiale proprii.
-izolare in camera cu mai multe paturi, iar distanta dintre paturi sa fie mai mare pentru
afinitatea contagiozitatii directe.
-izolarea pe pavilioane in care sunt bolnavi cu poarta de intrare aeriana, digestiva sau
cutanata.
O alta masura de prevenire a infectiilor nozocomiale este respectarea cu strictete a
circuitelor din spital (circuitul de intrare si iesire al personalului; circuitul de primire al
bolnavului in spital; circuitul lenjeriei; circuitul alimentelor si veselei; circuitul instrumentelor si
materialelor; circuitul vizitatorilor al deseurilor.

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 25/58
De retinut ca circuitele septice trebuie sa fie separate de cele aseptice.
5.3 Precautiuni universale in prevenirea infectiilor nosocomiale
Scopul aplicarii precautiunilor universale este acela de a prevenii transmiterea

infectiilor cu cale de transmitere sanguina, la locul de munca al personalului.
Conceptul de precautiuni universale se refera la masurile care se aplica in vederea
prevenirii transmiterii HIV, VHB, VHC si alti agenti microbieni cu cale de transmitere
sanguine in timpul actului medical.
Profilaxia primara a accidentelor prin expunere la produse biologice

Principii de baza:
-toti pacientii sunt considerati potential infectati;
-se considera ca sangele, alte fluide biologice (secretii salivare, nazale, lacrimale,
varsaturi, urina, materii fecale) si tesuturile pot fi contaminate cu HIV, VHB, VHC sau alte
microorganisme;
-se considera ca toate instrumentele folosite in practica medicala sunt contaminate
dupa utilizare;
Cele mai importante precautiuni in cazul expunerii accidentale la produse
biologice sunt:
-spalarea pe maini inainte si dupa fiecare manopera care presupune contactul cu
lichide biologice sau produse contaminate cu sange;
-purtarea manusilor de fiecare data cand exista risc de contact cu sangele sau alte
produse biologice.
Atitudine in caz de accident prin expunere la sange:
-intreruperea ingrijirii cu asigurarea securitatii pacientului;
-persoana accidentata anunta imediat cadrul medical superior din sectia respectiva.
Asigurarea ingrijirilor de urgenta in caz de expunere cutanata:
-se spala imediat locul cu apa si sapun;
-se clateste;
-se utilizeaza un antiseptic cu timp de contact minim de 5 minute, solutie clorigena
diluata 1/10, compus iodat in solutie dermica, alcool 70° sau alt dezinfectant cutanat.
In caz de expunere percutanata se vor lua aceleasi masuri ca in cazul expunerii
cutanate cu mentiunea ca este interzisa sangerarea, deoarece poate crea microleziuni care
pot accelera difuziunea virusului.
In caz de expunere a mucoaselor (mucoasa conjunctivala, mucoasa nazala,
mucoasa bucala) se spala abundent timp de 5 minute cu ser fiziologic iar in lipsa acestuia,
cu apa.

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 26/58
In cadrul aplicarii precautiunilor universale trebuie sa amintim si de echipamentul de

protectie care este definit ca fiind bariera dintre lucrator si sursa de infectie, utilizata in
timpul activitatilor care presupun risc de infectie.
Din echipamentul de protectie, fac parte:
- Halatul sau costumul din doua piese (bluza si pantalon) care se poarta in timpul
tuturor activitatilor din unitatile sanitare. Acesta trebuie sa fie curat, fara pete, din bumbac
(poate fi fiert si sterilizat, absoarbe transpiratia).
Schimbarea obligatorie a halatului/costumului se face atunci cand s-a murdarit in
special cu produse biologice (sange, urina, materii fecale, etc). In unele sectii, acesta se
schimba obligatoriu zilnic, (chiar daca nu prezinta pete de murdarie) sau ori de cate ori este
nevoie.
In sectiile unde nu este obligatorie schimbarea zilnica a uniformei de spital aceasta nu
se va purta mai mult de trei zile (este purtatoare si cale de transmitere pentru germenii
intraspitalicesti).
Pantofii care se poarta in timpul tuturor activitatilor din unitatile sanitare. Vor fi
speciali pentru spital, de culoare alba, silentiosi, (fara tocuri, odihnitori, comozi). De
mentionat, ca atunci cand se intra in serviciile speciale se vor schimba sau proteja cu botosi
din fibra de sticla sau polipropilen (de unica folosinta) sau din panza (se sterilizeaza).
Purtarea sosetelor este obligatorie.
In afara de halatul/costumul si pantofii care se poarta in timpul tuturor activitatilor din
unitatile sanitare vom utiliza si alte categorii de bariere folosite pentru aplicarea
precautiunilor universale, in functie de tipul activitatii desfasurate:
-manusi sterile, nesterile, de uz general - menaj, de cauciuc. Manusile sterile se
schimba dupa fiecare pacient; nu se reutilizeaza, nu se curata, nu se dezinfecteaza.
Manusile de uz general se pot decontamina si reutiliza daca nu prezinta semen de
deteriorare;
-sorturi, bluze impermeabile – completeaza portul uniformei de spital atunci cand se
anticipeaza producerea de stropi picaturi, jeturi cu produse biologice potential contaminate
(se folosesc in servicii de anatomie patologica, medicina legala, sectii cu profil chirurgical,
servicii de urgenta, etc);
-masca – care trebuie sa acopere nasul si gura iar dupa folosire se arunca la deseuri
infectioase; nu se tine in buzunar iar spalatul pe maini este obligatoriu dupa scoaterea
mastii;
-protectoare faciale care trebuie sa protejeze tegumentele si mucoasa bucala, nazala,
ocular (ochelari, ecran protector, etc);
-boneta – simpla (din textila) sau impermeabila – care trebuie sa acopere in intregime
parul iar la sfarsitul programului se arunca la deseuri nepericuloase;
-cizme de cauciuc;

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 27/58
-echipament de resuscitare care protejeaza mucoasa bucala in timpul instituirii
respiratiei artificiale.
Observatii:
1)In blocul operator este interzisa parasirea salii cu echipamentul specific de sala
(halat, manusi, masca, botosi), acest echipament se scoate la iesirea din sala de operatii si
va urma circuitul specific al materialului utilizat.
2)Schimbarea uniformei dupa actiuni riscante, cu risc infectios se face obligatoriu
cand se intra in servicii cum ar fi (terapie intensiva, prematuri, copii nou-nascuti, izolare, bloc
operator).
6. NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE
Anatomia este o ramură a biologiei morfologice care studiază forma și structura

organismelor, ca și ale părților lor componente.
Fiziologia se ocupa cu studiul functiilor indeplinite de organe si relatiile dintre acestea.
Ca orice organism viu, si cel uman este alcatuit din unitatile fundamentale ale lumii vii
- celulele. Acestea alcătuiesc tesuturi, iar prin asocierea lor, diferitele tipuri de țesuturi
alcătuiesc organele. Organele pot fi asociate în sisteme sau aparate pentru îndeplinirea unei
funcții.
Corpul uman este alcătuit din următoarele păr ți majore:
Capul - conține cea mai mare parte a sistemului nervos central și cei mai importan ți
analizatori (vizual, auditiv, olfactiv, de echilibru).
Gât - realizează legătura dintre cap și trunchi.
Trunchiul - conține cavitatea toracică și pe cea abdominală, cu viscerele din acestea.
Membre - inferioare (legate de trunchi prin centura pelvină) și superioare (legate de
trunchi prin centura scapulară).
Aceasta este o împărțire grosieră, strict morfologică. Din punct de vedere atât
anatomic cât și funcțional, organismul uman a fost organizat în sisteme și aparate. În raport
de categoria de funcții pe care o deservesc, la om există următoarele aparate și sisteme:
Pentru functii de nutritive: -aparatul respirator;
-aparatul digestiv;
-aparatul cardiovascular/circulator;
-aparatul excretor.
Pentru functii de relatie:-sistemul nervos;

-sistemul endocrin;
-aparatul locomotor (osteo-muscular).
Pentru functia de reproducere:-aparatul reproducator masculin sau feminin.

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 28/58
In afara de acestea, mai sunt: analizatorii, sistemul circulator limfatic, sistemul
imunitar.
6.1. Aparatul respirator

Reprezinta totalitatea organelor care contribuie la desfasurarea procesului de
respiratie. Este alcatuit din cavitatea nazala, faringe, laringe, trahee, bronhii mari si mici
precum si plamanii - organe pereche ce se gasesc in cavitatea toracica, in care au loc
schimburile gazoase dintre organism si mediul inconjurator.
Plamanii sunt in numar de doi, plamanul drept (trei lobi) si plamanul stang (doi lobi)
situati in cutia toracica.
Rolul cel mai important al aparatului respirator este acela de a reimprospata contunuu
aerul din zonele pulmonare de schimb acolo unde aerul vine in contact intim cu sangele
pulmonar. Aerul ajunge in plamani pe calea traheei, bronhiilor si bronhiolelor.
6.2. Aparatul digestiv

Este alcatuit din: cavitate bucala, faringe, esofag, stomac, intestin subtire, intestin
gros, rect si glandele anexe ale tubului digestiv (ficat, pancreas, splina).
6.3. Aparatul cardio-vascular
Este format dintr-un organ central - inima - si un sistem închis de vase, format din
artere - capilare - vene.
Inima este un organ musculos, cavitar, de aproximativ 300 g cu un volum care a fost
comparat cu volumul pumnului drept al unui adult.
Este alcatuit din doua jumatati complet separate, dreapta si stânga, despartite printr-
un perete vertical. Fiecare jumatate este la rândul ei împartita de un perete transversal în
câte doua camarute, care comunica între ele. Camarutele din partea de sus se numesc atrii,
iar cele din partea de jos se numesc ventriculi.
Arborele circulator este format din artere, capilare si vene.
Arterele sunt vase sangvine prin care circula sângele de la inima în întreg organismul.
Calibrul arterelor scade de la inima spre periferie.
Venele sunt vase care aduc sângele la inima. Calibrul lor creste de la periferie spre
inima.
Capilarele sunt vase cu calibru mic, prin care se face schimbul nutritiv între sânge si
celule. Sângele circula într-un singur sens: artere-capilare-vene.
Arterele si venele poarta diferite denumiri, dupa regiunea si organul pe care-l iriga.
În structura arborelui circulator exista: circulatia mare si circulatia mica.

