Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Geografie Fizica. Caiet Pentru Clasa A I
Geografie Fizica. Caiet Pentru Clasa A I
Caragiale” Bucureşti
GEOGRAFIE FIZICĂ
BUCUREŞTI
2019
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
GEOGRAFIE FIZICĂ
Caiet pentru clasa a IX-a
(pentru uz intern)
UTILIZATOR
Nume ..........................................................................................
Prenume ....................................................................................
ISBN
ISBN 978-973-0-29447-7
BUCUREŞTI
2019
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
2
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Referenţi: Prof. dr. Viorel PARASCHIV, Liceul Tehnologic Economic de Turism, Iaşi
Prof. gr. I Mariana GHERGHINĂ, Liceul Teoretic „Constantin Brătescu”, Isaccea
Prof. gr. I Mircea FURDUI, Colegiul Economic „George Bariţiu”, Sibiu
Prof. dr. Mihai DUMITRESCU, Liceul Teoretic „Alexandru Vlahuţă”, Bucureşti
IOAN MĂRCULEŢ – doctor în geografie cu teza Culoarul Mureșului între Arieș și Strei – studiu
geomorfologic, susținută la Institutul de Geografie al Academiei Române (2011, publicată în 2013) și
profesor gradul I la Colegiul Național „I. L. Caragiale”, București – este autorul sau coautorul a peste 65 de
cărți, broșuri şi caiete (studii de specialitate, monografii, enciclopedii, dicționare şi auxiliare școlare etc.) și a
publicat, singur sau în colaborare, peste 200 de studii de geografie (geomorfologie, climatologie, geografia
mediului, geografia populației și așezărilor, geografie economică, geografie culturală, geografie politică și
geopolitică), istorie și sociologie, precum și peste 150 de articole de popularizare și cu caracter școlar.
Prezentul caiet reprezintă reeditarea lucrării „Geografie generală. Caiet cu fişe de lucru pentru
clasa a IX-a” (2017), cu unele modificări.
ISBN 978-973-0-29447-7
Adrese de contact:
ioan_marculet@yahoo.com
imarculet@gmail.com
cmarculet@yahoo.com
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
3
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
CUPRINS
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE CONȚINUTUL PAGINA
PĂMÂNTUL – O ENTITATE A Universul şi Sistemul Solar 5
UNIVERSULUI Caracteristicile Pământului şi consecinţele geografice 8
MĂSURAREA ŞI REPREZENTA- Coordonatele geografice 12
REA SPAŢIULUI TERESTRU Reprezentări cartografice. Reprezentările cartografice şi
societatea omenească 13
Măsurarea şi calculul distanţelor şi al suprafeţelor pe hărţi
geografice şi în orizontul local 16
RELIEFUL TERESTRU Scoarţa terestră ca suport al reliefului 18
Unităţile majore ale reliefului terestru 21
Agenţi, procese şi forme de relief. I. Agenții interni și relieful
creat 24
Agenţi, procese şi forme de relief. II. Agenții externi și relieful
creat 28
Agenţi, procese şi forme de relief. III. Relieful petrografic şi
relieful structural 34
Tipuri şi unităţi de relief 36
Analiza şi interpretarea reliefului. Relieful şi societatea
omenească 38
Relieful orizontului local. Aplicaţii practice în orizontul local 39
ATMOSFERA TERESTRĂ Alcătuirea şi structura atmosferei 40
Factorii genetici ai climei 41
Climatele Terrei 45
Evoluţia şi tendinţele de evoluţie a climei 47
Hărţile climatice şi harta sinoptică. Analiza și interpretarea
datelor climatice 48
Clima orizontului local 50
APELE TERREI Componentele hidrosferei 51
Apele oceanice. I. Oceanul Planetar 52
Apele oceanice. II. Proprietăţile fizice și chimice ale apelor
oceanice 54
Apele continentale. I. Apele curgătoare 58
Apele continentale. II. Apele stătătoare şi apele subterane 60
Analiza şi interpretarea unor date hidrologice. Hidrosfera şi
societatea omenească 63
Hidrografia orizontului local 64
VIAŢA ŞI SOLURILE Biosfera şi organizarea ei. Evoluţia vieţii pe Terra 65
Pedosfera 67
Zonele biopedoclimatice 69
Biosfera, solurile şi activitatea omenească. Aplicaţii practice în
orizontul local 71
MEDIUL, PEISAJUL ŞI Interacţiunile dintre elementele naturale ale mediului.
SOCIETA-TEA OMENEASCĂ Interacţiunile dintre om şi mediul terestru 72
Peisajele naturale. Factorii geoecologici naturali 73
Tipurile de mediu natural 74
Rolul mediului geografic în evoluţia şi dezvoltarea societăţii
omeneşti. Mediul orizontului local 76
BIBLIOGRAFIE 77
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
4
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
…………………………………………………………….
Defineşte constelațiile: ……………………..
…………………………………………………..…...
……………………………………………………….
……………………………………………………….
Bolta cerească a fost împărțită în 88
de constelații.
12 constelații sunt situate pe același
plan cu orbita Pământului în jurul Soarelui.
Aceste constelații, care au atras atenția
încă din Antichitate, formează zodiacul.
http://observatorulastronomicbacau.ro/evenimente/
calendar-astronomic/ (16 Sept. 2016, ora 20:30)
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
5
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
B. Sistemul Solar
Defineşte Sistemul Solar: ………………………………………………………………………………………………..………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
I. Soarele este o stea de mărime medie care concentrează peste 99% din întreaga masă a Sistemului Solar.
Cu ajutorul textului alăturat, completează graficul Soarele este alcătuit în principal din două gaze:
de mai jos. hidrogen (55%) și heliu (44%)1.
Mișcarea de rotație este neuniformă ca viteză. Se
realizează în 25 de zile terestre la Ecuator și de 35 de
zile în zonele polare
Activitate în perechi
Citiţi textul de mai jos şi pe baza informaţiilor obţinute …
Soarele se compune din interiorul Soarelui (în partea centrală) și din atmosfera solară.
Interiorul Soarelui se caracterizează prin:
temperaturi foarte ridicate (circa 15 mil. grade Celsius);
presiuni uriașe: 1011 atmosfere;
material în stare de plasmă;
reacții termonucleare.
Atmosfera solară este compusă din trei straturi:
1. Fotosfera, situată în bază, se evidențiază prin:
temperaturi de aproximativ 6.000oC;
porțiuni mai întunecate (pete solare) și mai reci (4.500oC).
2. Cromosfera înconjoară fotosfera și prezintă: Petele solare din fotosferă și erupțiile
temperaturi de circa 20.000oC; solare din cromosferă se intensifică cu
erupții solare (explozii) care determină formarea o periodicitate medie de 11 ani.
protuberanțelor solare.
3. Coroana solară este învelișul exterior, vizibil în timpul eclipselor de soare. Caracteristici:
gaze ionizate foarte rarefiate;
temperaturi de câteva milioane de grade Celsius;
emite fluxuri de plasmă (vânt solar).
... scrieți elementele din compunerea Soarelui marcate, pe schița Structura Soarelui
alăturată, cu numere.
1 ...................................................................................................................
2 ...................................................................................................................
3 ...................................................................................................................
4 ...................................................................................................................
5 ...................................................................................................................
6 ...................................................................................................................
Din energia emisă de Soare, Pământul primește numai a
doua miliarda parte. Cantitatea de energie primită de Terra la
partea superioară a atmosferei este de 1,96 cal./cm2/min.
(constanta solară).
1
Conform altor surse, proporțiile sunt diferite: 71% hidrogen și 28% heliu.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
6
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
II. Planetele ......................................................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................................................................................
Pe baza cunoștințelor acumulate până în prezent, scrieți numele planetelor din Sistemul Solar, începând cu cea
mai apropiată de Soare.
Primele patru sunt planete mici, alcătuite din elemente grele (rocă), iar următoarele patru sunt
planete gigant, alcătuite din elemente ușoare (gaze).
III. Sateliţii ........................................................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................................................................................
Luna este satelitul Pământului.
Cu ajutorul textului din manual, completează graficul de mai jos cu principalele caracteristici ale Lunii.
În unele situaţii, din cauza poziţionării celor trei corpuri cereşti (Soare, Pământ şi Lună) se formează
eclipse de Soare şi Lună.
Analizează figura din manual sau din atlas, referitoare la eclipse. Scrie ordinea celor trei corpuri cereşti la:
a) Eclipsele de Soare: ………………………………………………………………………………………………
b) Eclipsele de Lună: ……………………………………………………………………………………………….
IV. Asteroizii ....................................................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................................................................................
Comparativ cu planetele, asteroizii sunt mult mai mici, din care cauză sunt numiți, uneori, „planetoizi”. Cei
mai mulți asteroizi își au traseul între orbitele planetelor Marte și Jupiter1, unde formează așa-numita
Centură de asteroizi. Ei orbitează în jurul Soarelui, la fel ca și planetele, de la vest la est.
V. Cometele ......................................................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................................................................................
VI. Meteoriții ...................................................................................................................................................................................................
………………………………......................................................................................................................................................................................
Anexă
Distanțele în spațiul cosmic:2
UNITATEA DE MĂSURĂ SIMBOL TRANSFORMĂRI
Unitatea astronomică u.a. 150 mil. km (15x107 km)
Anul-lumină a.l. 9x1012 km; 63.300 u.a.
Parsecul pc 3,26 a.l.; 31x1012 km
Kiloparsecul kpc 103 pc
1
Între 320 și 480 de milioane de kilometrii de Soare.
2
După: Mândruț O., Geografie fizică. Pământul – planeta oamenilor. Manual pentru clasa a IX-a, Edit. Corint, București, 2000, p. 12.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
7
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
B. Dimensiunile Pământului
Activitate în perechi
Analizați tabelul alăturat și rezolvați următoarele cerințe:
a. Precizați suprafața Pământului. Dimensiunile Pământului
..................................................................................... Suprafața 510 mil. km2
b. Calculați diferența dintre raza ecuatorială și Volumul 1,08 mld. km3
raza polară. Raza ecuatorială (semiaxa mare) 6.378,1 km
..................................................................................... Raza polară (semiaxa mică) 6.356,7 km
Lungimea circumferinței 40.075 km
c. Calculați diferența dintre lungimea
Ecuatorului
circumferinței Ecuatorului și circumferința unui
Lungimea circumferinței unui 40.008 km
meridian.
meridian
.....................................................................................
8
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
b. valorile procentuale ale principalelor cinci Principalele elemente chimice din alcătuirea Pământului
elemente:
oxigen = .................................................
siliciu = ..................................................
aluminiu = ..............................................
fier = ......................................................
calciu = ..................................................
III. Densitatea medie a Pământului este de 5,52 g/cm3. Pe verticală, distribuția densității scade din
interior spre suprafață: 12-17 g/cm3 în nucleu, 4-6 g/cm3 în manta și 2-3 g/cm3 în scoarță.
Precizați cauza pentru care cea mai mare densitate se găsește în interiorul planetei (în partea
centrală).
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
9
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
V. Mișcările Pământului
Asemănător cu celelalte planete din Sistemul Solar, și Terra efectuează
o serie de mișcări, mai importante fiind:
mișcarea de rotație;
mișcarea de revoluție.
A Mişcare de rotaţie .........................................................................................................
........................................................................................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................................................................................
Viteza mișcării de rotație scade le la Ecuator spre poli: 465 m/s la Ecuator, 345 m/s la 60 o latitudine și
0 m/s la poli.
Consecințele mișcării de rotație.
Cu ajutorul textului din manual și al profesorului de la clasă, stabiliți consecințele mișcării de rotație.
a. ________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
b. ________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
c. ________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
d. ________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
e. Variația orei pe glob
Un punct de pe suprafaţa Terrei execută o mişcare de rotaţie completă (360o) în 24 de ore.
Calculează câte grade de meridian parcurge un punct de pe suprafaţa Pământului într-o oră.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Activitate in perechi
Pe baza cunoştinţelor din anii anteriori, răspundeţi la următoarele întrebări.
1. Cum se numeşte distanţa de 15o longitudine? …………………………………………………………………………………………..
2. În câte fusuri orare a fost împărţită suprafaţa Pământului? ………………………………………………………………………........
3. Câte grade are meridianul Greenwich? …………………………………………………………………………………………………..
4. Câte grade are meridianul considerat „linia internaţională de schimbare a datei”1? ………………………………………………...
B Mişcare de revoluție ..............................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................................................................................
Ce este anul bisect?
1
Spre est de acest meridian, ne aflăm în ziua curentă, iar spre vest, suntem cu o zi înainte.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
10
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Viteza medie a mișcării de revoluție este 29,7 km/s.
Pământul este mai aproape de Soare la periheliu (147.100.000 km, la 3 ianuarie) și la distanță mai mare
la afeliu (152.100.000 km, la 6 iulie).
Consecințele mișcării de revoluție.
Cu ajutorul textului din manual și îndrumaţi de profesorul de la clasă, stabiliți consecințele mișcării de revoluție
şi completaţi graficul de mai jos.
a. ________________________________________________________________________________________________
echinocțiul de primăvară (21 martie) ....................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
solstițiul de vară (22 iunie) ....................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
echinocțiul de toamnă (23 septembrie) .................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
solstițiul de iarnă (22 decembrie) ..........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
b. ________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
c. ________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
Evoluţia duratei zilelor şi nopţilor în cursul unui an
Verifică-ți cunoștințele!
Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect pentru afirmațiile de mai jos:
1. Viteza de deplasare a Pământului pe orbită, în jurul Soarelui, este de:
a. 27,7 km/s b. 28,7 km/s c. 29,7 km/s
2. Pământul este cel mai aproape de Soare în luna:
a. ianuarie b. iunie c. iulie
3. Curgerea râurilor este cauzată de:
a. gravitație b. magnetism c. înclinarea axei terestre
4. În compoziția chimică a Pământului, ocupă locul doi ca pondere:
a. aluminiul b. oxigenul c. siliciul
5. Ziua este egală cu noaptea la:
a. 22 iunie b. 23 septembrie c. 22. decembrie
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
11
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Coordonatele geografice
Poziţia unui punct pe Terra poate fi stabilită cu ajutorul coordonatelor geografice: latitudinea şi
longitudinea.
