UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ A BANATULUI „REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI” DIN

TIMIŞOARA

FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI TURISM RURAL

Specializarea : Inginerie și Management în Alimetație Publică si Agroturism

REFERAT

Disciplina : Contabilitate

Student:

Anul:

Timişoara 2021
BILANȚUL CONTABIL
 Un bilant contabil este cunoscut ca fiind o sinteza care prezinta situatia financiara a unui
individ, societate sau organizatie non-profit si infatiseaza o prezentare de ansamblu a activelor si
pasivelor circulante ajutand si la intelegerea valorii nete.
Bilantul contabil prezinta astfel rezumatul situatiei unui patrimoniu care apartine unei
societati si include activele, capitalul propriu si datoriile, ultimele doua elemente fiind denumite
si pasive bilantiere.
Primul autor român care a reuşit să formeze principiile ştiinţifice ale contabilităţii şi
funcţiile ei sociale a fost Spiridon Iacobescu. El abordează problema bilanţului tip şi a normării
contabilităţii. Aspectele referitoare la bilanţ sunt tratate în volumul III din cursul de Contabilitate
comercială şi generală”. Concepţia patrimonialistă rezultă şi din definiţia pe care o dă bilanţului
ca fiind situaţia patrimonială definitivă prezentând în formă contabilă activul şi pasivul
patrimoniului, împreună cu rezultatele ce au modificat forma iniţială a patrimoniului.
Un alt autor cu o bogată activitate ştiinţifică a fost profesorul C.G. Demetrescu care a
publicat circa 150 de lucrări şi studii de contabilitate. El defineşte bilanţul ca o situaţie întocmită
sub formă contabilă şi după un anumit plan, cuprinzând activul şi pasivul unei întreprinderi,
precum şi rezultatele obţinute până la o anumită dată. Face menţiunea că „bilanţul ca situaţie sub
formă contabilă a patrimoniului, conţine sintetic, aceea ce este descris în mod analitic în
inventar, cu deosebire însă că în inventar, în afară de valoare, avem specificată şi cantitatea
elementelor patrimoniale.
Profesorul Dumitru Voina dă următoarea definiţie bilanţului: „bilanţul cuprinde situaţia
economică şi juridică a întreprinderii la un moment dat, indicând elementele existente de activ şi
de pasiv în mod rezumativ sub formă de cont, precum şi interimar. În continuare arată că între
inventar şi bilanţ există numai o deosebire de formă, inventarul prezentând situaţia întreprinderii
în mod analitic la un moment dat, printr-o descriere amănunţită cantitativă şi valorică a
elementelor de activ şi de pasiv, iar bilanţul este un rezumat al inventarului, care cuprinde
aceleaşi elemente, dar în formă de cont şi numai în reprezentarea lor valorică, fără să arate şi
cantitatea.
Profesorul I.Evian defineşte bilanţul „ca instrument de cunoaştere a felului cum
evoluează an de an structura averii şi a capitalului, precum şi rezultatele obţinute, în timp ce
pentru lumea din afară, bilanţul este unicul mijloc de informare asupra situţiei
Bilanțul este un document contabil în care sunt reprezentate toate bunurile (activele) și
sursele de finanțare (pasivele) ale unei companii la un anumit moment. În articolele sau cărțile de
specialitate în limba engleză le găsești sub forma assets (active), liabilities (pasive) și equity
(capital propriu). Capitalul propriu este de asemenea un element de pasiv deoarece reprezintă o
sursă de finanțare obținută de la acționari sau din activitatea comercială (profitul reinvestit).
Compania va trebui la un moment dat să returneze acești bani (dividende).
Relația dintre aceste 3 componente este mereu balansată, adică valoarea activului este
egală cu cea a pasivului împreună cu cea a capitalului propriu.
Structura bilantului contabil
De regula, un bilant contabil include activele in partea stanga, urmate de valoarea
activelor, de subtotal si total active. Aceeasi structura se aplica si pentru pasive, cu precizarea ca
totalul pasivelor se va inregistra in partea inferioara a documentului.
Bilantul contabil include datoriile in partea dreapta, iar fiecarei raspunderi individuale ii
este atribuita o valoare.
Obligatia de a intocmi un bilant contabil, conform Legii Contabilitatii 82/1991, revine
tuturor agentilor economici astfel incat sa fie redata o situatie clara a situatiei financiare aferente
unitatilor patrimoniale.
Principiul dublei reprezentări a patrimoniului se concretizează în reflectarea averii
unităţilor economice sub cele două aspecte:
a) sub aspect concret material, al componenţei şi utilităţii bunurilor în activitatea
desfăşurată de agenţii economici, bunuri ce constituie obiect al proprietăţii şi pentru care se
utilizează noţiunea de mijloace economice;
b) sub aspectul raporturilor de proprietate în cadrul cărora se dobândesc elementele de
avere, respectiv al modului de dobândire, de provenienţă, pentru care se utilizează noţiunea de
resurse.
Dubla reprezentare a averii, ca element al patrimoniului, constituie trăsătura esenţială a
metodei contabilităţii, o lege de bază permanentă şi universală a acesteia.
“Dubla reprezentare este determinată de faptul că reflectarea, urmărirea şi controlul averii
agenţilor economici nu se pot limita doar la modul de utilizare (alocare) a bunurilor materiale şi
băneşti, în activitatea desfăşurată de aceştia, ci este necesar să se urmărească şi relaţiile de
proprietate, faptul că aceste bunuri aparţin cuiva, că sunt în posesia unei persoane fizice sau
juridice, deci să se reflecte regimul juridic al bunurilor.
Importanta bilantului contabil deriva din functiile pe care acesta le indeplineste: functia
de generalizare a datelor contabilitatii; functia de cunoastere a mersului activitatii economico-
financiare; functia previzionala.
1) Functia de generalizare a datelor in ciclul contabil de prelucrare a informatiilor
izvoraste din necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilitatii curente, dupa criterii bine
stabilite, intr-un numar restrans de indicatori, care sa poata oferi o imagine de ansamblu asupra
situatiei economicofinanciare a unitatii patrimoniale.
2) Functia de analiza a mersului activitatii economico-financiare se manifesta prin aceea
ca, pe baza bilantului contabil se analizeaza periodic, gradul realizarii indicatorilor proiectati si a
rezultatelor, se identifica rezerve si se stabilesc masuri de perfectionare a activitatii economice si
financiare. Adunarile Generale ale Actionarilor, Consiliile de Administratie, managerii unitatilor
patrimoniale analizeaza periodic situatia economico-financiara, pe baza bilantului contabil, a
anexelor sale si a raportului de gestiune, componente de baza ale darii de seama contabile.
3) Functia previzionala consta in posibilitatea oferita de bilant de a orienta activitatea
viitoare. In acest scop, intocmirea bugetului de venituri si cheltuieli pentru perioadele urmatoare
se fundamenteaza pe situatia patrimoniala si a rezultatelor din perioada considerata baza de
raportare