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 29/58
Circulatia mare transporta oxigen spre tesuturi si organe, aduce CO2 de la tesuturi si
organe spre inima, având traseul: inima-artere-organe-vene-inima.
Circulatia mica asigura transportul sângelui neoxigenat de la cord spre plamâni si a
celui încarcat cu oxigen înapoi la inima.
Circulatia sângelui prin artere se face prin împingerea sângelui ca urmare a
contractiei ventriculelor. Sângele este împins cu intermitenta prin contractii, dar el curge în
curent continuu, datorita elasticitatii peretilor arteriali. Peretii arterelor opun rezistenta, ceea
ce face, ca sângele sa fie sub o anumita presiune sau tensiune. Aceasta se numeste
presiune sau tensiune arteriala (TA). Deci TA reprezinta presiunea exercitata de sânge
asupra peretilor arterelor.
6.4. Aparatul excretor

Reprezinta principala cale prin care se elimina din organism substante nefolositoare.
Este alcatuit din rinichi, cai urinare.
Rinichii – doua organe situate de o parte si de alta a coloanei vertebrale in regiunea
lombara avand forma unui bob de fasole, cu lungime de circa 12 cm si o latime de 6 cm. iar
greutatea in medie de 150 gr .
Caile urinare sunt alcatuite din pelvis renal, vezica urinara si uretra.
6.5. Sistemul nervos
Este alcatuit din totalitatea organelor formate predominant din tesut nervos care
stabileste relatiile dintre organism – mediu si distingem: sistemul nervos de relatie si
sistemul nervos vegetativ.
Sistemul nervos de relatie este alcatuit din:
Sistemul nervos central, (maduva spinarii, trunchi cerebral, diencefal, cerebel, creierul
mare);
Sistemul nervos periferic – alcatuit din nervi si ganglioni. In functie de locul de origine,
se intalnesc nervi spinali (31 perechi cu originea la nivelul maduvei spinarii) si nervi cranieni
(12 perechi) cu originea la nivelul encefalului.
Sistemul nervos vegetativ este alcatuit din neuroni care formeaza centrii nervosi si
din fibre nervoase, care formeaza nervii vegetativi. Cele doua componente ale sistemului
nervos vegetativ sunt simpaticul si parasimpaticul.

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 30/58
6.6. Sistemul endocrin
Reprezintă totalitatea glandelor endocrine, care la rândul lor secretă hormoni, pentru a
coordona activitatea organismului. Are rol in: reglarea umorala a organismului; participa la
procesele metabolice ale organismului; la stimularea cresterii organismului; are functie in
reproducere (prin stimularea secretiei hormonilor sexuali); rol in diferentierea caracterelor
masculine sau feminine in perioada adolescentei.
6.7. Aparatul locomotor
Este alcatuit din doua sisteme: sistemul osos si sistemul muscular.

Sistemul osos este reprezentat din totalitatea oaselor corpului legate intre ele prin
articulatii, care alcatuiesc scheletul.
Scheletul uman este alcatuit din aproximativ 206 oase de diverse forme ( lungi, late,
scurte).
Scheletul capului este format din oasele cutiei craniene si oasele fetei.
Scheletul trunchiului cuprinde coloana vertebrala, sternul si coastele.
Coloana vertebrala este alcatuita din 33-34 de vertebre: 7 vertebre cervicale, 12
vertebre dorsale, 5 vertebre lombare, 5 vertebre sacrale sudate între ele (sacrul) si 4-5
vertebre coccigiene sudate între ele.
Scheletul membrelor cuprinde scheletul membrului superior, scheletul membrului
inferior.
Scheletul membrului superior este alcatuit din osul bratului sau humerus, oasele
antebratului: cubitus sau ulna , radius si oasele mâinii (carpiene, metacarpiene si falange).
Scheletul umarului este constituit din doua oase: clavicula si scapula.
Scheletul membrului inferior este alcatuit din osul coapsei sau femurul, oasele
gambei: tibia si peroneul, rotula (patela) înaintea genunchiului, oasele piciorului (tarsiene,
metatarsiene si falange).
Oasele bazinului cuprind ilionul, ischionul si pubis.
6.8. Sistemul muscular

Principalele grupe de muschi:
Muschii capului: muschii mimicii (cutanati), frontali si occipitali;
-muschii din jurul orificiilor nazale si bucale, constrictori si dilatatori;
-muschii masticatori;
Muschii gatului si cefei:
-pielos al gatului;
-sterno-cleido-mastoidieni;

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 31/58
-hioidieni.
Muschii Trunchiului: Pe fata posterioara a trunchiului sunt muschii trapezi, marii
dorsali si muschii santurilor vertebrale (in plan profund);
Pe fata antero-laterala sunt muschii toracici (pectorali, dintati, intercostali) si
abdominali (drepti si oblici);
Prin contractie, muschii abdominali participa la defecatie, mictiune si inspir/expir;
Intre torace si abdomen se gaseste muschiul diafragm care este boltit spre torace,
are rol in respiratie si mentinerea presiunii intratoracica si intraabdominala.
Musculatura membrelor superioare:
-muschii de pe centura scapulara;
-muschii membrului propriu-zis: brat (biceps, triceps), antebrat (flexor si extensori ai
mainii, pronatori si supinatori), muschii mainii.
Musculatura membrelor anterioare:
-muschi de pe oasele centurii pelviene (fesierii);
-musculatura membrului propriu-zis: musculatura coapsei (cvadricepsul, croitorul,
aductorul, bicepsul femural), musculatura gambei (muschii gambei extensori ai piciorului,
ponatori supinatori iar posterior se gaseste tricepsul sural.
6.9. Aparatul reproducator-feminin sau masculin.
Cel feminin este alcatuit din ovare (rol in producerea hormonilor sexuali feminini
precum si in producerea celulelor sexuale feminine-ovulele), tubele (trompele) uterine cu rol
in captarea ovocitului si vehicularea acestuia precum si a spermiilor, uterul (in el se dezvolta
ovulul fecundat, la sfarsitul sarcinii el expulzeaza fatul si anexele sale - placenta, cordonul
ombilical dar si lichidul amniotic), vaginul (este organul copulator feminin), vulva
(reprezentata de toate organele genitale externe ale femeii).
Cel masculin este alcatuit din testicule (rol in producerea spermatozoizilor si a
hormonilor sexuali masculini), cai spermatice (transporta lichidul seminal), penis (organul
copulator masculin), glandele anexe organelor genitale (veziculele seminale-rol secretor si
rezervor pentru lichidul seminal precum si prostata-rol in lubrefierea uretrei).
6.10. Analizatorii
Sunt sisteme complexe care au rolul de a receptiona, conduce si transforma

informatiile primite din mediul extern si intern. Organele care primesc informatiile din mediul
exterior si le transmit prin nervii senzitivi la scoarta cerebrala se numesc organe de simt.
Acestea sunt: pielea (tegumentul), limba, nasul, ochii si urechile.

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 32/58
Tegumentul – organ alcatuit din:

-epiderm (stratul superficial al pielii);
-derm (asezat sub epiderm si este format din tesut conjuctiv)
-hipoderm (este stratul profund al pielii si este bogat in celule adipoase, constutuind
un depozit de lipide pentru organism);
-anexele pielii (constituite din par, unghii si glande sebacee si sudoripare);
-glande sebacee care sunt atasate fiecarui folicul pilos si secreta o substanta grasa
care confera pielii un aspect moale si elastic;
-glandele sudoripare care sunt vitale pentru reglarea temperaturii corpului. Produsul
glandelor sudoripare este transpiratia, formata din apa, saruri minerale si substante
nefolositoare corpului.
Limba - analizator gustativ este un organ muscular acoperit de mucoasa, situat in
gura si in faringe.
Structura: limba este formata din doua parti, baza limbii, in orofaringe si partea mobila
din cavitatea bucala.
Functii - limba este organ gustativ. Savoarea alimentelor este perceputa datorita
papilelor gustative situate pe fata sa dorsala. Limba joaca, de asemenea, un rol in deglutitie
impingand alimentele si lichidele spre spatele gurii pentru a patrunde in faringe si de aici in
esofag si stomac. De asemenea joaca un rol esential in producerea sunetelor (rol in fonatie).
Nasul analizator olfactiv – este un organ al mirosului si este alcatuit din scheletul
osos (acoperit de muschi si piele), fosele nazale, septul nazal acoperite de mucoasa nazala.
Nasul contine aproape 20 milioane de receptori sensibili la aproape 30 mirosuri.
Functiile nasului sunt mirosul si respiratia.
Ochii fac parte din analizatorul vizual care este alcatuit din:
-ochiul propriu-zis (globul ocular) este alcatuit din sclerotica, coroida; retina alcatuita
din celule cu conuri, celule cu bastonase); cristalin, umoare apoasa, umoare sticloasa.
Organele anexe ochiului sunt pleoapele, sprancenele, conjunctiva, aparatul lacrimal,
muschii globului ocular.
Urechea – analizator auditiv, este organ al auzului.
Are trei parti componente:
-urechea externa –contine pavilionul, conductul auditiv si timpanul;
-urechea medie – contine fereastra ovala, fereastra rotunda, ciocanul, scarita,
nicovala, trompa lui Eustachio.
-urechea interna – este alcatuita din: labirintul osos – la randul sau format din
vestibule, canalele semicirculare, melcul osos si labirintul membranos alcatuit din vestibule,
canale semicirculare, melcul membranos-rol in echilibru.
Urechea are atat functie auditiva cat si de echilibru.

