Facultatea de Management și Turism Rural

Disciplina: Ingineria și managementul investițiilor

Curs 2

Capitolul 2.
INVESTIŢIILE MATERIALE (I)

Efectuarea de investiții în active reale (materiale) reprezintă o formă concretă

de manifestare a unui proces de consum de resurse financiare care conduce, în
principal, la formarea, refacerea sau dezvoltarea elementului ”mijloc fix” din structura
unei firme, fiind un act concret de alegere a unei modalități de acțiune în domeniul
investițiilor, în funcție de tipul strategiilor, al politicilor, programelor și proiectelor.
Aceasta rezultă în urma deciziei privind alocarea resurselor financiare de care
dispune o firmă pentru realizarea de investiții interne în clădiri,
echipamente tehnologice, aparate și instalații diverse, mijloace de transport etc.,
cu destinație productivă sau socială, în volum și structură adecvată funcționării ei la
parametri cât mai înalți, cu eficiență maximă.

2.1. Etapele procesului investiţional

Deciziile pentru cea mai eficientă alocare a capitalului se raportează la

obiectivele economice urmărite de firmă, în baza cunoașterii condițiilor concrete ale
mediului în care aceasta funcționează, luând în considerare riscurile posibile și
impactul diferiților factori cu implicații asupra valorii firmei, a cărei creștere de valoare
reprezintă principalul obiectiv urmărit.
Realizarea unei investiţii materiale presupune alocarea unor resurse
importante pentru o perioadă mare de timp.
Din punct de vedere tehnic, procesul investiţional cuprinde trei etape:
- etapa concepţiei;
- etapa realizării investiţiei;
- etapa de funcţionare (exploatare) a obiectivului.
I. Etapa de concepţie este destinată elaborării deciziei de investiţie când se
efectuează studii, cercetări şi proiecte, evaluări şi analize care urmăresc să răspundă
la o serie de întrebări ca :
- de ce este necesar proiectului?
- ce produse şi servicii se vor oferi pieţei prin realizarea proiectului?
- cine sunt utilizatorii produselor şi structura acestuia ?
- căror pieţe se adresează oferta de produse?
- care sunt posibilităţile de diversificare sortimentală?
- ce dotări tehnice şi echipamente se vor utiliza ?
- care sunt posibilităţile de extindere în viitor a domeniului de activitate?
- ce resurse financiare,materiale,energetice şi umane sunt necesare pentru
funcţionarea proiectului?
- care sunt efectele generate de proiect?
- cum se încadrează proiectul în strategia generală de dezvoltare a ţarii?

1
 Prima fază a etapei de concepţie costă în pregătirea deciziei de investiţie,
care presupune întocmirea unei documentaţii care într-o tratare adecvată să
răspundă la aceste întrebări şi care se concretizează într-un studiu de
prefezabilitate.
Studiul de fezabilitate, constă în documentaţia tehnico-economică şi financiară
privind necesitatea, sursele de acoperire şi eficienţa obiectivului.
Pe baza studiului de fezabilitate se ia decizia de investiţie, deoarece el oferă
toate informaţiile de natură tehnică, economică şi financiară necesare.
Studiul de fezabilitate tratează aceeaşi structură ca şi studiul de
prefezabilitate, cu deosebirea ca informaţiile sunt mai detaliate, iar soluţiile oferite
sunt definitive.
II. Etapa realizării investiţiei reprezintă activitatea de investiţii propriu-zisă pe
parcursul căreia se realizează transformarea resurselor investiţionale în elemente
materiale (maşini, utilaje, instalaţii, clădiri etc.).
Specific acestei perioade este faptul că importante cantităţi de resurse
materiale, umane şi financiare sunt atrase din circuitul economic şi imobilizate în
investiţii neterminate.
III. Etapa de funcţionare (exploatare) a obiectivului de investiţii este
precedată de mai multe faze de recepţie a obiectivului care au ca scop urmărirea
atingerii parametrilor tehnico-economici a proiectului.