Latitudinea1 ………………………………………………………………………………………………………………………..……….............
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………......
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………......
Această coordonată geografică variază între 0o (la Ecuator) şi 90o (la poli) şi este redată prin paralele.
Paralelele ________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________
Ecuatorul împarte Pământul în două emisfere: emisfera nordică şi
emisfera sudică.
Scrie în desenul alăturat: Ecuator, Emisfera Nordică, Emisfera Sudică, Polul Nord
şi Polul Sud.
Printre cele mai importante paralele sunt: tropicele şi cercurile polare.
Tropicul Racului (23o27’ lat. N) şi Tropicul Capricornului (23o27’ lat. S).
Cercul Polar de Nord (66o33’ lat. N) şi Cercul Polar de Sud (66o33’ lat. S).
Longitudinea2 ………………………………………………………………………………………………………………………………..…....
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………......
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………......
Longitudinea estică sau longitudinea vestică variază între 0o (meridianul
de origine)3 şi 180o.
Această coordonată geografică este redată prin meridiane.
Meridianele ______________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________
Meridianele de 0o şi 180o formează un cerc ce împarte Pământul în două
emisfere: emisfera estică şi emisfera vestică.
Scrie în desenul alăturat: Emisfera Estică, Emisfera Vestică, Polul Nord şi Polul
Sud.
Analizați coordonatele geografice din figura alăturată și precizați
pozițiile geografice ale punctelor marcate cu literele A, B, C, D și E.
A. ............................................................................................................
................................................................................................................
B. ............................................................................................................
................................................................................................................
C. ............................................................................................................
................................................................................................................
D. ............................................................................................................
................................................................................................................
E. .............................................................................................................
................................................................................................................
1
Latitudinea este unghiul diedru format de verticala punctului dat şi planul Ecuatorului.
2
Longitudinea este unghiul diedru format de planul meridianului de origine cu planul meridian al punctului considerat.
3
Meridianul de origine (0o) trece prin Greenwich.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
12
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Reprezentările cartografice.
Reprezentările cartografice şi societatea omenească
Spaţiul geografic este reprezentat în două moduri: glob şi hartă.
A. Globul geografic ……………………………………………………………………………………………………………………………....
…………………………………………………………………………………………………..……………………………………………………...............
Cele mai numeroase globuri geografice sunt: globurile fizice și globurile politice.
Activitate în perechi
Scrieți în tabelul de mai jos deosebirile și asemănările de conținut dintre un glob geografic fizic și un glob
geografic politic.
Globul geografic fizic Globul geografic politic
Deosebiri Asemănări Deosebiri
....................................................................... ....................................................................... ......................................................................
....................................................................... ........................................................................ .......................................................................
....................................................................... ........................................................................ .......................................................................
....................................................................... ........................................................................ .......................................................................
....................................................................... ........................................................................ .......................................................................
....................................................................... ........................................................................ .......................................................................
....................................................................... ......................................................................... .......................................................................
B. Harta ………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Să ne reamintim!
►Harta este micşorată ………………………………………………………………………………………………………………………........
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Tipuri de scări: numerică:
grafică:
directă:
13
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
► Harta este o reprezentare aproximativă …………………………………………………………………………..………..............
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Proiecţie cilindrică Proiecţie conică Proiecţie azimutală
Proiecţiile cartogra-
fice sunt de trei tipuri:
proiecţie cilindrică,
proiecţie conică şi
proiecţie azimutală.
Conţinutul hărţii.
Pe hărţi sunt redate:
titlul hărţii;
scara;
coordonatele geografice;
elemente de planimetrie; …………………………………………………………………………………………………………….................
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………......
(exemple: ţărmurile, reţeaua hidrografică, pădurile, aşezările umane, căile de comunicaţie etc.).
elemente de nivelment:
cote ……………………………………………………………………………………………………………………………………………..........
curbe de nivel ……………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
(echidistanţa reprezintă valoarea în metri care indică diferenţa de înălţime dintre două curbe de nivel).
Exemplificare:
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
14
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
După conţinut:
hărţi generale (pe care sunt redate toate elementele geografice prezente într-o regiune);
hărţi speciale (pe care este redat un singur element sau un grup de elemente, în funcţie de scopul
pentru care a fost întocmită).
Precizaţi câteva tipuri de hărţi speciale utilizate în anii anteriori la orele de geografie.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
După mărimea teritoriului reprezentat:
hărţi pe care apare întreaga suprafaţă terestră (planiglob, planisferă, mapamond);
Planiglob Planisferă Mapamond
Realizaţi un scurt eseu prin care să arătaţi importanţa reprezentărilor cartografice pentru societatea omenească.
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
15
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
După: Istvan D. și colab., Munții Gurghiu. Ghid turistic, Edit. Sport-Turism, București, 1990.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
16
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
...calculează:
a. distanța dintre punctele A și B;
...........................................................................................................................................................................................................
b. suprafața figurii geometrice marcată cu Y;
...........................................................................................................................................................................................................
c. altitudinea dintre punctele C și D.
...........................................................................................................................................................................................................
Specialiştii măsoară distanţele cu aparatul numit curbimetru şi suprafeţele, cu planimetrul.
Legenda: 1, lunca inundabilă; 2, lunca înaltă; 3, limita luncii în regiunea cu versanţi şi terase; 4, sector înscris în lunca Mureşului;
5, con de dejecţie; 6, glacis de luncă; 7, exces de umiditate.
După: Mărculeț I., Culoarul Mureșului între Arieș și Strei – studiu geomorfologic, Edit. Samuel, Mediaș, 2013, p. 50.
Realizaţi, în echipă, harta orizontului local1 (aşezarea umană şi regiunea învecinată) şi stabiliţi:
a) poziția geografică în cadrul României;
_____________________________________________________________________________________________________
b) suprafaţa localității în care aveţi domiciliul;
_____________________________________________________________________________________________________
c) distanța dintre localitatea în care aveți domiciliul și cea mai apropiată localitate vecină;
_____________________________________________________________________________________________________
d) distanţa dintre casa (blocul) în care locuiţi şi şcoala în care învăţaţi.
_____________________________________________________________________________________________________
1
Important: harta să fie însoţită de scara grafică şi legendă.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
17
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
RELIEFUL TERESTRU
1
Litosfera reprezintă învelișul solid al Pământului, format din scoarță și din porțiunile solide din partea superioară a astenosferei.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
18
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Structura scoarței terestre
În funcție de repartiția celor trei subînvelișuri,
se evidențiază două tipuri de scoarță:
de tip continental (29%), care conține .................
....................................................................................................
....................................................................................................
de tip oceanic (71%), având doar ...........................
....................................................................................................
....................................................................................................
Scoarța terestră nu este continuă. Ea a fost
fragmentată, de curenții subcrustali din
astenosferă, în blocuri cu volum și masă
deosebite, numite plăci tectonice. Acestea
plutesc pe astenosferă într-un echilibru izostatic.
După: Posea Gr., Mândruț O., Geografie fizică generală, Edit. Didactică și Pedagogică, București, 1996, p. 14
2. ........................................................ 3. ........................................................
4. ........................................................ 5. ........................................................
6. ........................................................ 7. ........................................................
1
După unele manuale, placa Gorda.
2
În manualul publicat de Edit. Corint (O. Mândruț, 2000, p. 37) figurează și plăcile: Scoția (în sudul Americii de Sud), Iraniană și Egeeană.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
19
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
B. Alcătuirea scoarței
Scoarța este alcătuită din minerale și roci.
Mineralele ____________________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________________________________
Ele pot fi alcătuite dintr-un singur element chimic (aurul, argintul, grafitul, sulful) sau din mai multe.
Majoritatea mineralelor sunt în stare solidă. Există, însă, și în stare:
lichidă: ..............................................................................................................................................................................................................
gazoasă: ............................................................................................................................................................................................................
Rocile _________________________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________________________________
Rocile se deosebesc după modul de formare, alcătuire, structură, textură etc.
După geneză, rocile se împart în: roci magmatice, roci metamorfice și roci sedimentare.
Activitate pe grupe
Utilizaţi textul din manual și caracterizați tipurile de roci după modul de formare. Dați pentru fiecare tip de rocă
exemple.
Grupa I: Rocile magmatice.
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa II: Rocile metamorfice.
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa III: Rocile sedimentare.1
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
1
În manualul apărut la Edit. Economică (Ge. Erdeli și colab., 2004, p. 27) în cadrul rocilor sedimentare sunt prezentate și rocile reziduale.
Acestea se formează prin dezagregarea și dizolvarea rocilor și transportarea elementelor solubile. Elementele insolubile rămânând „pe loc,
precum solurile, terra rossa, lateritul, bauxita”.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
20
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
21
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
(Munții Alpi, Munții Anzi, Munţii Appalachi, Munții Atlas, Munții Carpați, Munții Caucaz, Munții Himalaya,
Munții Marii Cumpene de Ape, Munţii Scorpiei, Munții Stâncoși ș.a.).
2. Podișurile ............................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
(Podișul Australiei de Vest, Podișul Braziliei, Podișul Etiopiei, Podişul Guyanelor, Podișul Moldovei, Podișul
Preriilor, Podișul Rusiei Centrale, Podișul Siberiei Centrale, Podișul Tibet ș.a.).
3. Dealurile .............................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
(Colinele Gâtine, Colinele Timan, Dealurile de Vest, Subcarpații ș.a.).
4. Câmpiile ..............................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
(Câmpia Amazonului, Câmpia Europei de Est, Câmpia La Plata, Câmpia Mississippi, Câmpia Mozambicului,
Câmpia Senegambia, Câmpia Siberiei de Vest, Marea Câmpie a Australiei, Marea Câmpie Chineză ș.a.).
Activitate pe grupe
Cu ajutorul atlasului geografic, scrieţi numele unităţilor de relief marcate, pe harta de mai jos, cu numere.
22
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
18. ................................................... 19. ................................................... 20. ...................................................
Formele de relief major ale bazinelor oceanice sunt: platforma continentală, abruptul continental,
platoul oceanic, fosele abisale şi dorsalele oceanice.
Activitate în perechi
Citiţi textul de mai jos şi ...
1. Platformele continentale (litorale) sunt cuprinse între 0 și -200 m (chiar -400 m). Au pante domoale şi pe
suprafețele lor se găsesc văi vechi submerse ale unor fluvii, cândva, terestre.
2. Abrupturile continentale (povârnișurile sau taluzurile) coboară până la -3.000 m (chiar -4.000 m) și fac
trecerea de la domeniul continental la cel oceanic. Au pantele mari și sunt fragmentate.
3. Platourile oceanice (câmpiile abisale sau fundul oceanic) coboară lin până la adâncimi de -6.000 m. Pe
„aceste câmpii” abisale se pot observa podișuri și munți vulcanici (dorsale).
4. Fosele abisale (gropile abisale) sunt înguste și cu lungimi mari. Coboară cu pante accentuate de la -6.000 m
la peste -10.000 m (-11.033 m în Groapa Marianelor)1. S-au format la contactul de „tip coliziune” dintre plăcile
tectonice.
5. Dorsalele oceanice sunt sisteme montane de origine vulcanică ce se ridică deasupra platourilor oceanice cu
2.000-2.500 m. S-au format la contactele de tip rift dintre plăcile tectonice.
… pe baza informaţiilor obţinute completaţi asemănările şi deosebirile dintre diferitele forme majore ale bazinelor
oceanice.
Platformele continentale Platourile oceanice
Deosebiri Asemănări Deosebiri
Află!
Cu ajutorul curbei hipsometrice din manual sau de pe internet, află şi scrie valorile proporțiilor deținute de:
a. treapta munților și podișurilor înalte: .........................................
b. treapta câmpiilor și podișurilor joase: .........................................
c. platformele continentale: .........................................
d. abrupturile continentale: .........................................
e. platformele oceanice: .........................................
f. gropile abisale: .........................................
1
După diferite surse, adâncimea maximă în Groapa Marianelor ar coborî la: -11.033 m, -11.034 m, -11.080 m -11.516 m, -11.521 m etc.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
23
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Observă imaginile de mai sus (a şi b) şi precizează formele de relief generate de mişcările orogenetice.
a. .......................................................................................................................................................................................................
b. .......................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
De-a lungul timpului au avut loc mai multe orogeneze:
Orogeneza caledoniană, când au fost înălțați: Munții (Alpii) Scandinaviei, Munții Scoției, nordul
Munților Appalachi, Podișul Casimcei ș.a.
Orogeneza hercinică, evidențiată prin: Masivul Central Francez, Munții Pădurea Neagră, Meseta
Spaniolă, Munții Ural, Alpii Australieni, sudul Munților Appalachi, Munții Măcin etc.
Orogeneza alpină (cea mai nouă), pusă în evidență de: Munții Alpi, Munții Pirinei, Munții Carpați,
Munții Caucaz, Munții Himalaya1, o parte din Munții Atlas, Munții Anzi, Munți Stâncoși.
b) Mișcările epirogenetice ........................................................................................................................................
1
Munții Himalaya sunt cei mai înalţi din lume (8.848 m în Vârful Everest sau Chomolungma / „Zeiţa mamă a munţilor”; 8.850 m, după
alte surse), sunt situaţi în partea central-sudică a Asiei. Sunt cei mai tineri de pe continent, având o vechime de până la 15 mil. ani. Împreună
cu Munţii Karakorum formează cel mai înalt sistem montan, cu 14 vârfuri la peste 8.000 m: Kanchenjunga, 8.585 m, Everest, 8.850 m,
Makalu, 8.470 m, Cho Oyu, 8.182 m, Gosainthan, 8.126 m, Manaslu, 8.125 m, Lhotse, 8.545 m, Annapurna, 8.078 m, Dhaulagiri, 8.178 m,
Nanga Parbat, 8.126 m, Gasherbrum I, 8.062 m, Gasherbrum II, 8.038 m, Broad Peak, 8.051 m, şi K2, 8.611 m (După: Mărculeţ I. (coord.),
Mic dicționar geografic școlar cu superlative și singularități, Vol. I, Geografie fizică, București, 2014, p. 55).