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 33/58
6.11. Sistemul circulator limfatic
Reprezinta totalitatea ganglionilor, vaselor (care transporta limfa) si care participa la

schimbul de substante si este legat de sistemul circulator si sistemul imun.
Ganglionii limfatici sunt mici aglomerari celulare de forma rotunjita, cu diametrul de
10-15mm, distribuiti sub forma de ciorchini de-a lungul vaselor limfatice. Fiecare ganglion
este compartimentat în mai multi foliculi limfatici bogati în globule albe, cum sunt limfocitele
si macrofagele. Limfa care patrunde în ganglioni este filtrata de foliculi limfatici si debarasata
de eventualii sai agenti infectiosi. Amigdalele, apendicele vermicular si splina sunt organe
limfoide. Ele servesc drept depozit pentru celulele de aparare, cum ar fi limfocitele, care pot
astfel sa intervina la aparitia unei infectii.
Structura sistemului limfatic seamana cu cea a sistemului circulator; ea cuprinde în
acelasi timp vase si organe. Vasele limfatice vehiculeaza limfa spre inima, în timp ce
organele limfatice servesc la stocarea limfocitelor care asigura apararea organismului.
Rețeaua limfatică este constituită în primul rând din vase prezente în toate țesuturile, între
celulele si capilarele sanguine. Doar sistemul nervos central, oasele, dintii si maduva osoasa
sunt lipsite de sistem limfatic.
Splina este situata în partea de sus a abdomenului si cântareste cam 150 g la adult.
Functia sa principala consta in distrugerea globulelor rosii utilizate, jucand un rol important în
sistemul imunitar. Splina cuprinde minusculi foliculi repartizati în doua grupe: unii sunt
compusi din limfocite imature, iar ceilalti din limfocite mature. Celulele defensive ale
foliculelor asigura functiile imune ale splinei, producând anticorpi.
6.1 2. Sistemul imunitar
Sistemul imunitar este sistemul care fabrica anticorpi asigurand rezistenta

organismului la infectii.
7. MIJLOACELE DE TRANSPORT SI TRANSPORTUL PACIENTILOR
7.1. Descrierea mijloacelor de transport
Mijloace de transport – In functie de gravitatea afectiunii, de scopul transportului, de

distanta, transportul se face cu:
-targa (brancarda);

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 34/58
-carucior sau scaun rulant;
-fotoliu rulant;
-pat rulant;
-mijloace improvizate (in caz de urgenta) din paturi, cearsafuri, scanduri etc.
-vehicule speciale (ambulante, elicoptere – SMURD).
TIPURI DE ECHIPAMENTE DE TRANSPORT PENTRU PACIENTI
-targa rigida : este realizata din material plastic rigid, folosita in special in ambulante,
spitale, situatii de urgenta;
-targi pliabile: utilizabile in special ca targi in ambulante;

-pat de spital cu partea superioara targa detasabila (pentru urgente);
-targa tip lopata: este un tip nou de targa ce se foloseste in cazul ranitilor grav, cu
fracturi diverse, se poate desface si inchide in jurul pacientului ridicarea pacientului facandu-
se fara a fi nevoie ca acesta sa fie miscat sau mutat;
-targa mobila: pe langa platforma pentru pacient asezata pe un cadru metalic cu

picioare si intarituri laterale, mobilitatea este asigurata de patru roti doua fata doua spate
prevazute cu sisteme de franare;

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 35/58
-masa de operatie-targa pentru pacienti: este o targa complexa fiind folosita atat ca
masa de operatii cat si targa mobila (unele pot asigura accesul la aparatele cu raze X,
platforma pentru pacient fiind permeabila razelor X, pacientul nu mai este nevoie sa fie
mutat sau miscat).
-targa tip scaun: este utilizata la transportul pacientilor in cladiri cu multe trepte si
spatii inguste, partea din spate a targii fiind prevazuta cu doua manere iar partea din fata jos
are de asemenea doua manere care pot fi sau nu extensibile pentru a usura
coborarea/urcarea scarilor;
-scaun/carut pentru transportul pacientilor: este alcatuit dint-un scaun medical cu sau
fara spatar reglabil, doua suporturi pentru brate, suport pentru sustinerea picioarelor, patru
roti doua mari in spate doua mici in fata prevazute cu sistem de blocare, stativ pentru
perfuzii;
-saltea-targa vacuum cu chingi pentru imobilizare: se adapteaza perfect la forma
corpului; este destinata imobilizarii pacientului in vederea transportului pentru acordarea
primului ajutor,
Accesoriile echipamentelor rulante:
-suport (stativ) pentru perfuzii;
-bare laterale de protectie;
-manere pentru transport;
-sistem de chingi;
La verificarea echipamentului de transport al bolnavilor trebuie sa se tina cont de:

-sistemul de franare;
-mecanismul de urcare/coborare (majoritatea sunt actionate hidraulic)
-functionarea corespunzatoare a partilor mecanice;

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 36/58
-etanseitatea tuturor elementelor de fixare;
-lubrefierea imbinarilor mobile;
-uzura suprafetei de transport pentru bolnav (platforma la targi, scaunul si spatarul la
carucioare).
Igienizarea si dezinfectia echipamentelor de transport:

-se spala si dezinfecteza suprafetele/platformele targilor si scaunelor rulante folosind
un dezinfectant de suprafete in uz ;
-procedeul se repeta dupa transportul fiecarui bolnav in parte si ori de cate ori este
nevoie;
-primul pas: se elimina murdaria persistenta de pe suprafata care vine in contact cu
bolnavul (pete de sange, urina, materii fecale, varsaturi) prin stergere cu o carpa umezita in
solutie alcoolica sau apa oxigenata;
-suprafetele vor fi dezinfectate prin stergere, stropire, pulverizare cu substantele
dezinfectante din uz;
-dupa aplicarea substantelor dezinfectante nu se mai limpezeste, lasand suprafetele
sa se usuce (timp de contact mai indelungat cu dezinfectantul);
-pentru partile nichelate, de aluminiu (tije, bare, suporti, stative pentru perfuzii) se
foloseste stergerea umeda avand grija ca solutia folosita sa nu uzeze materialul metalic.
-materialul rulant se acopera cu o patura si apoi cu un cearsaf curat cu sau fara perna
subtire, fiind astfel pregatit pentru preluarea bolnavilor.
-tavita renala se pune in imediata apropiere a pernei.
8. POZITIILE PACIENTILOR
Repausul la pat impune bolnavului adoptarea anumitor pozitii. Scopul acestor pozitii:
-antalgic;
-terapeutic;
-odihna si confort.
Pozitia bolnavului in pat este determinata de boala si de starea generala. Aceste

pozitii sunt:
-pozitia activa - cand bolnavul se misca singur, nu are nevoie de ajutor, este
asemanatoare cu cea a omului sanatos, se mai numeste si pozitie libera.
-pozitia pasiva - cand bolnavul este in stare grava, lipsit de forta fizica, are nevoie
de ajutor pentru schimbarea pozitiei. Pozitia pasiva sau de indiferenta fata de mediul
inconjurator apare cand bolnavul nu isi poate schimba pozitia in pat, nu se poate mobiliza,
tonusul muscular este diminuat, capul si extremitatile “atarna”, corpul este “flasc”.

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 37/58
Apare in stari grave somatic (stari comatoase, neplazii sau boli de sistem in stadiu
terminal etc.) sau psihice (stari de depresie profunda, catatonia din schizofrenie etc.).
-pozitia fortata - cand bolnavul are o pozitie neobisnuita, impusa de boala
(usureaza suferinta, bolnavul fiind “obligat” sa ia aceasta pozitie pentru a diminua
intensitatea unor tulburari organice sau functionale) sau de necesitatea unui tratament (ex.
pozitia genupectorala).
8.1. Pozitiile impuse de boala

-pozitia ghemuita - bolnavul exercita o presiune cu pumnul asupra regiunii
dureroase, sta ghemuit cu genunchii la gura (ex. in ulcer);
-pozitia opistotonus - bolnavul se gaseste in hiperextensie avand forma unui arc cu
concavitatea dorsal sprijinindu-se pe calcaie si pe ceafa datorandu-se contractiei muschilor
cefei si a coloanei (ex.in tetanos);
-pozitia pleuro-stotonus - aceeasi pozitie ca la opistotonus dar cu concavitatea
lateral se datoreaza contractiei musculaturii laterale (ex. teanos);
-pozitia cocos de pusca - culcat pe o parte cu genunchii flectati, cu mainile intre
genunchi, cu capul in hiperextensie (ex.in meningita);
-pozitia ortopneica - bolnavul sta la marginea patului sezand, capul ridicat, cu sprijin
in brate si membrele inferioare atarnandu-i.
8.2. Pozitiile impuse de tratament

-pozitia genupectorala (cu toracele lipit de pat, mainile pe langa corp, genunchii
adusi la piept, bazinul ridicat);
-pozitia de decubit lateral stang - bolnavul sta culcat pe partea stanga cu membrul
inferior stang intins si cel drept flectat;
8.3. Pozitiile obisnuite
-decubit dorsal - (bolnavul este culcat pe spate, cu fata in sus, cu mainile pe langa
corp, fara perna);
Variante: - decubit dorsal cu o perna subtire
- decubit dorsal cu doua perne (pozitia obisnuita)
Avantaje: asigura relaxarea complete a corpului, solicitare muscular redusa, simetrie
corporala, permite respiratia normala.
Dezavantaje: scade posibilitatea de explorare a mediului.
Variante: a) cu bratele de-a lungul corpului (ex. in pat); b) cu bratele incrucisate
anterior pe torace (ex. in vedera transportului, ridicarii).

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 38/58
-decubit (culcat) lateral drept sau stang (bolnavul sta culcat pe o parte, cu piciorul
dinspre pat intins, cu cel de deasupra flectat, cu o perna sub cap, cu bratul pe langa cap.
Capul trebuie plasat pe aceeasi linie cu trunchiul, ridicat cu o perna, iar membrele inferioare
indepartate-unul dintre ele (cel din planul patului) intins iar celalalt in flexie de 90 ͦ pentru
stabilitate. Observatie: la bolnavii inconstienti se pune un sul la spate si o perna sub
genunchiul flectat.
Avantaje: relaxeaza musculatura de la nivelul gatului si centurii scapulare, membrul
superior care nu vine in contact cu patul poate manevra usor obiecte.
Dezavantaje: realizeaza presiune pe proeminentele osoase (daca este mentinut mult
in aceasta pozitie exista riscul de escare), membrului care vine in contact cu patul ii este
limitata miscarea.
-decubit (culcat) ventral (bolnavul este culcat pe abdomen cu perna sau fara, cu
capul intors intr-o parte, cu mainile pe langa corp sau flectate si asezate de o parte si de alta
a capului. Este indicata aceasta pozitie la pacientii inconstienti, la cei cu escare in regiunea
sacrala, la bolnavii operati la coloana. Sub glezne se aseaza un sul (pentru a se evita
escarele la acest nivel) si se pune o perna sub abdomen (pentru a usura respiratia-scade
presiunea asupra cutiei toracice).
Avantaje: executa efort muscular redus; sanse reduse de manevrare a unui obiect
(folosita la imobilizarea pacientilor agresivi).
Dezavantaje: creaza o senzatie de presiune toracica, tulburari respiratorii,
accentuarea lordozei lombare (dureri).
-pozitia sezanda (poate fi in pat sau fotoliu): trunchiul face cu membrele inferioare un
unghi de 90 ͦ . se realizeaza prin asezarea a doua perne la spate, gambele sunt in semiflexie
pe coapse cu un sul sub genunchi. La picioare are un sprijinator special pentru ca acestea
sa nu atarne. Membrele superioare se sprijina pe cate o perna. Aceasta pozitie este indicata
in criza de astm bronsic, in insuficienta cardiaca pentru ca favorizeaza respiratia. In fotoliu
bolnavul se aseaza confortabil, bine imbracat si acoperit cu o patura.
Avantaje: ofera bolnavului posibilitatea utilizarii bratelor, asigura stabilitate.
Dezavantaje: este obositoare daca este mentinuta timp indelungat.
-pozitia semisezanda – se realizeaza prin ridicarea extremitatii proximale a patului la
un unghi de 45 ͦ si sprijinirea la spate a bolnavului cu doua perne. Pozitia este indicata in
tulburari respiratorii, pacienti intubati, in afectiuni cardiace);
-pozitia decliva - se realizeaza prin coborarea patului la extremitatea proximala cu 60 ͦ
astfel incat bolnavul sta cu capul mai jos de corp, mai este denumita si pozitia
Trendelenburg. Pozitia este indicata in anemii severe, in drenaj postural, in hemoragii ale
membrelor inferioare, ale organelor genitale dupa interventii ginecologice.
-pozitia procliva (sau anti-trendelemburg) - este inversul pozitiei declive;
-pozitia ginecologica – bolnavul este asezat pe spate, coapsele flectate pe
abdomen, gambele flectate pe coapse, genunchii indepartati. Este indicata in consultatii,