2.2. Elementele financiare ale investiţiei

În evaluarea investiţiilor trebuie să ţinem seama de caracteristicile financiare

ale eforturilor şi efectelor acestora. În timp ce efortul pentru investiţii este
întotdeauna măsurabil, efectul (rezultatul) investiţiilor este greu de măsurat, fie
datorită caracterului unor investiţii (cele socio-umane), fie din cauza incertitudinii
efectelor viitoare.
Efortul investiţional, într-o accepţie generală, se referă la consumul de
resurse ocazionate de întreţinerea, execuţia şi funcţionarea unui obiectiv de
investiţii.
În practica economică există mai multe interpretări a efortului investiţional. Şi
anume:
 Resurse avansate – care reprezintă totalitatea consumurilor de resurse
care se fac în prezent în vederea obţinerii unor efecte viitoare. Resursele se
consideră avansate doar pe perioada de timp de la construire şi alocare până în
momentul când încep să producă efecte economice (pe perioada execuţiei
investiţiilor, efectuării cercetării ştiinţifice, calificării personalului).
În această categorie de resurse includem:
- investiţiile (materiale şi financiare);
- cheltuieli de cercetare-dezvoltare;
- cheltuieli cu calificarea personalului;
- cheltuieli cu perfecţionarea organizării;
- cheltuieli cu creşterea calităţii producţiei;
- cheltuieli cu activitatea de marketing;
- cheltuieli pentru informatizare;
- cheltuieli cu protecţia mediului.
 Resurse ocupate – sunt acele genuri de resurse care prin modul de
organizare al activităţii economice sunt „blocate” pentru o anumită perioadă de timp
la un anumit nivel organizatoric al întreprinderii. Aceste resurse sunt considerate
ocupate din momentul în care încep să producă efecte până în momentul în care îşi
încetează activitatea.
Din această categorie fac parte:
- active imobilizate;
- resursele umane;
- fondul de rulment;
- mediul natural (suprafeţe de teren pe care se desfăşoară activităţile
economice).
 Resurse consumate – reprezintă totalitatea consumurilor de resurse
antrenate de desfăşurarea activităţii. În această categorie se includ toate elementele
costului de producţie (materiale, salariale) cu excepţia amortizării.
Obiectivul creșterii valorii de piață a unei firme face indispensabilă analiza
condițiilor financiare care însoțesc procesul de constituire a capitalurilor
necesare investițiilor și de obținere a rezultatelor ce vor fi astfel degajate. În principiu,
procesul de fundamentare a deciziei de investiție include și componenta financiară
privind cheltuielile (efortul investițional) și rezultatele (efectele investiției) în formă
bănească, respectiv posibilitatea de finanțare pentru ca, în cele din urmă, decizia să
integreze toate elementele și criteriile de evaluare a proiectelor de investiții.
Fundamentarea deciziei de investiție presupune o activitate bogată
de culegere de informații și de analiză a acestora datorită complexității
procesului investițional. În procesul de fundamentare a deciziei de investiție
se impune urmărirea realizării unei eficiențe cât mai ridicate și selectarea
proiectelor în baza acestui considerent.
Eficiența economică a investițiilor este redată, în expresia sa generală,
de relația dintre rezultatele obținute și resursele financiare alocate.
Totodată, caracterizarea eficienței presupune raportarea la o bază de
comparație, fie a efectelor ce se vor obține, fie a eforturilor necesare pentru
realizarea unui anumit obiectiv, care poate fi nivelul atins în alte activități similare
sau variante de proiect, mărimi normative predeterminate etc.
Exprimarea eficienței sub forma relației între rezultatele previzibile a fi obținute și
cheltuielile de investiții este mai concludentă, deoarece arată efectul util pe unitatea
de resursă alocată sau, invers, efortul depus pentru obținerea unei unități de efect.
Efectele economice realizabile vor fi reflectate și în plan financiar, în funcție de
caracterul investiției: de reducere a costurilor de funcționare a utilajelor
(de întreținere și reparații) pe seama investițiilor de înlocuire; diminuarea cheltuielilor
cu materiile prime, materialele și forța de muncă prin investiții de modernizare și de
aplicare a rezultatelor cercetării științifice; sporirea rentabilității globale a companiei
inclusiv prin investiții de expansiune pentru care se așteaptă efecte suplimentare
mult mai mari decât cele obținute prin diminuarea costurilor, fie prin efectuarea de
plasamente financiare. De asemenea, poate fi urmărită obținerea de efecte în
perioadele imediate sau mai îndepărtate, cu incidență economică și socială indirectă
pe un plan mail larg.

Concepte şi noţiuni de reţinut

 Investiţii materiale presupune alocarea unor resurse importante pentru o
perioadă mare de timp.
 Din punct de vedere tehnic, procesul investiţional cuprinde trei etape: etapa
concepţiei, etapa realizării investiţiei și etapa de funcţionare (exploatare) a
 obiectivului investițioanal.
 Etapa de concepţie reprezintă etapa elaborării deciziei de investiţie pe baza
efectuării de studii, cercetări şi proiecte, evaluări şi analize.
 Etapa realizării investiţiei reprezintă activitatea de investiţii propriu-zisă pe
parcursul căreia se realizează transformarea resurselor investiţionale (materiale,
umane şi financiare) în elemente materiale (maşini, utilaje, instalaţii, clădiri etc.).
 Etapa de funcţionare (exploatare) a obiectivului de investiţii este precedată de
mai multe faze de recepţie a obiectivului care au ca scop urmărirea atingerii
parametrilor tehnico-economici a proiectului.
 Elemente financiare ale investiţiei se referă la eforturile (consumul de resurse)
necesare şi efectele (rezultatele) obţinute pe seama investiţiei.
 Eficiența economică a investițiilor este redată, în expresia sa generală, de
relația dintre rezultatele obținute și resursele financiare alocate.

Întrebări de autoevaluare:

1. Care sunt, din punct de vedere tehnic, etapele procesului investiţional?

2. Prin ce se caracterizează etapa de concepţie a procesului investiţional?
3. Ce înţelegeţi prin resurse avansate?
4. Care este formularistica generală de redare a eficienței economice a unei
investiții raportându-ne la elementele financiare ale acesteia?