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
24
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
.......................................................................................................................................................................................
când mișcările sunt pozitive (ridicări) se produc extinderi ale uscatului și retrageri (regresiuni) ale mărilor;
când mișcările sunt negative (scufundări) au loc retrageri ale uscatului și înaintări (transgresiuni) ale mărilor.
Procesul tectonic de lăsare lentă a fundului unui bazin de sedimentare, pe măsura acumulării de materiale,
ca efect al apăsării acestora, se numește subsidență.
Analizează schiţele de mai jos (a, b și c). În comparație cu schița marcată cu litera a, care dintre celelalte două
schițe indică:
1. transgresiunea marină? ............................
2. regresiunea marină? ............................
Forme magmatice
II. Magmatismul .............................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
Formele rezultate se numesc: batolite, lacolite şi filoane.
Observați imaginea alăturată și descrieți cele trei forme
generate de magmatism și marcate cu literele a, b și c.
III. Vulcanismul ............................................................................................................................................
.............................................................................................................................................................................
.............................................................................................................................................................................
Aparatul vulcanic este compus din mai multe elemente.
Analizează aparatul vulcanic alăturat și scrie părțile
componente. Descrie aceste componente.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
Produsele vulcanismului sunt:
Lava1 este o magmă sărăcită în gaze. După conținutul în dioxid de siliciu (SiO2) sunt:
lave acide (bogate în SiO2); .................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................................
lave bazice (sărace în SiO2); ................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................................
Emanații gazoase:
1
Nyiragongo este vulcanul în craterul căruia se află, încă din 1928, un mare lac de lavă fierbinte (lungimea de circa 300 m şi lăţimea de 160
m). Este situat în Marele Graben (Congo, Africa), la 1 o31’ lat. S și 29o15’ long. E. Are altitudinea de 3.470 m şi a avut cea mai recentă
erupţie în anul 2010 (După: Mărculeţ I. (coord.), Mic dicționar geografic școlar cu superlative și singularități, Vol. I, Geografie fizică,
București, 2014, p. 86).
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
25
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
fumarole, ..............................................................................................................................................................
solfatare, ...............................................................................................................................................................
mofete, .................................................................................................................................................................
Piroclastite (produse solide):
bombe sau blocuri vulcanice, ...............................................................................................................................
lapili, .....................................................................................................................................................................
nisip vulcanic, cenușă vulcanică.
Regiunile geografice cu cele mai numeroase și ample procese vulcanice sunt: „Cercul de Foc al Pacificului”
(în jurul Oceanului Pacific), Dorsala Medio-Atlantică, Marele Rift African și Bazinul Mării Mediterane.
Activitate în perechi
Cu ajutorul hărții murale și a atlasului geografic, desenați, pe harta de mai jos („Principalele regiuni vulcanice de pe
Terra”), principalele regiuni vulcanice de pe glob.
Principalele regiuni vulcanice de pe Terra Lectură
Fuji-Yama/Fuji-San – vulcanul cu
cea mai perfectă formă conică
(simetrică) – este situat în Insula Honshū
(în nordul Peninsulei Izu). Este alcătuit
dintr-un con central, înalt de 3.776 m,
înconjurat de conuri mai mici (circa 100)
cu înălţimi de 1.500-1.900 m. Între inelul
de conuri mai mici şi conul principal se
află o depresiune cu lacuri vulcanice.
Cea mai recentă erupţie a avut loc în
perioada 1707-1708.
Tambora, vulcanul cu cea mai
puternică erupţie din timpurile moderne,
este situat în Insula Sumbawa (Arh.
Sondele Mici, Indonezia). Erupţia sa din aprilie 1815 a fost de opt ori mai violentă decât erupţia vulcanului din Insula
Krakatoa, din august 1883, în cazul căreia zgomotul a fost auzit în Australia şi în Madagascar, iar cenuşa vulcanică a
făcut de mai multe ori înconjurul lumii, înainte de a se depune într-un strat de 60 cm. Exploziile produse în perioada
10-12 aprilie s-au auzit până la 1.750 km, iar bombele cântărind 5 kg au fost proiectate până la distanţe de 40 km. Au
fost pulverizaţi 150 km3 de cenuşă şi s-au înregistrat 92.000 de victime.
După: Mărculeţ I. (coord.), Mic dicționar geografic școlar cu superlative și singularități, Vol. I, Geografie fizică, București, 2014, p. 85-86.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
26
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
27
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Detritus = material rezultat prin puternica sfărâmare a rocilor. Poate fi compus din nisip, pietriș etc.
II. Procesele gravitaţionale
Gravitaţia, deşi este un agent intern, are rol decisiv în deplasarea materialelor pe pante.
Deplasările materialelor (ajunse în dezechilibru din cauze diferite) pot fi: bruște și lente.
1 Deplasările bruște cuprind:
Prăbușirile ____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
Se deosebesc: prăbușiri individuale și prăbușiri în masă.
Se produc prin: cădere liberă, rostogolire, surpare și năruire.
Alunecările de teren ___________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
Cauzele/condițiile de formare pot fi:
potențiale: prezența unui substrat argilos;
pantă accentuată;
precipitații bogate.
preliminare: crăpăturile din rocă, provocate de uscăciune și seisme;
eliminarea vegetației;
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
28
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
accentuarea pantei.
de declanșare precipitații bogate;
seisme;
explozii;
subminarea bazei versanților.
Alunecare de teren
Activitate în perechi
Analizați figura alăturată și scrieți elementele care
compun alunecarea de teren.
...................................................................................................
...................................................................................................
...................................................................................................
...................................................................................................
...................................................................................................
...................................................................................................
...................................................................................................
Stabilește trei măsuri destinate combaterii alunecărilor de teren.
……………………………………………………………………………………………………..………………………………………………
……………………………………………………..………………………………………………………………………………………………
Curgerile noroioase ___________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
2 Deplasările lente:
Solifluxiunea __________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
Sufoziunea ____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________1
Determină formarea: pâlniilor de sufoziune, hornurilor, tunelelor, hrubelor2 și izvoarelor de sufoziune. În
timp, prin creșterea tunelurilor, părţile de deasupra se pot prăbuși, rezultând văi de sufoziune.
Analizează figura alăturată și scrie numele formelor create prin Forme de relief create prin sufoziune
sufoziune.
1. .................................................................................................
2. .................................................................................................
3. .................................................................................................
4. .................................................................................................
Tasarea reprezintă procesul prin care particulele de nisip şi argilă Forme de relief create prin tasare
din masa loessului se reaşează în spaţiile goale generate de dizolvarea
calcarului de către apa care circulă prin rocă. Ca urmare, rezultă: crovuri
(microdepresiuni circulare cu adâncimi de 0,3-5 m şi diametre de până la
50 m), găvane (formate prin unirea crovurilor), padine (depresiuni mai
întinse formate prin unirea găvanelor) şi văi de tip „furcitură”3 (cu aspect
neregulat şi lipsite de apă cea mai mare parte din an).
1
Loess = rocă sedimentară detritică, prăfoasă, cu porozitate mare, alcătuită din cuarţ, argilă, carbonat de calciu etc.; are culoare gălbuie până
la brun-gălbuie.
2
Cavităţi în loess.
3
Văile de tip „furcitură” se formează atunci când la baza loessului există strat argilos slab înclinat, care permite circulaţia apei pe anumite
direcţii. La suprafaţă se poate ajunge la dezvoltarea unor crovuri care se înşiră pe aliniamentele circulaţiei apei subterane. Prin unirea
îndelungată a acestor crovuri rezultă văi cu contur neregulat.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
29
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Activitate în perechi
Analizați figura alăturată și scrieți numele formelor create prin tasare.
a. ............................................................................................... c. ...............................................................................................
b. .............................................................................................. d. ...............................................................................................
III. Procesele și formele de relief legate de acțiunea precipitațiilor
► Pluviodenudarea ____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
Acest proces de eroziune în suprafaţă generează degradarea solurilor.
► Şiroirea ______________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
Rigolele sunt şanţuri scurte, puţin adânci (până la 0,5 m), care pot Rigolă, ravenă, ogaş
dispărea la sfârşitul ploii.
Ravenele sunt şanţuri mai lungi (zeci de metri), mai adânci (peste 0,5
m), care taie stratul de sol.
Ogaşele sunt şanţuri lungi şi adânci, care taie aproape în întregime
depozitul de pe versant.
► Torenţialitatea ___________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
Organismul torenţial este alcătuit din bazin de recepţie, canal de scurgere şi con de dejecţie.
Cu ajutorul schiţei de mai jos, explicați ce reprezintă cele trei componente ale organismului torențial.
Bazinul de recepție: …............................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
…………………………………………………………………………………………….. Torent
Canalul de scurgere: …................................................................................
................................................................................................................................
...............................................................................................................................
……………………………………..............................................................................
……………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………..
Conul de dejecție: …....................................................................................
................................................................................................................................
................................................................................................................................
................................................................................................................................
................................................................................................................................
................................................................................................................................
……………………………………………………………………………………………..
IV. Acțiunea apelor curgătoare și formele de relief rezultate (relieful fluvial)
Prin eroziune, transport și acumulare, apele curgătoare creează văi (forme de relief negative cu lungimi
mari și foarte mari și cu adâncimi de zeci și sute de metrii).
Părţile componente ale unei văi sunt:
a) Versanții .............................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
30
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
b) Terasele ........................................................................................................................... Părțile componente ale terasei
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
c) Albia majoră (lunca) ....................................................................................................
.........................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
d) Albia minoră .....................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Albia minoră este alcătuită din: maluri și patul albiei. Meandre libere: a. simple,
Buclele formate de albia minoră se numesc meandre și sunt de două tipuri: b. compuse
meandre încătușate și meandre libere.
Observați imaginea alăturată și precizați prin ce se deosebesc meandrele libere
simple de meandrele libere compuse.
Prin gâtuirea meandrelor se formează belciuge (meandre părăsite) și popine
(grădiști).
e) Talvegul (canalul de etiaj) ....................................................................................
....................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
Vale (secțiune transversală)
Analizați schița alăturată și scrieți
elementele văii marcate cu litere.
A ..................................................................
B ..................................................................
C ..................................................................
D ..................................................................
31
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
… scrieți elementele indicate prin cifre pe schița Gheţar montan alpin
alăturată.
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
Ghețarul pirineean este compus numai din circ
glaciar, iar cel himalayan, din confluența mai
multor limbi glaciare. Gheţar de tip stea
Ghețarii de tip stea se formează în craterele vulcanilor, iar
gheața se revarsă pe versanții conului.
Împreună cu profesorul de la clasă, realizaţi schema unui
gheţar de tip stea.
Ţărmurile ……………………………........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
În funcţie de înălţime, ţărmurile se împart în:
A. ţărmuri înalte:
Ţărmuri cu fiorduri, ………………….........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
(în Peninsula Scandinavia, Insula Islanda, Insula Groenlanda etc.).
Ţărmuri cu riass, …………………...............................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
(în nord-vestul Franţei şi Spaniei, în sud-vestul Marii Britanii). Ţărm cu insule şi canale
Ţărmuri cu canale şi insule (dalmatin), ……………………….....................
................................................................................................................................
................................................................................................................................
................................................................................................................................
......................................................................................................... (în Croaţia).
1
Faleze = abrupturi stâncoase.
2
Plaje = fâşii joase cu nisip şi pietriş.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
32
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
B. ţărmuri joase:
Ţărmuri cu estuare1, ………………………............................................................................... Estuar
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
(estuarele fluviilor: Tamisa, Sena, Obi, Amazon ş.a.).
Ţărmuri cu lagune, ……………………….................................................................................
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
(Laguna Maracaibo, în Venezuela; Laguna Veneţia, în Italia; Laguna Razim, în România ş.a.).
Ţărmuri cu limanuri, …………………........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
(limanul Nistrului, limanul Niprului, Lacul Techirghiol ş.a.).
Ţărmuri cu delte, ……………………….................................................................................................................... ...................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
(deltele fluviilor: Mississippi, Huang He, Gange-Brahmaputra2, Dunăre, Nil etc.).
VII. Acțiunea vântului. Relieful eolian
Vântul acţionează în regiunile în care roca este lipsită de covor vegetal protector – deşerturi, crestele munţilor
etc. – şi se manifestă prin trei procese: eroziune (coroziune sau coraziune), deflaţie (spulberare) şi acumulare.
Prin cele trei procese, vântul creează în deşerturi:
erguri: ……………………………………………………………………………………………………………………………….……….
reguri şi hamade: ……………………………………………………………………………………………………………………......
Relief eolian
Activitate în perechi
⑿ Analizați figura alăturată și scrieți ce proces și ce forme de relief
sunt indicate cu ajutorul săgeților.
A .........................................................................................................................
B .........................................................................................................................
C .........................................................................................................................
În regiunile montane, dar şi în regiunile deşertice cu roci dure, prin coraziune vântul creează forme
reziduale cu aspect de ciuperci (babe), sfincşi, stâlpi etc.
Stâncă Babă
⒀ Împreună cu profesorul
de la clasă, realizaţi schema
formării unei babe pe
conglomerate3.
1
Estuarele sunt prezente şi în regiunile cu ţărmuri înalte.
2
Delta Gange-Brahmaputra, cea mai întinsă deltă de pe Glob (circa 105.640 km2), este situată la vărsarea fluviilor Gange, Brahmaputra şi
Menga în Golful Bengal (sudul Asiei, în Bangladesh şi India). Are formă triunghiulară şi găzduieşte circa 130 milioane locuitori
(aproximativ 1.300 loc./km2).