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 39/58
tratamente si interventii ginecologice sau asupra regiunii perianale, in efectuarea toaletei
regiunii ano-genitale).
-pozitia genupectorala-bolnavul se aseaza pe genunchi cu acestia usor departati si
sprijin pe antebrate si coate. Este indicata in explorari anorectale.
9. TEHNICI DE MANEVRARE A BOLNAVULUI
Scopul brancardierului este de a asigura pozitionarea pacientului in functie de

necesitati.
O manevra corecta implica:
-informarea pacientului (daca este posibil) asupra procedurii si modului de
desfasurare, explicand inofensivitatea procedurii precum si contributia sa la realizarea
procedurii;
-pozitionarea corespunzatoare in functie de actiune;
-pregatirea corespunzatoare a locului unde se fac manevrele si a materialului rulant;
Pozitionarea-reprezinta asezarea corpului pacientului intr-o pozitie optima in vederea
executarii unui tratament sau manevre medico-chirurgicale . Este diferita de posturare care
reprezinta impunerea unei anumite pozitii corective.
Cerinte pentru o buna pozitionare:
-pozitia va fi stabila;
-confortabila;
-absenta durerii;
-sa nu fie obositoare;
-asigura simetria corporala;
-sa permita desfasurarea unei activitati daca este cazul.
Realizarea efectiva a manevrarii pacientilor implica actiunile: intoarceri, deplasare

laterala in pat, ridicare si deplasare, transfer. Aceste actiuni se desfasoara pasiv sau activ-
asistat (cu colaborarea pacientului). Manevrele sunt sigure si pentru brancardier daca
acesta isi mentine spatele drept si nu executa miscari bruste.
a) intoarcerile: pot fi pasive sau active (cele active sunt cu colaborare din partea
bolnavului)
-din decubit dorsal in decubit lateral: se realizeaza prin tractiuni simultane la nivelul
umarului si a bazinului;
-apoi pentru a-l aduce in decubit ventral ii se duce bratul de pe partea degajata in
lateral si se tractioneaza de umar si bazin astfel incat bolnavul sa ajunga culcat pe
abdomen;

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 40/58
-din decubit ventral in decubit dorsal se face cu trecere prin pozitia de decubit lateral
astfel se executa miscari de tractiune la nivelul soldului si umarului, se plaseaza bratul opus
miscarii deasupra capului pentru a nu fi prins sub trunchi in decubit lateral.
b) deplasarea laterala in pat: se executa de obicei in decubit dorsal prin deplasarea
trunchiului si capului apoi a membrelor inferioare dupa care a bazinului.
c) ridicarea si deplasarea:
-pasiva cu doua ajutoare, cei doi fiind plasati fata in fata, isi plaseaza mainile sub
umerii si genunchii pacientului ridicandu-l simultan. Este folosita la pacientii imobilizati si la
cei cu greutate foarte mare.
-pasiv-activa cu un singur ajutor care isi plaseaza un brat sub umeri si celalalt la
nivelul feselor executand o fenta laterala.
d) transferul: combina miscarile de intoarcere, deplasare laterala in pat, ridicare si
deplasare a bolnavului.
10. TRANSPORTUL PACIENTILOR
Transportul bolnavului si al accidentatilor este una dintre etapele cele mai importante
ale ingrijirii bolnavilor intrucat transportul intarziat, fortand bolnavul sa se deplaseze singur,
efectuat in conditii neadecvate poate avea efecte daunatoare sau chiar fatale (inrautatirea
starii de sanatate, producerea unui soc traumatic, transformarea unei fracturi inchise intr-una
deschisa, provocarea de hemoragii, etc).
In functie de imprejurari, transportul poate fi: primar sau secundar.
Se considera transport primar, atunci cand bolnavul/pacientul este adus in spital de la
domiciliu, de la locul accidentului sau de la locul de munca. In acest caz, in marea majoritate
a cazurilor, bolnavii/accidentatii sunt transportati fara un diagnostic sigur iar riscul
transportului este mai mare. Din acest motiv, transportul trebuie facut cu mare atentie,
pentru a nu inrautatii starea de sanatate, pentru a evita durerile, pentru a preveni socul
traumatic sau reaparitia hemoragiei.
Acest tip de transport se efectueaza cu brancarda (targa) pana la ambulanta sau
elicopter, etc.
Transportul secundar se efectueaza la pacientii deja internati intr-o unitate sanitara.
Transportul secundar poate fi efectuat:
-in afara spitalului (cand pacientul necesita transport dintr-un spital la altul sau de la
spital la domiciliu – necesita acelasi tip de transport ca la transportul primar);
-in interiorul spitalului (intraspitalicesc) – cand pacientul necesita transport de la o
sectie la alta, dintr-un salon in altul etc.

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 41/58
Acest ultim tip de transport (intraspitalicesc) se deosebeste radical de transportul
primar prin faptul ca bolnavul fiind deja sub ingrijire, transportul va fi pregatit si efectuat in
functie de starea lui.
Transportul poate fi necesar in urmatoarele situatii:
-evacuarea traumatizatilor de la locul accidentului;
-transportul de la un spital la altul, de la domiciliu la spital sau la domiciliu dupa
externare;
-transportul de la o sectie la alta, la servicii de diagnostic si tratament, la bloc operator
si de la blocul operator in reanimare, dintr-un salon in altul, dintr-un pat in altul, etc.
Categoriile de pacientii care necesita transport sunt:
- pacientii accidentati, in stare de soc, cu leziuni ale membrelor inferioare;
- inconstienti, somnolenti, obnubilati, comatosi;
- astenici, adinamici, cu tulburari de echilibru;
- febrili;
- pacienti cu interventii chirurgicale;
- cu insuficienta cardiaca, respiratorie grava;
- pacienti cu afectiuni psihice;
- pacienti cu afectiuni neurologice
- pacienti care prezinta dizabilitati etc.;
In functie de starea bolnavului si scopul transportului precum si de posibilitatile
materiale ale spitalului, transportul se poate efectua cu brancarda, scaune rulante, fotolii
rulante, paturi rulante.
Indiferent de mijlocul utilizat acesta trebuie acoperit cu patura si cearsaf si prevazut
cu perne pentru a asigura o pozitie corecta si confortabila cu menajarea regiunilor
dureroase.
10.1. Transportul pacientilor cu targa

Se vor avea in vedere urmatoarele aspecte: pregatirea materialului de transport
precum si pregatirea psihica si fizica a pacientului.
Pregatirea materialului de transport:
-materiale necesare: targa, paturi, cearsaf, (la nevoie musama si aleza, perna
subtire).
-targa va fi acoperita cu patura, cearsaf, perna subtire, cand este cazul se aseaza
musamaua si aleza peste cearsaf, tavita renala la nevoie.
Pregatirea psihica a pacientului
-se informeaza atat pacientul (daca este posibil) cat si apartinatorii acestuia asupra
scopului transportului si locului unde va fi transportat;
-se explica inofensivitatea procedurii precum si modul cum poate contribui pacientul
la realizarea acesteia;

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 42/58
-in cazul in care pacientul are instalate o perfuzie, sonda, drenuri etc., se vor lua
masuri de siguranta: sprijinirea (eventual pe un suport) a perfuziei; fixarea sau pensarea
sondelor (nu se penseaza drenul toracic la pacientii ventilati) etc., in functie de durata si
conditiile de transport.
-in cazul pacientilor care prezinta varsaturi se asigura tavita renala.
Asezarea pacientului pe targa - aceasta manevra este executata de trei persoane.
- targa se aduce la nivelul patului sau mesei de operatie de unde acesta va fi preluat
si asezat pe targa;
- targa este tinuta la cele doua extremitati de catre 2 brancardieri, doar de cate un
singur maner astfel incat targa sa atarne de-a lungul marginii patului;
- cele trei persoane se vor aseza de-a lungul patului de partea targii atarnate;
- isi introduc mainile cu palma si degetele intinse sub pacient;
- prima persoana sustine capul si toracele, sprijinind ceafa pacientului pe anterat;
- a doua persoana sprijina pacientul in regiunea lombara si sub sezut;
- a treia persoana sustine membrele inferioare.
Prima persoana va comanda miscarile:
1) pacientul se ridica simultan;
2) dupa ce acesta a fost ridicat se face un pas inapoi;
3) brancardierii ridica si cealalta margine a targii, aducand-o in pozitie orizontala sub
pacient.
4) se aseaza pacientul pe targa si se acopera cu patura sau cearsaf.
Asezarea pacientului de pe targa pe pat se face cu aceeasi metoda, dar cu miscarile
inverse.
Asezarea pacientului pe targa in functie de afectiune:

In functie de afectiune, pacientii pot fi transportati in urmatoarele pozitii: decubit
dorsal, pozitie sezand, pozitie semisezand, decubit lateral (pozitie de siguranta), decubit
ventral, decubit semiventral, pozitie Trendelenburg, pozitie Trendelenburg inversat. In cele
ce urmeaza, le vom descrie pe fiecare mai jos.
In decubit dorsal vor fi asezati:
- pacienti cu traumatisme abdominale, avand grija sa ii flectam genunchii;
- accidentati constienti, suspecti de fractura a coloanei vertebrale sau a
bazinului. Pentru acesti pacienti se asigura suprafata rigida;
- leziuni ale membrelor inferioare avand grija ca sub membrul lezat sa asezam
o perna;
- leziuni ale membrelor superioare avand grija ca membrul lezat sa se aseze
peste toracele pacientului, sau sa se fixeze cu o esarfa;
- accidentati in stare de soc cu hemoragie avand grija ca membrele inferioare
sa le pozitionam mai sus decat restul corpului.

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 43/58
In pozitie sezand vor fi asezati:
- pacientii cu traumatisme craniene, constienti si fara semne de soc, mentinuti
cu ajutorul pernelor;
- leziuni ale gatului – capul va fi flectat astfel incat regiunea mentoniera sa
atinga toracele;
In pozitie semisezand vor fi asezati:
- pacienti care prezinta leziuni la nivel toraco-pulmonar;
- pacientii care prezinta insuficienta cardio-respiratorie;
- pacienti care prezinta leziuni abdominale (pozitia Fowler), cu genunchii
flectati.
In decubit lateral vor fi asezati:
- pacientii in stare comatoasa.
In decubit ventral vor fi asezati:
- pacientii cu leziuni ale spatelui sau regiunii fesiere (plagi, escare, incizii
postoperatorii la acest nivel).
In decubit semiventral vor fi asezati:
-pacienti inconstienti iar in caz de tulburari de deglutitie sau hipersecretie
salivara vor fi asezati in pozitie Trendelenburg, pentru a preveni acumularea si aspirarea
secretiilor.
In pozitia Trendelenburg cu inclinare maxima de 10-15º:
-pacientii accidentati in stare de soc;
-in colaps periferic, pentru a a asigura un aport mai mare de sange in organele
vitale;
In pozitia Trendelenburg inversat cu inclinare maxima de 10-15º:
-pacientii cu fracturi ale boltei si bazei craniului.
In pozitia Trendelenburg cu inclinare maxima de 10-15º:
-pacientii accidentati in stare de soc;
-in colaps periferic, pentru a a asigura un aport mai mare de sange in organele
vitale;
Pacientii cu afectiuni psihice, agresivi, se vor transporta imobilizati (chingi) dupa caz
si numai dupa ce asistenta le-a administrat medicatia calmanta. Pacientii cu fracturi ale
coloanei vertebrale vor fi transportati pana la spital pe o suprafata dura. Recomandat este
ca acesti pacienti, sa fie transportati in pozitia in care au fost gasiti.
10.2. Transportul pacientului cu scaunul / fotoliul rulant
Cu aceste mijloace, se transporta pacientii astenici care se pot mentine in pozitie

sezanda, dar care nu se pot deplasa pe picioare, femeile -dupa o nastere pe cale naturala-
(este de preferat ca acestea sa se transporte cu scaunul decupat), etc.

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 44/58
Tehnica:
-pregatirea materialelor, pregatirea psihica si fizica a pacientului;
-scaunul/fotoliul se aşază cu marginea laterala lipita de marginea patului;
-scaun/fotoliul se pregateste cu o patura, cearsaf, (musama si aleza la nevoie);
-pacientul cu tulburari de echilibru este ajutat să se aşeze în scaun/fotoliul rulant;
Dacă acesta nu se poate ridica din pat, asezarea lui în scaun/fotoliu se va face de
două persoane astfel:
- persoana I aduce bolnavul în poziţia şezândă şi-l sprijină;
- persoana II îmbracă bolnavul cu halatul şi cu şosete;
-persoana I îl ajută să se întoarcă cu spatele la marginea patului sprijinindu-l;
-persoana II împinge scaunul/fotoliul la marginea patului, în dreptul spatelui
bolnavului;
- roţile se blocheza;
-fiecare introduce o mână sub axila bolnavului, iar cu cealaltă prinde regiunea
poplitee şi-l ridică, aşezându-l în scaun/fotoliu;
-persoana I retrage fotoliul;
-persoana II susţine membrele inferioare ale bolnavului, îi pune papucii şi-i aşează
picioarele pe suportul de sustinere. Membrele inferioare vor fi acoperite cu cearşaf şi pătură.
-scaunul/fotoliul este împins din spatele bolnavului cu ambele maini bine fixate pe
cele doua manere, în timpul transportului fiind aşezat cu faţa în direcţia mersului şi
supravegheat de catre brancardier.
10.3. Transportul pacientului cu patul rulant

Transportul cu patul rulant este forma ideala de transport – la cele patru picioare,
paturile sunt prevazute cu roti sau pot fi racordate la un dispozitiv cu roti, si astfel oricare pat
poate deveni rulant. Avantajul acestui tip de transport consta in faptul ca pacientul nu mai
trebuie mobilizat.
Categoriile de pacienti care se transporta cu patul rulant sau targa sunt: pacienti cu
traumatisme toraco-abdominale; pacienti cu fractura a coloanei vertebrale, a bazinului, a
membrelor inferioare; pacienti comatosi; pacienti imobilizati, operati, etc.
In functie de afectiune pacientii vor fi asezati in aceleasi pozitii descrise mai sus (vezi
Pozitionarea pacientului pe targa in functie de afectiune).
Intotdeauna pacientul se transporta cu capul inainte, astfel acesta putand fi observat
de brancardier.

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 45/58
10.4. Transportul pacientului de la sala de operatie
Se face cu targa sau patul rulant.

Cand transportul se face cu targa, bolnavul este luat de pe masa de operatie la
indicatia medicului anestezist si dus in salon (in cazul interventiilor obisnuite ce decurg fara
incidente sau accidente) sau in salonul de terapie intensiva, in cazul unor operatii mai
laborioase, dupa anestezie generala sau rahianestezie.
Trecerea pacientului de pe masa pe brancarda este asigurata de trei persoane, astfel
ca bolnavul sa-si pastreze pozitia orizontala si cu grija pentru a nu-i smulge tuburile de dren,
sondele, perfuzia, etc. Targa este pregatita cu cearsaf si patura. Aceeasi atentie se va
acorda si la trecerea pacientului de pe targa pe pat.
La transportul cu patul rulant, explicatia a fost data mai sus (vezi Transportul
pacientului cu patul rulant).
de brancardier.
10.5. Transportul cu ascensorul
Transportul bolnavilor cu targa, căruciorul, fotoliul sau patul rulant, între diferite
niveluri ale unui spital, se face cu liftul care va fi spatios si prevazut cu usi cu deschidere
larga.
Efectuarea tehnicii:
-se împinge patul rulant în ascensor şi brancardierul intră după bolnav.
-la ieşire, brancardierul iese din lift înaintea bolnavului şi trage patul.
de catre brancardier.
Transportul cu scaunul sau fotoliul rulant:
-brancardierul intră primul în ascensor şi trage după el mijlocul de transport, astfel ca
bolnavul să fie poziţionat cu privirea spre uşa liftului.
-la sosire, fotoliul sau căruciorul este împins afară din lift, brancardierul rămânând în
spatele bolnavului.
10.6. Transportul de la locul accientului
Accidentatul cu leziuni minore se poate transporta de o singura persoana.

Felul in care este ridicat si transportat accidentatul are foarte mare importanta pentru
a nu agrava leziuni ale coloanei vertebrale, ale bazinului; ale membrelor.

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 46/58
Manevrarea accidentului se va face dupa regula “corpul ca o rigla rigida”, lin si fara
smucituri. Adica acesta este ridicat si transportat cu corpul in rectitudine (drept).
Mobilizarea si asezarea pe targa necesita cel putin 4 persoane, dintre care 3 se
aseaza de o parte a bolnavului aflat in decubit dorsal sau lateral. Prima persoana isi
introduce ambele maini si antebrate pe sub umerii si capul accidentatului, impiedicand flexia
si hiperextensia capului. A doua persoana isi plaseaza mainile si antebratele sub bazin, iar
cea de-a treia persoana sub membrele inferioare. In timp ce aceste trei persoane ridica
simultan accidentatul, cea de-a patra persoana impinge targa sub aceasta, dupa care
accidentatul este coborat lin pe targa.
Transportul unui accidentat grav poate reprezenta un factor de agravare, daca nu se
realizeaza in conditii potrivite. De aceea, la organizarea evacuarii victimei, se va tine cont de
urmatoarele reguli:
-nici un accidentat nu va fi transportat inainte de a i se fi executat manevrele esentiale
ale primului ajutor, care constau din resuscitare cardio-respiratorie, oprirea sangerarii, prin
aplicarea unui pansament compresiv sau a garoului si imobilizarea provizorie a fracturilor
(tehnici efectuate de catre medicii sau paramedicii aflati la fata locului).
-transportul se va face spre cea mai apropiata unitate sanitara, unde poate primi
ingrijiri de specialitate.
-orice accidentat grav este transportat in pozitia culcata. La cei constienti se prefera
decubitul dorsal, pentru ca pot fi adoptate diverse variante, in functie de leziunile principale
constatate:
-decubit dorsal in suspiciunea unei fracturi de coloana sau bazin;
-decubit dorsal cu capul mai ridicat, in cazul unui traumatism grav al craniului, pentru
a reduce rata de formare a edemului cerebral;
-pozitia Trendelenburg – decubit dorsal-decliv, adica cu ridicarea cu 10-15º a targii
spre picioarele victimei, in cazul celor socati dar constienti, pentru a favoriza circulatia spre
organelle vitale si spre creier;
-pozitia semisezanda la cei cu traumatisme toracice si cu insuficienta cardio-
respiratorie, pentru a usura respiratia;
-pozitia Fowler – semisezand cu genunchii flectati prin introducerea sub genunchi a
unui sul, perne, etc., indicate in traumatismele abdominale, pentru relaxarea peretelui
abdominal;
La traumatizatii inconstienti, transportul se face in decubit lateral, pentru evitarea
asfixiei prin aspirarea varsaturilor. Pe tot timpul transportului se va supraveghea victima.
Materiale folosite:
Targa metalica are avantajul ca este formata din doua piese ceea ce usureaza foarte
mult folosirea sa. Se poate regla lungimea targii în functie de lungimea victimei. Pentru a
utiliza targa este nevoie de asemenea de minimum trei persoane. Cel care sta la capul
victimei si tine capul imobilizat v-a conduce operatiunea. Ceilalti salvatori vor întoarce