3
Conglomerate: roci sedimentare detritice rezultate prin cimentarea pietrişurilor; cimentul poate fi silicios, calcaros şi argilos.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
33
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
34
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Secțiune în relief carstic
Analizează schiţa alăturată şi scrie numele
elementelor reliefului carstic marcate cu numere.
1. ………………...............................................
2. ………………...............................................
3. ………………...............................................
4. ………………...............................................
5. ………………...............................................
B. Relieful structural
Relieful structural este determinat de ...........................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
La formarea sa mai contribuie şi unele însuşiri ale rocilor: duritatea, permeabilitatea, solubilitatea etc.
Tipuri de relief structural (pe structuri geologice variate):
a) Relieful pe structuri tabulare (orizontale) Relief pe structură tabulară
se evidenţiază prin prezența:
platourilor (suprafețelor structurale), specifice
formelor de relief numite ………………………….................
teraselor structurale;
canioanelor.
Utilizează manualul sau alte materiale didactice
pentru realizarea, în caseta alăturată, a unei schițe a
reliefului pe structuri tabulare.
b) Relieful pe structuri monoclinale se impune Cuestă
prin prezența:
cuestei, compusă din: frunte (front) și spinarea
cuestei (suprafață structurală);
văilor consecvente, subsecvente și obsecvente.
Scrie în dreptul săgeților din desenul alăturat,
numele elementelor care compun o cuestă.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
35
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Unităţile de relief reprezintă suprafeţe în care relieful prezintă numeroase elemente de omogenitate
(geologică, structurală, altitudinală etc.).
Activitate în perechi
Pe baza cunoştinţelor acumulate în anii anteriori, scrieţi numele unităţilor de relief marcate, pe harta României,
cu numere de la 1 la 13.
1. ............................................................................................... Unitățile de relief din România
2. ...............................................................................................
3. ...............................................................................................
4. ...............................................................................................
5. ...............................................................................................
6. ...............................................................................................
7. ...............................................................................................
8. ...............................................................................................
9. ...............................................................................................
10. .............................................................................................
11. .............................................................................................
12. .............................................................................................
13. .............................................................................................
Activitate pe grupe
Citiţi textul de mai jos și ...
Munţii Himalaya – situaţi pe teritoriul Asiei – aparţin cutărilor alpine şi reprezintă cel mai înalt sistem
montan de pe Terra (8.840 m, în Vârful Chomolungma/Everest). În alcătuirea lor se evidenţiază şirurile de culmi
paralele – Himalaya Mică şi Himalaya Mare –, separate de podişuri depresiuni şi văi. În regiunile înalte sunt
prezente circuri glaciare, văi glaciare, creste, grohotişuri etc.
Munţii Ural sunt aşezaţi la contactul dintre Europa şi Asia şi au fost înălţaţi de cutările hercinice. Sunt munţi
vechi, erodaţi, cu altitudini mai mici de 2.000 m (1.894 m, în Vârful Narodnaia). Culmile montane din compunere
sunt dispuse de la nord la sud. În nord se evidenţiază văile glaciare şi morenele, iar în sud, văile cu aspect de
defileu.
Podişul Tibet (Xizang), situat la nord de Munţii Himalaya (în Asia), este cel mai înalt podiş de pe Terra, cu
altitudini cuprinse între 4.500 şi 5.200 m. El se dezvoltă pe un scut vechi precambrian, scufundat (Scutul Tibetului)
şi fragmentat de mişcările neotectonice. Podişul este larg vălurit (din cauza unor lanţuri muntoase care-l străbat)
şi are aspect stâncos, golaş, cu grohotişuri.
Podişul Braziliei, situat în America de Sud, este masiv, cu înălţimi cuprinse între 500 şi 3.000 m. Soclul vechi,
cristalin, apare frecvent la zi. Pe suprafaţa sa sunt prezente platouri, sierre eruptive, abrupturi tectonice,
„căpăţâni de zahăr” etc.
Subcarpaţii s-au format prin încreţirea rocilor sedimentare – gresii, marne, conglomerate, pietrişuri, argile
etc. – acumulate în exteriorul arcului carpatic, în ultimele faze ale orogenezei alpine. Se evidenţiază prin
alternanţa unor şiruri de depresiuni încadrate de dealuri, care au, în general, înălţimi mai mici de 1.000 m
(altitudinea maximă: 1.218 m, în Măgura Chiciora/Chiciura).
Dealurile de Vest s-au format prin acumulări de sedimente la poalele vestice ale Carpaţilor Occidentali.
Straturile de roci – nisipuri, pietrişuri, argile – sunt aşezate monoclinal, predominant de la est (400 m altitudine) la
vest (200 m), iar pe alocuri sunt prezente măguri, alcătuite din şisturi cristaline şi roci eruptive. Altitudinea
maximă a Dealurilor de Vest este de 810 m, în Culmea Preluca.
Câmpia Amazonului este situată în America de Sud şi este cea mai întinsă câmpie de pe Terra. S-a format
prin acumulări de aluviuni într-o regiune subsidentă. Este o câmpie netedă, cu altitudini reduse (sub 150 m), cu
sectoare inundabile, mlăştinoase, cu mâluri şi nisipuri.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
36
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Câmpia Europei de Est (Est-Europeană) s-a format prin eroziune şi acumulări fluvio-glaciare şi are altitudini
cuprinse între -28 şi 450 m. Unitatea reprezintă un ansamblu de câmpii morenaice, coline şi podişuri vechi,
erodate.
… realizați următoarele comparații:1
Grupa I: Precizați o asemănare și două deosebiri între relieful Munților Himalaya și relieful Munților Ural.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Grupa II: Precizați trei deosebiri între relieful Podișului Tibet și relieful Podișului Braziliei.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Grupa III: Precizați trei deosebiri între relieful Subcarpaților și relieful Dealurilor de Vest.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Grupa IV: Precizați trei deosebiri între relieful Câmpiei Amazonului și relieful Câmpiei Europei de Est.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Temă:
Caracterizați, la alegere, două unități de relief de pe glob.
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
1
Comparațiile se pot referi la oricare dintre următoarele aspecte ale reliefului: mod de formare, tipuri de roci, distribuţia spaţială a
altitudinilor, gradul de fragmentare, orientarea culmilor şi văilor principale, tipuri genetice de relief, alte aspecte specifice ale reliefului.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
37
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
38
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Model de hartă
România – harta unităților și subunităților de relief
După: Geografie. Bacalaureat. Europa-România Uniunea Europeană. Ghid de pregătire intensivă. Sinteze și 50 de teste cu rezolvări,
Edit. Erc Press, București, 2016, p. 18.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
39
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
ATMOSFERA TERESTRĂ
1
Pe lângă gaze, atmosfera conţine, în suspensie, cantităţi variabile de particule solide ori lichide de origine terestră şi cosmică.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
40
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Ce este vântul?
Radiaţia solară primită de Terra are un rol important în geneza Componentele radiaţiei solare
fenomenelor meteorologice. Ea se manifestă ca radiație termică și
radiație crepusculară și, după lungimea de undă, este repartizată în trei
domenii: ultraviolete (9%), vizibile (41%) și infraroșii (50%).
Numai 47% din radiația solară ajunsă la nivelul superior al atmosferei
reușește să ajungă sub diferite forme pe suprafața terestră. Restul (53%;
B, în schița de mai jos), fie este absorbită de atmosferă, fie este reflectată
în spațiul interplanetar.
Împreună cu profesorul de la clasă, stabiliți componentele radiației și
importanța acestora ca factori climatici.
1. Radiația directă (S) ............................................................................................
.......................................................................................................................................
2. Radiația difuză (D) .............................................................................................
.......................................................................................................................................
.......................................................................................................................................
Însumate, radiaţia solară şi radiația difuză formează radiaţia totală
sau globală. Ea are următoarea distribuție:
în zonele reci: ...........................................................................................................
în zonele temperate, între: .......................................................................................
în zona caldă, între: ..................................................................................................
S = radiație directă; D = radiație difuză;
3. Radiația reflectată (R) ........................................................................................ R = radiație reflectată; A = radiație
....................................................................................................................................... atmosferică; T = radiație terestră;
B = radiație absorbită și radiație reflectată
....................................................................................................................................... de atmosferă în spațiul interplanetar.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
41
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Albedoul (%) reprezintă raportul între radiaţia Zăpada proaspătă reflectă între 84 şi 95% din radiaţia
reflectată şi radiaţia globală. El exprimă capacitatea de totală, zăpada învechită, între 45 şi 60%, nisipurile din deşert,
reflectare a radiaţiei de către elementele de la suprafaţa între 28 şi 30%, pădurile de conifere, între 10 şi 18%, și
scoarţei terestre. lanurile de cereale, între 10 şi 25%.
Explicați de ce zăpada învechită reflectă mai puțină radiație decât zăpada proaspătă.
4. Radiația atmosferică (A) .......................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
5. Radiația terestră (T) ..............................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Bilanţul radiativ (Q) reprezintă diferenţa dintre suma fluxurilor Formula:
radiative primite şi suma fluxurilor radiative cedate de suprafaţa terestră. Q = (S+D+A) – (R+T)
În regiunile continentale, bilanţul radiativ (Q) are valori medii anuale mai mici de 30 kcal/cm 2 în zonele
reci, între 30 şi 50 kcal/cm2 în zonele temperate şi între 50 şi 80 kcal/cm2 în zona caldă.
Cum explicați valorile bilanţul radiativ mai reduse iarna şi negative noaptea şi în regiunile cu întinse
calote glaciare?
Cu ajutorul textului din manual și îndrumaţi de profesorul de la clasă, redați pe desenul de mai sus, cu săgeți,
direcțiile generale de deplasare ale maselor de aer.
După cum se poate observa din desenul realizat („Circulaţia generală a maselor de aer”), direcțiile generale de
deplasare ale maselor de aer pot fi urmărite în traiectoriile vânturilor permanente: vânturile alizee,
vânturile de vest și vânturile polare.
Pe baza cunoștințelor acumulate în anii anteriori, scrie principalele caracteristici ale vânturilor permanente.
1. Vânturile alizee. .....................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
1
Presiunea medie a aerului la nivelul mării are valoarea de 760 mm sau 1.013 mb. Izobara este linia ce unește, pe hartă, punctele cu aceeași
presiune atmosferică.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
42
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
2. Vânturile de vest. ..................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
3. Vânturile polare. ....................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Ce este calma ecuatorială?
De reținut
Masele de aer ocupă porţiuni foarte întinse din troposferă şi au în interiorul lor (în plan orizontal şi vertical)
proprietăţi aproape asemănătoare. Ele se formează în urma unor interacţiuni îndelungate cu uscatul sau cu mările
şi oceanele, iar zonele de separare se numesc fronturi atmosferice.
C. Factorii fizico-geografici
Factorii fizico-geografici (suprafața subiacentă activă) influențează pe spații mai restrânse ori mai
întinse caracteristicile meteorologice și climatice.
Cu ajutorul textului din manual și al profesorului de la clasă, stabiliți cum acționează cei mai însemnați factori
fizico-geografici (suprafața subiacentă activă).
1. Poziția geografică a unei regiuni. ........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
2. Oceanele. ...............................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
3. Continentele. .........................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
4. Raportul dintre oceane și continente. .................................................................................................................................
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
43
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
44
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Climatele Terrei
Harta Lumii
Factorii genetici
(radiativi, dinamici și fizico-
geografici) au determinat
formarea mai multor tipuri
de climă.
Activitate pe grupe
Analizați harta alăturată
(„Harta Lumii”) pe care sunt
marcate, cu numere, diferite
regiuni geografice. Cu ajutorul
textului numit „Climatele
Terrei” precizați pentru fiecare
regiune de pe hartă: tipul de
climă, continentul/insula și
principalele caracteristici
climatice.
Grupa I: regiunea 1. .................................................. Climatele Terrei
..................................................................................... Zona caldă
..................................................................................... 1. Clima ecuatorială (între 0 și 5o lat. N și S: bazinul Amazonului,
..................................................................................... bazinul fluviului Congo, regiunea Golfului Guineei, Pen. Malacca,
..................................................................................... Arh. Indonezian ș.a.): temperaturi medii anuale: 26-27oC;
Grupa II: regiunea 2. ................................................. amplitudini termice: 3-4oC; precipitaţii: peste 2.000 mm/an (plouă
..................................................................................... aproape în fiecare zi, după amiaza); este calm ecuatorial (nu bat
..................................................................................... vânturi permanente şi sezoniere).
..................................................................................... 2. Clima subecuatorială (între 5 și 12o, chiar 15o, lat. N și S:
..................................................................................... Africa, Pod. Braziliei, Pod Guyanelor, N Australiei, Pen. Malacca,
Arh. Indonezian ș.a.): temperaturi medii anuale: 20-28oC;
Grupa III: regiunea 3. ................................................
precipitaţii: peste 1.000-1.500 mm/an; sunt două anotimpuri
.....................................................................................
(sezoane): cald şi ploios (datorită extinderii calmei ecuatoriale
..................................................................................... până la 12o lat.) şi cald şi secetos (din cauza retragerii calmei
..................................................................................... ecuatoriale și pătrunderii vânturilor alizee).
..................................................................................... 3. Clima musonică (în S și SE Asiei: Pen. Indochina și Pen India):
Grupa IV: regiunea 4. ................................................ temperaturi medii anuale: 20-25oC;1 precipitaţii: peste 1.500-2.000
..................................................................................... mm/an (cad în timpul verii); la poalele Munţilor Himalaya se
..................................................................................... înregistrează chiar şi 10.000 mm/an;2 bat vânturile musonice; sunt
..................................................................................... două anotimpuri/sezoane: cald şi uscat (iarna) şi cald şi ploios (vara).
..................................................................................... 4. Clima tropicală uscată (între 15 și 35o lat. N și S: Sahara,
Grupa V: regiunea 5. ................................................. Kalahari, Pen. Arabia, Pod. Iran, regiunea central-vestică a
..................................................................................... Australiei, Atacama, Pod. Mexicului, Arizona etc.): temperaturi
medii anuale: 25-30oC (cu diferenţe mari de temperatură între zi şi
.....................................................................................
noapte: peste 40oC); precipitaţii: sub 300 mm/an (au caracter
.....................................................................................
neregulat); bat vânturile alizee şi sunt frecvente furtunile de nisip.
..................................................................................... Zonele temperate
Grupa VI: regiunea 6. ................................................ 5. Clima subtropicală (între 30 și 40o lat. N și S), cu două
..................................................................................... subtipuri:
1
Bangkok este capitala în care se înregistrează temperatura medie anuală cea mai ridică (28°C). Localitatea este situată în Thailanda, la
13o45’ lat. N și 100o28’ long. E.
2
Assam, regiunea geografică în care s-a înregistrat recordul de precipitaţii (peste 10.000 mm pe an), este un stat în India. În localitatea
Cherrapunji / Cherrapunjee (statul Meghalaya) a căzut cea mai mare cantitate de precipitaţii dintr-un an (22.990 mm în 1861; „Polul Ploii”).
Oraşul este situat la poalele regiunii prehimalayene Garo-Khassi-Jaintia.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
45
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
..................................................................................... Clima mediteraneană (Bazinul Mării Mediterane, S Africii,
..................................................................................... coasta Californiei, Chile, S. Australiei): temperaturi medii anuale:
..................................................................................... 15-20oC; precipitaţii: 400-800 mm/an; verile sunt calde şi uscate,
Grupa VII: regiunea 7. ............................................... iar iernile blânde şi umede.
..................................................................................... Clima subtropicală umedă (E Asiei, SE S.U.A., E Argentinei,
..................................................................................... E Australiei): în estul continentelor; temperaturi medii anuale: 15-
18oC; precipitaţii: 1.000-1.500 mm/an (cantităţi mai ridicate vara,
.....................................................................................
aduse de vânturile cu caracter musonic).
.....................................................................................
6. Clima temperat-oceanică (între 40 și 60o lat. N și S: V Europei
Grupa VIII: regiunea 8. .............................................. şi S.U.A., Chile, Noua Zeelandă): temperaturi medii anuale: 10-
..................................................................................... 15oC; amplitudini termice: sub 10oC; precipitaţii: cca. 1.000
..................................................................................... mm/an; bat vânturile de vest.
..................................................................................... 7. Clima temperat-continentală (40-60o lat. N și S: E Europei,
..................................................................................... centrul Asiei și America de Nord, S Americii de Sud): temperaturi
Grupa IX: regiunea 9. ................................................ medii anuale: 5-10oC; amplitudini termice: peste 20oC; verile sunt
..................................................................................... călduroase, iernile geroase; precipitaţii: sub 300-500 mm/an (vara
..................................................................................... cu regim torențial); în centrul Asiei devine temperat-continentală
..................................................................................... excesivă (precipitaţii: sub 200 mm/an), iar în E continentului,
..................................................................................... temperată umedă (temperaturi medii anuale: 5-12oC; precipitaţii:
600-1.000 mm/an).
Grupa X: regiunea 10. ...............................................
8. Clima temperată rece (50-65o lat. N și S: N Europei, Asiei și
.....................................................................................
Americii de Nord, S Americii de Sud): temperaturi medii anuale: 1-
..................................................................................... 5oC; în timpul iernii temperaturile coboară frecvent la -35oC;1
..................................................................................... precipitaţii: sub cca. 400 mm/an; bat vânturile de vest (pătrunderi
..................................................................................... ale vânturilor polare); ierni geroase, cu ninsori.
Zonele reci
9. Clima subpolară (între 50 și 70 lat. N: N Europei, Asiei și Americii de Nord): temperaturi medii anuale: cca. 0oC;
o
temperatura medie în cursul verii: sub 10oC; precipitaţii: sub 300-400 mm/an (predominant sub formă de ninsoare); bat
vânturile polare.
10. Clima polară (peste70o lat. N și S: Ins. Groenlanda, Arh. Nord-Canadian, Antarctica2): temperaturi medii anuale:
-10…-50oC; precipitaţii: sub 150-200 mm/an (sub formă de ninsoare); bat vânturile polare.
Analizează textul de mai sus („Climatele Terrei”) și scrie trei deosebiri între clima din estul Europei și clima din
vestul Europei.
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Clima munţilor. Munţii înalţi impun o etajare a elementelor meteorologice, asemănătoare dispunerii în
latitudine a zonelor de climă. La poalele munţilor, clima este cea specifică zonei, iar la altitudinile mari poate
deveni asemănătoare climatelor subpolare şi polare.
Temă:
Scrie trei deosebiri între clima din Depresiunea Kalahari și clima din interiorul Insulei Groenlanda.
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
1
Oimiakon este localitatea în care s-a înregistrat temperatura minimă absolută a Emisferei Nordice (-71,2°C, la 26 ianuarie 1926; -67,7oC, la
6 februarie 1933). Așezarea este situată într-o depresiune din Siberia Centrală (Federaţia Rusă), la 63o27’39” lat. N și 142o47’09” long. E.
2
În Antarctida se înregistrează cea mai mare valoare a radiaţiei solare de pe Glob (120.000 cal/cm2, cea mai mare parte a energiei
pierzându-se însă prin reflexie) și a fost măsurată cea mai scăzută temperatură de pe Pământ (după unele surse -89,2°C sau -94,5°C). Este
continentul acoperit de cea mai întinsă şi cea mai groasă calotă glaciară din lume.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
46
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
1
Sunt considerate printre principale efecte ale „micii ere sau epoci glaciare“: migrarea vikingilor din Islanda sau chiar din Groenlanda (şi
stingerea acestui tip de societate) şi dispariţia civilizaţiei maya, din cauza secetelor prelungite din Peninsula Yucatan.
2
Opiniile asupra cauzei scăderii temperaturii aerului între secolele XIV şi XIX sunt diferite: a) încetinirea Curentului Golfului și b) scăderea
radiaţiei solare şi/sau erupţiile unor vulcani.
3
Conform unor studii, în ultimii 120 de ani temperatura medie anuală ar fi crescut cu 0,8oC.
4
Excepţional a fost anul 1998, când media termică anuală a Globului a atins cele mai mari valori ale secolului XX.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
47
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
B. Harta sinoptică
Defineşte vremea: .....................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Cum se numeşte ştiinţa care se ocupă cu studiul vremii şi prognoza acesteia? ……………………………………………..
În activitatea lor, meteorologii întocmesc hărți sinoptice, din 6 în 6 ore.
Pe hărțile sinoptice sunt redate izobarele, arealele cu maximă și minimă presiune, fronturile
atmosferice, regiunile cu precipitații etc.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
48
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Observați harta sinoptică de mai jos și precizați elementele componente. Explicați simbolurile fronturilor atmosferice.
Model de hartă sinoptică
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
49
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
50
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
APELE TERREI
Componentele hidrosferei
Defineşte hidrosfera: ................................................................................................................................................
………………………………………………………………………………………………………………………………………...
Apa se găseşte în cele trei stări de agregare:
lichidă;
solidă: zăpadă și gheață;
gazoasă: vapori de apă.
Trecerea apei de la o stare de agregare la alta se realizează printr-o serie de procese fizice: condensare,
desublimare, evaporare, îngheț, topire și sublimare.
Schimbările de fază ale apei
Activitate în perechi
Analizați schița alăturată („Schimbările de fază ale apei”) și scrieți, în
fișă, procesele fizice marcate cu numere de la 1 la 6.
1.................................................................................
2.................................................................................
3.................................................................................
4.................................................................................
5.................................................................................
6.................................................................................
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
51
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Apele oceanice
I. Oceanul Planetar
Defineşte Oceanul Planetar: ....................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
cuprinde 97,5% din întreaga cantitate de apă de pe Pământ și acoperă 71% din suprafața terestră;
are adâncimea medie de 3.800 m, iar cea maximă de 11.033 m (în Groapa Marianelor).
A. Oceanele ______________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
Oceanul Planetar este împărțit în patru bazine oceanice.
Pe baza cunoștințelor acumulate, precizați numele celor patru oceane.1
...........................................................................................................................................................................................................
Activitate în echipă
Citiți documentul de mai jos și răspundeți la următoarele întrebări:
Care este oceanul:
cu cea mai mare întindere? ..........................................................................................................................................................
cu cea mai mică întindere? ...........................................................................................................................................................
situat în întregime în Emisfera Nordică? .......................................................................................................................................
cu cele mai calde ape? .................................................................................................................................................................
în care se găsește cea mai lungă dorsală de pe glob? .................................................................................................................
în care se găsește cea mai lungă fosă oceanică? ........................................................................................................................
Document
Oceanic Arctic / Oceanul Îngheţat este situat în Emisfera Nordică, între continentele Europa, Asia şi America de Nord. Are
în compunere mai multe mări: Albă, Barents, Beaufort, Ciukcilor, Kara, Laptev, Siberiei de Est ş.a. Este oceanul cu cea mai
mică întindere (14,79 mil. km2), cel mai puţin adânc (-5.499 m adâncimea maximă), cu cea mai mare întindere de apă
oceanică îngheţată (11.000 km2 iarna şi 8.000 km2 vara) şi cu cea mai mare suprafaţă insulară în raport cu cea a acvatoriului
(3,7 mii km2; Arhipelagul Arctic Canadian, Franz Joseph, Noua Siberie, Novaia Zemlea, Severnaia Zemlea, Svalbard etc.). Unii
oceanografi îl consideră mare mediterană a Oceanului Atlantic (Marea Arctică Mediterană / Marea Arctică).
Oceanul Atlantic ocupă aproximativ 20% din suprafaţa Pământului şi este cuprins între continentele: Europa, Africa,
America de Nord, America de Sud și Antarctida. Mările incluse în ocean sunt: Baltică, Caraibelor, Labrador, Nordului,
Sargaselor ş.a. Are cel mai puternic curent oceanic (Curentul Golfului) şi cel mai lung lanţ muntos subacvatic (Dorsala Medio-
Atlantică – 40.000 km).
Oceanul Indian este cuprins între Africa, Asia, Australia și Antarctica şi ocupă o suprafaţă de 73.556.000 km2. Are cea mai
ridicată temperatură medie a apelor (20oC temperatura medie iarna în regiunea intercontinentală), cea mai caldă apă
(36,6oC, în august, în Golfului Persic), cea mai mare salinitate medie (35,4-36,5‰, din cauza evaporaţiei mari) şi cel mai mic
număr de mări (Andaman, Arabiei, Bengal etc.).
Oceanul Pacific („Marea Liniştită”) este situat între continentele Asia, Australia, Antarctida, America de Sud şi America de
Nord. Este oceanul cel mai întins (179,7 mil. km²; 181,3 mil. km2 – după alte surse –, reprezentând 33% din suprafaţa
planetei) şi cel mai adânc (-11.033 m în Groapa Marianelor), cu cel mai mare număr de mări incluse (30; Bering, Celebes,
Chinei de Est, Coralilor, Filipinelor, Japoniei, Tasman, Sulu ş.a.), cu cea mai lungă fosă oceanică (5.900 km; Atacama, în lungul
ţărmurilor statelor Peru şi Chile), cu cea mai mare dezvoltare a formaţiunilor coraligene (Marea Barieră de Corali: 2.300 km
lungime, 2 - 150 km lăţime, până la 250 m grosime), cu cel mai mare număr de munţi submarini (1.400), cu cel mai înalt
vulcan submarin (Makarov Seamount – 5.038 m altitudine faţă de fundul oceanului), cu cea mai mare arie vulcanică activă
(concentrează peste 350 vulcani, din cei 600 existenţi în prezent) şi cu cel mai mare număr de insule (aproximativ 25.000,
majoritatea grupate în: Melanezia, Micronezia, Polinezia şi Noua Zeelandă).
După: Mărculeţ I. (coord.), Mic dicționar geografic școlar cu superlative și singularități, Vol. I, Geografie fizică, București, 2014, p. 58-59.
1
În unele lucrări este inclus și un al cincilea ocean, cu mai multe denumiri: Oc. Austral, Oc. Antarctic sau Oc. Înghețat de Sud. A fost
clasificat şi acceptat printr-o decizie a Organizaţiei Internaţionale Hidrografice (în anul 2000) şi reprezintă un corp de apă care înconjoară
Antarctica, până la 60o lat. S. Are cel mai mic număr de mări incluse (5 – Ross, Bellingshausen, Weddell, Antilelor Meridionale şi
Depresiunii Argentiniene).
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
52
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
B. Mările _________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
Mările au fost clasificate după mai multe criterii:
I. După modul de formare (geneză), sunt:
a. mări epicontinentale, ...........................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
(M. Arabiei, M. Nordului, M. Norvegiei).
b. mări de ingresiune, ...............................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
(M. Baltică).
II. După poziția geografică și comunicarea cu restul Oceanului Planetar:
a. mări continentale sau interioare, ....................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Se disting:
mări intercontinentale, ............................................................................................................................................................
(M. Roșie, M. Mediterană, Mediterana Americană);
mări intracontinentale, ............................................................................................................................................................
(M. Azov, M. Baltică, M. Albă).
b. mări mărginașe, ....................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Pot fi:
mări deschise, .............................................................................................................................................................................
(M. Nordului, M. Amundsen, M. Ross, M. Arabiei);
mări semiînchise, .......................................................................................................................................................................
(M. Ohotsk, M. Japoniei, M. Mânecii).
c. mări interinsulare, ................................................................................................................................................................
(M. Irlandei, M. Java, M. Banda, M. Celebes/Sulawesi).
Sub îndrumarea profesorului de la clasă, identificaţi numele mărilor redate pe harta de mai jos cu numere (1-24).
Scrieţi, apoi, numele lor în tabelul următor.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
53
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
1 2 3
4 5 6
7 8 9
10 11 12
13 14 15
16 17 18
19 20 21
22 23 24
Știați că ...
Marea Filipinelor este cea mai întinsă mare de pe Terra (circa 5.500.000 km2) şi cu cea mai mare adâncime
(5.860 m adâncime medie şi 11.033 m adâncimea maximă, în Fosa Filipinelor)? Este situată în vestul Oc. Pacific.
Marea Azov (39.000 km2) este marea cu cea mai mică adâncime (9 m adâncime medie şi 13 m adâncime
maximă; 15 m, după alte surse) şi cea mai izolată de pe Terra (între Peninsula Crimeea şi continentul Europa).
Comunică prin Strâmtoarea Kerci cu Marea Neagră.
Marea Marmara este marea cu cea mai redusă suprafaţă (11.350 km2, din care 182 km2 sunt insule: Avsa,
Paşalimanı, Prinţilor, İmralı, Marmara ş.a.)?. Este așezată între Europa (Peninsula Balcanică) şi Asia (Peninsula
Asia Mică) şi leagă Marea Egee de Marea Neagă, prin strâmtorile Dardanele şi Bosfor.
Marea Neagră este unica mare cu două straturi de apă cu proprietăţi diferite şi cu cele mai numeroase
denumiri avute de-a lungul timpului (Ashena = Neagră, Posomorâtă; Pontus Axeinos = M. Inospitalieră; Pontus
Euxeinos = M. Ospitalieră; Kara Deniz = Neagră; Marea Maggiore = Marea cea Mare ş.a.)? Stratul de apă
superior – până la 180-220 m adâncime – este mai dulce (salinitatea de 16-17 ‰), bine oxigenat şi bogat în
biodiversitate; stratul inferior („tip euxinic”) este mai sărac în oxigen dizolvat, cu conţinut ridicat de hidrogen
sulfurat (7-11 mg/l) şi cu salinitate mai mare (21-22 ‰).
După: Mărculeţ I. (coord.), Mic dicționar geografic școlar cu superlative și singularități, Vol. I, Geografie fizică, București, 2014, p. 51.
A. Salinitatea
Salinitatea reprezintă ................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
De unde provin sărurile din apele mărilor și oceanelor?
Dacă acestea s-ar depune pe fundul Oceanului Planetar ar forma un strat gros de aproximativ 60 m.
Salinitatea medie este de 35‰.
Concentraţia salinității variază de la o regiune la alta: 34‰ în zona ecuatorială;
39-42‰ în regiunile tropicale aride;
Explică această diferență de salinitate! 35‰ în zonele temperate;
30-33‰ în regiunile polare.
Localizează pe harta murală Marea Roșie și Marea Baltică. Citeşte textul de mai jos şi află de ce salinitatea cea
mai ridicată este în Marea Roșie (43‰), iar cea mai redusă, în Marea Baltică (7‰).
o
Marea Roşie are cea mai ridicată salinitate (40 ‰; 43 ‰, după alte surse), este cea mai caldă (până la 32 C, temperatura
o
medie, şi 56 C, în februarie 1956, temperatura maximă) şi cea mai nordică mare tropicală de pe Glob. Este situată între Africa
2
şi Asia (peninsulele Sinai şi Arabică) şi se întinde pe circa 450.000 km . Situată în climatul tropical-uscat, este singura mare în
care nu se varsă un râu permanent, iar evaporaţia se ridică la 3.500 mm/an.
Marea Baltică are cea mai mică salinitate (7‰; 2‰ în Golful Finic). Este situată în Europa, între Peninsula Scandinavia şi
2
Europa Centrală. Cu o suprafaţă de 432.800 km , include golfurile Botnic (la nord) şi Finic (la sud) și primeşte apele a
numeroase fluvii şi râuri: Neva, Daugava, Vistula, Reda, Sułpia, Odra etc.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
54
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
B. Temperatura
Temperatura apei oceanice rezultă, în principal, din procesul de încălzire determinat de radiaţia solară directă.
Aminteşte-ţi valorile radiației solare globale din zona caldă, zonele temperate și zonele reci.
Temperatura apei variază atât pe orizontală cât şi pe verticală.
Pe orizontală: 25° - 30°C, în regiunea intertropicală;
8° - 18°C, în regiunile temperate;
0...-2°C, în regiunile polare.
Temperatura aerului din Emisfera Nordică este cea mai ridicată în luna Evoluţia temperaturii apei pe verticală
iulie şi cea mai scăzută în luna ianuarie. Cum explici faptul că temperaturile
cele mai mari ale apelor mărilor și oceanelor sunt în luna august și cele mai
mici în luna februarie?1
Pe verticală.
Observă diagrama alăturată și explică evoluția temperaturii apei pe
verticală.
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
În regiunile polare, la suprafaţă, temperatura este de cca. 0°C, întreţinută de topirea gheţii din banchizele
polare, apoi temperatura creşte la +2°C la 200 m adâncime, de unde scade la -1°C...-2°C, pe fundul oceanului.
C. Transparența
Transparența apei oceanice este proprietatea apei de a permite trecerea razelor luminoase de diferite
culori. Ea crește de la poli la Ecuator: de la 6-8 m în Marea Albă, la 50-70 m în Marea Sargaselor2.
Localizează pe hartă Marea Albă și Marea Sargaselor și precizează din care categorii de mări fac parte, după
poziția geografică.
...........................................................................................................................................................................................................
D. Culoarea
Culoarea aparentă a apei este dependentă de gradul de transparenţă şi de conţinutul în substanţe organice
şi anorganice. În zona intertropicală, culoarea apei este albastră și devine verzuie spre latitudinile mai mari.
Explică de unde provin denumirile următoarelor mări: Marea Roșie, Marea Galbenă și Marea Albă.
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
E. Dinamica apelor oceanice
Apele de suprafață ale oceanelor și mărilor se află într-o continuă mișcare (valuri, maree și curenți).
A. Valurile
Defineşte valurile: .....................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
1
În Emisfera Sudică, cele mai ridicate temperaturi ale apelor oceanice și marine sunt ridicate în luna februarie și mai reduse în luna august.
2
Marea Sargaselor are cea mai mare transparenţă (66,5 m, după unele surse). Ea este situată la nord-est de Insulele Antile, la 25-35o lat. N
și 40-70o long. V. Numele său a fost dat după algele (sargase) care plutesc şi se acumulează la suprafaţa apei.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
55
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Observă desenul alăturat. Cu ajutorul Elementele unui val
textului de mai jos, stabileşte numele
elementelor din compunerea valului, marcate
cu litere.
La un val se disting mai multe elemente:
creasta (partea cea mai înaltă a valului), baza
(partea cea mai joasă a valului), înălțimea
(distanța, pe verticală, dintre bază și creastă) și
lungimea (distanța dintre două creste sau
două baze consecutive).
A. ..................................................................................... C. .....................................................................................
B. ..................................................................................... D. .....................................................................................
În apropierea țărmului, frecarea cu fundul mării reduce viteza de deplasare și de ondulare în partea de jos a
valului. În aceste condiții, creasta are tendința să avanseze spre țărm și să se răstoarne. În funcție de situație, se
formează: valuri de translație (când axul valului se înclină spre țărm, înălțimea sa scăzând treptat) și valuri de
deferlare (când crestele se răstoarnă în cercuri succesive).
Cu ajutorul profesorului
de la clasă, realizează schițele
celor două tipuri de valuri.
Valurile de tip tsunami1
sunt produse de seisme și de
erupțiile vulcanice. Pot atinge
înălțimi de 30-35 m.
B. Mareele
Defineşte mareele: ....................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Se manifestă prin:
a. flux, .............................................................................................................................................................................................
b. reflux, .........................................................................................................................................................................................
În mod obișnuit, mareele au diferențele între flux și reflux de 1-3 m. Există, însă, și locuri în care
amplitudinea este foarte mică (9-12 cm în Formarea mareelor maxime și minime
Marea Neagră) sau foarte mare: 19-20 m în
Golful Fundy (Canada)2, 14-15 m în Golful
Bristol (Marea Britanie), 13-14 m în Golful
Saint Malô (Franța).Durata unui flux urmat
de un reflux este de aproximativ 12 h şi 25’.
Într-o lună se produc două maree
maxime/ „ape vii”3 (când Luna, Soarele
și Pământul se află pe aceeași linie; la
conjuncție și opoziție) și două maree
minime/ „ape moarte” (când pozițiile
celor trei corpuri cosmice formează
unghiuri de 90o, la pătrare).
Cu ajutorul schiței alăturate, explică
formarea mareelor maxime și minime.
După: Posea Gr., Mândruț O., Geografie fizică generală, Edit. Didactică și Pedagogică, București, 1996, p. 101.
1
Numele provine din limba japoneză: tsu = port, nami = val.
2
Golful Fundy (Fundy Bay / Bay of Fundy), locul în care se produce cea mai mare maree (19-20 m), este situat în Canada (America de
Nord), între Peninsula Nova Scotia, provincia New Brunswick şi statul Maine (Statele Unite ale Americii). Are lăţimea de până la 80 km, iar
cantitatea de apă deplasată de o maree completă (12,4 ore) se ridică la 115 mld. t.
3
La „apele vii” se produce fenomenul de întoarcere a apelor fluviilor spre amonte. Fenomenul este numit pororoca, pe Amazon (apa
pătrunde până la 1.000 km lungime, cu înălțimi de 4,5 m), mascarat, pe Sena, și bora, pe Gange.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
56
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
C. Curenţii oceanici
Defineşte curenţii oceanici: .....................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Cei mai numeroşi curenţi oceanici sunt generaţi de vânturile regulate şi periodice. Ca urmare rezultă:
curenți de derivă = ................................................................................................................................................................
curenți liberi = ........................................................................................................................................................................
Diferențele de densitate și salinitate dintre două
bazine marine separate de un prag determină
formarea curenților de descărcare-compensație.
⑾ Pe baza cunoștințelor acumulate la clasa a VIII-a,
explică schița alăturată.
Direcțiile și vitezele curenților oceanici sunt
influențate de: forța Coriolis (care determină …
............................................................................................
...........................................................................................................................................................................................), forma
țărmului şi adâncimea apei.
După temperatura apei, curenții oceanici sunt:
calzi, ...........................................................................................................................................................................................
(Atlanticului de Nord, Braziliei, Mozambicului, Kuro Shivo ș.a.);
reci, .............................................................................................................................................................................................
(Californiei, Perului, Benguelei, Oya Shivo ș.a.).
⑿ Cu ajutorul manualului şi atlasului geografic, trasează şi marchează (cu numerele date) pe harta de mai jos:
a. cu săgeți roși, direcțiile curenților calzi: (1) Ecuatorial de Nord [în oceanele Atlantic și Pacific], (2) Ecuatorial de Sud [în
oceanele Atlantic, Indian și Pacific], (3) Ecuatorial Contrar [în oceanele Indian și Pacific], (4) Golfului, (5) Atlanticului de Nord,
(6) Braziliei, (7) Mozambicului, (8) Australiei de Est, (9) Kuro Shivo;
b. cu săgeți albastre, direcțiile curenților reci: (1) Labradorului, (2) Canarelor, (3) Benguelei, (4) Californiei, (5) Vânturilor
de Vest/Antarctic, (6) Perului, (7) Australiei de Vest, (8) Oya Shivo.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
57
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Apele continentale
I. Apele curgătoare
Din categoria apelor curgătoare fac parte: pâraiele, râurile şi fluviile.
Pâraiele sunt ............................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Râurile sunt ..............................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Fluviile sunt ..............................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Apele curgătoare se alimentează din ploi, zăpezi, ghețari, lacuri și ape subterane.
Părțile componente ale unei ape curgătoare sunt: izvorul, cursul de apă (superior, mediu și inferior) și gura
de vărsare.
Cu ajutorul profesorului de la clasă, scrieți ce reprezintă: izvorul, cursul de apă şi gura de vărsare.
Izvorul ...........................................................................................................................................................................................
Cursul de apă ...............................................................................................................................................................................
Gura de vărsare ...........................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Când gura de vărsare este la mare sau ocean poate fi de tip estuar, liman sau deltă.
• Estuarul are aspect de pâlnie și se formează acolo unde marea sau oceanul, în care se varsă fluviul, are
maree puternică. Exemple: estuarul fluviului Obi, estuarul Tamisei, estuarul fluviului Elba ş.a.
• Limanul maritim este un lac format la gura de vărsare a unei ape curgătoare, în spatele unui cordon de
nisip creat de curenții litorali (limanul Nistrului; L. Tașaul – limanul râului Casimcea etc.).
• Delta este o formă de relief de acumulare situată la gura de vărsare a unui râu sau fluviu, în mare sau
lac. Se formează în regiunile cu maree foarte mică. Se evidenţiază deltele formate de fluviile Volga,
Mississippi, Dunăre, Gange-Brahmaputra, Huang He ş.a.
Bazinul hidrografic reprezintă .........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Pe baza cunoştinţelor acumulate în anii anteriori, scrie numele Elementele unui bazin hidrografic
elementelor care compun bazinul hidrografic alăturat.
1. .....................................................................................................................
2. ....................................................................................................................1
3. .....................................................................................................................
4. .....................................................................................................................
5. .....................................................................................................................
6. .....................................................................................................................
Afluentul ___________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
Confluența ___________________________________________________________________________________________
Receptor ____________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
Cumpăna de ape ______________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
1
În lungul cursului de apă se pot identifica trei sectoare: cursul superior, cursul mijlociu și cursul inferior. Exemplu: râul Argeș: cursul
superior – în aria Carpaților Meridionali –, cursul mijlociu – în Subcarpații și Podișul Getic – și cursul inferior – în Câmpia Română.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
58
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Debitul reprezintă _____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
Debitul este influenţat de mai mulţi factori: climă (precipitații și temperaturi), relief, rocă și vegetație.
Explicați cum influențează factorii de mai sus debitele apelor curgătoare.
Regimul hidrografic sau regimul de scurgere al râului reprezintă variațiile debitului și nivelului apei în
cursul unui an. Se disting: regimul hidrografic simplu – ecuatorial, tropical (musonic), mediteranean,
temperat-oceanic, temperat-continental – și regimul hidrografic complex.
Pe continente se găsesc numeroase ape curgătoare.
Sub îndrumarea directă al profesorului de la clasă, identificaţi numele apelor curgătoare (fluviilor) redate pe
harta de mai jos. Scrieţi, apoi, numele lor în tabelul de sub hartă.
1 2 3
4 5 6
7 8………………………………………….1 9
10 11 12
13 14 15
16…………………………………………2 17 18
19 20 21
22 23 24
1
Chang Jiang („Fluviul Lung”) / Yangtze („Fluviul Albastru”) este fluviul ale cărui ape antrenează cea mai puternică hidrocentrală
operaţională din lume (Hidrocentrala „Celor Trei Defileuri” – putere 18,2 GWh). Izvorăşte din Podişul Tibet (Munţii Tanggula) şi se varsă
în Marea Chinei de Est. La ieşirea din Defileul Xiling a fost construit Barajul Sanxia (Barajul Celor Trei Defileuri), lung de 2.310 m şi înalt
de 185 m, în spatele căruia s-a acumulat un lac cu suprafaţa de 1.085 km2.
2
Mississippi este fluviul cu cele mai multe modificări artificiale ale cursului (în anii 1765, 1821, 1877, 1893, 1932, 1952; diguri – peste 4.000
km lungime –, canale şi baraje). Amenajarea sa a fost făcută în scopul prevenirii inundaţiilor, pentru realizarea unei căi de transport şi pentru
producerea energiei electrice. După: Mărculeţ I. (coord.), Mic dicționar geografic școlar cu superlative și singularități, Vol. I, Geografie fizică, București, 2014, p. 32-33.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
59
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
60
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
(……..) Aral (……..) Baikal1 (……..) Balaton
(……..) Boden (……..) Ciad (……..) Eyre
(……..) Ladoga (……..) Lagona dos Patos (……..) Malawi
(……..) Maracaibo (……..) Marea Caspică2 (……..) Marele Lac Sărat
(……..) Marile Lacuri (……..) Onega (……..) Razim3
(……..) Sclavilor (……..) Tanganyika (……..) Titicaca
(……..) Urşilor (……..) Veneţia (……..) Victoria
Activitate în perechi
Pe baza cunoştinţelor acumulate la clasa a VIII-a, precizaţi tipurile de lacuri antropice din România şi daţi
câte două exemple pentru fiecare.
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Lectură
Volta este cel mai mare lac antropic de pe glob şi este situat pe râul omonim din Ghana şi Burkina Faso
(Africa). Se întinde pe 8.485 km2 şi deţine un volum de apă de 148 km3. Alte lacuri cu suprafeţe apreciabile sunt:
Samara (6.500 km2), pe Volga şi Kama, Bratsk (5.470 km2), pe Angara, Nasser (5.120 km2), pe Nil etc.
După: Gâştescu P., Lacurile Terrei, Edit. CD Press, Bucureşti, 2006, p. 64;
Mărculeţ I., Tot ce trebuie să ştii despre lacuri, Edit. Erc Press, Bucureşti, 2017, p. 15-16.
B. Apele subterane
Apele subterane ………………………………………………………………………………….........................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Apele subterane se împart în două categorii: ape freatice şi ape de adâncime.
Activitate în perechi Schiţa apelor subterane
1
Lacul Baikal este cel mai adânc (1.637 m) şi cu cel mai mare volum de apă dulce (23.000 km3), reprezentând 10% din rezervele de apă
potabilă ale globului. Situat în sudul Siberiei (Asia), este considerat şi cel mai vechi lac din lume, prin vechimea sa de 25 mil. de ani. Aici
trăind 800 de specii de animale şi 245 de specii de plante endemice (proprii lui).
2
Marea Caspică este cel mai întins lac de pe Terra (371.000 km²), având circa 1.200 km lungime şi între 195 şi 435 km lăţime. Aflat între
ţările Iran, Federaţia Rusă, Kazahstan, Turkmenistan şi Azerbaidjan, acest lac separă continentul Europa de Asia şi a primit denumirea de
mare datorită dimensiunilor sale.
3
Lacul Razim este cel mai întins din România, având o suprafaţă de 41.500 ha. El reprezintă o lagună formată pe litoralul Mării Negre prin
bararea golfului antic cu cordoane de nisip. Are adâncimea maximă de 2,8 m şi adăposteşte numeroase specii de peşti şi păsări.
Pentru notele 1, 2 şi 3, după: Mărculeţ I. (coord.), Mic dicționar geografic școlar cu superlative și singularități, Vol. I, Geografie fizică, București, 2014, p. 45, 46 şi 48.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
61
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
........................................................................................... ...........................................................................................
Apă ascensională şi fântână arteziană
Împreună cu profesorul de la clasă, realizează un
desen care să cuprindă o apă ascensională şi o fântână
arteziană.
Observă schemele de mai jos şi – sprijinit de profesorul de la clasă – explică funcţionarea izbucului şi
gheizerului.
Schema de funcţionare a unui izbuc Schema de funcţionare a unui gheizer
Activitate în perechi
Utilizaţi diferite surse de informare şi scrieţi cinci
state în care se găsesc numeroase gheizere.
___________________________________________________
___________________________________________________
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
62
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
63
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Din: Geografie. Bacalaureat. Europa-România
Uniunea Europeană. Ghid de pregătire intensivă.
Sinteze și 50 de teste cu rezolvări,
Edit. Erc Press, București, 2016, p. 26.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
64
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
VIAŢA ŞI SOLURILE
Biosfera şi organizarea ei
Evoluţia vieţii pe Terra
Defineşte biosfera: ....................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Acest înveliş este alcătuit din aproximativ 500.000 de specii de plante şi 1,5 milioane de specii de animale.
Majoritatea acestora îşi duc existenţa într-un spaţiu cuprins între 200 m adâncime în mări şi oceane (până
unde pătrunde lumina Soarelui) şi 5.000 m înălţime (limita zăpezilor permanente din zona ecuatorială)1.
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa II: Factorii climatici – precipitaţiile
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa III: Factorii climatici – temperatura
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa IV: Factorii climatici – vântul
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa V: Relieful
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
1
Forme de viaţă au fost identificate în gropile abisale, în depozitele de petrol din litosferă (3-4 km adâncime) şi în stratosferă (20 km
înălţime).
2
Ecosistem = ansamblu format din biotop și biocenoză, în care se stabilesc relații strânse atât între organisme, cât și între acestea și factorii
abiotici.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
65
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Grupa VI: Solul
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa VII: Factorii biotici (vieţuitoarele)
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa VIII: Activităţile umane (omul)
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Lectură
Evoluţia vieţii pe Terra
Apariţia şi evoluţia vieţii pe Terra a început în urmă cu 4 miliarde ani, în mediul acvatic, prin gruparea acizilor
nucleici şi a proteinelor.
În Arhaic (acum 3,6 miliarde ani) au apărut organismele procariote (bacterii şi cianobacterii), iar în
Precambrian, cele eucariote: alge, protozoare, metazoare (meduze, viermi, corali fără schelet).
Era Paleozoică (570-245 milioane de ani în urmă) este caracterizată prin apariţia şi dispariţia trilobiţilor. În
mediul acvatic trăiau alge, cianobacterii şi brahiopode, iar mai târziu au apărut peşti fără maxilare şi cu maxilare.
În Mezozoic (245-65 de milioane de ani în urmă), „era reptilelor” (crocodili, dinozauri etc.), flora era alcătuită
din gimnosperme. În Cretacic s-au dezvoltat angiospermele, în Triasic au apărut mamiferele şi în Jurasic, păsările.
În Neozoic (ultimele 65 milioane de ani) flora s-a diversificat latitudinal, iar fauna terestră era dominată de
mamifere (marsupiale şi placentare).
Datorită alternanţei epocilor glaciare cu cele interglaciare, în Cuaternar s-a produs o adevărată pendulare a
speciilor termofile şi boreale, spre nordul şi sudul continentelor.
După: Erdeli Ge. şi colab., Geografie. Manual pentru clasa a IX-a, Edit. Economică, București, 2004, p. 94-95.
1
Zona litorală reprezintă sectorul din apropierea ţărmului, situat pe platforma continentală. Zona pelagică reprezintă apele din largul
mărilor şi oceanelor, cu adâncimi de 500 m.
2
În unele lucrări, domeniul de viaţă subteran este inclus domeniului de viaţă terestru.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
66
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Pedosfera
Defineşte pedosfera: ….............................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Defineşte solurile: ….................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Principala însuşire a solurilor este fertilitatea (capacitatea de a asigura plantelor substanţe nutritive, apă
şi aer).
A. Factorii pedogenetici1
Activitate pe grupe
Cu ajutorul textului din manual, precizaţi rolul pedogenetic al următorilor factori:
Grupa I: Substratul petrografic
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa II: Relieful
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa III: Clima
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa IV: Hidrografia
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa V: Elementele biosferei
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa VI: Timpul
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa VII: Omul
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
1
Pedogeneză = procesul de formare a solului.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
67
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
B. Elementele componente şi profilul solului
Utilizează diferite surse de informare şi stabileşte originea şi importanţa elementelor din alcătuirea solului.
a. Materia minerală (anorganică) Compoziţia solului
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
b. Materia organică (humusul)
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
c. Apa
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
d. Aerul (gazele)
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Activitate în perechi
Utilizând manualul, stabiliţi ce reprezintă profilul solului şi din cine este compus.
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________________
68
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Zonele biopedoclimatice
Zonele biopedoclimatice sunt spaţii desfăşurate în latitudine, cu caracteristici geografice proprii
(climatice, biotice şi pedogenetice).
Activitate pe grupe
Citiţi textul de mai jos și ...
Zona caldă
Zona pădurii ecuatoriale Zona pădurii musonice
o
între 0 şi 5 lat. N şi S, în Câmpia Amazonului (selvas), în Peninsula Indochina şi în estul şi nord-estul Indiei;
bazinul fluviului Congo, Arhipelagul Indonezian, Insulele climă musonică;
Filipine etc.; vegetaţia: pădure luxuriantă cu specii care în
climă ecuatorială; sezonul secetos îşi pierd frunzele dar înfloresc; cu: santal,
vegetaţia: pădure luxuriantă dispusă etajat; cu: teck, bambus ş.a.;
palmieri, abanos, arbore de cauciuc, palisandru, mahon, fauna: tigrul, pantera, elefantul indian, ursul panda,
orhidee, liane, ferigi ş.a.; maimuţe;
fauna: maimuţe (gorila, cimpanzeul, babuinul, soluri: feralsoluri.
urangutanul), crocodil, păsări colorate (papagali, tucan,
pasărea paradisului), păianjeni uriaşi ş.a.;
Zona deşerturilor şi semideşerturilor
soluri: feralsoluri. tropicale
o
între 15 şi 35 lat. N şi S, în: Podişul Sahara,
Zona de savană Depresiunea Kalahari, Peninsula Arabia, Podişul Iranului,
o
între 5 şi 15 lat. N şi S, în: Africa, America de Sud – Podişul Mexicului, Atacama, partea central-vestică a
Podişul Braziliei (campo-cerrado, caatinga) şi Podişul Australiei;
Guyanelor (llanos), nord-estul Australiei etc.; climă tropicală uscată;
climă subecuatorială; vegetaţia: ierburi, tufişuri xerofile, cactuşi, agave;
vegetaţia: ierburi înalte – 2-4 m (iarba elefanţilor) – fauna: şerpi, scorpioni, cămila, şacalul, hiena, struţul
care se usucă în anotimpul secetos, tufişuri, pâlcuri cu african ş.a.;
arbori (acacia, baobab), păduri-galerii (pe malurile râurilor); soluri: arenosoluri, calcisoluri, gipsosoluri.
fauna: antilopa, gazela, bivolul, girafa, tigrul,
ghepardul, elefantul, hipopotamul, rinocerul, struţul ş.a.
soluri: roşii de savană.
Zonele temperate
Zona mediteraneană
o o
între 30 şi 40 (45 ) lat. N şi S, în: teritoriile din jurul Mării Mediterane, sudul Africii, California, Chile, sud-vestul Australiei;
climă mediteraneană (subtropicală);
vegetaţia: păduri rare (cu: stejar veşnic verde, stejar de stâncă, stejar de plută, cedru de Liban, pin de Alep, măslin
sălbatic, eucalipt; vegetaţia secundară este formată din tufişuri dese sau mai rare numite: maquis, garriga, tomilares (în
Europa), chaparral (în California) etc.;
fauna: şopârle, broasca ţestoasă de uscat, vipera cu corn, scorpionul, şacalul ş.a.
soluri: terra rossa.
Zona pădurilor subtropicale umede
o
între 30 şi 40 lat. N şi S, în: Asia de Sud-Est, estul Australiei, estul Braziliei, vestul Americii de Nord;
climă subtropicală cu ploi de vară;
păduri veşnic verzi, cu: ferigi arborescente, magnolii, arbore de camfor (în Asia), sequoia (în America de Nord), eucalipţi
(în Australia);
fauna: cerbul sika, câinele enot, viermele de mătase;
soluri: brune şi cenuşii de pădure.
Zona pădurilor de foioase cu frunze căzătoare (nemorale)
o
între 40 şi 55 lat. N şi S, în: Europa de Vest şi Centrală, estul Asiei (Marea Câmpie Chineză, nordul Japoniei), estul
Americii de Nord (Munţii Appalachi, Câmpia Atlantică), sudul Americii de Sud, Noua Zeelandă;
climă temperat-oceanică şi climă temperat-continentală moderată;
arbori cu frunze căzătoare: fag, stejar, carpen, arţar, tei, ulm, frasin;
fauna: ursul brun, ursul baribal, lupul, jderul, vulpea, cerbul, mistreţul;
soluri: argiluvisoluri (luvisoluri), cambisoluri.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
69
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Zona stepelor
o 1 2
între 30 şi 55 lat. N şi S , în: estul Europei , partea centrală a Asiei şi a Americii de Nord (Podişul Preriilor, numită
prerie), în America de Sud (pampasul argentinian) etc.;
climă temperat-continentală;
vegetaţia: ierburi (iarba bizonilor, iarba grama, colilie, iarba vântului, pelin ş.a.);
fauna: iepurele, popândăul, hârciogul, lupul de prerie, antilopa-saiga, potârnichea, prepeliţa, dropia;
soluri: cernoziomuri, negre de prerie, castanii.
Zona deşerturilor şi semideşerturilor din regiunile temperate
o
între 40 şi 50 lat. N, în: Asia (Deşertul Takla-Makan, Deşertul Gobi) şi America de Nord (Podişul Marelui Bazin);
climă temperat-continentală excesivă;
vegetaţia: ierburi mărunte, pelin, tufişuri cu ţepi, saxaul;
fauna: insecte, reptile, pisica de barcană, calul sălbatic, cămila cu două cocoaşe;
soluri: cenuşii de deşert, arenosoluri.
Zona pădurilor de conifere (boreale)
o
între 50 şi 70 lat. N, în: Europa de Nord, Asia (Siberia, numită taiga), America de Nord (Canada);
climă temperată rece;
arbori răşinoşi: brad (bradul Douglas, în Canada), molid, pin, larice;
fauna: urs, elan, cerb, hermelină, zibelină, castor, samur, cocoş de mesteacăn;
soluri: spodisoluri (sărace în humus şi acidice).
Zonele reci
Zona de tundră Zona polară
o
la peste 60 lat. N, în: Asia, Europa, America de Nord, în general, dincolo de cercurile polare, pe gheţurile
Insula Groenlanda (în regiunile litorale), Insula Islanda; în continentale din Antarctida, Groenlanda, Islanda etc.
3
Emisfera Sudică ocupă suprafeţe foarte reduse; climă polară;
climă subpolară; vegetaţia: muşchi, licheni, alge verzi şi albastre;
vegetaţia: muşchi, licheni, plante ierboase (rogozuri fauna: pinguinul (în Antarctida), ursul polar, vulpea
arctice), sălcii pitice, mesteceni pitici; polară (în Insula Groenlanda), foca, pescăruşul.
fauna: renul, caribu, boul moscat, vulpea polară,
lemingul, bufniţa de zăpadă;
soluri de tundră.
… rezolvaţi următoarele cerinţe:
Grupa I: Citiţi cu atenţie propoziţiile de mai jos, referitoare la zonele biopedogeografice din zona caldă, și precizaţi
dacă enunţurile sunt adevărate (A) sau false (F).
_____ 1. Baobabul este un copac specific savanei.
_____ 2. Pădurea ecuatorială din Câmpia Amazonului este numită llanos.
_____ 3. Feralsolurile sunt caracteristice pădurii musonice.
_____ 4. În Depresiunea Kalahari clima este tropicală uscată.
_____ 5. Pădurea ecuatorială este luxuriantă.
_____ 6. Teck-ul este caracteristic Saharei.
_____ 7. În Peninsula Indochina predomină pădurea musonică.
_____ 8. Pădurea ecuatorială este situată între 0 şi 5o lat. N şi S.
_____ 9. Ursul Panda trăieşte în pădurea musonică.
_____ 10. Pădurile galerii se dezvoltă în zonele litorale.
Grupa II: Citiţi cu atenţie propoziţiile de mai jos, referitoare la zonele biopedogeografice din zonele temperate, și
precizaţi dacă enunţurile sunt adevărate (A) sau false (F).
_____ 1. În sudul Europei predomină pădurea boreală.
_____ 2. Solul numit terra rossa este frecvent în climatul mediteranean.
_____ 3. În Podişul Gobi clima este temperat-oceanică.
1
Trecerea de la pădurea de foioase la stepă se face printr-o fâşie numită silvostepă.
2
Stepa, în Ungaria este numită pustă, iar în România, bărăgan.
3
Trecerea de la pădurea de conifere la tundră se face printr-o fâşie numită silvotundră.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
70
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
_____ 4. Pădurile subtropicale umede s-au dezvoltat în regiunile cu climă subtropicală cu ploi de vară.
_____ 5. Colilia este un copac din zona de stepă.
_____ 6. Copacul numit larice trăieşte în pampasul argentinian.
_____ 7. Cămila cu două cocoaşe este adaptată climatului temperat-continental excesiv.
_____ 8. Cernoziomul este un sol caracteristic bărăganului.
_____ 9. Dropia trăieşte în stepă.
_____ 10. Pădurile de foioase sunt prezente în nordul Mării Caspice.
Grupa III: Citiţi cu atenţie propoziţiile de mai jos, referitoare la zonele biopedogeografice din regiunile situate la
latitudini mai mari de 50o, și precizaţi dacă enunţurile sunt adevărate (A) sau false (F).
_____ 1. Pinguinii trăiesc în Insula Groenlanda.
_____ 2. Silvotundra este caracteristică climei polare.
_____ 3. Rogozurile arctice trăiesc în Antarctida.
_____ 4. Bradul Douglas este caracteristic Canadei.
_____ 5. Solurile de tundră sunt specifice sudului Asiei.
_____ 6. Foca este caracteristică regiunilor temperate.
_____ 7. Condiţiile naturale optime molidului sunt în climatul temperat rece.
_____ 8. Muşchii, lichenii şi mestecenii pitici sunt specii caracteristice climatului polar.
_____ 9. Habitatul ursului polar este cuprins între 60 şi 70o lat. S.
_____ 10. Castorul trăieşte în tundra din Insula Islanda.
71
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
72
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
Peisajele naturale
Factorii geoecologici naturali
A. Peisajele naturale
Peisajul natural este rezultatul interacţiunilor dintre componentele abiotice (relief, aer, apă, sol), biotice
(vegetaţie, faună) şi om, într-un spaţiu geografic, la un moment dat.1 Între componentele sale se stabilesc o
serie de relaţii: spațiale, temporale, cauzale, funcţionale şi dinamice.
Peisajul geografic se individualizează în funcţie de: formele de relief (peisaj montan, peisaj de podiş,
peisaj de deal, peisaj de câmpie), unităţi acvatice2, vegetaţie3, aşezări umane4, activităţi economice5 şi de mod
de utilizare a terenurilor6.
Activitate în perechi
Cunoscând relieful României, daţi câte un exemplu de unitate sau subunitate de relief reprezentativă pentru
următoarele tipuri de peisaje:
a. peisaj de câmpie: b. peisaj de dealuri joase şi podiş:
c. peisaj de dealuri înalte: d. peisaj montan:
e. peisaj de depresiune: f. peisaj alpin:
„Factorii geoecologici reprezintă totalitatea factorilor de mediu care, prin influenţa lor combinată,
determină funcţionarea fiecărui component, dar şi a ansamblului însuşi”.7
Factorii geoecologici se împart în:
I. Factori abiotici, respectiv:
a. Factorii cosmici ......................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
b. Factorii orografici .................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
c. Factorii climatici ....................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
d. Factorii hidrologici ...............................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
e. Factorii edafici ........................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
II. Factorii biotici ...................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Factorul antropic. Deosebit de importantă pentru evoluţia mediului geografic este acţiunea directă sau
indirectă a omului. Prin activităţile sale, omul a determinat transformări minore sau majore asupra mediului,
generând dereglări ori echilibrări ale structurii şi caracteristicilor componentelor naturale.
1
După O. Mândruţ (Edit. Corint, 2000, p. 116), peisajul constituie „imaginea observabilă, «staţionară» şi relativ constantă a unui teritoriu,
adică aspectul «vizibil» al mediului.”
2
Peisaj lacustru, peisaj maritim şi peisaj oceanic.
3
Peisaje forestiere, peisaje de pajişti etc.
4
Peisaje rurale şi peisaje urbane.
5
Peisaje industrial, peisaje agricole (câmpuri cultivate închise, câmpuri cultivate deschise, agro-pastoral, pomi-viticol, sate-grădini) ş.a.
6
Peisaje forestiere (silvice), agricole (arabile, păşuni şi fâneţe), acvatice ş.a.
7
Erdeli Ge. şi colab., Geografie. Manual pentru clasa a IX-a, Edit. Economică, București, 2004, p. 111.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
73
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
1
Erdeli Ge. şi colab., Geografie. Manual pentru clasa a IX-a, Edit. Economică, București, 2004, p. 114.
2
În unele manuale, termenul de mediu este înlocuit cu cel de peisaj.
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
74
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
4. două adaptări ale faunei din tundră: ........................................................................................................................................
5. o caracteristică a solurilor din tundră: .....................................................................................................................................
6. două regiuni geografice caracterizate prin prezența mediului polar: .......................................................................................
7. oceanul pe suprafața căruia se găseşte cea mai întinsă banchiză: ........................................................................................
8. tipul de gheţar din Insula Groenlanda: ....................................................................................................................................
9. durata unei zile polare la Polul Sud: ........................................................................................................................................
10. două specii de animale prezente în Antarctida: ....................................................................................................................
Harta lumii
Activitate pe grupe
Analizaţi harta alăturată şi
pentru fiecare tip de mediu
natural, marcat cu litere, scrieţi:
numele său;
poziţia geografică;
tipul de climă caracteristic;
o caracteristică a vegetaţiei;
un tip de sol;
o activitate umană.
Grupa I: Mediul A
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa II: Mediul B
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa III: Mediul C
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa IV: Mediul D
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa V: Mediul E
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Grupa VI: Mediul F
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................................................................
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
75
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
76
C o l e g i u l N a ţ i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” B u c u r e ş t i
BIBLIOGRAFIE
Cheval Dorina, Cheval S., Mihai S.: Geografie fizică. Manual pentru clasa a IX-a, Edit. Teora, București, 2004.
Coteţ P.: Europa şi Asia. Geografie fizică, Edit. Didactică și Pedagogică, București, 1967.
Donisă I., Donisă Angelica, Anastasiu Viorela: Geografie. Manual pentru clasa a IX-a, Edit. Didactică şi
Pedagogică, București, 2004.
Dumitrescu M., Dumitrescu Irina Nicoleta: Ghid practic pentru aplicații geografice, Edit. Detectiv, București, 2006.
Erdeli Ge., Șerban Cătălina, Vlăsceanu Gh.: Geografie. Manual pentru clasa a IX-a, Edit. Economică, București, 2004.
Furdui M.: Caietul elevului. Geografie clasa a IX-a, Edit. Techno Media, Sibiu, 2014.
Furdui M., Dincă C.: Fișe de lucru – Geografie clasele IX-XII, Edit. Techno Media, Sibiu, 2013.
Grecu Florina: Hazarde și riscuri naturale, Edit. Universitară, București, 2004.
Istvan D., Popescu S., Pop I.: Munții Gutâi. Ghid turistic, Edit. Sport-Turism, București, 1990.
Mărculeţ Cătălina, Mărculeţ I.: Tot ce trebuie să știi despre atmosferă, Edit. Erc Press, București, 2017.
Mărculeț I.: Culoarul Mureșului între Arieș și Strei – studiu geomorfologic, Edit. Samuel, Mediaș, 2013.
Mărculeţ I.: Tot ce trebuie să știi despre lacuri, Edit. Erc Press, București, f.a.
Mărculeţ I.: Tot ce trebuie să știi despre cutremur, Edit. Erc Press, București, f.a.
Mărculeț I., Mărculeț Cătălina, Marcu Daniela, Mărculeț V.: Superlativele României. Mică enciclopedie, Edit.
Meronia, București, 2010.
Mărculeț I. (coord.): Mic dicționar geografic școlar cu superlative și singularități, Vol. I, Geografie fizică,
Colegiul Național „I. L. Caragiale”, București, 2014.
Mărculeț I., Ghiță Cristina (coord.): Geografie. Bacalaureat. Europa-România Uniunea Europeană. Ghid de
pregătire intensivă. Sinteze și 50 de teste cu rezolvări, Edit. Erc Press, București, 2016.
Mărculeț I., Mărculeț Cătălina: Geografie generală. Elemente introductive. Caiet cu fișe de lucru pentru clasa a
V-a, Colegiul Național „I. L. Caragiale”, București, 2017.
Mândruț O.: Geografie fizică. Pământul – planeta oamenilor. Manual pentru clasa a IX-a, Edit. Corint,
București, 2000.
Mândruţ O.: Geografie generală. Manual pentru clasa a X-a – Şcoala de Arte şi Meserii, Edit. Corint, Bucureşti,
2004.
Neguț S., Apostol Gabriela, Ielenicz M., Bălteanu D.: Geografie fizică generală. Manual pentru clasa a IX-a, Edit.
Humanitas, București, 1999.
Popescu Manuela Valentina: Geografie fizică. Manual pentru clasa a IX-a, Edit. Aramis, București, 2004.
Posea Gr., Mândruț O.: Geografie fizică generală. Manual pentru clasa a IX-a, Edit. Didactică și Pedagogică,
București, 1996.
Posea Gr., Armaș Iuliana: Geografie. Manual pentru clasa a 9-a, Edit. All, București, 1999.
Posea Gr., Armaş Iuliana, Aur N.: Geografie. Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii. Clasa a X-a, Edit. All,
București, 2000.
Rădulescu N. Al., Giurcăneanu C., Roșca I.: Geografie fizică, cu noțiuni de geologie. Manual pentru clasa a IX,
Edit. Didactică și Pedagogică, București, 1966.
Ştef V., Contor Ioana, Ştef I.: Hidrologie primară. Observaţii, măsurători, interpretări, Facultatea de Geografia
Turismului Sibiu, 2003.
Zăvoianu I.: Hidrologie, Edit. Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 1999.
***Clima României, Edit. Academiei, București, 2008.
***http://observatorulastronomicbacau.ro/evenimente/calendar-astronomic/
***Legătura dintre principiile didactice care au conținut psiho-pedagogic si accesibilizarea conținutului
informativ al disciplinei Geografie, aplicând o suita de exemple si strategii didactice interactive – proiect,
http://www.scritub.com/profesor-scoala/Legatura-dintre-principiile-di2322219611.php
Geografie generală. Caiet pentru clasa a IX-a, Ioan Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, ISBN 978-973-0-29447-7, 2019.
77