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 47/58
victima lateral odata pe partea staga apoi pe partea dreapta, astfel încât sa se poata
pozitiona targa sub pacient.
Targa vacuum este poate cea mai optima varianta de imobilizare ce se poate
recomanda a se folosi pentru transportul pacientului traumatizat. Targa vacuum fiind de fapt
o saltea din care se extrage aerul, ea poate fi modelata dupa forma corpului victimei. Acest
lucru asigura o imobilizare suplimentara a coloanei cervicale, nepermitându-i nici macar
miscarea de lateralitate miscare care era totusi posibila prin simpla folosire doar a gulerului
cervical.
Transportul victimei se va face cu capul inainte, astfel acesta putand fi observat in
permanenta de catre brancardier.
10.7. Transportul decedatilor
Decesul influenteaza defavorabil bolnavii din salon si chiar din intreaga sectie si de
aceea trebuie facut in liniste. Brancardierii vor avea grija ca bolnavii sa nu stea in momentul
transportului pe coridoare si usile saloanelor sa fie inchise. Transportul decedatului se face
intotdeauna in decubit dorsal si acoperit in intregime cu un cearsaf eventual imobilizat in
chingi pentru a se evita caderea unui membru in exteriorul targii si provocarea de leziuni
(important pentru examenul necropsic). Transportul se efectueaza pe cai bine prestabilite in
unitatea spitaliceasca evitandu-se contactul cu alti bolnavi, apartinatori, vizitatori.
11. SIGURANTA PACIENTULUI. PROTEJAREA PACIENTULUI IMPOTRIVA

CAZATURILOR SI RANIRILOR.
O boală fatală, o infecţie periculoasă sau o leziune nu sunt singurele dezastre care
pot apărea. Oamenii mor în spitale din motive mult mai simple - datorită căzăturilor,
accidentelor sau a rănilor.
Căzăturile din timpul spitalizării, în special în departamentele pentru pacienţi cronici şi
clinicile geriatrice sunt un fenomen frecvent. Acestea reprezintă o mare problemă din punct
de vedere medical, social şi economic:
Căzăturile sunt urmate frecvent de complicaţii cu urmări grave ca urmare:
-prelungesc perioada de spitalizare;
-provoacă dureri pacienţilor – obstacol pentru terapia viitoare;
-spitalele sunt ameninţate de litigii din partea pacientului sau rudelor acestuia.
Căzăturile periculoase apar foarte des la pacienţii internaţi în spitale sau centre de
îngrijire specializate. O cauză frecventă de deces la persoanele peste 65 de ani o reprezintă
leziunile cauzate de căzături. O căzătură este un risc direct pentru starea de sănătate a
pacientului şi poate determina în viitor durere şi suferinţă. Căzăturile provoacă hematoame,
răni deschise, rupturi sau fracturi. Pacientul suferă şi îşi prelungeşte spitalizarea. Acest lucru

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 48/58
are, de asemenea, efecte economice asupra spitalelor şi a centrelor de îngrijire de
specialitate. După căzătură, pacientul trebuie supus unei examinări clinice, radiologice sau
unei intervenţii chirurgicale.O spitalizare mai lungă înseamnă, de asemenea, costuri mai
mari ale spitalului.
Cauzele externe ale căzăturilor sunt reprezentate de:
-proasta iluminare a salonului
-paturile înalte
-podele alunecoase
-pragurile
-paturile sau scaunele instabile
-incaltamintea inadecvata
-lipsa suporturilor ajutătoare la nivelul patului sau langa pat
-proasta pozitionare in pat, pe targa, pe carucior.
Cauzele interne sunt motivate de tipul de boala, schimbarile in starea de sanatate a
pacientului pe parcursul spitalizarii.
Conform statisticilor peste 50% din cazaturi au loc in zona patului, restul in
baie/toaleta, holuri si se datoreaza:
-platformei inalte a patului
-rotilor neblocate
-paturi fara panouri laterale
-noptiere glisante
Masuri necesare pentru evitarea accidentelor in zona patului:
-ridicarea panourilor laterale ale patului care ofera un sprijin sigur pentru pacient cand
se ridica din pat, asigura siguranta totala a pacientului in orice pozitie, pacientul nu trebuie
sa se simta „intemnitat” si sa i se explice ca este in siguranta;
-in cazul saltelelor cu platforma inalta se coboara patul (reglarea pe inaltime)-sporeste
sentimentul de siguranta al pacientului, pacientul poate sa atinga cu picioarele pamantul si
astfel mobilizarea lui este mai usoara;
-lumina de veghe pe timpul noptii: imbunatateste orientarea pacientului in intuneric,
atrage atentia acestuia asupra oricarui obstacol (cum ar fi accesoriile patului), ajuta la
estimarea inaltimii platformei patului de la pamant;
-blocarea tuturor rotilor patului (blocarea doar a unei singure roti permite mobilizarea
prin rotire a patului axul fiind la nivelul rotii blocate);
-blocarea tuturor rotilor noptierei;
-amplasarea targii sau carutului de transport chiar langa pat pentru ca pacientul sa
poata fi mutat in siguranta.

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 49/58
12. MASURI DE PRIM AJUTOR
Primul ajutor reprezinta luarea imediata a acelor masuri care sa duca la salvarea vietii
si prevenirea complicatiilor la nivelul diferitelor parti ale corpului.
Este necesar ca persoana care acorda primul ajutor sa respecte cateva reguli, cum ar
fi:
-indepartarea tuturor factorilor care ameninta viata bolnavului (de exemplu in cazul
emanatiilor de gaze, pacientul este scos rapid din mediul toxic, la aer curat).
-acordarea primului ajutor se face la locul accidentului sau in imediata lui apropiere,
de asemenea se indeparteaza toate persoanele de prisos din jurul acestuia pentru a se
putea acorda ajutorul medical cat mai rapid.
-dupa asezarea bolnavului intr-o pozitie comoda si indepartarea hainelor, se trece la
examinarea semnelor vitale cum ar fi: puls, respiratie, temperatura, stare de constienta.
-dupa acordarea primului ajutor si scoaterea bolnavului din pericol, se asigura
transportul pana la cel mai apropiat spital.
-in cazul in care exista mai multi accidentati, se va face triajul foarte atent, in functie
de gravitatea afectarii.
A B C reprezinta o formula mnemotehnica de asociere a primelor litere ale alfabetului
cu ordinea in care trebuie efectuate manevrele necesare salvarii unei victime.
Etapele de actiune în evaluarea functiilor vitale:
A. Airway. – Eliberarea cailor aeriene. Mentinând deschise si libere caile aeriene se
permite circulatia aerului între organism si mediul înconjurator.
B. Breathing – Respiratia - Procesul prin care patrunde aerul în plamâni si se
elibereaza dioxidul de carbon în aerul atmosferic.
C. Circulation - Circulatia - Circulatia sângelui prin organism.
Caile aeriene ale victimei trebuie curatate si asigurata deschiderea lor (subluxatia
mandibulei in cazul in care pacientul are trismus – gura inclestata) pentru a putea efectua
manevrele de reluare a miscarilor repiratorii. Pentru curatarea cailor aeriene se folosesc
urmatoarele manevre:
-se intinde victima pe spate pe un plan rigid (pentru un sugar sau copil mai mic planul
dur poate fi palma salvatorului);
-se curata rapid cavitatea bucala de materialele straine sau secretii cu ajutorul
degetelor;
-daca nu se evidentiaza nici o leziune la nivelul gatului sau al cefei se inclina capul
victimei pe spate pentru a mentine deschise caile aeriene prin amplasarea unei palme pe
fruntea victimei si degetele de la cealalta mana sub partea osoasa a barbiei sale.

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 50/58
La sugar sau la copilul foarte mic, manevra de inclinare a capului se efectueaza
foarte incet, in asa fel incat peretii cailor respiratorii, extrem de subtiri sa nu se cuteze si
astfel sa nu astupe caile respiratorii.
Restabilirea respiratiei – breathing (B)
-se asigura ca victima are capul inclinat pe spate;
-cu mana de pe fruntea victimei se strang narile victimei bine, folosind degetul mare si
aratatorul.
-salvatorul inspira adanc cu gura deschisa, apoi se aseaza cu gura deschisa cu
buzele in jurul buzelor victimei si expira de doua ori complet – in asa fel incat aerul sa intre
in plamanii victimei – timp de o secunda pana la o secunda si jumatate pentru fiecare
respiratie. Dupa fiecare expiratie se ridica gura si se inspira adanc, repetandu-se procedura.
Pentru sugar si copil mic gura se fixeaza injurul gurii si nasului victimei, folosind mai
putin aer.
Circulatia (C)
-in primul rand se va evalua situatia asigurandu-ne daca victima este constienta,
scuturand-o usor si intreband-o daca ne aude, iar daca nu ne aude strigam dupa ajutor. Intre
timp, privim, ascultam si pipaim pentru a gasi semnele de respiratie, observand daca
toracele victimei se misca in sus si in jos.
-verificam daca exista substante sau corpuri straine in gura victimei, iar daca victima
nu respira inclinam capul pe spate pentru deschiderea cailor aeriene (se repeta procedura
pentru restabilirea respiratiei, descrisa mai sus).
Pentru a verifica prezenta pulsului la gatul victimei (artera carotida) plimbam doua
degete de-a lungul gatului victimei catre marul lui Adam. Apoi mutam degetele alaturate spre
partea laterala a gatului victimei, intre trahee si musculatura laterala a gatului. Apasam
gradat si ferm pana ce simtim bataile pulsului. Prezenta pulsatiilor semnifica activitatea
cardiaca.
Daca exista puls dar nu respira, efectuam manevra de respiratie gura la gura cu
frecventa de 12 respiratii pe minut – o respiratie la fiecare 5 secunde.
Daca nu exista puls, se incepe masajul cardiac.
Asezarea corecta a mainilor este importanta pentru a evita fracturarea coastelor sau
lezarea organelor interne. Tehnica:
-ne asiguram daca este posibil, ca victima este intinsa pe un plan tare, fara denivelari.
Capul trebuie sa fie la acelasi nivel cu corpul sau putin mai jos, pentru a preintampina
scaderea cantitatii de sange ce ajunge in creier. Daca este posibil vom ridica un picior
pentru a ajuta sangele sa se intoarca la inima.
-ingenunchem la pieptul victimei, in asa fel incat sa fim cu umerii deasupra pieptului
victimei. Plimam degetele catre centrul toracelui victimei, spre stern, unde coastele se leaga
de acesta in unghiul format de coaste (procesul xifoid).

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 51/58
Cu 2 degete in aceasta adancitura, punem podul palmei celeilalte maini la o distanta
de doua degete latime deasupra degetelor de la prima mana. Luam prima mana din capul
pieptului si o asezam deasupra celei de a doua. Degetele se pot impleti. Nu lasam degetele
sa se sprijine pe coaste. Apasam numai cu podul palmei.
Cand ingenunchem, ne asezam in asa fel incat sa fim cu umerii deasupra pieptului
victimei, astfel incat in timpul comprimarii cutiei toracice toata greutatea noastra sa fie
indreptata catre sternul victimei prin mijlocirea podului palmelor. Ne tinem bratele intinse, cu
coatele fixate, folosindu-ne bratele ca pe niste pistoane pentru a exercita presiunea.
Cum efectuam compresiile sternale:
Dupa ce am gasit pozitia corecta a mainilor pentru efectuarea resuscitarii cardio-
pulmonare, impingem in jos sternul de 15 ori (la copil de 5 ori). La fiecare apasare impingem
in jos rapid si cu forta pana la o adancime de 4-5 cm. (la copil 2-4 cm). Lasam toracele sa se
ridice dupa fiecare compresie, fara a ridica mainile de pe stern.
Se efectueaza 4 cicluri complete de 15 compresiuni si 2 respiratii, (la copil 10 cicluri
complete de 5 compresiuni si o respiratie).
Manevra Heimlich este o metoda la care se poate apela intr-o urgenta in care victima
se sufoca din pricina astuparii cailor aeriene superioare cu un corp strain. Lovirea spatelui
(loviri cu palma in mod repetat si cu forta intre omoplati) se foloseste numai copii si adultii la
care manevra Heimlich nu a fost eficienta pentru dislocarea corpului strain aspirat pe trahee.
Cum efectuam aceasta manevra:
-pentru o pozitionare corecta plasam degetul mare spre abdomenul victimei, putin mai
sus de ombilic si mai jos de coaste si stern.
-daca victima sta in picioare sau asezata pe scaun, ne plasam in spatele ei cu bratele
in jurul taliei sale. Apucam pumnul cu cealalta mana si efectuam 4 miscari de impingere in
sus, rapid si cu forta.
Pentru copil – ne vom aseza in spatele copilului, cu bratele in jurul taliei lui. Punem
pumnul ca si la adult, il prindem cu cealalta mana si efectuam 4 miscari de impingere in sus,
rapid si cu forta. S-ar putea sa fie necesara repetarea manevrei de 6 pana la 10 ori.
Daca pacientul poate vorbi, tusi sau respira nu se intervine in nici un fel in timpul
eforturilor pe care le face de a arunca afara prin tuse un obiect aspirat.
Metoda Heimlichpe o victima intinsa pe jos
-incalecam pacientul si punem podul palmei pe abdomenul ei, putin mai sus de
ombilic si sub coaste. Punem mana libera deasupra celeilalte, ne fixam cu coatele intinse,
efectuam 4 impingeri in jos si inainte, rapid si cu forta, catre cap.

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 52/58
13. NOTIUNI GENERALE DE COMPORTAMENT SI PROTECTIE IN CAZ DE

DEZASTRE
Gestionarea efectelor medicale ale unui dezastru este una dintre cele mai dificile
sarcini care trebuie indeplinite de catre personalul medical. Este nevoie de cunostinte
specifice, de a oferi asistenta medicala de inalta calitate intr-un mediu auster. Multe
dificultati recurente sau probleme care afecteaza raspunsul medical in caz de catastrofe se
datoreaza educatiei insuficiente si de instruire a personalului implicat, slaba intelegere a
planurilor de dezastru medical, proceduri si protocoale si un nivel scazut de calificare si
experienta.
Prin urmare, o educatie si o formare corespunzatoare in toate aspectele legate de
medicina de dezastru sunt esentiale pentru planificatori, personalul – cheie - si a tuturor
celor implicati in raspuns la dezastre medicale si de sanatate.
Dezastrul – nenorocire mare care se abate asupra unei colectivitati, catastrofa de
mari proportii. (sursa DEX).
Dezastrele sunt: naturale (inundatii, furtuni, cutremure de pamant, eruptii vulcavice,
seceta, etc.) si provocate de om (razboaie, acte de terorism, dezastre nucleare, incendii,
despaduriri, etc.)
In cele ce urmeaza, vom trata cateva din aceste situatii intalnite mai frecvent in tara
noastra:
Cutremurul – reprezinta o ruptura brutala a rocilor din scoarta terestra, datorita
miscarior placilor tectonice, care genereaza o miscare vibratoare a solului ce poate duce la
victime umane si distrugeri. (sursa IGSU)
Inundatiile - reprezinta acoperirea terenului cu un strat de apa in stagnare sau in
miscare, care prin marime si durata poate provoca victime umane si distrugeri materiale, ce
deregleaza buna desfasurare a a activitatii social-economice din zona afectata. (sursa
IGSU).
Tornada – reprezinta furtuna violenta (in forma de vartej) care afecteaza regiuni
intinse; vartej de vant devastator cu o arie restransa, adesea insotit de ploi torentiale (sursa
DEX).
Incendiul –1) foc mare care cuprinde (si distruge partial sau total) o cladire, o padure,
etc., 2) foc mare care se propaga cauzand mari pierderi materiale. (sursa DEX).
Rolul brancardierilor:
-sa cunoasca si sa aplice reguli de comportament pentru fiecare tip de dezastru in
parte;
-sa cunoasca si sa aplice reguli privind limitarea si inlaturarea efectelor dezastrelor;
-sa cunoasca Managementul Situatiilor de Urgenta si organizarea sistemului local
pentru situatii de urgenta;

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 53/58
-sa cunoasca obligatiile si drepturile ce decurg din reglementarile domeniului
situatiilor de protectie civila;
-sa identifice elementele de baza privind organizarea si desfasurarea adapostirii si
evacuarii in diferite situatii;
-sa cunoasca si sa foloseasca mijloace de protectie individuala si colectiva;
-sa cunoasca sistemul de instiintare, avertizare si alarmare a populatiei si sa
actioneze conform specificului acestuia;
-sa cunoasca modul de utilizare al apelului de urgenta;
-sa cunoasca modul de comportare in cazul descoperirii munitiilor neexplodate;
-sa cunoasca si sa acorde primul ajutor in diferite situatii;
-sa cunoasca necesitatea si sa utilizeze mijloace de igiena individuale si colective;
-sa-si dezvolte stapanirea de sine si spiritul de solidaritate in situatii de protectie civila;
-sa manifeste o atitudine si un comportament rezonabil in situatii de urgenta.
Continuam cu cateva masuri ce pot fi aplicate in diferite situatii de urgenta, intalnite in
tara noastra, cum ar fi:
In cazul cutremurelor:
-nu fugiti pe usa, nu sariti pe fereastra, nu alergati pe scari, nu utilizati liftul, evitati
aglomeratia, imbulzeala, iar daca este posibil deschideti usa incaperii spre exterior pentru a
preveni blocarea acesteia, in vederea evacuarii dupa terminarea miscarii seismice;
-nu alergati in strada;
-nu parasiti imediat cladirea in care v-a surprins seismul. Acordati ajutor celor afectati
de seism. Calmati persoanele intrate in panica sau speriate.
-ajutati pe cei raniti sau prinsi sub mobilier, obiecte sau elemente usoare de
constructii, sa se degajeze. Nu miscati ranitii grav – daca nu sunt in pericol imediat de a fi
raniti suplimentar din alte cauze – pana la acordarea primului ajutor medical calificat;
-ingrijiti-va de siguranta pacientilor asigurandu-le imbracaminte si incaltaminte
corespunzatoare sezonului in care s-a declansat seismul, in vederea unei eventuale
evacuari din cladire pentru o perioada anume de la cateva ore la cateva zile;
-la evacuare, dati prioritate celor raniti, copiilor, femeilor si ascultati recomandarile
celor ce va salveaza;
-nu utilizati telefonul decat pentru apeluri la salvare, la pompieri sau la institutia
insarcinata oficial in privinta interventiei post-dezastru in cazuri justificate, spre a nu bloca
circuitele telefonice.
-daca este posibil inchideti sursele de foc cat puteti de repede, iar daca s-a declansat
un incendiu cautati sa-l stingeti prin forte proprii;
-verificati starea instalatiilor electrice, gaze, apa, canal, verificati vizual starea
constructiei in interior. In cazul constatarii de avarii, inchideti alimentarea locala sau
generala si anuntati unitatea pentru interventie. Nu folositi foc deschis;

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 54/58
-ajutati echipele de salvare facand evacuarea ranitilor dupa ce triajul a fost efectuat
de catre un medic, cunoscand regurile triajului dupa felul etichetarii:
eticheta rosie corespunde prioritatii de evacuare si e rezervata victimelor ce necesita
ajutor imediat;
eticheta galbena determina a doua prioritate si corespunde victimelor ce necesita
ajutor dar a caror viata nu e in pericol imediat;
eticheta verde va marca ranitii ce prezinta a treia prioritate de evacuare, ale caror
leziuni sunt minore si nu necesita o ingrijire deosebita;
eticheta neagra este rezervata decedatilor sau a celor cu leziuni fatale si fara
speranta;
-parasiti cladirea fara a lua lucruri inutile.
In cazul incendiilor si intoxicatiilor cu monoxid de carbon masurile de urgenta
vor fi urmatoarele:
-scoaretea victimelor din mediul periculos iar daca victima este cuprinsa de flacari,
acestea se vor stinge folosind paturi, cearseafuri, haine. In lipsa acestor mijloace, flacarile
pot fi stinse prin rostogolirea victimei pe pamant, turnare de apa, acoperire cu zapada.
-la nevoie, se executa resuscitarea (ABC-ul resuscitarii), iar daca exista conditii se va
administra oxigen.
-transportul victimei se va face urgent, in maxim 3 ore de la afectarea victimei;
Nu avem voie:
-sa indepartam hainele sau corpii straini de pe victima (sunt manevre socogene si
care expun la infectare);
-nu aplicam nimic pe portiunile arse (unguente, sare, ulei, albus de ou, etc.) ci le vom
acoperi cu pansamente aseptice mari sau cu prosoape, cearsafuri, realizandu-se astfel
izolarea termica si protectia antiinfectioasa.
Setea se va combate prin umezirea buzelor cu apa. Se permite ingerarea de cantitati
mici de lichide.
In fata unei victimei cu arsuri, trebuie actionat ca si in fata unui politraumatizat,
deoarece de multe ori aceasta poate prezenta leziuni organice mult mai grave decat
leziunea de la suprafata pielii. De exemplu in cazul unui incendiu victimele pot prezenta pe
langa arsuri cutanate si intoxicatii cu CO sau leziuni determinate de inhalarea fumului.
De aceea, primul gest va fi evaluarea functiilor vitale (ABC) si daca e nevoie
resuscitarea cardio-respiratorie si abia apoi se vor evalua arsurile. In caz de arsuri se va
proceda la dezbracarea victimei cu mare atentie. Se va administra oxigen pe masca.
Intoxicatia cu fum, se produce de obicei in timpul incendiilor, fumul fiind nociv atat prin
monoxidul de carbon pe care-l contine cat si prin efectul iritant la nivelul cailor respiratorii
superioare.

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 55/58
Manifestari clinice: cefalee, agitatie, tulburari de constienta pana la coma, depozite de
funingine la nivelul orificiilor nazale, a gurii si a faringelui, tuse, dispnee, voce ragusita,
semne ale intoxicatiei cu CO.
Boli profesionale in unități sanitare
Printre bolile ocupaționale in sectorul medical, foarte comune dar dificil de

monitorizat, sunt problemele legate de afec țiunile coloanei lombare. Principala cauza a
producerii acestora este manevrarea si transportul pacien ților, efortul fizic pentru schimbatul
lenjeriei paturilor, curățeniei, etc. Rezultatul unei zile de efort fizic sus ținut este durerea de
spate, care in timp poate duce la deformări ale coloanei vertebrale. Personalul medical cel
mai expus riscului apatiției afecțiunilor coloanei dorso-lombare este reprezentat de
infirmiere, brancardieri, ingrijitoare si asistente.
Ridicarea sau schimbarea pozitiei bolnavilor imobilizati la pat, transportul acestora cu
targa sau caruciorul necesita o tehnica corecta pentru a nu se produce vatamari ale
sistemului locomotor al personalului (febra, discopatii, intinderi de ligamente, etc).
Pentru evitarea efortului exagerat este bine sa se utilizeze ascensoarele si
carucioarele, iar la schimbarile de pozitie ale bolnavului sa se faca de catre 2-3 persoane,
evitandu-se prin aceasta si suferinta inutila a bolnavului. La ridicarea bolnavilor trebuie avut
in vedere ca baza de sustinere a picioarelor sa fie cat mai mare, genunchii sa fie usor
flectati, corpul aplecat inainte, in acest fel, centrul de greutate coboara, se mareste
stabilitatea corpului, iar efortul de ridicare se executa in mai mica masura din coloana
vertebrala.
Cele doua greseli frecvente facute atunci cand ridicam greutati:
1) Prima se refera la folosirea muschilor gresiti - si anume muschii spatelui, in loc de
muschii fesieri si pe cei ai picioarelor. Intotdeauna cand te apleci trebuie sa iti indoi
genunchii, pentru ca astfel oferi coloanei un suport solid. De asemenea, trebuie sa iti mentii
trunchiul intr-o pozitie verticala atunci cand ridici, deoarece stand la orizontala adaugi
spatelui presiune de cateva zeci de kilograme. Aceasta presiune poate, in timp, sa
compromita un disc sau sa intinda muschii spatelui.
2) A doua eroare foarte des intalnita se refera la ridicarea unui obiect prea departe de
corp. Apropie-te de ceea ce ridici, fiindca astfel vei reduce presiunea exercitata asupra
colanei vertebrale. Tine spatele drept atunci cand ridici si bazeaza-te pe muschii picioarelor
si pe cei fesieri. Cu cat obiectul ridicat este mai greu, cu atat distanta intre tine si el ar trebui
sa fie mai mica. In cazul in care obiectul trebuie ridicat la o inaltime mai mare, ar fi bine sa
ceri ajutorul cuiva sau sa folosesti unelte special destinate acestei activitati. Ridicarea
obiectelor mai sus de piept creeaza greutati mari spatelui. In acelasi fel stau lucrurile si cu
ridicarea unui obiect deasupra capului. Acestea sunt niste principii simple care va vor ajuta
sa nu va raniti spatele atunci cand ridici greutati.

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 56/58
In cazul ridicarii de greutati, incearca sa minimizezi cat de mult poti miscarile de

rotatie. Si aceastea dauneaza spatelui. Totusi, daca este necesar sa te intorci in timp ce
ridici un obiect greu, miscarea trebuie realizata dintr-un pivot pe picioare, si nu intorcand
spatele. De aceea este important sa fii foarte stabil si sa te mentii bine infipt in pamant.
Orice dezechilibru sau miscare gresita din picioare poate adauga un stres in plus spatelui
tau. Oboseala este un alt factor important ce intervine in timpul ridicarii. Cu cat te apleci mai
mult si ridici mai mult, cu atat mai obositoare devine activitatea pentru muschii tai - iar
muschii obositi sunt predispusi la accidentari. De aceea este recomandat sa faci pauze ori
de cate ori ai multe lucruri grele de ridicat. Mai jos vom reda cateva indicatii cu privire la
lucruri pe care trebuie sa le faci sau nu atunci cand ridici:
Interzis
-sa ridici greutati cu picioarele prea apropiate unul de celalalt. Daca picioarele nu sunt
pozitionate la nivel cu umerii, vei avea tendinta de balans, iti vei indoi spatele si astfel il vei
supune problemelor
-sa ridici in timp ce ai genunchii intinsi, iar spatele indoit
-sa iti arcuiesti gatul atunci cand ridici, pentru ca altfel te va durea
-sa cari sau ridici greutati neechilibrate
-sa ridici prea mult sau sa te apleci excesiv intr-o perioada scurta de timp
-sa incerci sa ridici obiecte mult prea grele pentru tine
-sa ridici obiecte grele imediat dupa ce te-ai ridicat de jos
-sa nu ridici nimic peste cap, tinand gatul si spatele arcuite.
Recomandat
-sa iti plasezi picioarele intr-o pozitie fie la nivelul umerilor, fie in fata si in spate, ca
atunci cand vrei sa faci un pas mare
-sa te apleci tinand pieptul iesit in afara si fesele incordate puternic
-sa iti eliberezi o mana de greutate si sa sprijini cu ea spatele sau sa te sprijini de o
alta structura
-sa balansezi greutatea de pe o parte pe cealalta, astfel incat sa existe un echilibru
intre presiunea aplicata intr-o zona si in cealalta
-sa iti "sugi" abdomenul puternic si sa tii pieptul in fata atunci cand ridici greutati
deasupra capului
-sa faci o mica incalzire inainte sa ridici greutati, mai ales daca ai stat o perioada
indelungata culcat sau relaxat. De asemenea, nu uita sa faci si la sfarsit niste exercitii care
sa te ajute sa te destinzi.

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 57/58
Titlul programului: Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 -2013 “Investeste in oameni!”
Titlul proiectului: ”FORMED – Formare pentru servicii medicale imbunatatite”
Editorul materialului: Patronatul National Roman
Data publicarii: Iulie 2011
“Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României”

Tel: 021 335.81.95; 021 335.45.82;
Fax:021 337.27.17;
Pag. 58/58

Suport Curs Brancardier

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Curs Brancardier

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor

Umane 2007-2013 –„Investeşte în oameni!”

“FORMED – Formare pentru servicii medicale

SUPORT CURS PEFECŢIONARE

PATRONATUL NATIONAL ROMAN

PATRONATUL NATIONAL ROMAN

1. BRANCARDIERUL SI LOCUL DE MUNCA AL ACESTUIA

1.1. Locul de munca al brancardierului

Brancardierul isi desfasoara activitatea in unitati sanitare cum ar fi:

PATRONATUL NATIONAL ROMAN

PATRONATUL NATIONAL ROMAN

2. ATRIBUTIILE BRANCARDIERULUI LA LOCUL DE MUNCA

Atributiile brancardierului la locul de munca sunt urmatoarele:

• Se ocupa de functionarea, curatarea si dezinfectarea materialului rulant (carucioare,

• Cunoaste solutiile dezinfectante si modul lor de folosire;

• Efectueaza transportul bolnavilor/decedatilor cu respectarea circuitelor stabilite de

• Respecta normele igienico-sanitare si de protectie a muncii;

• Respecta regulamentul in vigoare privind prevenirea, controlul si combaterea

PATRONATUL NATIONAL ROMAN

3. ASPECTE ALE ETICII PROFESIONALE

PATRONATUL NATIONAL ROMAN

PATRONATUL NATIONAL ROMAN

Comunicarea terapeutica este o componenta a relatiilor interpersonale dintre cadrul

Pentru ca o comunicare sa fie eficienta, trebuie sa indeplineasca urmatoarele

PATRONATUL NATIONAL ROMAN

Tehnicile de comunicare terapeutica si rolul cadrelor medicale:

PATRONATUL NATIONAL ROMAN

Stiluri de comunicare ineficace

Cauzele comunicarii ineficiente:

PATRONATUL NATIONAL ROMAN

-satisfactia pacientului fata de ingrijirile medicale primite.

Cunoasterea catorva elemente de legislatie privind drepturile omului in legislatia

PATRONATUL NATIONAL ROMAN

PATRONATUL NATIONAL ROMAN

Drepturile persoanelor cu handicap

PATRONATUL NATIONAL ROMAN

PATRONATUL NATIONAL ROMAN

Capitolul II - Dreptul pacientului la informatia medicala

PATRONATUL NATIONAL ROMAN

PATRONATUL NATIONAL ROMAN

PATRONATUL NATIONAL ROMAN

5. REGULI DE IGIENA IN UNITATILE SANITARE

5.1. Definitii. Notiuni generale

Definitii. Notiuni generale

PATRONATUL NATIONAL ROMAN

PATRONATUL NATIONAL ROMAN

Dezinfectia reprezinta procedura de distrugere a microorganismelor patogene sau

PATRONATUL NATIONAL ROMAN

In functie de compozitie, de concentratie, dezinfectantul chimic poate sa inhibe

PATRONATUL NATIONAL ROMAN

5.2. Prevenirea infectiilor nozocomiale

Infectia nozocomiala este orice infectie contractata in timpul spitalizarii care

PATRONATUL NATIONAL ROMAN

PATRONATUL NATIONAL ROMAN

PATRONATUL NATIONAL ROMAN

PATRONATUL NATIONAL ROMAN

5.3 Precautiuni universale in prevenirea infectiilor nosocomiale

Scopul aplicarii precautiunilor universale este acela de a prevenii transmiterea

Profilaxia primara a accidentelor prin expunere la produse biologice

PATRONATUL NATIONAL ROMAN

In cadrul aplicarii precautiunilor universale trebuie sa amintim si de echipamentul de

PATRONATUL NATIONAL ROMAN

6. NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE