Teste Adm Fac de Automatica Si Calculatoare Iasi PDF PDF Free

Teste admitere
Facultatea de Automatică şi

Calculatoare
Domeniul Calculatoare şi Tehnologia
Informaţiei
10 aprilie 2014
2
Cuprins
1 Algebră 5
2 Analiza 39
3 Trigonometrie 61
4 Geometrie 69
5 Modele teste 73
5.1 Testul 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
5.2 Testul 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
5.3 Testul 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
5.4 Testul 4 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
6 Teste grilă de la admitere 2011-2013 91

6.1 2011 iulie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
6.2 2011 septembrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
6.3 2012 iulie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
6.4 2012 septembrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
6.5 2013 iulie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
7 Soluţii 111
7.1 Algebră . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
7.2 Analiză . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
7.3 Trigonometrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
7.4 Geometrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
7.5 Testul 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
7.6 Testul 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
7.7 Testul 4 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180
4 CUPRINS
Capitolul 1
Algebră
1. Fie
f : R → R, f (x) = ax2 + bx + c,
unde a, b, c ∈ R şi a 6= 0. Atunci funcţia este:
(a) injectivă ; (b) surjectivă ; (c) monotonă şi mărginită;
(d) nici injectivă, nici surjectivă.
2. Trinomul
x2 + 2ax + b, a, b ∈ R
are rădăcinile strict negative dacă:
(a) a ≤ 0 şi a2 ≥ b; (b) a ≥ 0 şi b ≥ 0;
(c) 0 < b ≤ a2 şi a > 0; (d) a ≤ 0 şi b ≤ a2 .
3. Fie m ∈ R. Rădăcinile ecuaţiei
mx2 + 2(m + 1)x + (m − 2) = 0
au semne contrare dacă

£ ¢
(a) m ∈ (0, ∞) ; (b) m ∈ − 14 , ∞ ;
¡ ¢
(c) m ∈ (0, 2) ; (d) m ∈ − 14 , 2 .
4. Fie ecuaţia
x2 + 2(m − a)x + 3am − 2 = 0,
în care a şi m sunt parametri reali.
i) Să se afle a astfel încât ecuaţia să aibă rădăcini reale, oricare ar fi
m ∈ R.
5
6 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ
ii) Să se afle m astfel încât ecuaţia să aibă rădăcini reale, oricare ar fi
a ∈ R.
r r r r
8 8 8 8
(a) |a| < , |m| < ; (b) |a| ≤ , |m| ≤ ;
21 21 21 21
r r r r
8 8 8 8
(c) |a| ≥ , |m| ≥ ; (d) |a| > , |m| > .
21 21 21 21
5. Valorile parametrului real m determinat astfel încât inecuaţia
mx2 + (m + 1)x + m − 1 > 0
să nu aibă soluţii sunt:

³ ´
(a) m ∈ (1 − √1 , 0);
(b) m ∈ 1 − √23 , 0 ;
3
³ i
2 √2
(c) m ∈ (1 + 3 , +∞); (d) m ∈ −∞, 1 −
√
3
.
6. Mulţimea M a acelor m ∈ R astfel încât inecuaţia
mx2 + (m − 1) x − (m − 2) > 0
să nu aibă nici o soluţie reală este

h √ √ i
5−2 5 5+2 5
(a) M = 5
, 5 ; (b) m ∈ (−∞, 0);
³ √ ´
(c) M = −∞, 5−25 5 ; (d) M = ∅.
7. Valorile parametrului m pentru care inecuaţia
x2 + y 2 − 4x − 4y + m > 0
este adevărată pentru orice x, y ∈ R sunt:

(a) m ∈ (−∞, 0) ; (b) m ∈ (0, 4) ;
(c) m ∈ (8, +∞) ; (d) m ∈ (4, +∞) .
(m − 1)x2 − (m + 1)x + m + 1 > 0
este verificată pentru orice x ∈ R sunt:

µ ¶
5
(a) m ∈ (1, ∞) ; (b) m ∈ ,∞ ;
3
∙ ¸ µ ¶
5 5
(c) m ∈ 1, ; (d) m ∈ −1, .
3 3
7
9. Să se determine valorile reale ale lui λ pentru care
λx2 − 2 (λ − 1) x + λ + 2 > 0, ∀x ∈ [0, 3] .
(a) λ > 0; (b) − 2 < λ ≤ 0; (c) λ ≥ 0; (d) λ > −2.
10. Se consideră ecuaţia x2 + ax + a = 0, în care a ∈ R. Se notează cu x1 şi

x2 rădăcinile sale (reale sau complexe). Să se determine a astfel încât
x31 + x32 < x21 + x22 .

¡ √ √ ¢ ¡ √ ¢
(a) a ∈ 1 − 3, 1 + 3 ; (b) a ∈ 1 − 3, ∞ ;
¡ √ ¢ ¡ √ ¢ ¡ √ ¢ ¡ √ ¢
(c) a ∈ 1 − 3, 0 ∪ 0, 1 + 3 ; (d) a ∈ 1 − 3, 0 ∪ 1 + 3, ∞ .
11. Pentru m ∈ R\ {1} se consideră ecuaţia de gradul al doilea ale cărei

rădăcini x1 şi x2 verifică relaţiile:
(
4x1 x2 − 5(x1 + x2 ) + 4 = 0
1 .
(x1 − 1)(x2 − 1) =
1−m
Atunci −1 < x1 < x2 < 1 pentru:
(a) m ∈ (−∞, −1) ∪ (1, +∞); (b) m ∈ (0, +∞);
(c) m ∈ (−∞, −3); (d) m ∈ (−3, −1) ∪ [0, 1).
12. Numărul soluţiilor sistemului

½ 2
x − 3xy + y 2 = −1
3x2 − xy + 3y 2 = 13
este:
(a) 8; (b) 4; (c) 2; (d) 0.
13. Mulţimea S a soluţiilor sistemului

½
xy + x + y = 11
x2 y + xy 2 = 30
este:
(a) S = {(2, 3) , (3, 2) , (1, 5) , (5, 1)}; (b) S = {(3, 2) , (1, 5)};
(c) S = {(1, 5) , (5, 1)} ; (d) S = {(2, 3) , (1, 5)} .
14. Valorile lui x ∈ R pentru care are loc inegalitatea

¯ 2 ¯
¯ 2x − 1 ¯
¯ ¯
¯ x2 − 1 ¯ < 1.
sunt: Ã r r !
2 2
(a) x ∈ − , r {0} ; (b) x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, +∞) ;
3 3
Ã r r !
2 2
(c) x ∈ (−1, 1) \ {0} ; (d) x ∈ − , .
3 3
15. Mulţimea valorilor lui x ∈ R care sunt soluţii ale inecuaţiei

¯ 2 ¯
¯ x + 3x + 2 ¯
¯ ¯
¯ x2 − 4x + 3 ¯ < 1.
este:
(a) (1, 3) ; (b) x ∈ (−∞, 1) ∪ (1, 3) ;
µ ¶ µ ¶
1 1
(c) x ∈ , 3 ; (d) x ∈ −∞, .
7 7
16. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei
√
1− 1 − 4x2
<3
x
este:
£ ¢ ¡ ¤ ¡ 6¢ £ ¤
(a) R; (b) − 12 , 0 ∪ 0, 12 ; (c) 0, 13 ; (d) 13 , 12 .
17. Mulţimea valorilor x din R care verifică ecuaţia
√ √ √
x − a + x − b + x − c + d = 0, a, b, c ∈ R, d > 0.
este: n p p o
(a) ∅; (b) ± |a − c|, ± |b| ;
( r r )
n p p o |a + b + c| |a + b + c|
(c) ± |a|, ± |c| ; (d) − , .
2 2
18. Valorile x ∈ R pentru care

√ √
3x − 1 − 3x + 1 > −1
sunt:
¡5 ¢ ¡ ¢ ¡ ¢ ¡ ¢
(a) x ∈ 12
, +∞ ; (b) − 13 , +∞ ; (c) 13 , +∞ ; (d) − 13 , 13 .
9
19. Să se rezolve inecuaţia: r

1 + 4x
< 1.
x
µ ¶ µ ¶
1 1
(a) x ∈ − , 0 ; (b) x ∈ −∞, − ∪ (0, ∞) ;
3 4
µ ¸ µ ¸
1 1 1
(c) x ∈ − , − ; (d) x ∈ −∞, − ∪ (0, ∞) .
3 4 4
p p
|x − 6| > |x2 − 12x + 36|
este:
(a) R; (b) (5, 6) ∪ (6, 7) ; (c) [6, +∞) ; (d) ∅.
21. Care este relaţia dintre numerele:
q q
3 √ √
a = 2 + 3, b = 1 + 2.
(a) numerele nu pot fi comparate; (b) a = b;

(c) a > b; (d) a < b.
p
3
√ p
3
√
22. Numărul a = 6 3 − 10 − 6 3 + 10 aparţine mulţimii
(a) N; (b) Z; (c) R \ Q; (d) R \ Z.
23. Se consideră funcţia
s
1 + (4 − a2 ) x − x2
f : I ⊂ R → R, f (x) = , a ∈ R∗ .
a (1 + x2 )
Să se determne a astfel încât I să fie un interval de lungime minimă.

(a) a = 2; (b) a = −2; (c) a = 1; (d) a < 0.
24. Mulţimea soluţiilor sistemului de inecuaţii
⎧
⎨ ¯|x − |x¯− 1| + 1| ≤ 2
¯x − 1¯
⎩ ¯¯ ¯≤1
2x ¯
este:
£1 ¢
(a) (−∞, −1) ∪ , +∞ ; (b) (−∞, −1);
5
£ ¢
(c) (−1, 1]; (d) {−1} ∪ 13 , +∞ .
25. Să se determine m ∈ R astfel încât

½ 2
x + 2mx − 1, x ≤ 0
f : R → R,f (x) =
mx − 1, x>0
să fie funcţie injectivă pe R.

(a) m ∈ (−∞, −1); (b) m ∈ (1, +∞);
(c) m ∈ (−∞, 0); (d) m ∈ (0, +∞).
26. Să se determine m ∈ R astfel încât

½
x + m, x ≤ 1
f : R → R, f (x) =
2mx − 1, x > 1
să fie funcţie surjectivă pe R.

(a) m ∈ (−2, 0); (b) m ∈ (0, 2];
(c) m ∈ (0, +∞); (d) m ∈ (−∞, 0).
27. Fie
f : R → R,f : R → R,f (x) = max (2x − 1, x + 1) .
Atunci
(a) f este descrescătoare pe R;
(b) f nu este injectivă pe R;
( x+1
, x≥3
(c) g : R → R, g (x) = 2 este inversa funcţiei f .
x − 1, x<3
(
x − 1, x<3
(d) g : R → R, g (x) = x+1 este inversa funcţiei f .
, x≥3
2
x2 + (m + 1) x + m + 2
f : D ⊆ R → R, f (x) = .
x2 + x + m
Să se determine parametrul real m astfel încât f să fie definită pe R şi
f (x) ≤ 2 pe R.
µ ¶
1
(a) m ∈ , +∞ ; (b) m ∈ (3, +∞) ;
4
(c) m = 3; (d) m ∈ (0, 3) .
11
29. Fie ecuaţia q

√
1 − x4 − x = x − 1.
Numărul rădăcinilor ecuaţiei este:
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3.
p
3
√ p3
√
30. Suma H = 20 + 14 2 + 20 − 14 2 este egală cu:
√ √
(a) H = 5; (b) H = 4; (c) H = 5 + 2; (d) H = 5 − 2.
31. Se consideră funcţia f : Z → Z

½
k, dacă n = 3k + 1, k ∈ Z
f (n) =
n, dacă n = 3k sau n = 3k + 2, k ∈ Z
Este f injectivă? Dar surjectivă?

(a) f este injectivă şi surjectivă;
(b) f este injectivă şi nesurjectivă;
(c) f nu este injectivă, dar este surjectivă;
(d) f nu este injectivă şi nici surjectivă.
32. Mulţimea valorilor x pentru care
ex + 1 > 2e−x
este:
(a) R; (b) (0, +∞) ; (c) (−∞, 0) ; (d) (1, +∞) .
33. Numărul de soluţii reale ale ecuaţiei
2x + 2x+1 + 2x+2 = 6x + 6x+1
este:
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3.
34. Să se rezolve ecuaţia:
52x − 3 · 5x + 2 = 0.
(a) x = 0 şi x = log5 3; (b) x = log5 2 şi x = 0;

(c) x = 1 şi x = 2; (d) x = 2 şi x = 0.
35. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei
2|x+1| − |2x − 1| = 2x + 1
este:
(a) (−∞, −1) ; (b) [−1, 0] ; (c) (0, +∞) ; (d) [0, +∞) ∪ {−2} .
36. Soluţiile ecuaţiei

³√ ´x ³√ ´x ³√ ´x
3+1 + 3−1 =4 2
sunt:
© ¡ √ ¢ ¡ √ ¢ª
(a) x ∈ log√3+1 2 + 5 , log√3+1 −2 + 5 ;
© ¡ √ ¢ª
(b) x ∈ log√3+1 2 + 5 ;
© ¡ √ ¢ ¡ √ ¢ª
(c) x ∈ log√2 1 + 3 , log√2 −1 + 3 ;
© ¡ √ ¢ ¡ √ ¢ª
(d) x ∈ log√3+2 7 + 4 3 , log√3+2 7 − 4 3 .
37. Dacă log12 2 = k, atunci log6 16 are valoarea:

k 1−k 4k 1−k
(a) ; (b) ; (c) ; (d) .
1−k k 1−k 4k
38. Să se determine valorile lui m ∈ R astfel încât inegalitatea
(m − 2)4x + (2m − 3)2x+1 + m > 2
să fie adevărată pentru orice x ∈ R.

(a) m ∈ [2, +∞); (b) m ∈ (2, ∞);
(c) m ∈ (−∞, 2); (d) m ∈ (−∞, 0) ∪ (2, ∞) .
39. Să se rezolve inecuaţia
log2a x − 3 loga x + 2
> 0,
x2 − 4
unde a > 2 este o constantă.
(a) x ∈ (2, a2 ) ; (b) x ∈ (a, a2 ) ;
(c) x ∈ (2, ∞) ; (d) x ∈ (2, a) ∪ (a2 , ∞) .
13
40. Numărul soluţiilor ecuaţiei

x + 2x + log2 x = 7.
este:
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3.
41. Expresia:
1 3 2n−1
lg a n + lg a n + · · · + lg a n
E= 2 4 2n , a > 0, a 6= 1
lg a n + lg a n + · · · + lg a n
este egală cu:
n+1 n
(a) n; (b) ; (c) n+1
; (d) n (n + 1).
n
√ 21
loga x + loga2 x + log√a x2 = ,
2
unde a ∈ R∗+ \ {1} este un parametru real.
a √ 1
(a) x = ; (b) x = a2 ; (c) x = a; (d) x = .
2 4
43. Să se rezolve inecuaţia:
log3 x > log9 (5x − 4).
¡ ¢
(a) x ∈ 0, 45 ∪ (1, ∞) ; (b) x ∈ (0, 1) ∪ (4, ∞) ;
¡ ¢
(c) x ∈ 45 , 1 ∪ (4, ∞) ; (d) x ∈ R.
44. Mulţimea tuturor valorilor x ∈ R pentru care este adevărată inegali-
tatea µ ¶
2x − 1
log x+4 log2 <0
2 x+3
este:
¡ ¢
(a) (−4, ∞); (b) (−4, −3) ∪ (4, ∞); (c) (−4, −2); (d) 12 , ∞ .
45. Valorile lui a pentru care inegalitatea
log a−1 (x2 + 3) ≥ 1
a+1
este adevărată, oricare ar fi x ∈ R sunt:

(a) a ∈ (−∞, −1); (b) a ∈ (−∞, −1) ∪ (1, +∞);
(c) a ∈ (−∞, −2]; (d) a ∈ (−∞, −4].

log2 x4
log x2 8 + log x4 8 < .
log2 x2 − 4
(a) x ∈ (0, 2) ∪ (4, ∞) ; (b) x ∈ (4, ∞) ;
(c) x ∈ (2, 4) ∪ (4, ∞) ; (d) x ∈ (0, 1) ∪ (2, 4) ∪ (4, ∞) .
47. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei:
µ µ¯ ¯ ¶ ¶
¯ x−1 ¯
log2 log 1 ¯¯ ¯ + 1 + 16 < 4
3 2x + 3 ¯
este ³ ´ ³ ´
© 3 ª 3·316 −2 3·316 −4
(a) R \ − 2 , 1 ; (b) −∞, − 2·316 −3 ∪ − 2·316 −1 , 1 ∪ (1, ∞) ;
¡ ¢ ¡ ¢
(c) − 32 , 1 ; (d) −∞, − 32 ∪ (1, ∞) .
log2a x − 4
> 0,
logb2 x + 1
unde b > a > 1 sunt constante, este:
µ ¶ ³√ √ ´
1 1
(a) x ∈ , ; (b) x ∈ a, b ∪ (b, ∞) ;
b a
µ ¶ µ ¶
1 1 2 1
(c) x ∈ , ∪ (a , ∞) ; (d) x ∈ 0, 2 ∪ (a, ∞) .
b2 a2 b
loga x + logax x > 0
pentru a > 1, este:
(a) x ∈ (2, ∞) ; (b) x ∈ (1, 2) ; (c) x ∈ (1, a) ;
¡ ¢
(d) x ∈ a12 , a1 ∪ (1, ∞) .
log5 x > log125 (3x − 2)
este:
¡2 ¢
(a) x ∈ (−1, 0) ; (b) x ∈ 3
, 1 ; (c) x ∈ (−2, ∞) ;
¡ ¢
(d) x ∈ 23 , 1 ∪ (1, ∞) .
15
log1−x (x + 1) ≥ 2
este:
(a) (−∞, 0) ∪ (3, ∞) ; (b) (0, 3) ;
(c) ∅; (d) (−1, 0) ∪ (0, 1) .
52. Să se precizeze mulţimea soluţiilor inecuaţiei:
µ µ ¶¶
1
logx log 1 1 + < 0.
x x
(a) (0, ∞) ; (b) (0, 1) ; (c) (1, ∞) ; (d) (0, ∞) \ {1} .
log2 (9 − 2x ) > 3 − x.
(a) x < 8; (b) 0 < x < 3; (c) 0 < x < 2 log2 3; (d) x > 3.
54. Numărul rădăcinilor reale ale ecuaţiei
(1 + i) x4 − (3 + i) x3 + (5 + i) x2 − 4x + 2 + 2i = 0
este:
(a) 3; (b) 2; (c) 1; (d) 0.
55. Se dă ecuaţia
3x3 + 2x2 + ax + b = 0,
în care a şi b sunt parametri reali. Se cer condiţiile pe care trebuie să
le îndeplinească a şi b astfel încât ecuaţia să admită o rădăcină egală
cu −2, iar celelalte rădăcini să fie reale şi pozitive.
1 20
(a) a = 8, b = ; (b) −8 ≤ a ≤ − , b = 2a + 16;
3 3
(c) −8 ≤ a < 4, b = 1; (d) a = −8, b = 2a + 16.
56. Să se determine S = a + b + c + d, ştiind că la împărţirea polinomului
x4 − x3 + ax2 + bx + c
prin x2 + d se obţine restul x, iar la împărţirea prin x2 − d se obţine

restul −x.
(a) S = 2; (b) S = 1; (c) S = 0; (d) S = −1.
57. Cele patru rădăcini ale polinomului

x4 − αx3 − αx + 1 = 0, unde α ∈ (−1, 1) ,
au modulele
(a) două mai mici ca 1 şi două mai mari ca 1 ; (b) toate egale cu 1 ;
(c) toate mai mici ca 1 ; (d) toate mai mari ca 1.
58. Numărul 1 este pentru polinomul
x2n − nxn+1 + nxn−1 − 1, n ≥ 3,
rădăcină având ordinul de multiplicitate egal cu:
(a) 1; (b) 2; (c) 3; (d) n + 2.
59. Fie f ∈ Z [X], f = a0 +a1 X +a2 X 2 +a3 X 3 . Să se determine a0 , a1 , a2 , a3
astfel încât
f (1) + f (2) + ... + f (n) = n4 , ∀n ∈ N, n > 0.
(a) a0 = −1, a1 = 4; a2 = −6, a3 = 4;

(b) a0 = 4, a1 = −6; a2 = 4, a3 = −6;
(c) a0 = −1, a1 = 6; a2 = −4, a3 = 6;
(d) a0 = a1 = a2 = a3 = 1.
60. Să se determine S = a2 + b2 unde numerele reale a şi b sunt coeficienţii
polinomul
P (x) = x4 − 2x3 + x2 + ax + b
determinaţi astfel încât acesta să se dividă cu x2 + 1.
(a) S = 2; (b) S = 5; (c) S = 1; (d) S = 4.
61. Dacă x1 = i este o rădăcină a ecuaţiei
x3 + (m − 1) x + m = 0, m ∈ C,
atunci S = x21 + x22 + x23 este:
(a) S = −2; (b) S = −1; (c) S = −2i + 1; (d) S = −2i.
1 1 1
62. Fie x, y, z ∈ R∗ astfel încât x+y+z = 0 şi + + = 0. Să se precizeze
x y z
valoarea lui a pentru care are loc relaţia x6 + y 6 + z 6 = ax2 y 2 z 2 .
(a) a = 3; (b) a = 1; (c) a = 0; (d) a = 2.
17
63. Fie α ∈ R∗ şi p ∈ N numărul tripletelor ordonate (x, y, z) ∈ (R∗ )3 care

satisfac relaţiile:
⎧
⎪
⎪ x+y+z =α
⎨ 1 1 1 1
+ + = , α2 6= 2.
⎪
⎪ x y z α
⎩ xy + yz + xz = −2.
Atunci:
(a) p = 6; (b) p = 3; (c) p = 1; (d) p = 2.
64. Fie polinomul cu coeficienţi reali
p(x) = x3 + ax2 + bx + c.
Să se precizeze care din următoarele condiţii sunt necesare şi suficiente
ca rădăcinile polinomului p să aibă aceeaşi parte reală.
ab 2a3
(a) c = − ;
3 27
ab 2a3 a2
(b) c = − , − b ≥ 0;
3 27 3
ab 2a3 a2
(c) c = − , − b ≤ 0;
3 27 3
ab 2a3 a2
(d) c ≥ − , − b ≤ 0.
3 27 3
65. Fie S = m + n + p unde m, n, p sunt numere reale astfel ca polinomul
x4 + mx3 + nx2 + px + 8
să fie divizibil cu x3 + 5x2 + 2x − 8. Atunci valoarea lui S este:

(a) S = −7; (b) S = 0; (c) S = 6; (d) S = −9.
66. Se consideră polinomul
p(x) = x4 + x3 + ax + b.
Valorile parametrilor a şi b pentru care restul împărţirii lui p(x + 2) la

x + 1 să fie egal cu −18, iar restul împărţirii lui p(x − 2) la x − 1 să fie
egal cu −12 sunt:
(a) a = −3, b = −15; (b) a = 3, b = 15;
(c) a = −4, b = −16; (d) a = 4, b = 16.
67. Precizaţi numărul valorilor lui λ ∈ R pentru care ecuaţiile următoare

au cel puţin o rădăcină comună
x3 − λx + 2 = 0
.
x2 + λx + 2 = 0
(a) 1; (b) 0; (c) 2; (d) 3.
68. Să se determine S = m2 + n2 , unde m şi n sunt coeficienţii polinomului
x2 − mx + n determinaţi astfel încât polinomul x4 + 1 să fie divizibil cu
x2 − mx + n.
(a) S = 3; (b) S = 9; (c) S = 2; (d) S = 1.
69. Precizaţi mulţimea valorilor lui m pentru care toate rădăcinile polino-
mului
P (x) = x3 − (2m + 1)x2 − (4m + 5)x + 2
sunt reale, ştiind că polinomul admite o rădăcină care nu depinde de
m. µ ¸ ∙ ¶ µ ¶ µ ¶
5 1 5 1 3 1
(a) −∞, − ∪ − , ∞ ; (b) − , ; (c) − , ; (d) ∅.
2 2 2 2 2 2
70. Se consideră ecuaţia
2x3 + 3x − 1 = 0
şi fie x1 , x2 , x3 rădăcinile sale. Ecuaţia în necunoscuta y care are
x2 x3 x1 x3 x2 x1
rădăcinile y1 = , y2 = , y3 = este:
x1 x2 x3
(a) y 3 − 2y 2 + 3y − 1 = 0; (b) 2y 3 − 9y 2 − 6y − 1 = 0;
(c) y 3 + y 2 − 6y − 1 = 0; (d) y 3 + 5y 2 − 1 = 0.
71. Fie ecuaţia
x3 − ax2 + bx − c = 0 (a, b, c numere reale nenule).
Să se precizeze valorile a, b, c astfel încât aceste numere să fie soluţii ale
ecuaţiei date.
(a) a = 1, b = 2, c = 3; (b) a = 2, b = −1, c = 52 ;
(c) a = 13 , b = 25 , c = 34 ; (d) a = −1, b = −1, c = 1.
72. Fie p(x) ∈ R [X] un polinom de grad ≥ 3 cu proprietatea
xp (x + 1) + (x + 2) p (x + 3) = 2x + 10, ∀x ∈ R.
Restul împărţirii polinomului p(x) la x2 − 2x − 3 este
(a) 2x − 1; (b) x2 + 1; (c) 3x + 1; (d) 0
19
f (x) = x3 − x2 + ax − 1, a ∈ R,
x1 , x2 , x3 ∈ C fiind rădăcinile polinomului. Să se determine valoarea

lui a ∈ R astfel încât x31 + x32 + x33 = 1.
3 4
(a) a = 0; (b) a = ; (c) a = ; (d) a = 1.
4 3
f (x) = xn + px + q, p, q ∈ R.
Pentru n ∈ N, n ≥ 3 definim Sn = xn1 + xn2 + ... + xnn , x1 , x2 , ..., xn ∈ C

fiind rădăcinile polinomului. Valoarea lui Sn este:
(a) Sn = 0; (b) Sn = −p2 + nq; (c) Sn = nq; (d) Sn = −nq.
75. Fie
P (x) = x2 − x loga m + 3 loga m − 8,
unde m ∈ R, m > 0, iar a > 1 este un număr real fixat. Să se afle
valorile lui m pentru care P (x) > 0, oricare ar fi x ∈ R.
√
(a) m > a(a + 1); (b) m ∈ ( a, a);
(c) m ∈ (a4 , a8 ); (d) m ∈ (a, 2a).
76. Valoarea sumei

k2 Cn1 k3 Cn2 kn+1 Cnn
Sn = k + + + ... + ,
2 3 n+1
pentru k ∈ N fixat este:
kn − 1 (k + 1)n+1 − 1
(a) Sn = ; (b) Sn = ;
n+1 n+1
kn+1 − 1
(c) Sn = (k + 1) n; (d) Sn = .
n+1
77. Valoarea numărului natural m pentru care al 10-lea termen al dez-
voltării binomului (5 + m)m este cel mai mare, este:
(a) m = 12; (b) m = 5; (c) m = 6; (d) m = 8.
78. Se consideră dezvoltarea

µ ¶n
m 1
x + 2m .
x
Să se determine m şi n astfel încât termenul de rang 12 să-l conţină pe

x, termenul de rang 24 să-l conţină pe x5 şi dezvoltarea să aibă termen
liber.
(a) m = 19 , n = 24; (b) m = − 19 , n = 26;
(c) m = − 19 , n = 24; (d) m = 19 , n = 25.
79. În dezvoltarea Ãr !n
9 1 √
+ 4x
x
suma coeficienţilor
√ binomiali este 128. Să se precizeze termenul care îl
3 2
conţine pe x .
(a) T4 ; (b) T5 ; (c) T6 ; (d) T7 .
80. Să se determine m astfel încât al 5-lea termen al dezvoltării binomului

(2 + m)m să fie cel mai mare.
(a) m = 3; (b) m = 5; (c) m = 4; (d) m = 7.
81. Numărul h al termenilor independenţi de x din dezvoltarea binomului

µq ¶2000
4 √ 2
x x+ √
3
x
este egal cu:

(a) h = 1; (b) h = 0; (c) h = 2; (d) h = 3.
82. Să se determine numărul termenilor raţionali din dezvoltarea binomia-

lă: ³√ ´90
√3
3+ 2 .
(a) 15; (b) 14; (c) 17; (d) 16.
83. Să se determine termenul care îl conţine pe b2 din dezvoltarea

√ √
3
( a − b)n ,
ştiind că n este cel mai mare număr natural care verifică inecuaţia:
log 1 n + log n3 n > 0.

3
(a) T6 ; (b) T7 ; (c) T8 ; (d) T5 .

21
84. Fie dezvoltarea binomială

Ãr s !n
a b
3 √ + √ ,
b 3
a
unde n satisface 22n−4 −3·2n+1 −256 = 0. Să se afle termenul dezvoltării

în care a şi b au puteri egale.
(a) T4 ; (b) T5 ; (c) T1 ; (d) T6 .
85. Se consideră binomul

³√ √
5
ń
lg(10−3x) (x−2) lg 3
2 + 2 .
Ştiind că al şaselea termen al dezvoltării binomului este egal cu 21 şi

coeficienţii binomiali de rang 2, 3 şi 4 sunt respectiv primul, al treilea
şi al cincilea termen al unei progresii aritmetice, atunci:
(a) x = 3; (b) x = 1; (c) x ∈ {1, 2} ; (d) x ∈ {0, 2} .
86. Să se determine termenul care nu îl conţine pe x în dezvoltarea:

µ ¶25
x−1 x−1
1 + 2 1 .
x − x2 x3 + x3 + 1
(a) T15 ; (b) T16 ; (c) T17 ; (d) T31 .
87. Să se determine n ∈ N∗ astfel încât numărul:
(a + bi)n + (b + ai)n ,
să fie real oricare ar fi a, b ∈ R.

(a) n = 2k, k ∈ N∗ ; (b) n = 3k, k ∈ N∗ ;
(c) n = 4k, k ∈ N∗ ; (d) n = 3k + 1, k ∈ N∗ .
88. Să se scrie sub formă

√ trigonometică numărul complex dat sub forma
algebrică: −5 − i5 3.
¡ ¢ ¡ ¢
(a) 10 cos 4π
3
+ i sin 4π
3
; (b) 10 cos π3 + i sin π3 ;
¡ ¢
(c) 10 cos(− π3 ) + i sin(− π3 ) ; (d) cos(− π6 ) + i sin(− π6 ).
89. Fie ecuaţia:

ax = loga x, a > 0, a 6= 1.
Se cer valorile lui a pentru care ecuaţia admite soluţie unică.
¡ ¤
(a) (0, 1) ∪ (e, ∞) ; (b) 1e , 1 ∪ {e} ;
¡ ¢ n 1o
(c) 0, 1e ∪ {e} ; (d) (0, 1) ∪ e e .
90. Să se rezolve ecuaţia în x

logtg x a + logcos x (a + 1) = 0,
unde a > 0, a 6= 1 este dat.
π π
(a) + 2kπ; (b) ± + 2kπ;
3 3
1 √
(c) ± arccos + 2kπ; (d) arctg a + kπ.
1+a
91. Valoarea determinantului
¯ ¯
¯ −2 5 0 −1 ¯¯
¯
¯ 1 0 3 7 ¯¯
¯
¯ 3 −1 0 5 ¯¯
¯
¯ 2 6 −4 1 ¯
este:
(a) 27; (b) 37; (c) 47; (d) 57.
92. Toate soluţiile ecuaţiei
¯ ¯
¯ x a a a ¯
¯ ¯
¯ a x a a ¯
¯ ¯ = 0, a ∈ R∗ .
¯ a a x a ¯
¯ ¯
¯ a a a x ¯
sunt:
(a) x = a sau x = −3a; (b) x = a sau x = 0;
(c) x = a; (d) x = a şi x = 0.
93. Să se calculeze determinantul
¯ ¯
¯ x1 x2 x3 ¯
¯ ¯
¯ x2 x3 x1 ¯
¯ ¯
¯ x3 x1 x2 ¯
ştiind că x1 , x2 , x3 sunt rădăcinile ecuaţiei x3 − 2x2 + 2x + p = 0.

(a) 0; (b) 2; (c) 4; (d) 3p.
23
94. Fie p(x) = x + a, q(x) = x2 + bx + c două polinoame şi x1 6= x2 două

numere arbitrare. Să se calculeze D(x)/(x2 − x1 ), unde
¯ ¯
¯ 1 p(x1 ) q(x1 ) ¯
¯ ¯
D(x) = ¯¯ 1 p(x2 ) q(x2 ) ¯¯ .
¯ 1 p(x) q(x) ¯
(a) (x + x1 )(x + x2 ); (b) (x − x1 )(x + x2 );

(c) (x + x1 )(x − x2 ); (d) (x − x1 )(x − x2 ).
95. Se consideră polinoamele:
P (x) = x5 + 3x4 + 7x − 1, Q(x) = x3 − x − 3.
Notăm cu x1 , x2 , x3 rădăcinile polinomului Q(x). Atunci valoarea lui
P (x1 ) + P (x2 ) + P (x3 )
este:
(a) 20; (b) −18; (c) 18; (d) 0.
96. Să se precizeze toate valorile a, b, c ∈ R astfel încât ecuaţia
¯ ¯
¯ x−a b c ¯
¯ ¯
¯ c x−a b ¯=0
¯ ¯
¯ b c x−a ¯
să aibă numai rădăcini reale.
(a) b = c; (b) a = 1, b = c; (c) a = b; (d) a = b = c.
97. Mulţimea valorilor lui x ∈ R pentru care este adevărată inegalitatea
¯ ¯
¯ 1 1 1 ¯
¯ ¯
¯ 2 x − 6x + 11 x
2 ¯≤0
¯ ¯
¯ 1 x2 − 4x + 5 x − 2 ¯
este:
(a) [2, ∞) ; (b) (−∞, 0) ∪ (2, ∞) ; (c) (0, 2) ; (d) R.
98. Dacă matricea ⎛ ⎞
1 0 1
A=⎝ 0 1 0 ⎠
1 0 1
satisface A3 = aA2 + bA atunci S = a2 + b2 este:
(a) S = 10; (b) S = 18; (c) S = 8; (d) S = 13.
99. Se dă matricea ⎛ ⎞

1 4 0
A = ⎝ 0 3 1 ⎠.
2 0 1
Dacă matricea este inversabilă să se calculeze d = det(A−1 ).
1
(a) d = 1; (b) d = 11; (c) d = 11
;
(d) A nu este inversabilă.
100. Fie A ∈ M3 (R),
⎛ ⎞
0 a b
A = ⎝ −a 0 c ⎠ , a2 + b2 + c2 6= 0.
−b −c 0
Se cere rangul matricei A.
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3.
101. Câte soluţii are ecuaţia:
¡ ¢ ¡ ¢
1 2 4 ·X = 3 1 2
unde X este o matrice pătratică de ordin 3 având elementele numere
naturale.
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 4.
102. Să se calculeze An , n ∈ N, unde
µ √ √ ¶
1
A= √ √2 .
2
2 − 2 2
Ã ! Ã (n+1)π (n+1)π
!
cos nπ
6
sin nπ
6
cos 4
sin 4
(a) nπ nπ
; (b) (n+1)π (n+1)π
;
− sin 6 cos 6 − sin 4 cos 4
Ã ! Ã !
cos (n+1)π
6
sin (n+1)π
6
cos nπ
4
sin nπ
4
(c) ; (d) nπ nπ
.
− sin (n+1)π
6
cos (n+1)π
6
− sin 4
cos 4
103. Fie matricea ⎛ ⎞

1 a+1 1
A=⎝ a 1 −1 ⎠
1 −2 −a
P
şi M = {a ∈ R | rangul matricei A este egal cu 2} şi S = |a| . A-
a∈M
tunci:
(a) S = 3; (b) S = 2; (c) S = 1; (d) S = 5.
25
104. Fie λ ∈ R, ⎛ ⎞
λ 1 1 1
⎜ 1 1 ⎟
λ 1
A(λ) = ⎜
⎝ 1
⎟
1 ⎠
1 λ
1 λ 1 1
P
şi M = {λ ∈ R; rang A(λ) < 4}. Atunci α = λ este:
λ∈M
(a) α = 3; (b) α = −2; (c) α = 0; (d) α = 2.
105. Soluţia ecuaţiei matriceale

⎛ ⎞ ⎛ ⎞
1 2 3 −1 5 3
X ⎝ 0 1 2 ⎠ = ⎝ 2 1 −1 ⎠ .
−1 2 3 −3 4 −5
este:
⎛ 1
⎞ ⎛ ⎞
2
0 − 12 1 1
2
4
(a) X = ⎝ 1 −3 1 ⎠; (b) X = ⎝ −10 6 1 ⎠;
− 12 2 − 12 6 − 52 −1
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
3 −9 4 2 1 8
(c) X = ⎝ 5 1 ⎠
−5 2 ; (d) X = ⎝ −6 19 −5 ⎠.
2
5 −22 8 −8 29 −8
106. Valorile parametrului real m astfel încât matricea
⎛ ⎞
2 x 3
A=⎝ x −1 x ⎠
1 2 m
să fie inversabilă pentru orice x ∈ R sunt:

¡ ¢
(a) m = 1; (b) m ∈ 12 , 2 ; (c) m ∈ (1, 2) ;
¡ ¢
(d) m ∈ −∞, 12 ∪ (2, ∞).
107. Fie matricele µ ¶

2 0 X
n
A= şi B= Ak .
0 3
k=1
Atunci, pentru n ∈ N, n ≥ 1 :
µ ¶
−1 1 2 0
(a) B este inversabilă şi B = n ;
(2 + 1) (3n + 1) 0 3
(b) B nu este inversabilă;

µ n ¶
−1 1 3 0
(c) B este inversabilă şi B = ;
3 (2n − 1) 0 2n
⎛ ⎞
1
⎜ n
0 ⎟
2 (2 − 1)
(d) B este inversabilă şi B −1 = ⎜
⎝ 1
⎟.
⎠
0 3
2
(3n − 1)
108. Fie µ ¶
a −b
M=
b a
o matrice nenulă cu elemente reale. Să se calculeze M n .
√
(S-au folosit notaţiile ρ = a2 + b2 şi ϕ determinat prin condiţiile
a b
cos ϕ = , sin ϕ = ).
ρ ρ
µ ¶
n n sin nϕ − cos nϕ
(a) M = ρ ;
cos nϕ sin nϕ
µ ¶
n n cos nϕ sin nϕ
(b) M = ρ ;
− sin nϕ cos nϕ
µ ¶
cos nϕ sin nϕ
(c) M n = ρn ;
sin nϕ cos nϕ
µ ¶
n n cos nϕ − sin nϕ
(d) M = ρ .
sin nϕ cos nϕ
109. Precizaţi matricele A ∈ M2 (R) care satisfac relaţia A2 + A + I = 0,

unde I ∈ M2 (R) este matricea unitate iar 0 ∈ M2 (R) este matricea
nulă. Stabiliţi dacă o astfel de matrice este inversabilă.
µ ¶
−d − 1 b
(a) A = , b, d ∈ R sau
− 1b (d2 + d + 1) d
µ ¶
−d − 1 − 1c (d2 + d + 1)
A= , c, d ∈ R şi există A−1 .
c d
µ ¶
−d − 1 − 1b (d2 + d + 1)
(b) A = , nu există A−1 .
b d
µ ¶
−d − 1 b
(c) A = , nu există A−1 .
− 1b (d2 + d + 1) d
27
µ ¶
−d − 1 −b
(d) A = şi există A−1 .
− 1b (d2 + d + 1) −d
110. Fie ⎛ ⎞
1 1 1
A = ⎝ 1 ε ε2 ⎠ ,
1 ε2 ε
unde ε este o rădăcină a ecuaţiei x2 + x + 1 = 0. Să se calculeze A2011 .
⎛ ⎞
1 0 0
(a) 31004 · I3 ; (b) 31007 · ⎝ 0 0 1 ⎠;
0 1 0
⎛ ⎞
1 1 1
(c) 31006 · ⎝ 1 ε2 ε ⎠ ; (d) I3 .
1 ε ε2
111. Fie λ ∈ R \ {0} şi

⎛ ⎞
λ 1 0
A = ⎝ 0 λ 1 ⎠.
0 0 λ
Atunci, ∀n ∈ N,
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
1 λn 0 λn 1 0
(a) An = ⎝ 0 1 λn ⎠ ; (b) An = ⎝ 0 λn 1 ⎠ ;
0 0 1 0 0 λn
⎛ ⎞
nλn λn−1 0
(c) An = ⎝ 0 nλn λn−1 ⎠ ;
0 0 nλn
⎛ ⎞
λn nλn−1 n(n−1)
2
λn−2
(d) An = ⎝ 0 λn nλn−1 ⎠.
n
0 0 λ
112. Fie matricea A ∈ Mn (R), n ≥ 2, A = (aij ) i=1,2,...,n unde

j=1,2,...,n
½
0, i = j
aij = .
1, i 6= j
Să se calculeze det(A), A−1 şi det(A−1 + In ).
⎛ 2−n 1
⎞
... n−1
n−1
⎜ ⎟
(a) det(A) = n − 1, A−1 = ⎝ ... . . . ..
. ⎠ şi det(A−1 + In ) = 0;
1
n−1
... 2−nn−1
⎛ 2−n 1
⎞
n−1
... n−1
⎜ ⎟
(b) det(A) = (−1)n−1 (n − 1), A−1 = ⎝ ... . . . ..
. ⎠ şi
1 2−n
n−1
... n−1
det(A−1 + In ) = 0;
⎛ n−2 1
⎞
1−n
... − 1−n
⎜ ⎟
(c) det(A) = (−1)n (n − 1), A−1 = ⎝ ... ... ..
. ⎠ şi
1 n−2
− 1−n ... 1−n
det(A−1 + In ) = 0;
⎛ 2−n n
⎞
n−1
... n−1
⎜ ⎟
(d) det(A) = n − 1, A−1 = ⎝ ... . . . ..
. ⎠ şi det(A−1 + In ) = 0;
n
n−1
... 2−nn−1
113. Pentru ce valori ale lui λ ∈ R, matricea

⎛ ⎞
λ 1 1
A=⎝ 1 λ 1 ⎠
1 1 λ
este nesingulară? În acest caz, să se determine inversa A−1 .

⎛ ⎞
1/3 1/3 1/3
(a) λ = 1, A = −1 ⎝ 1/3 1/3 1/3 ⎠ ;
1/3 1/3 1/3
⎛ ⎞
α β β
−1
(b) λ 6= 1, λ 6= −2, A = ⎝ β α β ⎠ , unde α = (λ−1)λ+12 ,
(λ+2)
β β α
β = − (λ−1)12 (λ+2) ;
⎛ ⎞
α β β
(c) λ 6= 1, λ 6= −2, A−1 = ⎝ β α β ⎠ , unde α = (λ+1)(λ−2)
(λ−1)2 (λ+2)
,
β β α
λ+1
β= (λ−1)2 (λ+2)
;
⎛ ⎞
α β β
(d) λ 6= 1, λ 6= −2, A−1 = ⎝ β α β ⎠ , unde α = λ+1
(λ−1)(λ+2)
,
β β α
29
1
β = − (λ−1)(λ+2) .
114. Fie sistemul: ⎧

⎨ 2x + y + mz = 1
x − y + m2 z = m .
⎩ 2
2x + (m + 1)z = m
X
şi M = {m ∈ R | sistemul este incompatibil} , S = m. Atunci:
m∈M
(a) S = 0; (b) S = 12 ; (c) S = −1; (d) S = 32 .
115. Toate soluţiile sistemului

⎧
⎪
⎪ x + 2y + 4z − 3v = 0
⎨
3x + 5y + 6z − 4v = 0
⎪
⎪ 4x + 5y − 2z + 3v = 0
⎩
3x + 8y + 24z − 19v = 0
sunt:
(a) x = y = z = v = 0 ;
(b) x = 1, y = −6, z = 1, v = 0 ;
(c) x = 8α − 7β, y = −6α + 5β, z = α, v = β cu α, β ∈ R;
(d) sistemul nu are soluţii.
116. Determinaţi valorile parametrului real α pentru care sistemul de ecuaţii

este incompatibil: ⎧
⎨ 2x + y − z = α
x − y + 2z = 1 .
⎩
4x − y + 3z = 2 + α
(a) α ∈ (−∞, 1] ; (b) α = 1; (c) α ∈ R; (d) nu există.
117. Fie sistemul: ⎧

⎨ −2x + 4y + 2z = 2 + b
2x − ay + z = −3 .
⎩
−x + 2y + z = b
şi multimile: A = {a ∈ R, sistemul este nu compatibil determinat} ,
B = {b ∈ R, sistemul este compatibil nedeterminat} , atunci numărul
elementelor mulţimii A ∩ B este egal cu:
(a) 1; (b) 4; (c) 2; (d) nici un element.
118. Soluţia sistemul

⎧
⎨ αx + (α + 1) y + (α + 2) z = α + 3
βx + (β + 1) y + (β + 2) z = β + 3 , α, β, γ ∈ R, α 6= β, γ 6= 1,
⎩
x + γy + γ 2 z = γ 3
în ipotezele date este:

(a) x = α, y = β, z = γ; (b) x = β, y = α, z = γ;
(c) x = 0, y = −1, z = 2; (d) x = γ, y = − (2γ + 1) , z = γ + 2.
119. Se consideră sistemul:

⎧
⎨ x1 + x2 + 1 = 0
mx1 + 2x2 + 3 = 0
⎩ 2
m x1 + 4x2 + 9 = 0
P
şi fie M = {m ∈ R | sistemul este compatibil} . Atunci S = m
m∈M
este:
(a) S = 5; (b) S = −1; (c) S = −2; (d) S = 3.

⎧
⎨ x1 − mx2 + 1 = 0
2x1 + x2 − m = 0
⎩
3x1 + (m − 1) x2 + m − 1 = 0
P
Fie M = {m ∈ R | sistemul este compatibil } atunci S = m este:
m∈M
(a) S = 0; (b) S = 5; (c) S = 4; (d) S = −2.
121. Să se calculeze rangul matricei sistemului, rangul matricei extinse şi să
se precizeze natura sistemului:
⎧
⎨ x−y+z =3
2x + y − 3z = 10 .
⎩
x + 5y − 9z = 11
(a) rs = re = 3 sistem compatibil determinat;

(b) rs = 2, re = 3 sistem incompatibil;
(c) rs = re = 2 sistem compatibil 1-nedeterminat;
(d) rs = re = 1 sistem compatibil 2-nedeterminat.
31
122. Să se calculeze rangul matricei sistemului, rangul matricei extinse şi să
se precizeze natura sistemului:
⎧
⎨ x−y+z =3
2x + y − 3z = 10 .
⎩
x + 5y − 9z = 8
(a) rs = re = 3 sistem compatibil determinat;

(b) rs = 2, re = 3 sistem incompatibil;
(c) rs = re = 2 sistem compatibil nedeterminat;
(d) rs = re = 1 sistem compatibil nedeterminat.
√
123. Fie ε = − 12 +i 23 . Precizaţi toate tripletele de numere complexe (x, y, z)
care satisfac simultan relaţiile:
⎧
⎨ x + εy + ε2 z = 0
ε2 x + y + εz = 0
⎩
εx + ε2 y + z = 0
(a) x = 1, y = 1, z = 1; (b) x = 0, y = 0, z = 0;
(c) {(−εy − ε2 z, y, z)|y, z ∈ C} ; (d) x = y = z.
124. Fie sistemul ⎧

⎨ ax + ay + z = 1
x + ay + az = 1
⎩
x + y + az = a
şi A = {a ∈ R| sistemul este compatibil nedeterminat} . Atunci:

(a) A = {1, 2} ; (b) A = {0, 1} ; (c) A = {1} ; (d) A = {−1, 1} .

⎧
⎪
⎪ 6x − my + 3z = 0
⎨
−mx + 6y + 3z = 0
.
⎪
⎪ mx − y + 2z = 0
⎩ 2
x + y 2 + 4z = 70
Să se precizeze numărul p de valori ale lui m ∈ R pentru care sistemul

admite soluţii reale şi numărul q de soluţii reale ale sistemului.
(a) p = 0, q = 4; (b) p = 2, q = 4; (c) p = 3, q = 2;
(d) p = 2, q = 3.
126. Fie p numărul soluţiilor sistemului în Z12

⎧
⎨ 2̂x + 3̂y + 3̂z = 2̂
6̂x + 4̂y + 2̂z = 6̂
⎩
3̂x + 2̂y + 4̂z = 3̂
Atunci valoarea lui p este:
(a) p = 1; (b) p = 16; (c) p = 0; (d) p = 12.
127. Pe R se defineşte legea de compoziţie prin relaţia:
x ∗ y = xy + ax + 2by + 1, ∀x, y ∈ R.
Să se determine a, b ∈ R astfel încât legea să fie comutativă şi asocia-
tivă.
(a) a = 1, b = 12 ; (b) a = 0, b = 0 sau a = 1, b = 1
2
;
√ √ √ √
1+ 5 1+ 5 1− 5 1− 5
(c) a = 2
,b = 4
sau a = 2
,b = 4
;
(d) nu există soluţie.
128. Pe mulţimea R a numerelor reale se consideră legea de compoziţie
definită prin
x y = mx + ny − 1, ∀x, y ∈ R,
în care m şi n sunt constante reale. Să se afle m şi n astfel încât (M, )
să fie grup comutativ.
(a) m = 1, n = 2; (b) m = 1, n = −1; (c) nu există;
(d) m = 1, n = 1.
129. Fie M = {x; x ∈ R, x 6= −1} şi operaţia “ ” definită prin
x y = 2ax + by + xy, ∀x, y ∈ M.
Să se determine parametrii a şi b reali astfel încât (M, ) să fie grup
comutativ. Să se precizeze elementul simetric x0 al elementului arbitrar
x.
x
(a) a = 12 , b = 1, x0 = − x+1 ; (b) a = 1, b = 1, x0 = x
x+1
;
(c) a = 12 , b = 1, x0 = x
x+1
; (d) a = 12 , b = 1, x0 = 1
x+1
.
2xy
130. Pe mulţimea G = (0, ∞) se defineşte legea x ∗ y = , ∀x, y ∈ G.
x+y
Precizaţi care din următoarele afirmaţii este adevărată:
(a) (G, ∗) este grup comutativ; (b) (G, ∗) este grup necomutativ;
(c) (G, ∗) este monoid; (d) legea ∗ nu este asociativă.
33
131. Pe mulţimea R a numerelor reale se defineşte operaţia

p
x ⊥ y = 3 x3 + y 3 , ∀x, y ∈ R
unde pentru radical se ia valoarea reală. Să se scrie condiţia ca o bijecţie

f : R → R să stabilească un izomorfism între grupurile (R, ⊥) şi (R, +).
Să se indice bijecţia respectivă.
√ √
(a) f (x ⊥ y) = f ( 3 x) + f ( 3 y) şi f (x) = x3 ;
(b) f (x ⊥ y) = f (x) + f (y) şi f (x) = x3 ;
(c) f (x ⊥ y) = f (x)f (y) şi f (x) = x3 ;

p p √
(d) f (x ⊥ y) = 3 f (x) + 3 f (y) şi f (x) = 3 x.
132. Pe Z (mulţimea numerelor întregi) se definesc operaţiile:
x ⊥ y = x + y + 1şi x | y = x + y − 1.
Să se afle o bijecţie f : Z → Z, care defineşte un izomorfism între gru-

purile (Z,⊥) şi (Z, |).
(a) f (x) = x + a, a ∈ Z; (b) f (x) = ax + a − 1, a ∈ ZÂ {0};
(c) f (x) = x + 2a − 1, a ∈ Z; (d) f (x) = ax + a + 1, a ∈ ZÂ {0} .
133. Pe mulţimea R a numerelor reale se consideră legea de compoziţie ” “,

dată prin:
x y = ax + by − 1, x, y ∈ R
în care a şi b sunt constante reale. Să se determine a şi b astfel încât
legea dată să definească pe R o structură de grup abelian.
(a) a = 1, b = 2; (b) a = 1, b = −1; (c) a = 2, b = 2;
(d) a = 1, b = 1.
134. Fie M = {x ∈ R; x > 0} şi grupurile (M, ·) , (R, +) . Aflaţi m ∈ R astfel

încât: ³ ´
√
f : M → R, f (x) = ln (m − 1) x + m2 − 4
să fie izomorfism între cele două grupuri.

(a) m = 1; (b) m = 4; (c) nu există m; (d) m = 2.
135. În mulţimea M = {x; x ∈ R, x ≥ 1} se defineşte operaţia internă

p
x ∗ y = xy − (x2 − 1)(y 2 − 1), ∀x, y ∈ M.
Să se afle elementul neutru şi mulţimea elementelor care au invers faţă
de această operaţie.
Să se calculeze |x ∗ x ∗{z· · · ∗ x}, unde x ∈ M este un element oarecare.
2n
(a) elementul neutru este 1, fiecare element are invers şi
|x ∗ x ∗{z· · · ∗ x} = 1;
2n
(b) elementul neutru este 1, fiecare element are invers şi
|x ∗ x ∗{z· · · ∗ x} = x;
2n
(c) nu există element neutru, fiecare element are invers şi
|x ∗ x ∗{z· · · ∗ x} = x;
2n
(d) elementul neutru este 1, pentru x ≥ 2 nu există invers şi
|x ∗ x ∗{z· · · ∗ x} = x.
2n
136. Pe mulţimea M = {x; x ∈ R, x 6= 1} , considerăm legea de compoziţie

”◦” , dată prin
x ◦ y = 2xy − 2x − 2y + c
în care constanta reală c se va determina, astfel încât (M, ◦) să fie grup.
Să se afle elementul unitate e şi inversul x∗ al unui element oarecare x.
∗ 3 ∗ x − 34
(a) c = 3, e = 2, x = x − 1; (b) c = 3, e = , x = ;
2 x−1
3 x−2
(c) c = 3, e = 3, x∗ = x + 2; (d) c = 2, e = , x∗ = .
2 x−1
137. Pe C se defineşte legea de compoziţie ∗:
z1 ∗ z2 = z1 z2 + i(z1 + z2 ) − 1 − i, ∀z1 ∈ C, ∀z2 ∈ C.
Fie e elementul neutru şi z soluţia ecuaţiei z ∗ (1 − i) = 3 + i. Să se

stabilească dacă:
(a) e = 1 + i şi z = 3 + i; (b) e = 1 − i şi z = 3 + i;
(c) e = i şi z = 3 − i; (d) e = 1 − i şi z = 5 + i.
35
138. Fie (M∗3 (R), ·) grupul multiplicativ al matricelor pătratice nesingulare

de ordinul 3 şi funcţia
⎛ ⎞
1 t 2t2 + 2t
f : R → M∗3 (R), f (t) = ⎝ 0 1 4t ⎠.
0 0 1
Care din afirmaţiile următoare e falsă?

(a) (M∗3 (R), ·) este grup necomutativ;
(b) f este un morfism de la (R, +) la (M∗3 (R), ·);
(c) f este un izomorfism de la (R, +) la (M∗3 (R), ·);
(d) f (0) = I3 .
139. Fie (G, ∗) grupul cu G = (−1, 1) şi

x+y
x∗y = , ∀x, y ∈ G.
1 + xy
Să se afle a ∈ R, astfel încât funcţia f : R∗+ → G,
ax − 1
f (x) =
x+1
să fie un izomorfism de la (R∗+ , ·) la (G, ∗).
1 1
(a) a = 0; (b) a = 1; (c) a = ; (d) a = − .
2 2
140. Numărul elementelor inversabile în inelul Z12 este:
(a) 4; (b) 3; (c) 1; (d) 12.
141. Fie M = {x; x ∈ R, x ≥ 1} şi operaţia internă

p
x ∗ y = xy + (x2 − 1)(y 2 − 1), ∀x, y ∈ M.
Această operaţie are element neutru? Dacă da, care este acesta? Care
sunt elementele din M, care au invers faţă de această operaţie?
(a) Da, elementul neutru este 1. Singurul element care are invers este
1.
(b) Da, elementul neutru este 1. Nici un element nu are invers.
(c) Nu există element neutru.
(d) Da, elementul neutru este 1. Toate elementele sunt inversabile.
142. Mulţimea matricelor de forma

µ ¶
2−a a−1
M (a) =
2(1 − a) 2a − 1
cu a real nenul formează un grup multiplicativ G, izomorf cu grupul

multiplicativ al numerelor reale diferite de zero. Să se precizeze cores-
pondenţa care realizează acest izomorfism şi să se afle inversa matricei
M (a) .
µ ¶
2 −1 2 − a1 1
a
−1
(a) M (a) → a , (M (a)) = ;
2(1 − a1 ) a2 − 1
µ ¶
−1 2 − a1 1
a
−1
(b) M (a) → a, (M (a)) = ;
2(1 − a1 ) a2 − 1
µ ¶
1 −1 2 − a1 1
a
−1
(c) M (a) → a2 , (M (a)) = ;
2(1 − a1 ) a2 − 1
µ ¶
1 −1 2+a −a − 1
(d) M (a) → a , (M (a)) = .
2(1 + a) −2a − 1

⎛ ⎞
1 0 a
M (a) = ⎝ −a 1 − a2 ⎠
2
0 0 1
cu a real formează un grup multiplicativ G, izomorf cu grupul aditiv

al numerelor reale diferite de zero. Să se precizeze corespondenţa care
realizează acest izomorfism şi să se afle inversa matricei (M (a))n .
(a) M (a) → a, (M (a))n = M (an ) ;
(b) M (a) → a, (M (a))n = M (na) ;
(c) M (a) → −a, (M (a))n = M ((−a)n ) ;
(d) M (a) → a, (M (a))n = M (−an ) .
144. Pe mulţimea Q∗+ a numerelor raţionale strict pozitive se defineşte legea

de compoziţie internă ∗ astfel încât:
(1) (x ∗ y) (z ∗ t) = (xz) ∗ (yt) , (∀) x, y, z, t ∈ Q∗+ ;
(2) x ∗ x = 1, (∀) x ∈ Q∗+ ;
37
(3) x ∗ 1 = 1 ∗ x = x, (∀) x ∈ Q∗+ .

Valoarea lui 27 ∗ 43 este:
(a) 27/43; (b) 43/27; (c) (43/27) − 1; (d) 1.
145. Se consideră mulţimea

⎛ ⎞
a b b
G = {Ma,b ∈ M3 (R) , Ma,b = ⎝ b a b ⎠ , a, b ∈ R, det Ma,b = 1}.
b b a
Este înmulţirea matricelor o lege de compoziţie internă pe G? În caz

afirmativ, ce structură are (G, ·)?
(a) Înmulţirea matricelor nu este o lege de compoziţie internă pe G;
(b) Înmulţirea matricelor este o lege de compoziţie internă pe G, (G, ·)
este grup finit;
(c) Înmulţirea matricelor este o lege de compoziţie internă pe G, (G, ·)
este monoid necomutativ;
(d) Înmulţirea matricelor este o lege de compoziţie internă pe G, (G, ·)
este grup comutativ.
146. Pe Z se definesc operaţiile x ∗ y = x + y + 1 şi x ◦ y = x + y − 1,

(∀) x, y ∈ Z. Sunt (Z, ∗) , (Z, ◦) grupuri? În caz afirmativ, sunt ele
izomorfe?
(a) Ambele sunt grupuri şi aceste două grupuri sunt izomorfe;
(b) (Z, ∗) este grup, iar (Z, ◦) nu este grup;
(c) (Z, ∗) nu este grup, iar (Z, ◦) este grup;
(d) Ambele sunt grupuri, dar nu sunt izomorfe.
147. Într-un inel (A, +, .) , 0 şi 1 sunt elementele neutre la adunare şi respec-
tiv înmulţire. Dacă x6 = x, (∀) x ∈ A, atunci valoarea lui x + x + 1 + 1
este:
(a) 1; (b) 0; (c) x; (d) x2 .
148. Legile de compoziţie definite pe R prin x ⊕ y = ax + by − 1 şi

x ¯ y = 2 (xy − x − y) + c, ∀x, y ∈ R, induc pe R o structură de corp
comutativ dacă:
(a) a = b = 1, c = 3; (b) a = 2, b = 1, c = 3;
(c) a = 1, b = 2, c = 6; (d) a = 2, b = 1, c = 3;
149. Pe R se definesc operaţiile:

½
x>y = ax + by − 2
x⊥y = xy − cx − dy + 6,
(∀) x, y ∈ R, unde a, b, c, d ∈ R sunt constante arbitrare. Dacă tripletul

(R, >, ⊥) este corp comutativ, atunci:
(a) a = 1, b = −1, c = −3, d = −3; (b) a = b = 0, c = d = −3;
(c) a = b = 1, c = d = 2; (d) a = b = 1, c = d = −3.
150. Se dă corpul (R, |, ⊥) ale cărui elemente neutre faţă de legile | şi ⊥ sunt
3 respectiv 15. Ştiind că există un izomorfism f : (R, +, ·) → (R, |, ⊥)
de forma f (x) = ax + b se cere simetricul lui 27 faţă de legea ⊥.
(a) 23; (b) 9; (c) 0; (d) 27.
Capitolul 2
Analiza
1. Fie µ ¶
1 2 n
l = lim 2
+ 2 + ··· + 2 .
n→∞ n n n
Atunci:
(a) l = 1; (b) l = 12 ; (c) l = 0; (d) l = ∞.
2. Limita √ √
lim n( n + 1 − n)
n→∞
este:
1 3
(a) 1; (b) ; (c) ; (d) ∞.
2 4
3. Să se afle s
n2 + 1 n + 1
lim ln .
n→∞ n+2 n
1
(a) 2
; (b) 1 ; (c) e ; (d) ∞ .
X
n
¡ ¢
1
4. Dacă an = ln 1 − k2
, n ≥ 2, atunci:
k=2
(a) an+1 < an , lim an = ln 2; (b) an+1 < an , lim an = ln 12 ;

n→∞ n→∞
1
(c) an < an+1 , lim an = ln 2
; (d) an+1 < an , lim an = 1 − ln 2.
n→∞ n→∞
Xn
k2 + k
5. Dacă an = , atunci:
k=1
n3 + k2
(a) lim an = 0; (b) lim an = 13 ;
n→∞ n→∞
39
40 CAPITOLUL 2. ANALIZA
(c) lim an = 1; (d) lim an = 12 .

n→∞ n→∞
6. Să se afle valorile lui a ∈ R astfel încât:

p
an(a + 5)(n + 1) + (a + 9)(n + 3)(n + 5)
lim √ = 3.
n→∞ a2 n2 + 1
© ª © ª
(a) a ∈ 32 , − 34 ; (b) a = 9; (c) a ∈ {3, 9} ; (d) a ∈ 32 , 3 .
7. Să se precizeze valoarea lui a = lim (b1 + b2 + · · · + bn ) , unde
n→∞
2k + 1
bk = .
k2 (k + 1)2
1
(a) a = ∞; (b) a = 0; (c) a = 1; (d) a = .
2
√
8. Să se calculeze l = lim sin2 (π n2 + n + 1).
n→∞
(a) l = 1; (b) l = 12 ; (c) l = 0; (d) l = ∞.

9. Se consideră şirul de numere reale:
µ ¶
n−1 3
xn = (−1) 2+ , ∀n ∈ N∗ .
n
Atunci:
(a) lim xn = 2; (b) (xn )n∈N∗ e şir monoton;
n→∞
7
(c) min∗ xn = − şi max∗ xn = 5;
n∈N 2 n∈N
(d) min∗ xn = −2 şi max∗ xn = 2.
n∈N n∈N
10. Fie a0 , a1 , ..., ak numere reale astfel încât a0 + a1 + ... + ak = 0 şi

³ √ √ √ ´
3 3 3
l = lim a0 n + a1 n + 1 + ... + ak n + k .
n→∞
Atunci:
(a) l = 0; (b) l = +∞; (c) l = 1; (d) l nu există.
11. Se consideră şirul de numere reale
2 + (−1)n
xn = , ∀n ∈ N.
2n + (−1)n
Atunci
41
(a) (xn )n∈N este şir crescător; (b) @ lim xn ;

n→∞
xn+1
(c) @ lim ; (d) max xn = 1.
n→∞ xn n∈N
12. Fie µ ¶
2
f : (0, +∞) → R, f (x) = ln 1 − .
x+2
Fie l limita şirului cu termenul general
µ ¶
n2 + 1
bn = n an + ln unde an = f (1) + f (2) + ... + f (n).
2
Atunci:
(a) l = 0; (b) l = ∞; (c) l = 1; (d) l = −3.
1
13. Fie an = lim (1 − x sin nx) x2 şi bn = a1 + a2 + · · · + an . Să se precizeze
x→0
valoarea lui b = lim bn .
n→∞
1 1
(a) b = 1; (b) b = ∞; (c) b = ; (d) b = .
1−e e−1
14. Dacă (an )n∈N este şir real definit de
√ √
a1 = a, an = a + an−1 , a > 0,
atunci:
√
(a) (an )n∈N este mărginit şi lim an = 12 (a + 1 + 4a),
n→∞
(b) (an )n∈N este nemărginit şi lim an = ∞,

n→∞
√
(c) (an )n∈N este mărginit şi lim an = 12 1 + 4a,
n→∞
√
(d) (an )n∈N este mărginit şi lim an = 12 (1 + 1 + 4a).
n→∞
15. Domeniul maxim de definiţie al funcţiei

r
ln (−x2 + 4)
f (x) =
−x2 + 4
este:
£ √ √ ¤
(a) x ∈ [0, ∞) ; (b) x ∈ − 3, 3 ;
(c) x ∈ (−1, 1] ; (d) x ∈ (−∞, 1] .
16. Domeniul maxim de definiţie al funcţiei

r
x2 − 1
f (x) = 3x + + ln (ln x)
x+2
este:
(a) x ∈ (−∞, 0) ; (b) x ∈ (0, 1) ;
(c) x ∈ [−1, 1] ; (d) x ∈ (1, +∞) .
17. Mulţimea punctelor de continuitate ale funcţiei f : R → R unde
½
x, dacă x ∈ Q
f (x) =
x2 , dacă x ∈ R\Q
este:
(a) {0, 1} ; (b) [0, 1] ; (c) Q; (d) ∅.
18. Să se calculeze
(2x − 1) ln (1 + sin x)
lim ¡√ ¢ .
x→0 1 + x − 1 tg 2x
(a) 1; (b) ln 2; (c) 0; (d) 14 .
19. Fie
esin x − etg x
l = lim .
x→0 esin 2x − etg 2x
Atunci:
(a) l = 0; (b) l = 18 ; (c) l = 12 ; (d) limita nu există.
µ √ ¶√x
x+ x
20. Fie l = lim √ . Valoarea lui l este:
x→∞ x − x
(a) l = ∞; (b) l = −∞; (c) l = 2; (d) l = e2 .
21. Valoarea limitei:
ln(x2 − x + 1)
L = lim
x→∞ ln(x10 + x + 1)
este:
(a) L = 1; (b) L = 15 ; (c) L = −1; (d) L = 13 .
22. Valoarea limitei
ln (1 + x + x2 ) + ln (1 − x + x2 )
lim
x→0 x2
este:
(a) 3; (b) 2; (c) − 1; (d) 1.
43
23. Fie ecuaţia

t2 + 2(x − 1)t + 4 = 0
cu rădăcinile t1 (x) respectiv t2 (x), x ∈ R şi fie L1 = lim xt1 (x) şi
x→−∞
L2 = lim xt2 (x). Valorile lui L1 şi L2 Sunt:

x→−∞
(a) L1 = ∞, L2 = ∞; (b) L1 = −∞, L2 = ∞;

(c) L1 = −∞, L2 = −2; (d) L1 = 0, L2 = −∞.
24. Să se determine:
L = lim (sin(ln(x + 1)) − sin(ln x)) .

x→∞
√
2
(a) L = 2
; (b) L = −1; (c) L = 1; (d) L = 0.
25. Pentru câte valori ale lui n ∈ N există limita

x cos x − sin x
lim
x→0 xn
(a) 1; (b) 2; (c) 3; (d) o infinitate.
26. Să se determine valoarea limitei

ln x − 1
lim .
x→e x − e
(a) e; (b) 1/2; (c) 3; (d) 1/e.
27. Dacă
µ ¶1
1 + |x| − x |x|
f (x) = , x 6= 0, x 6= 1,
1−x
atunci:
1
(a) lim f (x) = e, lim f (x) = ;
x→0,x<0 x→0,x>0 e
1 1
(b) lim f (x) = , lim f (x) = e ;
x→0,x<0 e x→0,x>0 e
(c) lim f (x) = −e, lim f (x) = e;
x→0,x<0 x→0,x>0
(d) lim f (x) = e.

x→0

µ ¶ 1
tg x sin2 x
lim
x→0 x
√
(a) 0; (b) ∞; (c) e; (d) 3
e. (2)
29. Să se precizeze valoarea limitei

√n
L = lim n4 + n2 + 1 + 5n .
n→∞
(a) L = ∞; (b) L = 1; (c) L = 5; (d) L = 0.
30. Fie (xn )n∈N şi (yn )n∈N două şiruri de numere raţionale ce verifică relaţia
³ √ ń √
3 + 7 = xn + yn 7, ∀n ∈ N.
xn
Dacă l = lim atunci:
n→∞ yn
√ √
(a) l = 3; (b) l = 0; (c) l = 3; (d) l = 7.
31. Funcţia f : (0, 1) ∪ (1, ∞) → R unde f (x) = logx (x + 1) este:

(a) strict crescătoare; (b) strict descrescătoare;
(c) strict crescătoare pe (0, 1) şi strict descrescătoare pe (1, ∞);
(d) strict descrescătoare pe ambele intervale, dar nemonotonă.
32. Fie funcţiile f şi g definite pe R astfel încât
f (x) = (x + 2)g(x), ∀x ∈ R,
g funcţie derivabilă în origine şi g(0) = 2, g 0 (0) = −1. Atunci valoarea

lui f 0 (0) este:
(a) − 2; (b) 2; (c) −1; (d) 0.
33. Valorile lui m pentru care funcţia
f : R → R, f (x) = mx − ln(x2 + 1)
este monoton crescătoare pe R sunt:

(a) m ≤ 1; (b) m ∈ (0, 1] ;
(c) m ≥ 1; (d) m ∈ [0, 1] .
45
x+3
34. Fie f : R\ {−1, 1} → R unde f (x) = . Se cere numărul de
x2 − 1
soluţii ale ecuaţiei f (5) (x) = 0.
(a) 1; (b) 2; (c) 5; (d) 6.
35. Ecuaţia
x2 − 2 ln x + m = 0, m ∈ R,
admite două soluţii reale distincte dacă:
(a) m > 1; (b) m < −1; (c) m ∈ R; (d) m ∈ ∅.
36. Să se determine asimptotele (orizontale, oblice şi verticale) pentru ur-
mătoarea funcţie: f : D → R, D fiind domeniul maxim de definiţie al
funcţiei
x
f (x) = 2 .
x −1
(a) nu admite asimptote; (b) x = 1, y = 0;
(c) x = −1, x = 1, y = 0; (d) x = 1, y = −1.
37. Pentru ce valori reale ale constantelor a, b funcţia f : R → R, definită

prin: ½ 2
2x + b, x ≤ 2,
f (x) = 3
2ax + 11a, x > 2,
este derivabilă pe R.
1
(a) a = 0, b = −8; (b) a = , b = −5;
9
2 1
(c) a = , b = −2; (d) a = , b = 1.
3 3
38. Funcţia f (x) = xex + e−2x , x ∈ R, verifică egalitatea
f 000 (x) + af 00 (x) + bf 0 (x) + cf (x) = 0, x ∈ R,
în care:
(a) a = 1, b = −1, c = 2; (b) a = −1, b = −1, c = 3;
(c) a = 0, b = −3, c = 2; (d) a = 1, b = 0, c = 3.
39. Pentru funcţia

f (x) = ln x2 + ln (x + 1)2
domeniul maxim de definiţie, punctele de extrem şi natura lor sunt:
(a) R\ {0} , x = −1 punct de maxim;
(b) R\ {−1} , x = 1 punct de minim;

(c) R\ {−1, 0} , x = − 12 punct de maxim;
(d) R\ {−1, 0} , x = 1 punct de maxim.

x2 + mx + 2
f (x) = ,
x2 + 2x + m
unde m ∈ R este un parametru. Să se determine m, astfel încât dome-
niul ei de definiţie să fie R şi să admită exact două puncte de extrem.
(a) m ∈ (1, 2) ∪ (2, ∞) ; (b) m ∈ (2, ∞) ;
(c) m ∈ (−3, ∞) ; (d) m ∈ (1, 2).
41. Fie funcţia

x2
f : R → R, f (x) = .
e1−x
Să se determine n ∈ N∗ ştiind ca f (n) (1) = 57.
(a) n = 6; (b) n = 8; (c) n = 7; (d) n = 10.
42. Să se calculeze derivata funcţiei:

³ π π´
f: − , → R, f (x) = arccos(sin x).
2 2
(a) − 1; (b) cos x; (c) sin x; (d) 1.
43. Fie funcţia

½
e−x − x2 − 1, x ≤ 0
f : R → R, f (x) = .
−ex − x3 + 1, x > 0
Precizaţi care din următoarele afirmaţii este adevărată:

(a) x = 0 este punct de extrem relativ şi punct de inflexiune;
(b) x = 0 nu este punct de extrem relativ dar este punct de inflexiune;
(c) x = 0 este punct de extrem relativ dar nu este punct de inflexiune;
(d) x = 0 nu este nici punct de extrem relativ şi nici punct de inflexiune.
44. Dacă g(x) = |x| − 1, x ∈ R şi f = g ◦ g atunci:

(a) x = −1 şi x = 1 sunt puncte de minim relativ pentru f ;
(b) x = −1 este punct de maxim relativ pentru f şi x = 1 este punct
de minim relativ pentru f ;
47
(c) x = −1 şi x = 1 sunt puncte de maxim relativ pentru f ;

(d) x = −1 este punct de minim relativ pentru f şi x = 1 este punct
de maxim relativ pentru f.
x + m −x
45. Se dă funcţia f : R \ {2} → R, definită prin f (x) = e , în care
x+2
m este parametru real. Să se precizeze valorile lui m pentru care f are
două puncte de extrem.
¡ ¤
(a) m ∈ [2, 6]; (b) m ∈ −∞, 23 ;
¡ ¢
(c) m ∈ 23 , 6 ; (d) m ∈ (−∞, 2) ∪ (6, ∞).
46. Dacă ½
e−x + ax2 + b, x ≤ 0
f (x) =
aex + bx3 + 1, x > 0,
atunci există derivata f 0 : R → R continuă pe R dacă:
(a) (a, b) = (−1, −1); (b) (a, b) = (−1, 1);
(c) (a, b) = (1, −1); (d) (a, b) = (1, 1).
47. Să se precizeze valorile reale ale lui m astfel ca funcţia
mex − (1 + m) e−x
f : R → R, f (x) =
1 + ex
să fie strict monotonă pe R.
(a) m ∈ [0, ∞) ; (b) m ∈ [0, 1] ;
(c) m ∈ (−∞, −1] ∪ [0, ∞) ; (d) m ∈ R.

r
1 − cos x
f : (0, π) → R, f (x) = arctg .
1 + cos x
(a) x; (b) 2x; (c) 12 ; (d) x2 .
49. Fie A = {a ∈ R | e4x ≥ 4x3 + a2 x + 1, ∀x ∈ R} . Atunci:
(a) A = ∅; (b) A = {2} ;
(c) A = {−2, 2} ; (d) A = (−1, 1) .
f : (0, π) → R, f (x) = arcsin(cos x).
(a) − 1; (b) − sin x; (c) x; (d) 12 .
51. Funcţia ⎧ µ ¶ x1
⎪
⎪ (a + b)x + 1
⎪
⎪ , x<0
⎪
⎨ bx + 1
f (x) = 1, x = 0
⎪
⎪ µ 2 ¶1
⎪
⎪ ax + bx + 1 x2
⎪
⎩ , x>0
bx + 1
este continuă în x = 0 dacă:
(a) (a, b) = (1, −1); (b) (a, b) = (1, b), b ∈ R;
(c) (a, b) = (0, b), b ∈ R; (d) (a, b) = (−1, b), b ∈ R.
52. Fie A mulţimea punctelor de continuitate şi B mulţimea punctelor de

derivabilitate ale funcţiei:
⎧ x
⎪
⎨ , x ∈ (−∞, 0]
x−1
f (x) = x ln x, x ∈ (0, 1) .
⎪
⎩ x
e − e, x ∈ [1, ∞)
Să se precizeze mulţimile A şi B.

(a) A = R\ {0, 1} , B = R\ {0, 1};
(b) A = R\ {0} , B = R\ {0, 1};
(c) A = R\ {1} , B = R\ {0, 1};
(d) A = R, B = R\ {0, 1}.
53. Precizaţi valorile parametrului real m, pentru care funcţia
mex + (m − 1)e−x
f (x) =
1 + e−x
satisface condiţiile:
i) f 0 (ln 2) = 0;
ii) este descrescătoare pe (−∞, ∞) .
(a) i) m = 12 ; ii) m ∈ [0, 1]; (b) i) m = − 17 ; ii) m ∈ [0, 1];

(c) i) m = −2; ii) m ∈ [1, 2];
(d) i) m = 3; ii) m ∈ [−1, 1].
49
54. Fie
µ ¶ ln|x|
1
2 |x| − x
f : (−1, 1) \ {0} → R,f (x) = şi l = lim f (x) .
(x + 1)2 x→0
Atunci:
(a) l = −1; (b) nu există limită ;
(c) l = 1; (d) l = e.
55. Fie ½
ex − x − 1, x ≤ 0
f : R→R,f (x) = .
x3 − 3x2 , x > 0
Atunci:
(a) f e strict crescătoare pe (0, +∞) ;
(b) x = 0 e punct critic şi nu e punct de extrem local;
(c) x = 2 e punct de maxim local
(d) min f (x) = −3.
x∈R
56. Fie funcţia

1 1 1 1
f : R \ {1, 2, 3, 4} → R, f (x) = + + + + 5.
x−1 x−2 x−3 x−4
Atunci:
(a) Graficul lui f intersectează axa Ox exact într-un punct.
(b) Graficul lui f intersectează axa Ox exact în două puncte.
(c) Graficul lui f intersectează axa Ox exact în trei puncte.
(d) Graficul lui f intersectează axa Ox exact în patru puncte.
57. Fie
1 + xn (x2 + 4)
f : (0, +∞) → R, f (x) = lim .
n→∞ x (xn + 1)
Atunci:
(a) f e continuă pe (0, +∞) ;
(b) x = 2 este punct critic pentru f dar nu este de extrem local;
(c) f e strict descrescătoare pe (0, 1);
(d) max f (x) = 1.
x∈(0,+∞)
58. Să se studieze monotonia funcţiei

π
f : [2, ∞) → R, f (x) = x cos − x, (∀) x ≥ 2.
x
(a) f este strict descrescătoare pe [2, ∞);
(b) f este strict crescătoare pe [2, ∞);
(c) f este strict crescătoare pe [2, 4] şi strict descrescătoare pe [4, ∞);
(d) f este strict crescătoare pe [2, 8] şi strict descrescătoare pe [8, ∞).
59. Să se determine asimptotele funcţiei f : R\ {−1, 0} → R,
x2 1/x
f (x) = e .
x+1
(a) Asimptote verticale x = −1, x = 0;
(b) Asimptotă verticală x = −1;
(c) Asimptote verticale x = −1, x = 0 şi asimptotă orizontală y = −1;
(d) Asimptote verticale x = −1, x = 0 şi asimptotă oblică y = x.
60. Fie p
3
f : R → R, f (x) = x2 + (a − 2) x − a + 2.
Valorile parametrului real a pentru care domeniul de derivabilitate al
funcţiei f coincide cu domeniul de definiţie sunt date de:
(a) a ∈ R\ {−2, 2} ; (b) a ∈ (−∞, −2) ∪ (2, ∞) ;
(c) a ∈ (−2, 2) ; (d) a ∈ (−∞, −2].
61. Pentru ce valori ale lui x > 0 are loc inegalitatea
¡ ¢
x arctg x > ln 1 + x2 ?
(a) x ∈ (0, π/2) ; (b) x ∈ (0, ∞) ;
(c) x ∈ (1, ∞) (d) x ∈ (0, 1) ∪ (e, ∞) .
62. Se consideră funcţia f : R → R,
⎧
⎪ 21
⎪
⎪ x+ , x<1
⎪
⎪ 2
⎪
⎪
⎪
⎪ 25x
⎨ − 1, x ∈ [1, 2]
f (x) = x2 + 1
⎪
⎪
⎪
⎪ (x + 1)2
⎪
⎪ , x ∈ (2, 3]
⎪
⎪ x−1
⎪
⎩
8, x > 3.
51
Să se studieze continuitatea şi derivabilitatea lui f pe R.

(a) f este continuă pe R şi derivabilă pe R\ {1, 3} ;
(b) f este continuă pe R\ {3} şi derivabilă pe R\ {1, 3} ;
(c) f este continuă pe R\ {3} şi derivabilă pe R\ {1, 2, 3} ;
(d) f este continuă pe R şi derivabilă pe R\ {1} .
½ ¾
2 x2 + ax
f : R\ − → R, f (x) = .
b bx + 2
Determinaţi a, b ∈ R, b 6= 0, astfel încât extremele funcţiei f să aibă loc
pentru x = −8 şi x = 4.
(a) a = 2, b = −1; (b) a = −16, b = 1;
(c) a = 8, b = 0; (d) a = −1, b = 2.
½ sin x
x
pentru x 6= 0,
,
f : R → R, f (x) =
1, pentru x = 0.
şi a = f 0 (0), b = f 00 (0). Atunci:
(a) a = 0, b = −1; (b) a = 0, b = − 13 ;
(c) a = 0, b = ∞; (d) a = 1, b = − 13 .
65. Care este cea mai mică valoare a funcţiei f : R → R, definită prin:
³ √ ´
f (x) = ln 1 + 1 + x2 ?
(a) −3 ln 2; (b) ln 2, 5; (c) 0; (d) ln 2.

66. Fie Z
x+1
I= dx, pentru x ∈ R.
(x2 + 2x + 5)2
Atunci:
1 x
(a) I = + C;
2 x2 + 2x + 5
1 1
(b) I = − 2 + C;
2 x + 2x + 5
1 x
(c) I = 2
+ C;
2 x + 2x + 5
1 1
(d) I = − 2 .
2 x − 2x + 5
67. Fie funcţia µ ¶2

x+1
f : (−2, ∞) → R, f (x) =
x+2
Atunci toate primitivele funcţiei f sunt:
(a) x + ln(x + 2) + C;
(b) x − ln (x + 2) + C;
1
(c) ln (x + 2) − + C;
x+2
1
(d) x − 2 ln (x + 2) − + C.
x+2
68. Fie Z
dx
I= , pentru x ∈ R.
(x2 + 1)2
Atunci:
x
(a) I = 12 arctg x + + C;
2(x2
+ 1)
x
(b) I = 12 arctg x − 2
+ C;
2(x + 1)
(c) I = 12 arctg x + C;
x
(d) I = 2
+ C.
2(x + 1)
69. Fie Z
1
I= √ dx, pentru x ∈ R.
2
x +1+x
Atunci:
x√ 2
(a) I = x + 1 + C;
2 ³ ´
x√ 2 x√ 2
(b) I = x + 1 + 12 ln x + x + 1 + C;
2 2
x√ 2 ¡ √ ¢ x2
(c) I = x + 1 + 12 ln x + x2 + 1 − + C;
2 2
¡ √ ¢ 2
(d) I = 12 ln x + x2 + 1 − x2 + C.
70. Fie funcţia
ln x
f : (0, ∞) → R, f (x) =
x2
Atunci toate primitivele funcţiei f sunt:
(a) 1
2
ln2 x + C; (b) 1
2
ln2 x;
(c) − x1 − x1 ln x + C; (d) − x1 + x1 ln x + C.
53
71. Fie Z
dx
I= p , pentru x > 0.
x 4 + ln2 x
Atunci:
p √
(a) I = ln(ln x + 4 + ln2 x) + C; (b) I = ln(x + 4 + x2 ) + C;
p 2 ln x + 8
(c) I = ln(ln x − 4 + ln2 x) + C; (d) I = √ + C.
ln x + 4
72. Integrala Z
xdx
, x ∈ (−a, ∞) , a 6= 0.
(x + a)3/2
este:
³ µ ¶
a´ √ a
(a) 2 x + + c; (b) 2 x+a− √ + c;
x x+a
µ ¶
√ a x − 2a
(c) 2 x+a+ √ + c; (d) √ + c.
x+a x+a
73. Valoarea integralei Z
cos x
I= dx
sin x − 2 cos x
³ π π´
şi intervalul de lungime maximă, inclus în − , pe care este definită
2 2
sunt:
2
(a) I = 15 ln (2 cos x − sin x) − x + C, intervalul de lungime maximă
³ π ´ 5
− , arctg 2 ;
2
2
(b) I = 15 ln (2 cos x − sin x) − x + C, intervalul de lungime maximă
³ 5
π´
arctg 2, ;
2
2
(c) I = 15 ln (2 cos x + sin x) − x + C, intervalul de lungime maximă
³ 5
π´
arctg 2, ;
2
2
(d) I = 15 ln (2 cos x − sin x) − x + C, intervalul de lungime maximă
³ π π´ 5
− , .
2 2
2 xF (x)
74. Fie f : R → R, f (x) = ex şi F o primitivă a lui f. Se cere lim .
x→∞ f (x)
(a) ∞; (b) 0; (c) 12 ; (d) e.

75. Fie funcţia f : R → R, f (x) = x − 2 + |x − 1| + |x − 3| . Fie F o

primitivă a lui f astfel încât F (2) = 2. Atunci F (4) este egal cu:
(a) 0; (b) −6; (c) 8; (d) 9.
76. Valoarea integralei definite
Z0
1+x
dx.
(1 − x)2
−1
este:
e e
(a) 1 + ln 2; (b) ln ; (c) arctg 2; (d) .
2 2
77. Fie funcţia r
x3 − 1
f : (1, ∞) → R, f (x) =
x
Za
1
şi I (a) = dx, a > 2. Atunci lim I (a) este:
f2 (x) a→∞
2
√
3
(a) 6
π + 16 ln 7; (b) √1 ( π
3 2
− arctg √53 ) + 16 ln 7;
(c) √1 ( π + arctg √53 ) + 16 ln 7; (d) √1 ( π − arctg √53 ) − 16 ln 7.
3 2 3 2
78. Valoarea integralei

π
Z2
¡ 3 ¢
cos x + sin3 x dx
0
este:
(a) 43 ; (b) 1; (c) 23 ; (d) 2π
3
.
79. Integrala
π
Z2
sin x
I= dx.
1 + cos2 x
0
are valoarea:
(a) I = 1; (b) I = ln 2; (c) I = π2 ; (d) I = π4 .
80. Să se calculeze π
Z4
cos tdt
.
1 + sin2 t
0
55
√
2 √ 1
(a) 1; (b) arctg ; (c) arctg 3; (d) arctg √ .
2 3
81. Să se determine valoarea integralei
Z3
tdt
.
1 + t2
2
ln 2 1 ln 3 3
(a) ; (b) ; (c) ; (d) .
2 3 3 2
Ze
ln x
dx.
x
1
este:
(a) 2; (b) 1; (c) 12 ; (d) 0.
Z4
dx
√
1+ x
0
este:
(a) 3; (b) 2 − 2 ln 2; (c) 3 + 2 ln 2; (d) 4 − 2 ln 3.
84. Să se determine valoarea integralei:
Z1 √
I= (x + 1) x2 + 1dx.
0
√ √ 3√ √
(a) I = 2 + ln(2 + 2); (b) I = 2 + ln(1 + 2);
2
7√ 1 1 √ 7√ 1 √
(c) I = 2 − + ln(1 + 2); (d) I = 2 + − ln(1 + 2).
6 3 2 6 3
85. Să se calculeze:
Z1 √
I= x3 − x2 − x + 1dx.
0
√ √
(a) 8 2 + 3; (b) 8 2 − 3;
2 √ 2 √
(c) (8 2 − 7); (d) (8 2 + 7).
15 15

Z1
dx
I= ,
x3 + x2 + 4x + 4
0
µ ¶ µ ¶
1 8 1 1 1 16 1
(a) I = ln − arctg ; (b) I = ln − arctg ;
5 5 2 2 10 5 2
µ ¶ µ ¶
1 16 1 1 16 1
(c) I = ln + arctg ; (d) I = − ln + arctg .
10 5 2 10 5 2
87. Se consideră funcţia f : R \ {−1} → R,
1 1
f (x) = − .
x3 + x + 2 4(x + 1)
Să se calculeze:
Z1
I= f (x) dx.
0
3 3
(a) I = √ arctg √17 ; (b) I = √ arcsin √17 ;
4 7 7
3 1 √
(c) I = √ arctg √17 ; (d) I = √ + ln(1 + 7).
2 7 7
Za
xdx
I= √ ,
x+a
0
unde a > 0 este o constantă.

√ √ √ √
(a) I = (2 − 2)a 2; (b) I = 23 (2 + 2)a a;
√ √ √
(c) I = 23 (2 − 2)a a; (d) I = (2 + 2)a2 .

Za
x2 dx
I= √ ,
x2 + a2
−a
unde a > 0 este dat, este:

√ p √ ¡ √ ¢
(a) I = a2 2 − a2 ln 3 + 2 2; (b) I = a2 1 + 1 + a2 ;
√ a2 √ 2
(c) I = 2a2 2 − √ ; (d) I = 2a2 2 − a2 arctg .
1+a 2 a
57

π
Z4
cos2 xdx
π
6
este:
π π
(a) cos ; (b) sin2 ;
8 8
√ √
π 1 2 π 1 3
(c) + + ; (d) + − .
3 4 4 24 4 8
Z2
91. Fie I = f (x) dx, unde f : [0, 2] → R este definită de
0
© ª
f (x) = ex max 1, x2 .
Atunci:
(a) I = e2 − 1; (b) 2e2 − 1; (c) e2 − 2; (d) 2(e2 − 1).
Z2
92. Fie I = f (x) dx, unde f : [0, 2] → R este definită de
0
½ ¾
2
f (x) = min x, .
1 + x2
Atunci:
1 π 1
(a) I = + 2 arctg 2 − ; (b) I = + 2 arctg 2;
2 2 2
(c) I = 2; (d) I = 2 arctg 2.
93. Fie f : [−1, 1] → R, f (x) = max {ex , e−x } .Valoarea integralei
Z1
I= f (x) dx
−1
este:
(a) I = 0; (b) I = 1; (c) I = 2 (e − 1); (d) I = 4.

∙µ ¶x ¸
1 x
f : [−1, 1] → R, f (x) = max ,3 .
3
Z1
Atunci valoarea integralei I = f (x) dx este:
−1
2 4
(a) ; (b) 4; (c) ; (d) 4 ln 3.
ln 3 ln 3
Z1
t2 (1 − et )
dt
1 + et
−1
este:
(a) 1; (b) e; (c) ln 2; (d) 0.
96. Să se determine valoarea integralei
Zπ
x · sin x
I= dx.
1 + cos2 x
0
√
π2 π π 2
(a) I = ; (b) I = 0; (c) I = ; (d) I = .
4 2 2
97. Pentru a ∈ (1, 3) valoarea integralei
Z3
dx
I=
|x − a| + 1
1
este:
(a) I = ln [a (4 − a)] ; (b) I = ln (4 − a) ;
(c) I = ln [a (a − 4)] ; (d) I = ln 4−a
2−a
.
Z1
I= x arcsin xdx.
0
2π π π √ π
(a) ; (b) 1 + ; (c) ; (d) 3+ .
3 2 8 2
59
99. Fie (In )n∈N,n≥2 şirul cu termenul general
Zn
x−1 In
In = dx, ∀n ∈ N,n ≥ 2 şi l = lim .
x+1 n→∞ n
1
Atunci:
1
(a) l = 0; (b) l = ; (c) l = 1; (d) l = −1.
2
x2n + x3 + x
f : [0, ∞) → R, f (x) = lim .
n→∞ x2n−1 + x2 + 1
Z2
Atunci valoarea integralei I = f (x) dx este:
1
2
7 15 17
(a) ; (b) ; (c) ; (d) 0.
8 8 8
101. Să se determine numărul p al perechilor ordonate (m, n) ∈ R2 ast-
fel încât P (x) = x3 − 3mx + n să aibă o rădăcină reală dublă şi
Z2
P (x) dx = 2.
0
(a) p = 1; (b) p = 2; (c) p = 0; (d) p = 4.
102. Folosind sume Riemann, să se calculeze:

µ ¶
1 1 1
lim √ +√ + ··· + √ .
n→∞ n2 + n n2 + 2n n2 + n2
√ √ √ √
(a) 2( 2 − 1); (b) 2 2; (c) 2 − 1; (d) 2 + 2.
103. Fie
Z1
4x3 − 6x2 + 8x − 3
I= dx, pentru x ∈ R.
(x2 − x + 1)3
0
Atunci:
(a) I = 6; (b) I = 3; (c) I = 0; (d) I = 4.
104. Fie funcţia f : RÂ {2} → R,

x2 − 1
f (x) = .
(x − 2)2
Aria cuprinsă între graficul funcţiei f şi dreptele x = 3 şi x = 4 este:
(a) ln 2 + 52 ; (b) 4 ln 2 + 52 ; (c) ln 2 + 5; (d) 52 .
105. Fie funcţia f : R → R, definită prin:
¡ ¢
f (x) = x2 + 4x + 5 ex .
Dacă x1 şi x2 (x1 < x2 ) sunt cele două puncte de inflexiune ale funcţiei,
să se afle aria S, cuprinsă între graficul funcţiei f, axa Ox şi dreptele
de ecuaţie x = x1 , respectiv x = x2 .
(a) 6(3 − e)e−3 ; (b) 6(e2 − 3)e−5 ;
(c) 5(e2 − 2)e−2 ; (d) 5(e2 − 1)e.
106. Aria domeniului plan cuprins între parabolele de ecuaţii y 2 = ax şi
x2 = by, unde a şi b sunt constante reale pozitive, este:
ab
(a) 2ab; (b) a2 b; (c) ab2 ; (d) .
3
107. Fie
f : (0, π) → R, f (x) = (cos x) · ln(sin x).
Aria mulţimii cuprinse între graficul lui f, axa Ox şi dreptele de ecuaţii
x = π4 , x = π2 este:
√ √ √ √
2 2 2 2
(a) 1 − 2
− 4
ln 2; (b) −1 + 2
+ 4
ln 2;
√ √ √ √
2 2 2 2
(c) 1 + 2
− 4
ln 2; (d) −1 + 2
+ 4
ln 2.
108. Să se calculeze volumul V al corpului de rotaţie obţinut prin rotirea în
jurul axei Ox a subgraficului asociat funcţiei
a³ x −x
´
f : [0, a] → R, f (x) = ea + e a ,
2
cu a > 0 dat.
πa3
(a) V = (e − e−1 + 2) ;
8³ ´
aπ 1 −1
(b) V = e +e
a a ;
2 µ ¶
πa2 2e2 2e−2
(c) V = − +2 ;
4 a a
πa3 2
(d) V = (e − e−2 + 4) .
8
Capitolul 3
Trigonometrie
1. Să se elimine θ între relaţiile:

sin θ + cos θ = a
sin5 θ + cos5 θ = b.
(a) a(5 − a4 ) = 4b; (b) a(3 − a4 ) = 2b;
(c) a4 − 3 = a3 b; (d) a5 + a3 − 1 = b.
2. Fie m ∈ R, n ∈ R Să se elimine x ∈ R între relaţiile
½
sin x − cos x = m
.
sin3 x − cos3 x = n
(a) m3 − 3m + 2n = 0;
µ ¶
m2 − 1
(b) m 1 + = n;
2
(c) nu se poate elimina x;
µ ¶
1 − m2
(d) −m 1 + = n.
2
π
3. Să se calculeze numărul cos .
5
√ √ √ √ √
1+ 5 10 2+ 3 1− 5
(a) ; (b) ; (c) ; (d) .
4 4 4 4
4. Valoarea expresiei: √
1 3
E= 0
−
sin 10 cos 100
este:
(a) E = 4; (b) E = 1; (c) E = 0; (d) E = 2.
61
62 CAPITOLUL 3. TRIGONOMETRIE
5. Să se precizeze valoarea expresiei:
E = sin 700 cos 500 + sin 2600 cos 2800 .

√ √
1 3 3
(a) E = ; (b) E = ; (c) E = ; (d) E = 1.
2 2 4
π
6. Pentru x 6= k , k ∈ Z, valoarea expresiei:
2
3 + cos 2x 3 − cos 2x
E(x) = +
2 + tg2 x 2 + ctg2 x
este:
(a) 4 sin x; (b) 4 cos x; (c) 2 sin 2x; (d) 2.
7. Să se calculeze valoarea expresiei
sin x + sin 3x + sin 5x π

E (x) = în x = .
cos x + cos 3x + cos 5x 12
√ √
(a) 2/2; (b) − 2/2; (c) 1; (d) −1.
8. Fie x = sin 1, y = cos 1, z = tg 1. Atunci:

(a) y < x < z;
(b) y < z < x;
(c) z < x < y;
(d) x < z < y; .
9. Se dau numerele x = cos 3, y = tg 3, z = ctg 3 Atunci

(a) z < x < y;
(b) y < x < z;
(c) z < y < x;
(d) x < z < y.
10. Se consideră unghiurile ascuţite α, β, γ a căror sumă este π/2. Ştiind că
numerele ctg α, ctg β, ctg γ sunt în progresie aritmetică, să se calculeze
valoarea produsului ctg α · ctg γ.
(a) sin β + cos β; (b) tg β; (c) ctg β; (d) 3.
63
11. Fie
f : R → R, f (x) = sin x + cos x

şi A = {y ∈ R|∃x ∈ R : f (x) = y}. Atunci:
£ √ √ ¤
(a) A = [−2, 2] ; (b) A = [−1, 1] ; (c) A = − 2, 2 ; (d) A =
[0, 1] .
sin2 x cos2 x √
− = 2
(1 + tg x) cos x (1 + ctg x) sin x
este:
π 3π
(a) + 2kπ, k ∈ Z (b) + 2kπ, k ∈ Z;
4 4
π
(c) ∅; (d) ± + kπ, k ∈ Z.
4
cos2 x + sin2 2x = 2.
(a) x ∈ ∅; (b) x = (2k + 1) π4 , k ∈ Z;
π
(c) x = 2
+ kπ, k ∈ Z; (d) x = ± π2 + kπ, k ∈ Z.
14. Precizaţi valorile lui p ∈ R pentru care ecuaţia admite cel puţin o
soluţie:
sin x + p cos x = 2p.
1 1 1
(a) |p| ≤ 1; (b) |p| ≤ √ ; (c) |p| ≤ √ ; (d) p ≤ .
2 2 3 2
√
3 sin 4x + 8 sin2 x cos2 x = 1
este:
π
(a) x = (2k + 1) ;
6
π kπ
(b) x = + ;
2 6
π kπ
(c) x = + ;
24 4
π kπ
(d) x = + .
12 4
16. Numărul soluţiilor reale ale ecuaţiei

1 1 1 π
arctg + arctg − arctg 2 =
x−1 x+1 x −1 4
este:
(a) 4; (b) 1; (c) 2; (d) 3.

¡ ¢
(sin 2x − cos 2x) 1 + tg2 x = 2
este:
© π
ª
(a) x ∈ kπ + 3
|k∈Z ;
(b) x ∈ {2kπ | k ∈ Z} ;
© ª
(c) x ∈ kπ + π4 | k ∈ Z ∪ {arctg(−3) + kπ | k ∈ Z} ;
© ª
(d) x ∈ kπ + π6 | k ∈ Z ∪ {arctg(−3) + kπ | k ∈ Z} .
cos x − sin x + 2 = 2 cos2 x + sin 2x
este:
nπ o n o
(a) x∈ + kπ | k ∈ Z ∪ (−1)k π
6
+ kπ | k ∈ Z ;
4
n π o
(b) x ∈ 2kπ + | k ∈ Z ;
2
n π o
(c) x ∈ kπ + | k ∈ Z ;
3
(d) x ∈ {kπ | k ∈ Z} .
8 cos6 x − 8 cos4 x + 4 cos2 x − 1 = 0
este:
n π o
π
(a) x ∈ 4
|k∈Z ;
+k
2
n π o
(b) x ∈ kπ + | k ∈ Z ;
4
n π o
(c) x ∈ kπ + | k ∈ Z ;
3
(d) x ∈ {kπ | k ∈ Z} .
65

1 + sin x
ctg2 x =
1 + cos x
este: nπ o
(a) x ∈ + kπ | k ∈ Z ∪ {kπ | k ∈ Z} ;
n4 π o n π o
(b) x ∈ kπ + | k ∈ Z ∪ − + 2kπ | k ∈ Z ;
4 2
n π o
(c) x ∈ 2kπ ± | k ∈ Z ;
n 3 o
π
(d) x = (2k + 1) | k ∈ Z .
2
21. Precizaţi soluţiile ecuaţiei:
tg x + tg(x + a) = 0, a 6= kπ, k ∈ Z.
(a) x = kπ − a2 ; (b) x = kπ − a; (c) x = kπ
2
− a2 ; (d) x = − a2 .
22. Soluţiile ecuaţiei
3
sin3 x cos 3x + cos3 x sin 3x =
8
sunt:
π π
(a) + k , k ∈ Z;
24 2
11π π
(b) + k , k ∈ Z;
24 2
π
(c) ± ;
24
π π
(d) (−1)k + k , k ∈ Z.
24 4
23. Să se rezolve:
sin2 x + sin2 2x = 2.
(a) x = kπ, k ∈ Z; (b) x = (2k + 1)π, k ∈ Z;
π
(c) ecuaţia nu are soluţii; (d) x = + kπ, k ∈ Z.
2
cos(cos x) = sin(sin x)
este:
(a) (0, π); (b) [0, π]; (c) R; (d) ∅.
25. Să se rezolve ecuaţia trigonometrică

cos2 x + cos2 2x = 2.
(a) x = 2kπ, k ∈ Z; (b) x = (2k + 1)π, k ∈ Z;
π
(c) x = k , k ∈ Z; (d) x = kπ, k ∈ Z.
2
26. Să se rezolve ecuaţia trigonometrică
sin x + sin 2x + sin 3x = 0.
π
(a) x = (−1)k + kπ, k ∈ Z; (b) x = 2kπ, k ∈ Z;
3
kπ 2π
(c) x = kπ, k ∈ Z; (d) x = sau x = 2kπ ± , k ∈ Z.
2 3
27. Să se găsească soluţiile din intervalul [0, 2π] ale ecuaţiei
log√2 sin x (1 + cos x) = 2.
nπ o ½ ¾
π 2π
(a) x ∈ , π ; (b) x ∈ , ;
3 3 3
½ ¾ nπ o
π 2π 5π
(c) x ∈ , , ; (d) x ∈ .
3 3 3 3
28. Să se precizeze mulţimea soluţiilor ecuaţiei
arcsin(1 + x) = arccos(1 − x).
(a) R; (b) ∅; (c) {0} ; (d) [0, 2] .
29. Se consideră ecuaţia:
8 cos 2x + 8p cos2 x + p = 0
în care x este necunoscuta, iar p este un parametru real. Să se precizeze
valorile lui p pentru care ecuaţia admite soluţii.
(a) p ∈ (−2, 8) ; (b) p ∈ (−2, 8] ;
¡ ¢ £ ¤
(c) p ∈ −2, − 89 ; (d) p ∈ − 89 , 8 .
cos 3x cos3 x + sin 3x sin3 x = 0
este:
π
(a) 4
+ 2kπ; (b) − π4 ± 2kπ;
(c) ± π4 + kπ; (d) π
4
± kπ.
67
31. Mulţimea soluţiilor sistemului de ecuaţii

( π
x−y =
6
tg 3x + tg 3y = 0
este:
π π
(a) x = (2k + 1) , y = (2k + 1) ;
6 6
π kπ π kπ
(b) x = + ,y = + ;
2 6 3 6
π kπ π kπ
(c) x = + ,y = − + ;
6 3 6 3
π kπ π kπ
(d) x = + ,y = − + .
12 6 12 6
32. Mulţimea soluţiilor sistemului
½
cos x cos y = 34
sin x sin y = − 14
este:
π π
(a) x = ± + mπ, y = ∓ + nπ;
6 6
π π
(b) ; x = ± + mπ, y = ± + nπ
2 3
π π kπ
(c) x = ± + 2mπ, y = ∓ + ;
6 6 3
π mπ π nπ
(d) x = + ,y = − + , m, n ∈ Z, m şi n au aceeaşi paritate.
12 6 12 6
2 tg 2x ≤ 3 tg x
este:
[³ π πi n πo [ µ π kπ π ¸
(a) − + kπ 2
; k \ (2k + 1) ; (b) − + ;k ;
k∈Z
4 2 2 k∈Z
4 2 2
n πo
(c) ∅; (d) (2k + 1) .
2
sin(2x + 1) = cos(2x − 1).
π π π
(a) ± + k ; (b) ± + kπ;
8 2 8
π π π
(c) + k ; (d) (−1)k + k, k ∈ Z.
8 2 8
35. Să se determine soluţiile ecuaţiei

29
sin10 x + cos10 x =
cos4 2x.
16
π π π π 3π π π
(a) + k ; (b) − + k ; (c) + kπ; (d) + k , k ∈ Z.
8 2 8 2 8 8 4
36. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei:
1
sin6 x + cos6 x =
4
este:
π π π π
(a) (−1)k + k ; (b) (−1)k+1 + k ;
4 2 4 2
π π π π
(c) ± + k ; (d) + k , k ∈ Z.
4 2 4 2
n h π πi o
37. Fie M = x | x ∈ − , şi 4 |sin x| cos x = 1 .
2 2
Să se afle numărul de elemente al mulţimii {x + y | x, y ∈ M}.
(a) 5; (b) 7; (c) 9; (d) 10.
x
arctg (sin x) =
2
este:
(a) 1; (b) 3; (c) o infinitate; (d) 6.
39. Valorile lui x pentru care
π π
arccos (cos x) < şi arcsin (sin x) >
3 6
sunt:
¡ ¢ ¡π ¢
(a) π6 , π3 ; (b) 6
+ kπ, π
+ kπ ;
¡π 3 π
¢
(c) ∅; (d) p ∈ 6 + 2kπ, 3 + 2kπ .
40. Numărul soluţiilor x ∈ (0, 20) ale ecuaţiei
³π ´
4 (1 − sin x)2 + 3 sin2 −x =0
2
este:
(a) 1; (b) 2; (c) 3; (d) 4.
Capitolul 4
Geometrie
1. Precizaţi m ∈ R pentru care distanţa dintre punctele A (4, m) şi B (0, 4)

şă fie 5:
(a) 1; (b) {1, 7} ; (c) 10; (d) {2, 5} .
2. Coordonatele a două vârfuri ale unui triunghi echilateral sunt A(−1, 0)

şi B(1, 0). Coordonatele celui de al treilea vârf sunt:
© √ √ ª © √ √ ª
(a) (− 3, 0), ( 3, 0) ; (b) (0, − 3), (0, 3) ;
(c) {(0, −1), (0, 1)}; (d) {(0, −2), (0, 2)} .
3. Se consideră punctul A de √coordonate (4, 2) . Punctele situate pe axa

Ox aflate la distanţa d = 2 5 faţă de A au coordonatele
© √ √ ª © √ √ ª
(a) (−2 5, 0), (2 5, 0) ; (b) (0, −2 5), (0, 2 5) ;
(c) {(0, 0), (0, 4)}; (d) {(0, 0), (8, 0)} .
4. Se consideră punctul A de √coordonate (4, 2) . Punctele situate pe axa

Oy aflate la distanţa d = 2 5 faţă de A au coordonatele
© √ √ ª © √ √ ª
(a) (−2 5, 0), (2 5, 0) ; (b) (0, −2 5), (0, 2 5) ;
(c) {(0, 0), (0, 4)}; (d) {(0, 0), (8, 0)} .
5. Două vârfuri consecutive ale unui paralelogram au coordonatele (1, 4) şi

(1, 2) iar punctul de intersecţie al diagonalelor are coordonatele (3, 3) .
Coordonatele celorlalte două vârfuri sunt:
(a) {(2, 6), (0, 2)} ; (b) {(4, 7), (4, 5)} ;
(c) {(5, 2), (5, 4)}; (d) {(4, 5), (2, 5)} .
6. Se consideră punctele A (−2, −3) , B (1, −7) şi C (4, −3) . Punctul D,
astfel încât patruleterul ABCD să fie paralelogram, are coordonatele:
69
70 CAPITOLUL 4. GEOMETRIE
(a) (1, 1); (b) (−1, −10); (c) (2, −6); (d) (2, 2).
7. Considerăm punctul M de coordonate (−5, 9) . Coordonatele simetri-

celor faţă de axa Ox, Oy şi faţă de origine sunt:
(a) {(−5, −9), (5, 9), (5, −9)} ; (b) {(−5, 9), (5, 9), (5, −9)} ;
(c) {(−5, −9), (5, 9), (−5, 9)}; (d) {(−5, −9), (−5, 9), (5, −9)} .
8. Coordonatele punctului de pe dreapta de ecuaţie x = 5 aflat la egală

distanţă de A (−1, −1) şi B (−3, 1) sunt:
(a) (5, 1); (b) (−1, 7); (c) (2, −7); (d) (5, 7).
9. Se consideră triunghiul cu vârfurile A (−2, 0) , B (2, 0) , C (0, 6) . Coor-

donatele centrului cercului circumscris şi raza R acestui cerc sunt:
√
(a) (1, 1), R = 2; (b) (0, 2), R = 2 2;
(c) (0, 83 ), R = 10
3
; (d) (2, 2), R = 10
3
.
10. Ecuaţia dreptei care trece prin punctele A (2, 7) şi B (2, 10) este:
(a) x = 2; (b) y = 2;
(c) y = 7; (d) x = 0.
11. Ecuaţia dreptei care trece prin punctul A (2, 7) şi formează cu axa Ox
un unghi de 60◦ este:
√ √ √
(a) y + x 3 = 7; (b) y − x 3 = 7 − 2 3;
√ √ √
(c) y − x 3 = 2 3; (d) y − x √13 = 7 − 2 3.
12. Ecuaţia dreptei care trece prin punctul A (2, 7) şi formează cu axa Ox
un unghi de două ori mai mare decăt acela format de dreapta x−2y = 1
este:
√ √ √
(a) y − x 3 = 7; (b) y − x 3 = 2 3;
√ √ √
(c) y − x 3 = 7 − 2 3; (d) y − x √13 = 7 − 2 3.
13. Dreptele y = 0, x + y = 1, −x + y = 2 formează un triunghi. Coordo-

natele vârfurilor triunghiului sunt:
© ¡ ¢ª
(a) (−2, 0), (1, 0), − 12 , 32 ; (b) {(0, −2), (4, −4), (0, 0)} ;
© ¡ ¢ª © ¡ ¢ª
(c) (0, −2), (1, 1), − 12 , 32 ; (d) (0, −2), (0, 1), −2, 32 .
14. Dreptele (d1 ) : 3x − y + 6 = 0, (d2 ) : 2x + y − 6 = 0, (d3 ) : y = 0

formează un triunghi. Aria triunghiului este:
(a) 15; (b) 10; (c) 20; (d) 25.
71
15. Dreptele 12x +my + n = 0 şi nx − 5y +3 = 0 reprezintă aceeaşi dreaptă

pentru valorile:
(a) {(m = −10, n = 6), (m = 10, n = −6)} ;
(b) {(m = −10, n = −6), (m = 10, n = −6)} ;
(c) {(m = −10, n = 6), (m = −10, n = −6)};
(d) {(m = 10, n = 6), (m = −10, n = −6)} .
16. Ecuaţia dreptei care trece prin punctul A (2, 4) astfel încât acest punct
să dividă în părţi egale porţiunea dreptei cuprinsă între axe este:
(a) 2y − 3x = 2; (b) y − x = 2; (c) y − 2x = 0; (d) y + 2x = 8.
17. Valoarile lui m pentru care dreptele

3x − 2my + 6 = 0, x − 2 = 0, y = mx − 1
sunt concurente sunt:
(a) m = −2; m = − 32 (b) m = 2; m = 32 ;
(c) m = −2; m = 32 ; (d) m = 2; m = − 32 .
18. Coordonatele punctului comun dreptelor

2x − 3y − 5 = 0, 3x + 4y − 16 = 0, 4x − 23y + 7 = 0
sunt:
(a) (4, −1); (b) (4, 1); (c) (1, −1); (d) (2, 2).
19. Ecuaţia dreptei care este perpendiculară pe dreapta care trece prin
punctele A (4, 2) şi B (3, −5) şi conţine punctul C (4, 2) este:
(a) x + 7y = 18; (b) 2x − 7y = −6;
(c) x − 7y = −10; (d) −x + 7y = 18.
20. Ecuaţia dreptei care trece prin punctul de intersecţie al dreptelor

2x − 3y − 12 = 0, x + y − 11 = 0
şi prin punctul de coordonate (1, 1) este:
(a) − 18 x + y + 7
8
= 0; (b) 8x − y − 7 = 0;
(c) 18 x − y + 7
8
= 0; (d) 18 x − y − 7
8
= 0.

2x − 3y − 12 = 0, x + y − 11 = 0
şi este perpendiculară pe dreapta 2x − 3y + 5 = 0.
72 CAPITOLUL 4. GEOMETRIE
(a) 3x + 2y − 31 = 0; (b) 3x − y − 7 = 0;
(c) 3x + y + 31 = 0; (d) 3x − 2y − 31 = 0.
22. Valoarea lui k ∈ R pentru care dreptele 4x − ky = 6 şi 6x + 3y + 2 = 0

sunt perpendiculare este:
(a) k = 8; (b) k = −8; (c) k = 18 ; (d) k = − 18 .
23. Distanţa de la punctul (5, 6) la dreapta −2x + 3y + 4 = 0 este:

√ √
(a) 12
13
12; (b) 12
13
13; (c) 1213
; (d) 12.
→
− → →
− − →
− →
−
24. Unghiul dintre vectorii →
−
a = −3 i + 4 j şi b = 8 i + 6 j este:
(a) 0; (b) π2 ; (c) 3π
2
; (d) π3 .
25. Fie drepta (d) : x+y+1 = 0 şi punctul P (1, 2) . Coordonatele punctului
Q ∈ (d) astfel încât |P Q| = 4 sunt:
(a) {(−2, 1), (2, −1)} ; (b) {(1, −2), (−3, 2)} ;
(c) {(−2, 1), (2, −3)}; (d) {(−1, 0), (3, −4)} .
26. O latură a unui triunghi este situată pe axa Ox, iar celelalte două
pe dreptele de ecuaţii 2x − 3y + 6 = 0 respectiv 3x + 2y − 6 = 0.
Coordonatele ortocentrului sunt:
6 27
(a) ( 13 , 13 ); (b) ( 12 , 2); 6 30
(c) ( 13 , 13 ); (d) ( 12 , 94 ).
27. Coordonatele centrului circumscris triunghiului de vârfuri A (0, 0) , B (6, 0) ,

C (2, 4) sunt:
√ √ √ √ √
(a) (2 2, 2); (b) (3, 1); (c) ( 8, 3); (d) (3, 2).
28. Cercurile de ecuaţii x2 + y 2 − 4x − 2y = 0 respectiv x2 + y 2 − 10x −

5y + 30 = 0 sunt:
(a) concentrice; (b) tangente interior;
(c) secante; (d) tangente exterior.
Capitolul 5
Modele teste
5.1 Testul 1
Xn
k2 + k
1. Dacă an = 3 + k2
, atunci:
k=1
n
(a) lim an = 0; (b) lim an = 13 ;
n→∞ n→∞
(c) lim an = 1; (d) lim an = 12 ; .

n→∞ n→∞
2. Se consideră şirul de numere reale
2 + (−1)n
xn = , ∀n ∈ N.
2n + (−1)n
Atunci
xn+1
(a) (xn )n∈N este şir crescător; (b) @ lim xn ; (c) @ lim ;
n→∞ n→∞ xn
(d) max xn = 1.
n∈N
3. Mulţimea punctelor de continuitate ale funcţiei f : R → R unde

½
x, dacă x ∈ Q
f (x) =
x2 , dacă x ∈ R \ Q
este:
(a) {0, 1} ; (b) [0, 1] ; (c) Q; (d) {−1, 0, 1} .
4. Dacă g(x) = |x| − 1, x ∈ R şi f = g ◦ g atunci:

(a) x = −1 şi x = 1 sunt puncte de minim relativ pentru f ;
73
74 CAPITOLUL 5. MODELE TESTE
(b) x = −1 este punct de maxim relativ pentru f şi x = 1 este punct

de minim relativ pentru f ;
(c) x = −1 şi x = 1 sunt puncte de maxim relativ pentru f ;
(d) x = −1 şi x = 1 nu sunt puncte de extrem pentru f.
5. Fie funcţia: r
x3 − 1
f : (1, ∞) → (0, ∞) , f (x) =
x
Za
1
şi I (a) = dx, a > 2. Atunci lim I (a) este:
f 2 (x) a→∞
2
1
√
(a) 6
3π + 16 ln 7; (b) √1 ( π
3 2
− arctg √53 ) + 16 ln 7;
(c) √1 ( π + arctg √53 ) + 16 ln 7; (d) √1 ( π − arctg √53 ) − 16 ln 7.

3 2 3 2
6. Folosind sume Riemann, să se calculeze:

µ ¶
1 1 1
lim √ +√ + ··· + √ .
n→∞ n2 + n n2 + 2n n2 + n2
√ √ √ √
(a) 2( 2 − 1); (b) 2 2; (c) 2 − 1; (d) 22 .
7. Aria domeniului plan cuprins între parabolele de ecuaţii y 2 = ax şi

x2 = by, unde a şi b sunt constante reale pozitive, este:
ab
(a) 2ab; (b) ab2 ; (c) ab; (d) .
3
8. Fie ecuaţia
x2 + 2(m − a)x + 3am − 2 = 0,
în care a şi m sunt parametri reali.
i) Să se afle a astfel încât ecuaţia să aibă rădăcini reale, oricare ar fi
m ∈ R.
ii) Să se afle m astfel încât ecuaţia să aibă rădăcini reale, oricare ar fi
a ∈ R.
r r
8 8
(a) |a| < , |m| > ;
21 21
r r
8 8
(b) |a| ≤ , |m| ≤ ;
21 21
5.1. TESTUL 1 75
r r
8 8
(c) |a| ≥ , |m| ≥ ;
21 21
r r
8 8
(d) |a| > , |m| < .
21 21
x2 + y 2 − 4x − 4y + m > 0
este adevărată pentru orice x, y ∈ R sunt:

(a) m ∈ (−∞, 0) ; (b) m ∈ [0, ∞] ; (c) m ∈ (8, ∞) ;
(d) m ∈ (0, 4) .
10. Soluţiile sistemului ½

xy + x + y = 11
x2 y + xy 2 = 30
sunt:
(a) (x, y) ∈ {(−2, 3), (−3, 2)}; (b) (x, y) ∈ {(1, −5), (−5, 1)};
(c) (x, y) ∈ {(2, 3), (1, 5)} (d) (x, y) ∈ {(2, 3), (3, 2), (1, 5), (5, 1)}.
11. Numărul soluţiilor sistemului

½ 2
x − 3xy + y 2 = −1
3x2 − xy + 3y 2 = 13
este:
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 4.
12. Mulţimea valorilor x pentru care

√ √
3x − 1 − 3x + 1 > −1
este:
¡5 ¢ ¡ ¢
(a) 12 , +∞ ; (b) − 13 , +∞ ;
¡ ¢ ¡ ¢
(c) − 13 , 13 ; (d) −∞, 12
5
.
13. Fie λ ∈ R \ {0} şi ⎛ ⎞

λ 1 0
A = ⎝ 0 λ 1 ⎠.
0 0 λ
Atunci, ∀n ∈ N,
⎛ ⎞ ⎛ n ⎞
1 λn 0 λ 1 0
(a) An = ⎝ 0 1 λn ⎠ ; (b) An = ⎝ 0 λn 1 ⎠ ;
0 0 1 0 0 λn
⎛ ⎞
nλn λn−1 0
(c) An = ⎝ 0 nλn λn−1 ⎠ ;
0 0 nλn
⎛ n ⎞
λ nλn−1 n(n−1)
2
λn−2
(d) An = ⎝ 0 λn nλn−1 ⎠.
n
0 0 λ
¯ ¯
¯ x1 x2 x3 ¯
¯ ¯
¯ x2 x3 x1 ¯
¯ ¯
¯ x3 x1 x2 ¯
ştiind că x1 , x2 , x3 sunt rădăcinile ecuaţiei x3 − 2x2 + 2x + p = 0.

(a) 0; (b) 2; (c) 4; (d) 3p + 4.
15. În mulţimea M = {x; x ∈ R, x ≥ 1} se defineşte operaţia internă
p
x ∗ y = xy − (x2 − 1)(y 2 − 1), ∀x, y ∈ M.
Să se afle elementul neutru şi mulţimea elementelor care au invers faţă
de această operaţie. Să se calculeze |x ∗ x ∗{z· · · ∗ x}, unde x ∈ M este un
2n
element oarecare.
(a) elementul neutru este 1, fiecare element are invers şi
|x ∗ x ∗{z· · · ∗ x} = 1;
2n
(b) elementul neutru este 1, fiecare element are invers şi
|x ∗ x ∗{z· · · ∗ x} = x;
2n
(c) elementul neutru este 1, nici un element nu are invers şi
n
|x ∗ x ∗{z· · · ∗ x} = x ;
2n
(d) elementul neutru este 1, numai x = 1 are invers şi
|x ∗ x ∗{z· · · ∗ x} = x.
2n
5.1. TESTUL 1 77
√
16. Fie ε = − 12 + i 23 . Precizaţi tripletele de numere complexe (x, y, z) care
satisfac simultan relaţiile:
⎧
⎨ x + εy + ε2 z = 0
ε2 x + y + εz = 0
⎩
εx + ε2 y + z = 0
(a) x = 1, y = 1, z = 1; (b) x = 0, y = 0, z = 0;
(c) {(−εy − ε2 z, y, z)|y, z ∈ C} ; (d) x ∈ C, y ∈ C, z ∈ C.

µ ¶
2−a a−1
M (a) =
2(1 − a) 2a − 1
cu a real nenul formează un grup multiplicativ G, izomorf cu grupul

multiplicativ al numerelor reale diferite de zero. Să se precizeze cores-
pondenţa care realizează acest izomorfism şi să se afle inversa matricei
M (a) .
µ ¶
2 −1 2 − a1 a
1
− 1
(a) M (a) → a , (M (a)) = ;
2(1 − a1 ) a2 − 1
µ ¶
−1 2 − a1 1
a
−1
(b) M (a) → a, (M (a)) = ;
2(1 − a1 ) 2
a
−1
µ ¶
1 2 − a1 1
−1
(c) M (a) → , (M (a))−1 = a ;
a2 2(1 − a1 ) 2
a
−1
µ ¶
1 −1 2+a −a − 1
(d) M (a) → a + a
, (M (a)) = .
2(1 + a) −2a − 1

2x − 3y − 12 = 0, x + y − 11 = 0
şi este perpendiculară pe dreapta
2x − 3y + 5 = 0
are ecuaţia:
(a) −3x + y + 7 = 0; (b) 3x + y + 31 = 0; (c) 3x − 2y − 31 = 0;
(d) 3x + 2y − 31 = 0.
19. Ecuaţia dreptei care trece prin punctul A (2, 4) astfel încât acest punct
să dividă în părţi egale porţiunea dreptei cuprinsă între axe este:
√
(a) y − 2x = 8; (b) y −x = 2; (c) y +2x = 8; (d) y −x = 7 +2 3.
cos x − sin x + 2 = 2 cos2 x + sin 2x
este:
nπ o n o
k π
(a) x ∈ + kπ | k ∈ Z ∪ (−1) 6 + kπ | k ∈ Z ;
4
n π o n π o
(b) x ∈ 2kπ + | k ∈ Z ; (c) x ∈ kπ + | k ∈ Z ;
2 3
(d) x ∈ {kπ | k ∈ Z} .
5.2. TESTUL 2 79
5.2 Testul 2
1. Fie µ ¶
1 2 n
l = lim 2
+ 2 + ··· + 2 .
n→∞ n n n
Atunci:
(a) l = 1; (b) l = 12 ; (c) l = 0; (d) l = ∞.
2. Suma a trei numere în progresie aritmetică este 12. Dacă se adaugă
acestora respectiv numerele 1, 2, 11 progresia devine geometrică. Nu-
merele în progresie aritmetică sunt:
(a) 5, 4, 7 şi 15, 14, 13; (b) 2, 4, 6 şi −1, 4, 9;
(c) 2, 4, 6 şi 15, 14, 13; (d) 1, 4, 7 şi 17, 4, −9.
3. Mulţimea de definiţie a funcţiei
√
f (x) = x2 − 4 + ln (2 + x)
este:
(a) x ∈ ∅; (b) x ∈ [−2, ∞) (c) x ∈ [1, 2]; (d) x ∈ [2, ∞).
4. Valoarea limitei √
2− x−3
l = lim
x→7 x2 − 49
este:
1 1 1
(a) l = 0; (b) l = − 56 ; (c) l = 56
; (d) l = 48
.
5. Trinomul
x2 + 2ax + b, a, b ∈ R
are rădăcinile reale strict pozitive dacă:
(a) a ≤ 0 şi a2 > b; (b) a ≥ 0 şi b ≥ 0;
(c) 0 < b ≤ a2 şi a < 0; (d) a ≤ 0 şi b ≥ 0.
6. Valorile parametrului m pentru care ecuaţia
(m − 1)x2 − (m + 1)x + m + 1 = 0
are rădăcină dublă: µ ¶

5
(a) m ∈ (1, ∞) ; (b) m ∈ 1, ;
3
½ ¾ ½ ¾
5 5
(c) m ∈ 1, ; (d) m ∈ −1, .
3 3
7. Mulţimea căreia îi aparţin toate soluţiile ecuaţiei

ln x2 + 2 ln x = 4
este
(a) m ∈ (1, ∞) ; (b) m ∈ (1, 2) ;
(c) m ∈ (−∞, 1) ; (d) m ∈ {−1, 1} .
2x + 2x+1 + 2x+2 = 6x + 6x+1
este:
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3.
9. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei |x| < x2 − x este:
(a) x ∈ R; (b) x ∈ (0, ∞) ;
(c) x ∈ (−∞, 0) ∪ (2, ∞) ; (d) x ∈ (2, ∞) .
10. Numărul 1 este pentru polinomul
x8 − 4x5 + 4x3 − 1,
rădăcină având ordinul de multiplicitate egal cu:
(a) 1; (b) 2; (c) 3; (d) 4.
11. Să se precizeze mulţimea soluţiilor ecuaţiei:
z 2 = 3 + 4i.
(a) {2 − i, 2 + i}; (b) 2 + i, −2 − i; (c) 2 +i, −2 +i; (d) 2 −i, −2 −i.
12. Coordonatele vârfurilor unui triunghi dacă se cunosc coordonatele mi-
jloacelor laturilor M(3, −1), N(1, 7), P (−4, 3) sunt
(a) (−1, −3), (7, 9), (−7, 1); (b) (−2, −5), (8, 3), (−6, 11);
(c) (−1, −4), (5, 2), (−3, 12); (d) (2, −3), (−10, 9), (0, 17).
¯ ¯
¯ x1 x2 x3 ¯
¯ ¯
¯ x2 x3 x1 ¯
¯ ¯
¯ x3 x1 x2 ¯
ştiind că x1 , x2 , x3 sunt rădăcinile ecuaţiei x3 − 2x + p = 0.

(a) 0; (b) 2; (c) 4; (d) 3p.
5.2. TESTUL 2 81
14. Pe mulţimea R3 se defineşte legea de compoziţie

(x1 , y1 , z1 ) ∗ (x2 , y2 , z2 ) = (x1 + x2 , y1 y2 , z1 + z2 ) .
Elementul neutru al acestei legi este:

(a) (1, 1, 0) ; (b) (0, 1, 1) ; (c) (0, 1, 0) ; (d) (0, 0, 0) .
prin: ½ 2
2x + b, x ≤ 2,
f (x) =
2ax3 + 11a, x > 2,
este continuă pe R şi derivabilă pe R.
1
(a) a = 0, b = −8; (b) a = , b = −5;
9
2 1
(c) a = , b = −2; (d) a = , b = 1.
3 3
f (x) = (x + 2)g(x), ∀x ∈ R,
g funcţie derivabilă în origine şi g(0) = 2, g0 (0) = −1. Atunci valoarea
lui f 0 (0) este:
(a) − 2; (b) 2; (c) −1; (d) 0.
17. Cea mai mică şi cea mai mare valoare a funcţiei
f : R → R, f (x) = 3x − x3
pe intervalul [−1, 3] este:
(a) fmin = −2, fmax = 0; (b) fmin = −18, fmax = 2;
(c) fmin = −2, fmax = 2; (d) fmin = −18, fmax = −2.
18. Fie f : [−1, 1] → R, f (x) = max {ex , e−x } .Valoarea integralei
Z1
I= f (x) dx este :
−1
(a) I = 0; (b) I = 1; (c) I = 2 (e − 1); (d) I = 3.

19. Fie n h π πi o
M= x|x∈ − , şi 4 |sin x| cos x = 1 .
2 2
(a) 2; (b) 4; (c) 7; (d) 3.
20. Să se determine numărul punctelor de intersecţie dintre dreapta

2x + y = 5 şi cercul x2 + y 2 = 5.
(a) 2; (b) 1; (c) 0; (d) 3.
5.3. TESTUL 3 83
5.3 Testul 3
1. Valoarea expresiei:
1 + a + a2 + ... + an−1
E=
a + a3 + ... + a2n−1
este:
1+a
(a) E = 1; (b) E = ;
a (1 + an )
1−a 1+a
(c) E = n
; (d) E = .
a (1 − a ) a (1 + an−1 )
2. Valorile lui b, c ∈ R pentru care funcţia f : R → R, f (x) = x2 + bx + c

are valoarea minimă 2 în punctul x = 1 sunt:
(a) b = −1, c = − 14 ; (b) b = −2, c = 3;
(c) b = 1, c = 0; (d) b = 0, c = 1.
3. Fie funcţia f : R → R, f (x) = x2 − 4x + 3. Imaginea intervalului (0, 3]

prin funcţia f este:
(a) [0, 3] ; (b) (0, 3] ; (c) [−1, 0]; (d) [−1, 3] .
4. Mulţimea de definiţie a funcţiei

√
f (x) = x2 − 1 + ln (2 − x)
este:
(a) x ∈ [1, 2); (b) x ∈ (−∞, −1] ∪ [1, 2);
(c) x ∈ [−1, 2]; (d) x ∈ (−∞, 1] ∪ [2, ∞).
1− x−2
l = lim
x→3 x2 − 9
este:
(a) l = 0; (b) l = − 16 ; (c) l = − 12
1
; (d) l = 1.
3x − 1
6. Fie funcţia f : R → R, f (x) = . Valoarea lui x pentru care
3x2 + 1
funcţia ia cea mai mică valoare este
1
(a) x = 1; (b) x = 0; (c) x = − ; (d) x = √12 .
3
7. În care din următoarele mulţimi se află toate soluţiile sistemului

½ 2
x =4
yx = 9
(a) x ∈ (−4, 4) , y ∈ (0, 3) ; (b) x ∈ (−3, 3) , y ∈ (−4, 4) ;

(c) x ∈ (1, ∞) , y ∈ (0, 4) ; (d) x ∈ (−1, 4) , y ∈ (−1, 4) .

µ ¶√x+2
1
= 2−x
2
este:
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3.
9. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei |x2 − 3x + 2| < |2 − x| este:

(a) x ∈ R; (b) x ∈ (0, ∞) ; (c) x ∈ (−∞, 0)∪(2, ∞) ; (d) x ∈ (0, 2) .
10. Toate soluţiile X ∈ M2 (Z) ale ecuaţiei matriceale

µ ¶
2 1 0
X =
2 1
sunt:
µ ¶ µ ¶ µ ¶ µ ¶
1 0 −1 0 −1 0 1 0
(a) , ; (b) , ;
1 1 −1 −1 1 1 −1 1
µ ¶ µ ¶ µ ¶ µ ¶
1 0 1 0 −1 0 1 0
(c) , ; (d) , .
1 −1 1 1 −1 −1 1 −1
11. Să se precizeze mulţimea soluţiilor inecuaţiei:

5
log4 x + logx 4 < .
2
(a) (0, 1) ∪ (2, 16); (b) (1, 2) ∪ (4, 16); (c) (2, 16); (d) (0, 1) ∪ (4, 16).
12. Coordonatele vârfurilor unui triunghi dacă se cunosc coordonatele mij-

loacelor laturilor M(3, −1), N(1, 7), P (−4, 3) sunt
(a) (−1, −3), (7, 9), (−7, 1); (b) (−2, −5), (8, 3), (−6, 11);
(c) (−1, −4), (5, 2), (−3, 12); (d) (2, −3), (−10, 9), (0, 17).
5.3. TESTUL 3 85
13. Valoarea elementului maxim al matricei

⎛ ⎞3
1 1 1
⎝ 1 1 1 ⎠
1 1 1
este:
(a) 3; (b) 6; (c) 32 ; (d) 0.
14. Valorile parametrilor a, b ∈ R astfel încît ecuaţia x3 − ax + b = 0 să

aibă rădăcinile în progresie aritmetică sunt:
(a) a ∈ R, b = 0; (b) b = 0;
(c) a ∈ [0, ∞) , b = 0; (d) a = −4, b = 0.

prin: ½ 2
2x + b, x ≤ 2,
f (x) = 3
2ax + 11a, x > 2,
este continuă pe R şi derivabilă pe R.
1
(a) a = 0, b = −8; (b) a = , b = −5;
9
2 1
(c) a = , b = −2; (d) a = , b = 1.
3 3
f (x) = (x + 2)g(x), ∀x ∈ R,
g funcţie derivabilă în origine şi g(0) = 2, g 0 (0) = −1. Atunci valoarea

lui f 0 (0) este:
(a) − 2; (b) 2; (c) −1; (d) 0.
17. Cea mai mică şi cea mai mare valoare a funcţiei
f : R → R, f (x) = 3x − x3
pe intervalul [−1, 3] este:
(a) fmin = −2, fmax = 0; (b) fmin = −18, fmax = 2;
(c) fmin = −2, fmax = 2; (d) fmin = −18, fmax = −2.
Z2
1 + x2
I= dx
x
1
este:
(a) ln 2 + 1; (b) ln 2; (c) ln 2 + 32 ; (d) ln 2 + 12 .
19. Fie n h π πi o
M= x|x∈ − , şi 2 sin x cos x = 3 .
2 2
(a) 2; (b) 4; (c) 7; (d) 0.
20. Distanţa de la origine la dreapta 4x + 3y − 12 = 0 este:

(a) 2.4; (b) 4; (c) 2.5; (d) 3.
5.4. TESTUL 4 87
5.4 Testul 4
1. Câte numere întregi mai mari decât numărul real −2, 013 sunt în mulţimea
A = {x ∈ R; |x − 2, 013| ≤ 3 − x}?
(a) 5; (b) 2; (c) 3; (d) nici unul.
2. Fie x1 şi x2 rădăcinile ecuaţiei x2 + 2x + 20 = 0. Valoarea expresiei

E = (x1 )3 x2 + x1 (x2 )3 este
(a) E = 80; (b) E = −720; (c) E = 20; (d) E = 0.
3. Fie parametrul m ∈ R şi ecuaţia

mx2 + (m + 1) x + m − 1 = 0.
Atunci condiţia necesară şi suficientă ca ecuaţia anterioară să nu admită
rădăcini reale este:
¡ √ √ ¢
(a) m ∈ 3 − 2 3, 3 + 2 3 ;
³ √ √ ´
(b) m ∈ 1 − 2 3 3 , 1 + 2 3 3 ;
h √ √ i
(c) m ∈ 1 − 2 3 3 , 1 + 2 3 3 ;
³ √ ´ ³ √ ´
(d) m ∈ −∞, 1 − 2 3 3 ∪ 1 + 2 3 3 , +∞ .
4. Mulţimea M a soluţiilor ecuaţiei logx+4 (x2 − 1) = logx+4 (5 − x) este

(a) M = {2} ; (b) M = {−3, 2} ;
(c) M = (−3, 2) ; (d) M = ∅.
5. Un polinom de grad minim, având coeficienţi raţionali, care admite ca

4 5
rădăcini numerele x1 = √ şi x2 = este:
1− 5 1 − 2i
(a) P (X) = X 2 + 2X + 5; (b) P (X) = X 4 − 3X 2 − 18X − 20;
(c) P (X) = X 2 + 2X − 4; (d) P (X) = X 4 − 3X 2 + 18X − 20.
6. µ
Numărul h al¶termenilor independenţi de x din dezvoltarea binomului
√ 10
3 2
2
x +√ este:
4
x
(a) h = 1; (b) h = 0; (c) h = 2; (d) h = 11;
7. Suma primilor 10 termeni ai unei progresii aritmetice ce are al doilea

termen a2 = 5 şi al cincilea termen a5 = 14 este
(a) 145; (b) 126; (c) 155; (d) 150.
8. Se consideră matricele
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
1 −1 0 −1 0 1
A = ⎝ 0 1 −1 ⎠ şi B = ⎝ 2 0 0 ⎠.
0 0 1 0 2 −1
Atunci valoarea pentru det (A2 + B 2 ) este:
(a) 4; (b) 5; (c) 17; (d) 1.
9. Fie sistemul
⎧
⎨ 2x + y + z = 0
−my + z = 0
⎩ 2
m x+z =0
şi M = {m ∈ R; sistemul admite doar soluţia nulă } . Atunci
(a) M = R\ {−2, 0, 1} ; (b) M = {−2, 0, 1} ;
(c) M = R\ {0, 1} ; (d) M = {0, 1} .
10. Pe mulţimea G = (−1, +∞) se defineşte legea de compoziţie

x ∗ y = xy + x + y, ∀x, y ∈ (−1, +∞) .
Fie e elementul neutru al legii de compoziţie anterioare şi z soluţia
ecuaţiei z ∗ 2000 = e. Atunci
1 −2001 2001 −1999
(a) z = 2000
; (b) z = 2000
; (c) z = 2000
; (d) z = 2000
.
11. Să se calculeze l = lim an , unde

n→∞
(−1)n
an = − 17 + 712 − 1
73
... + 7n
, ∀n ∈ N∗ .
(a) l = −1
6
; (b) l = 0; (c) l = −1
8
; (d) l = −1
7
.
12. ⎧
Să se determine a ∈ R astfel încât funcţia f : [0, 2000] → R, f (x) =
⎨ a cos √ (x − 7) , dacă x ∈ [0, 7]
2− x−3
⎩ dacă x ∈ (7, 2000]
x2 − 49
să fie continuă pe [0, 2000] .
1 −1
(a) a = ; (b) a = ;
56 56
(c) a = 0; (d) nu există a cu proprietatea cerută.
13. Fie
f : R → R, f (x) = x arctg x − ln (1 + x2 ) .
Atunci
(a) funcţia derivată f 0 este monoton crescătoare pe R;
5.4. TESTUL 4 89
−1
(b) f 0 (1) = 2
; (c) f 00 (1) = 1 ;
(d) funcţia derivată f 0 este monoton descrescătoare pe R
2
14. Fie f : (0, 2) → R, f (x) = 2 . Atunci f (4) (1) are valoarea:
x + 2x
¡ 1
¢ 242
¡ ¢ ¡ ¢
(a) 6 1 − 34 ; (b) 243 ; (c) 24 1 + 315 ; (d) 4! 1 − 315 .
15. Să se determine abscisele punctelor de extrem local ale funcţiei:

f : R → R, f (x) = x3 − 12x.
√ √
(a) −2 şi 2; (b) 0, − 12 şi 12;
(c) 16 şi −16; (d) f nu are puncte de extrem local.
16. Fie A1 aria domeniului mărginit de dreptele x = 0, x = 1 şi de graficul

funcţiei
x2
f1 : [0, 1] → R, f1 (x) = .
x3 + 1
Fie A2 aria domeniului mărginit de dreptele x = 1, x = e şi de graficul
funcţiei
f2 : [1, e] → R, f2 (x) = x ln x.
π
Fie A3 aria domeniului mărginit de dreptele x = 0, x = 4
şi de graficul
funcţiei
£ ¤ sin x
f3 : 0, π4 → R, f3 (x) = .
cos x
Atunci A = 3A1 + 4A2 − 2A3 are valoarea:
(a) A = e2 + 1; (b) A = 2e2 + 1 + ln 2;
(c) A = e2 + 2 + 3 ln 2; (d) A = 4e2 + 2 ln 2.
17. O primitivă pe (0, +∞) a funcţiei

√
x
f : (0, +∞) → R, f (x) = xe−x +
x+1
este:
√ √
(a) F (x) = −xex − ex + 2 ( x − arctg x) − 1;
√ √
(b) F (x) = −xe−x − e−x + 2 ( x − arctg x) + 2;
√ √
(c) F (x) = −xe−x + e−x + 2 ( x − ln x) + 1;
√ √
(d) F (x) = xe−x − e−x + 2 ( x − arctg x) .
18. Să se determine tg x ştiind că

√
sin x − 3 cos x = 0.
√
(a) tg x = √13 ; (b) tg x = 3; (c) tg x = 0; (d) tg x = 1.
→ −
− →
19. Fie parametrul m ∈ R astfel încât vectorii −
→
a = i + j şi
→ √2 −
− → →
−
b = 2 i + m j să fie perpendiculari. Atunci
E = m + cos π6 · sin π4
este
√ √ √ √
6−2 2 − 2 1−2 2
(a) 4
; (b) 4
; (c) 0; (d) 4
.
20. Fie (d1 ) : 2x + ay − 7 = 0 acea dreaptă în plan pentru care a ∈ R

se determină din condiţia ca punctul A (2, 1) să aparţină dreptei. Fie
(d2 ) acea dreaptă în plan care trece prin punctele B (0, 4) şi C (0, 6).
Atunci:
(a) dreptele (d1 ) şi (d2 ) sunt perpendiculare;
¡ ¢
(b) dreptele (d1 ) şi (d2 ) se intersectează în M 1, 73 ;
(c) dreptele (d1 ) şi (d2 ) coincid;
(d) dreptele (d1 ) şi (d2 ) sunt paralele.
Capitolul 6
Teste grilă de la admitere

2011-2013
6.1 2011 iulie

Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi" din Iaşi
Facultatea de Automatică şi Calculatoare
Admitere — sesiunea iulie 2011
Domeniul Calculatoare şi tehnologia informaţiei
Subiecte la testul grilă de Matematică
1. Câte soluţii are ecuaţia |2x + 1| = |x + 1|?
(a) (a) una; (b) două; (c) nici una; (d) trei; (e) o infinitate.
2. Pentru ce valori ale parametrului a ∈ R, pătratul produsului rădăcinilor

ecuaţiei 3x2 − 2x + a = 0 este egal cu 4?
(a) (a) 6, −6; (b) −6; (c) 1; (d) {1, 5}; (e) 6, −2.
3. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei 32x − 8 · 3x + 15 = 0 este:

(a) ∅; (b) {3, 5}; (c) {1} ; (d) {1, 5} ; (e) .
91
92 CAPITOLUL 6. TESTE GRILĂ DE LA ADMITERE 2011-2013
r
−x2 + 4x − 4
4. Domeniul maxim de definiţie al funcţiei f (x) = este:
x2 + x − 2
(a) (−1, 1) ∪ {2}; (b) (−2, 1); (c) (−2, 2);
(d) (−2, 1) ∪ {2} ; (e) R.
5. Să se determine numărul termenilor raţionali din dezvoltarea binomială
¡√ √3
¢80
3+ 5 .
(a) 2; (b) 14; (c) 16; (d) 24; (e) 0.
6. Să se determine matricele X şi Y care verifică egalităţile:
⎛ ⎞
µ ¶ 1 µ ¶ µ ¶
3 2 1 ⎝ ⎠ 1 2 0 1
X= 3 şi +Y = .
0 1 2 1 3 2 3
2
µ ¶ µ ¶
3 2 1 1 3
(a) X = ,Y = ;
0 1 2 5 13
µ ¶ µ ¶
7 1 3
(b) X = ,Y = ;
11 3 6
µ ¶ µ ¶
11 −1 −1
(c) X = ,Y = ;
7 1 0
µ ¶ µ ¶
1 1 1
(d) X = ,Y = ;
7 −1 0
⎛ ⎞
11 µ ¶
−1 −1
(e) X = ⎝ 7 ⎠ , Y = .
1 1
2
7. Care este mulţimea valorilor lui m pentru care sistemul:
⎧
⎨ x + y + z = −1
x − my + z = 4 este compatibil determinat?
⎩
2x + m2 z = 2011
© √ √ ª © √ √ ª
(a) R\ − 2, −1, 2 ; (b) − 2, −1, 2 ;
(c) R\ {−2, −1, 2}; (d) {−1, 2} ; (e) {1, 2}.
8. Pe mulţimea R a numerelor reale se defineşte legea de compoziţie "*"
dată prin x ∗ y = ax + by − 1, ∀x, y ∈ R, în care a, b sunt parametri
reali. Să se determine a şi b astfel ca legea dată să definească pe R o
structură de grup comutativ.
(a) a = 1, b = 2; (b) a = 1, b = 1;
(c) a = 1, b = −1; (d) a = 2, b = 2; (e) a = 3, b = 3.
6.1. 2011 IULIE 93
9. Numărul 1 este pentru polinomul x8 − 4x5 + 4x3 − 1 rădăcină având

ordinul de multiplicitate egal cu:
(a) 1; (b) 2; (c) 8; (d) 4; (e) 3.
10. Să se determine primul termen a1 şi raţia r a unei progresii aritmetice
(an )n∈N∗ , ştiind că:
½
a2 − a6 + a4 = −7
.
a8 − a7 = 2a4
(a) a1 = −5, r = 2; (b) a1 = −4, r = 4;
(c) a1 = −3, r = 1; (d) a1 = −4, r = 3; (e) a1 = −2, r = 2.
¡√ √ ¢
11. Fie şirul xn = n n + 2 − n + 1 , Care este valoare limitei lim xn ?
n→∞
1 3
(a) 0; (b) 2
; (c) 1; (d) ∞; (e) 4
.
12. Fie funcţia
(
a ln(3 − x), dacă x ∈ (−∞, 1]
f : R → R, f (x) = ex − e .
, dacă x ∈ (1, ∞)
x−1
Pentru ce valoare a parametrului real a funcţia f este continuă pe R?
e
(a) a = e; (b) a = 0; (c) a = ;
ln 2
1
(d) a = ; (e) Nu există a cu proprietatea cerută.
ln 2
ln (x2 − x + 1)
13. Valoarea lim este:
x→∞ ln (x10 + x + 1)
(a) 15 ; (b) 1; (c) −1; (d) 13 ; (e) ln 2.

√
14. Valoarea minimă a funcţiei f : R → R, f (x) = 2x2 − x + 2 este:
q q
(a) 15
4
; (b) 15
8
; (c) 15
4
; (d) 15
8
; (e) 0.
15. Fie funcţia f : R → R, f (x) = e−2x+1 sin (3πx) + ln (x2 + x + 1). Care
este valoarea derivatei acestei funcţii în punctul x = 0 ?
(a) −2e + 1; (b) 3πe + 1; (c) 3π + e + 1; (d) 3π; (e) −2 + 3π.
π
Z2
¡ 3 ¢
16. Valoarea integralei cos x + sin3 x dx este.
0
2 2π 4π 4
(a) 2; (b) ; (c) ; (d) ; (e) .
3 3 3 3
17. Care dfin următoarele funcţii este o primitivă pe intervalul (1, ∞) a

funcţiei
1√
f : (1, ∞) → R, f (x) = x − 1?
x
√ √
(a) 2 x − 1 − arctg x; (b) arctg (x − 1) − x − 1 ;
√
√ √ x−1
(c) 2 x − 1 − 2 arctg x − 1 ; (d) − arctg x;
x
√
(e) arctg x − x1 x − 1.
sin x + sin 5x π
18. Care este valoarea expresiei E(x) = pentru x = ?
cos x + cos 5x 12
√ √
2 π 3
(a) ; (b) 0; (c) sin ; (d) 1; (e) .
2 12 2
19. Două vârfuri consecutive ale unui paralelogram au coordonatele (1, 2) şi
(3, 4), iar punctul de intersecţie a diagonalelor are coordonatele (4, 1).
Coordonatele celorlaltor vârfuri sunt:
(a) {(5, −2), (7, 0)}; (b) {(3, −1), (1, −3)};
(c) {(5, 3), (7, 5)}; (d) {(5, 2), (7, 1)} ; (e) {(2, 3), (−1, 1)}.
20. Care sunt valorile lui m pentru care dreptele

3x − 2my + 6 = 0, x − 2 = 0.y = mx − 1
sunt concurente:
3 3 3
(a) m = −2, m = − ; (b) m = 2, m = ; (c) m = −2, m = ;
2 2 2
3
(d) m = 1, m = 0; (e) m = 2, m = − .
2
6.2. 2011 SEPTEMBRIE 95
6.2 2011 septembrie

Admitere — sesiunea septembrie 2011
1. Mulţimea valorilor parametrului real m pentru care inecuaţia
(m + 1) x2 − (m − 1) x + m − 1 > 0
este adevărată pentru orice x ∈ R este:
µ ¶ µ ¶
5 5
(a) (1, +∞); (b) − , −1 ; (c) − , −1 ∪ (1, ∞);
3 3
(d) (−1, +∞); (e) (−1, 1).
2x + 2x+1 + 2x+2 = 6x + 6x+1

este:
(a) 4; (b) 0; (c) 2; (d) 3; (e) 1.
3. Fie M = {x ∈ R, x 6= −1} şi operaţia ” ” definită prin
x y = 2ax + by + xy, ∀x, y ∈ M.
Valorile parametrilor reali a şi b pentru care (M, ) este grup comutativ
sunt:
1 1
(a) a = 1, b = ; (b) a = 1, b = 1 şi a = 0, b = 1; (c) a = − , b = 1;
2 2
1
(d) a = , b = 1 şi a = 0, b = 0; (e) a = 1, b = 2.
2
4. Fie A = {x ∈ R; |x − 2| = |3 − x|} . Care afirmaţie este adevărată?
½ ¾
5
(a) A = ∅; (b) A = ; (c) A = (2, 3];
2
(d) A = R; (e) A = {2, 3}.
5. Dacă A este inversabilă, atunci valoarea determinantului inversei ma-

tricei ⎛ ⎞
4 0 1
A = ⎝2 1 0⎠
3 −1 2
este:
1 1
(a) ; (b) 3; (c) 4; (d) ; (e) nu există.
3 4
6. Mulţimea tuturor soluţiilor sistemului

(
xy + x + y = 11
x2 y + xy 2 = 30
este:
(a) {(−2, 3) , (−3, 2)}; (b) {(1, −5) , (−5, 1)};
(c) {(2, 3) , (3, 2) , (1, 5) , (5, 1)};
(d) {(3, 2) , (5, 1)}; (e) {(2, 3) , (1, 5)}.
√
7. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei x2 − 55x + 250 < x − 14 este
(a) (2, +∞); (b) [50, +∞); (c) (50, +∞); (d) [14, +∞); (e) [5, 50].
8. Valorile parametrilor reali a, b pentru care polinomul P (X) = 2X 4 −

2X 3 + aX + b este divizibil cu Q (X) = X 2 − 3X + 2 sunt:
(a) nu există a şi b cu această proprietate; (b) a = 16, b = −16;
(c) a = 32, b = −32; (d) a = 0, b = 0; (e) a = −16, b = 16.
⎧
⎪
⎨ x1 − x2 = −1
2x1 + x2 = m
⎪
⎩ 3x + (m − 1) x = 1 − m
1 2
Mulţimea valorilor lui m pentru care sistemul are soluţii este:

(a) {−2, 2}; (b) {−7, 0}; (c) {−8, 0}; (d) {−8, 1}; (e) ∅.
10. Dacă suma termenilor al treilea şi al cincilea ai unei progresii aritmetice
este 16, atunci suma primilor 7 termeni ai progresiei are valoarea:
(a) 56; (b) 28; (c) 36; (d) 48; (e) 64.
11. Să se determine a ∈ R astfel încât funcţia

⎧
⎨ e4x , dacă x ∈ [0, 1]
f : [0, 2] → R, f (x) = sin (x − 1)
⎩ a 2 , dacă x ∈ (1, 2]
x − 4x + 3
să fie continuă pe [0, 2].

(a) a = e4 ; (b) a = −2e4 ; (c) a = 0; (d) a = e2 ;
(e) nu există a cu proprietatea cerută.
12. O primitivă pe (0, +∞) a funcţiei f : (0, +∞) → R, f (x) = ln x este:

1 ln x
(a) x ln x − x; (b) x ln x − 1; (c) x2 ln x; (d) ; (e) .
x x
13. Să se determine a ∈ R astfel încât
−an3 + 2n − 1 2010
lim 3 2
= .
n→∞ 2011n + n + 1 2011
(a) a = 1; (b) a = 2010; (c) a = −2010;

(d) nu există a cu această proprietate; (e) a = 0.
1
14. Fie funcţia f (x) = 2x2 − 1 − . Care dintre următoarele afirmaţii
x2 +1
este adevărată?
(a) Punctul x = 1 este punct de maxim local;
(b) Punctul x = 0 este punct de maxim local;
(c) Punctul x = 1 este punct de minim local;
(d) Punctul x = 0 este punct de minim local;
(e) Funcţia nu are puncte de extrem.
2
15. Limita lim (2 + x) x+1 este:
x→−1
√
(a) e; (b) e2 ; (c) e; (d) 0; (e) +∞.

Z π/2
sin x
I= dx
0 1 + cos2 x
este:
π π π
(a) I = − ; (b) I = ln 2; (c) I = ; (d) I = 1; (e) I = .
4 2 4
17. Fie funcţia f : R → R, f (x) = xe2x + ln (x2 + 1). Atunci f 00 (0) are
valoarea:
(a) 0; (b) 4; (c) 6; (d) 2; (e) e.
18. Coordonatele punctului de pe dreapta de ecuaţie x = 3, aflat la distanţă

egală de punctele A (2, −1) şi B (−1, 3), sunt:
µ ¶ µ ¶
23 1
(a) 3, ; (b) (−2, 1); (c) (3, −1); (d) (3, 1); (e) ,1 .
8 2
19. Mulţimea S a soluţiilor ecuaţiei
ctg x − 2 cos x = 0
π
care satisfac condiţia 0 < x < este:
2
nπ o nπ o
(a) S = ∅; (b) S = ; (c) S = ;
6 3
nπ π o nπ o
(d) S = , ; (e) S = .
6 2 4
20. Fie dreptele date de ecuaţiile 2x + y + 4 = 0 şi −x + 3y − 2 = 0. Care
afirmaţie este adevărată?
(a) Punctul de intersecţie a dreptelor aparţine primului cadran;
(b) Punctul de intersecţie a dreptelor aparţine axei Oy;
(c) Punctul de intersecţie a dreptelor aparţine axei Ox;
(d) Dreptele sunt paralele;
(e) Dreptele sunt perpendiculare.
6.3. 2012 IULIE 99
6.3 2012 iulie

1. Suma tuturor numerelor naturale mai mici decât 100, pare, divizibile
cu 3 este:
(a) 816; (b) 720; (c) 1440; (d) 1632.
2. Fie x1 şi x2 rădăcinile ecuaţiei x2 + 2x + 11 = 0. Valoarea expresiei

E = (x1 )2 x2 + x1 (x2 )2 este:
(a) E = 22; (b) E = −22; (c) E = 11; (d) E = 0.
p
3
√ p √ √
3. Între numerele x = 2 + 3, y = 1 + 3, z = 3 au loc urmă-
toarele inegalităţi:
(a) x < y < z; (b) x > y > z; (c) y > x > z; (d) x < z < y.
4. Mulţimea căreia îi aparţin toate soluţiile ecuaţiei
ln x3 + ln x = 4
este:
(a) (1, ∞) ; (b) (1, 2) ;
(c) (−∞, 1) ; (d) {−1, 1} .
√
5. Să se rezolve inegalitatea 3x − x2 < 3 − x.
(a) x ∈ [0, 3/2) ; (b) x ∈ (0, 3/2) ;
(c) x ∈ [0, 3] ; (d) x ∈ [0, 3).
6. Dacă x1 , x2 , x3 sunt rădăcinile ecuaţiei x3 − x2 + 3x + m = 0, atunci
valoarea determinantului
¯ ¯
¯ x1 x2 x3 ¯
¯ ¯
¯ x2 x3 x1 ¯
¯ ¯
¯ x3 x1 x2 ¯
este: (a) 8; (b) 24; (c) m; (d) m + 2.

⎧
⎨ x1 − x2 + x3 = 1
−x1 + x2 − x3 = −m
⎩
3x1 + x2 + (m − 1) x3 = 0
Toate valorile lui m pentru care sistemul este compatibil aparţin mulţimii:
(a) (0, 1) ; (b) (−∞, 0) ; (c) (0, 2) ; (d) (2, ∞) .
8. Dacă (x0 , y0 ) este soluţie a sistemului

½ 2 3
x y = 16
,
x3 y 2 = 2
atunci:
1 1
(a) x0 = ; (b) x0 = 2; (c) x0 = 1; (d) x0 = .
2 4
9. Se consideră matricele
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
1 −1 0 −1 0 1
A = ⎝ 0 1 −1 ⎠ şiB = ⎝ 2 0 0 ⎠
0 0 1 0 2 −1
Atunci valoarea pentru det (A2 + B 2 ) este:

(a) 4; (b) 17; (c) 16; (d) 1.
10. Pe mulţimea R a numerelor reale se defineşte legea de compoziţie in-

ternă
x ∗ y = ax + by − 1, ∀x, y ∈ R,
în care a şi b sunt constante reale. Atunci, valorile lui a şi b pentru care
legea de compoziţie ∗ defineşte pe R o structură de grup comutativ
sunt:
(a) a = 1, b = 2; (b) a = 3, b = 3;
(c) a = 1, b = −1; (d) a = 1, b = 1.
¡ ¢n
1 + 12 + ... + 12
11. Să se calculeze l = lim ¡ ¢n , unde
n→∞ 1 + 1 + ... + 1
3 3
4 2 3
(a) l = ∞; (b) l = ; (c) l = ; (d) l = .
3 3 2
6.3. 2012 IULIE 101
12. Valoarea limitei

ln (1 − x + x2 ) − ln (1 + x + x2 )
lim
x→0 x
este:
(a) ∞; (b) 2; (c) 0; (d) −2.
13. Tangenta la graficul funcţiei f (x) = x2 ln x în punctul de abscisă x0 = 1
intersectează axa Oy în punctul de ordonată:
(a) y = −1; (b) y = 0; (c) y = 1; (d) y = 1/2.
³π ´
f: , π → R, f (x) = arccos (sin x) .
2
(a) 1; (b) cos x; (c) sin x; (d) −1.
4x
15. O primitivă a funcţiei f (x) = este:
x4 +1
2
(a) arctg (x + 1) ; (b) ;
x4
+1
√
(c) ln (x4 + 1); (d) 2 arctg x2 + . 3.
√
16. Aria figurii mărginite de curbele y = x + 1, y = 2, x = 4 este:
23 8 16 5
(a) ; (b) ; (c) ; (d) .
3 3 3 3
x3
17. Fie funcţia f (x) = . Care dintre următoarele afirmaţii
x3 − x2 − x + 1
este adevărată?
(a) f are o asimptotă orizontală şi două asimptote verticale;
(b) f are o asimptotă orizontală şi o asimptotă verticală;
(c) f are o asimptotă orizontală şi trei asimptote verticale;
(d) f are doar asimptote verticale.
18. Valorile lui m pentru care dreptele 3x − 2my + 6 = 0, x − 2 = 0,
y = mx − 1 sunt concurente sunt:
3 3
(a) m = −2; m = − ; (b) m = 2; m = ;
2 2
3 1
(c) m = −2; m = ; (d) m = 2; m = − .
2 2
19. Distanţa de la origine la dreapta 4x + 3y − 12 = 0 este:

√
(a) 2, 4; (b) 4; (c) . 12; (d) 3.
3
20. Suma soluţiilor ecuaţiei trigonometrice cos 2x + sin2 x = situate în
4
intervalul [0, 2π] este:
5π
(a) 4π; (b) 3π; (c) 2π; (d) .
3
6.4 2012 septembrie

Facultatea de Automatică şi Calculatoare A
1. Mulţimea valorilor parametrului real m pentru care ecuaţia
mx2 + (2m + 1)x + m + 2 = 0
nu are soluţii reale este:

µ ¶ µ ¶
1 1
(a) (−∞, 0); (b) −∞, ; (c) , ∞ ; (d) (0, ∞) .
4 4
q
1
2. Inegalitatea 1 + 1+x < 1 este adevărată pentru:
(a) x ∈ (−∞, −2); (b) x ∈ (−∞, −1);
(c) x ∈ (−2, −1); (d) x ∈ (−1, ∞).
3. Cu câte zerouri se termină numărul 99! ?
(a) 90; (b) 45; (c) 44; (d) 22.
4. Mulţimea valorilor lui x pentru care ex + 1 > 2e−x este:
(a) (−∞, −1); (b) (−∞, 2); (c) (0, ∞); (d) (1, ∞).
5. Suma primilor trei termeni ai unei progresii aritmetice crescătoare este
15, iar produsul lor este 80. Se cere al patrulea termen.
(a) 12; (b) 11; (c) 10; (d) 9.
6. Calculaţi numărul (−i)20 .

(a) −1; (b) i; (c) −i ; (d) 1.
7. Polinomul 2x3 + 4mx2 − 5mx − 8m este divizibil prin polinomul x + 1
dacă m este:
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3.
8. Determinantul inversei matricei

⎛ ⎞
2 0 1
⎝ −1 1 3 ⎠
0 −2 2
are valoarea:
(a) 18 ; (b) 1
12
; (c) 1
18
; (d) nu există.
9. Sistemul ⎧
⎨ 2x + y + z = 0
−my + z = 0
⎩
mx + z = 0
cu m parametru real, admite numai soluţia nulă dacă:

(a) m ∈ (−∞, 0) ∪ (0, ∞); (b) m ∈ [0, 1];
(c) m ∈ {0, 1}; (d) m ∈ RÂ {0, 1}.
10. Pe mulţimea R a numerelor reale se defineşte legea de compoziţie in-

ternă p
x ∗ y = x2 + y 2 , ∀x, y ∈ R.
Atunci
(a) legea este asociativă; (b) 0 este element neutru;
(c) (R, ∗) este grup; (d) legea nu e comutativă.
11. Şirul xn = 1 + (−1)n are limita:

(a) 0; (b) 1 ; (c) 2; (d) nu are limită.
12. Numărul dreptelor asimptote la graficul funcţiei

1
f : (−∞, 0) ∪ (0, ∞) → R, f (x) = 2 +
x
este:
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3.
13. Derivata a doua a funcţiei f (x) = x2 ln x, x > 0, în punctul x = 1 este:

(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3.
14. Câte puncte de extrem local are funcţia f : R → R, f (x) = 3x4 + 4x3 ?
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3.
4x
15. O primitivă a funcţiei f : R → R, f (x) = , este dată de formula:
x4+1
2x 2
(a) ln (x4 + 1); (b) 2 arctg x2 ; (c) ; (d) x ln (x2 + 1) .
x2 +1
Z1
√ 2
16. Calculaţi (x − x) dx.
0
2 1 1
(a) 1; (b) ; (c) ; (d) − .
3 30 6
17. Aria porţiunii din planul cartezian delimitată de axele de coordonate
şi de graficul funcţiei
∙ ¸
3π
f : 0, → R, f (x) = sin x + cos x
4
este egală cu:

√
(a) 1 + 2; (b) 1 ; (c) 2 ; (d) π.
18. Valorile parametrului real m, pentru care dreptele 3x+my+2m+3 = 0,

2x + (m − 1)y + m + 3 = 0 coincid, sunt:
(a) m ∈ ∅ ; (b) m = −1; (c) m = 0; (d) m = 3.
19. Să se afle coordonatele vârfurilor unui triunghi cunoscând mijloacele

laturilor M(3, −1), N(1, 7), P (−4, 3):
(a) (1, −4), (5, 2), (−3, 12); (b) (−2, 3), (8, −5), (−6, 19);
(c) (−2, −5), (8, 3), (−6, 11); (d) (2, 3), (−1/2, 1), (−3/2, 5).
20. Dacă tg A = 1, tg B = 2, tg C = 3 atunci tg (A + B + C) este:

(a) 0; (b) −6/5; (c) −3/5; (d) 3/2.
6.5 2013 iulie

Facultatea de Automatică şi Calculatoare A
Domeniul Calculatoare şi Tehnologia Informaţiei
1. Să se calculeze aria domeniului plan limitat de graficul funcţiei

f : (0, ∞) → R, f (x) = ln x
şi segmentul ce uneşte punctele graficului de abscise 1 şi e.
e−2 3−e e−1
(a) ; (b) e − 2; (c) ; (d) .
4 2 4
2. În planul cartezian se consideră punctele A(6, 0), B(6, 8) şi C(0, 8). Se
cere distanţa dintre centrul de greutate şi centrul cercului circumscris
∆ABC.
√ 5
(a) 2; (b) 3; (c) ; (d) 0.
3
3. Polinomul X 3 + X 2 + mX − 1 are rădăcinile x1 , x2 , x3 . Se cere m ∈ R

astfel ca
1 1 1
2
+ 2 + 2 < 3.
x1 x2 x3
(a) m ∈ ( − 1, 1); (b) m ∈ (0, 2); (c) m ∈ (0, ∞); (d) nu există m.
4. Fie funcţia
2
f : R → R, f (x) = ex
şi F o primitivă a lui f. Se cere:
xF (x)
lim .
x→∞ f (x)
1
(a) ∞; (b) 0; (c) ; (d) 1.
2
6.5. 2013 IULIE 107
5. Să se calculeze coeficientul lui X 3 în polinomul P (X) = (1 + X)7 (1 −

X)4 .
(a) 17; (b) −9; (c) 13; (d) −11.
6. Să se calculeze: Z π
2
x(sin x + cos x) dx.
0
π
(a) −π; (b) 0; (c) π; (d) .
2
7. Mulţimea valorilor parametrului α, pentru care sistemul

½
12x − 2y = 2α
6x + αy = −1
are soluţie unică, este:

(a) (−∞, −1)∪(−1, +∞) ; (b) {−1} ; (c) (−∞, 1)∪(1, +∞) ; (d) {−1; 1} .
√
−
→ →
− −
→ →
− 2−
→
8. Fie m ∈ R astfel încât vectorii −
→
a = m i + j şi b = i + j sunt
2
perpendiculari. Atunci
π π
m + cos · sin
6 4
este:
√ √ √ √
6−2 2 − 2 1−2 2
(a) ; (b) ; (c) 0; (d) .
4 4 4
¯ 2 ¯
¯x − 3x + 2¯ < |2 − x|
este:
(a) R; (b) (0, ∞); (c) (−∞, 0) ∪ (2, ∞); (d) (0, 2) .

x + 1 − (x + 1)
lim √
x→0 x+1−1
este:
(a) 0; (b) ∞; (c) 2; (d) −1.
11. Mulţimea M a soluţiilor ecuaţiei

√ √
72· x−1
−9·7 x−1
+ 14 = 0
este:
© ª
(a) M = 2, 1 + (log7 2)2 ; (b) M = {2, 7} ;
(c) M = {2, 1 + log7 4} ;
(d) M = {2} .
12. Fie funcţia

3x2 − x − 1
f : D ⊂ R → R, f (x) = ,
x2 + x − 2
unde D este domeniul maxim de definiţie. Să se determine toate asimp-
totele funcţiei.
(a) x = −2, y = 3; (b) x = −2, x = 1, y = 3;
(c) x = 3, y = −2, y = 1; (d) nu are asimptote.
13. Fie funcţia

¡ ¢
f : R → R, f (x) = ln 1 + x2 − 2x arctg x.
Atunci:
(a) funcţia derivată f 0 este monoton descrescătoare pe R; (b) f 0 (1) =
−2;
(c) f 00 (1) = 1; (d) funcţia f este convexă pe R.
14. Fie funcţia

3x − 1
f : R → R, f (x) = .
3x2 + 1
Valoarea lui x pentru care funcţia ia cea mai mică valoare este:
1 1 3
(a) x = 1; (b) x = ; (c) x = − ; (d) x = − .
3 3 2
15. Ecuaţia z 2 = z̄ are în mulţimea C un număr de soluţii egal cu:
(a) 2; (b) 3; (c) 4; (d) 1.
√
16. Şirul (xn )n∈N este definit astfel: x0 = 4, x2 = 1 şi xn = xn−1 · xn+1 ,
n ≥ 1. Se cere:
lim (x1 + x2 + . . . + xn ) .
n→∞
(a) ∞; (b) 8; (c) 4; (d) 6.

6.5. 2013 IULIE 109
17. Câte matrice pătratice A de ordinul trei având elementele numere nat-
urale verifică egalitatea:
¡ ¢ ¡ ¢
1 2 4 ·A= 3 1 2 ?
(a) 1; (b) 2; (c) 3; (d) 4.
18. Fie mulţimea

n h π πi √ o
M = x|x∈ − , şi 4 sin x cos x = 10 − 1 .
2 2
Să se afle numărul de elemente ale mulţimii {x + y | x, y ∈ M}.
(a) 2; (b) 4; (c) 3; (d) 0.
19. Fie funcţia f : R → R, f (x) = x2 − 4x + 3. Imaginea intervalului (0, 3]

prin funcţia f este:
(a) [0, 3); (b) (0, 3); (c) [−1, 0]; (d) [−1, 3).
20. Pe R se defineşte legea de compoziţie internă x◦y = 2xy −6x−6y +21,

∀x, y ∈ R. Numărul soluţiilor reale ale ecuaţiei x ◦ x = 11 este:
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 4.
Capitolul 7
Soluţii
7.1 Algebră
1. Funcţia f este o funcţie polinomială de gradul al doilea şi are drept
grafic o parabolă cu axa de simetrie paralelă cu Oy.
Răspuns corect: (d).
2. Se impun condiţiile ∆ = 4(a2 − b) ≥ 0, S = −2a < 0, P = b > 0.

Răspuns corect (c).
m−2
3. Se impune condiţia < 0.
m
Răspuns corect: (c).
4. Se calculează ∆ = 4(m2 − 5am + a2 + 2).

q
8
i) ∆ ≥ 0, ∀m ∈ R ⇒ |a| ≤ 21 ;
q
8
ii) ∆ ≥ 0, ∀a ∈ R ⇒ |m| ≤ 21 .
Răspuns corect: (b).
5. Inecuaţia nu are soluţii dacă
mx2 + (m + 1)x + m − 1 ≤ 0, ∀x ∈ R.
2
Rezultă
¡ m < 0 2şi√∆¤≤ £0 ⇒ m √< 0 şi −3m
¢ + 6m + 1 ≤ 0 ⇒ m < 0 şi
2
m ∈ −∞, 1 − 3 3 ∪ 1 + 3 3, +∞ .
Răspuns corect (d) .
111
112 CAPITOLUL 7. SOLUŢII
6. Inecuaţia nu are soluţii dacă
mx2 + (m − 1) x − (m − 2) ≤ 0, ∀x ∈ R.
Varianta I. Este necesar ca m < 0, ceea ce elimină răspunsurile (a) şi

(c). Dar pentru m = −1 se obţine −x2 − 2x + 3 ≤ 0, care nu se verifică
dacă x = 0.
Varianta II. Se impun condiţiile m < 0 şi ∆ ≤ 0 care conduc la sistemul
incompatibil
½
m<0
.
5m2 − 10m + 1 ≤ 0
7. Se studiază ca o inecuaţie în x şi se pune condiţia ∆ < 0 pentru orice

y real, adică
y 2 − 4y + m − 4 > 0, ∀y ∈ R.
8. Se impun condiţiile m − 1 > 0, ∆ < 0.

Răspuns corect (b).
9. Varianta I. Dacă x = 1 inegalitatea este verificată, ∀λ ∈ R. Dacă x 6= 1

x+1
inegalitatea este echivalentă cu λ > −2 , ∀x ∈ [0, 1) ∪ (1, 3]. Se
(x − 1)2
studiază variaţia funcţiei din membrul drept şi se constată că valorile
acesteia constituie intervalul (−∞, −2].
Varianta II. Pentru λ = 0 inegalitatea se verifică ∀x ∈ [0, 3]. Dacă
λ 6= 0, interpretăm membrul stâng ca o funcţie polinomială de grad 2,
cu ∆ = 4 (−4λ + 1). Problema se reduce la una din variantele:
i) λ > 0 şi ecuaţia ataşată nu are rădăcini reale;
ii) λ > 0 şi ecuaţia are ambele rădăcini negative;
iii) λ > 0 şi ecuaţia are rădăcinile mai mari ca 3 sau
iv) λ < 0 şi ecuaţia are o rădăcină negativă, iar cealaltă mai mare ca
3.
Răspuns corect: (d) .
7.1. ALGEBRĂ 113
10. Din relaţiile lui Viète rezultă x21 + x22 = a2 − 2a, x31 + x32 = −a3 + 3a2 .
3 2 2 2
Condiţia devine
¡ −a
√ +¢ 3a¡ < a√ − 2a ⇔ ¢ a(a − 2a − 2) > 0, ceea ce
implică a ∈ 1 − 3, 0 ∪ 1 + 3, +∞ .
11. Notăm x1 + x2 = s, x1 x2 = p şi atunci relaţiile date conduc la sistemul

(
4p − 5s = −4
m .
p−s=
1−m
4
Obţinem s = 1−m , p = m+4
1−m
, iar ecuaţia de gradul al doilea este
(1 − m)x2 − 4x + m + 4 = 0, m ∈ R\ {1} .
Se notează cu f funcţia polinomială de grad 2 din membrul stâng.

Pentru ca −1 < x1 < x2 < 1 se impune
⎧ ⎧
⎪
⎪ ∆ > 0 ⎪
⎪ m(m + 3) > 0
⎨ b ⎨ 2
−1 < − 2a <1 −1 < 1−m <1
⇔ ⇒ m ∈ (−∞, −3).
⎪
⎪ a · f (−1) > 0 ⎪
⎪ 9(1 − m) > 0
⎩ ⎩
a · f (1) > 0 1−m>0
12. Varianta I. Membrii stângi ai ecuaţiilor fiind polinoame omogene, se

amplifică prima ecuaţie cu 13 şi se adună la a doua, de unde se obţine:
³ ´2 ³ ´
2 xy − 5 xy + 2 = 0 etc.
Varianta II. Se amplifică prima ecuaţie cu 3 şi se scade din a doua, de
unde se obţine xy = 2. Se amplifică a doua ecuaţie cu 3 şi se scade din
prima, de unde se obţine x2 + y 2 = 5. Notăm x + y = s, xy = p şi
atunci relaţiile date conduc la sistemul
½ ½ ½
p=2 s = −3 s=3
⇒ sau
s2 − 2p = 5 p=2 p=2
Din z 2 + 3z + 2 = 0 ⇒ (x1 , y1 ) = (−1, −2) sau (x2 , y2 ) = (−2, −1) .
Din z 2 − 3z + 2 = 0 ⇒ (x3 , y3 ) = (1, 2) sau (x4 , y4 ) = (2, 1) .
13. Notăm x + y = s şi xy = p. Se obţine p + s = 11 şi ps = 30, de unde

s = 5, p = 6 sau s = 6, p = 5 etc.
Răspuns corect: (a).
2x2 − 1
14. Inegalitatea este echivalentă cu −1 < 2 <1⇔
x −1
⎧ ⎧ Ã r r !
⎪ 3x2 − 2 ⎪ 2 2
⎨ >0 ⎨
x2 − 1 x ∈ (−∞, −1) ∪ − , ∪ (1, +∞)
2 ⇔ 3 3 .
⎪
⎩ x ⎪
⎩
< 0 x ∈ (−1, 1) \ {0}
x2 − 1
Răspuns corect (a).
x2 + 3x + 2
15. Varianta I. Inegalitatea este echivalentă cu −1 < 2 <1⇔
x − 4x + 3
⎧
⎪ 2x2 − x + 5 ⎧
⎪
⎨ >0 ⎨ x ∈ (−∞, 1) ¶∪ (3, +∞)
(x − 1)(x − 3) µ
⇔ 1 .
⎪
⎪ 7x − 1 ⎩ x ∈ −∞, ∪ (1, 3)
⎩ <0 7
(x − 1)(x − 3)
Răspuns corect (d).
Varianta II. Se observă că pentru x = 2 inegalitatea devine 12 < 1, fals,
deci răspunsurile (a), (b), (c) sunt excluse. Cum un singur răspuns este
corect, rezultă că acesta este (d) .
£ ¢ ¡ ¤
16. Impunem condiţiile x 6= 0, 1 − 4x2 ≥ 0 ⇒ x ∈ − 12 , 0 ∪ 0, 12 .
£ ¢
Pentru x ∈ − 12 , 0 fracţia este negativă, deci mai mică decât 3.
¡ ¤ √ £ ¤
Pentru x ∈ 0, 12 inecuaţia devine 1−3x < 1 − 4x2 . Pentru x ∈ ¡ 13 , 12 ¢
inegalitatea este verificată deoarece 1 − 3x ≤ 0. Pentru ¡ x ¢∈ 0, 13
6
inecuaţia
¡ 6 ¢este¡ echivalentă
¢ ¡ ¢cu 13x2 − 6x < 0 ⇔ x ∈ 0, 13 .Atunci
1 1
x ∈ 0, 13 ∩ 0, 3 = 0, 3 .
Răspuns corect (b) .
√ √ √
17. Se observă că x − a ≥ 0, x − b ≥ 0, x − c ≥ 0 şi d > 0.
18. Existenţa radicalilor impune x ≥ 13 . Inecuaţia se scrie echivalent

√ √
3x − 1 + 1 > 3x + 1
şi se elimină radicalii ridicând la pătrat.

1 + 4x 1 + 4x
19. Se rezolvă inegalităţile: ≥ 0, < 1.
x x
7.1. ALGEBRĂ 115
p
20. Inecuaţia se scrie: |x − 6| > |x − 6| şi, deoarece |x − 6| ≥ 0, inecuaţia
devine |x − 6| > |x − 6|2 ⇒ 0 < |x − 6| < 1 ⇒ x ∈ (5, 7) \ {6} .
p6
√ p
6
√
21. a = 7 + 48 < b = 7 + 50.
q¡ √ ¢3 q ¡ √ ¢3
3 3
22. Varianta I. Se observă că a = −1 + 3 − 1 + 3 = −2.
Răspuns corect: (b) .
Varianta II. Se ridică la puterea a treia numărul a ∈ R şi, eliminând
radicalii, se obţine:
a3 = −20 − 6a ⇔ (a + 2) (a2 − 2a + 10) = 0.
23. I se determină impunând ca expresia de sub radical trebuie să fie ≥ 0.
i) a > 0 ⇒ −x2 + (4 − a2 ) x + 1 ≥ 0 ⇒
⎡ q q ⎤
4 − a − (4 − a ) + 4 4 − a + (4 − a2 )2 + 4
2 2 2 2
x∈⎣ , ⎦ , caz în care
2 2
q
lungimea intervalului I este egală cu l = (4 − a2 )2 + 4 şi este minimă
pentru a2 = 4 ⇒ a = 2.
ii) a < 0 ⇒ −x2 + (4 − a2 ) x + 1 ≤ 0 ⇒ I este interval nemărginit (unul
din cele două posibile intervale), cu lungime infinită.
24. Sistemul dat este echivalent cu: ⎧
⎪
⎪ x − |x − 1| ≤ 1
⎪
⎪
½ ⎪
⎨ − |x − 1| ≥ −3
x
−2 ≤ x − |x − 1| + 1 ≤ 2 −x − 1
⇔ ≤0 ⇔
−1 ≤ x−1
2x
≤ 1 ⎪
⎪ 2x
⎪
⎪ 3x − 1
⎪
⎩ ≥0
2x
⎧ ⎧
⎪
⎪ x ≤ 1 ⎪
⎪ x>1
⎪
⎪ x−1≤0 ⎪
⎪ 1≤1
⎪
⎪ ⎪
⎪
⎪
⎨ x+1≥0 ⎪
⎨ 1 ≥ −3
⇔ sau ⇔
⎪ x+1 ≥0
⎪ ⎪ x+1 ≥0
⎪
⎪
⎪ 2x ⎪
⎪ 2x
⎪
⎪ 3x − 1 ⎪
⎪ 3x − 1
⎪
⎩ ≥0 ⎪
⎩ ≥0
2x 2x
£1 ¤
⇔ x ∈ {−1} ∪ , 1 sau x ∈ (1, +∞) .
3
£ ¢
Deci x ∈ {−1} ∪ 13 , +∞ .
25. Fie f1 : R → R,f1 (x) = x2 + 2mx − 1. Se observă că f1 este strict
descrescătoare pe intervalul (−∞, −m] şi strict crescătoare pe intervalul
[−m, +∞). Pentru ca funcţia f să fie injectivă pe R e necesar ca
restricţia funcţiei f1 pe intervalul (−∞, 0] să fie injectivă, deci −m ≥ 0,
adică m ≤ 0.
Dacă m = 0 atunci funcţia f2 : R→R,f2 (x) = mx − 1 este constantă
pe R şi atunci restricţia funcţiei f2 pe intervalul [0, +∞) nu poate fi
injectivă.
Dacă m < 0 atunci funcţia f2 este strict descrescătoare pe R,deci şi pe
intervalul [0, +∞). Cum f1 (0) = −1 ≥ −1 = f2 (0) rezultă că, pentru
m ∈ (−∞, 0) , f este strict descrescătoare pe R, deci injectivă. Prin
urmare m ∈ (−∞, 0).
26. Varianta I.
Se utilizează graficul funcţiei f . Acesta se compune din două semidrep-

te de ecuaţie y = x + m pentru x ≤ 1 şi y = 2mx − 1 pentru x > 1.
Se impune m > 0, altfel mulţimea valorilor lui f nu ar acoperi R. Dacă
2m−1 > 1+m, f ar avea un salt în punctul x = 1 şi f nu ar lua valorile
cuprinse între m+1 şi 2m−1. Se impune deci 2m−1 ≤ 1+m ⇔ m ≤ 2.
Deci dacă 0 < m ≤ 2 funcţia f este surjectivă.
Varianta II. Se observă că f este continuă pe (−∞, 1], deci imagi-
nea intervalului (−∞, 1] prin funcţia f este intervalul (−∞, 1 + m].
De asemenea, f este continuă pe (1, +∞), deci imaginea intervalului
(1, +∞) prin funcţia f este intervalul (−∞, 2m − 1) dacă m < 0, in-
tervalul (2m − 1, +∞) dacă m > 0 şi mulţimea {−1} dacă m = 0.
Atunci, dacă m > 0 şi 2m − 1 ≤ 1 + m, adică m ∈ (0, 2], funcţia f este
surjectivă pe R cu valori în R.
7.1. ALGEBRĂ 117
27. Se explicitează
½
x + 1, x < 2
f : R → R, f (x) =
2x − 1, x ≥ 2
şi se reprezintă grafic:
y 8
-4 -2 2 4
-2
x
-4
Din reprezentarea grafică a lui f se deduce că f este strict crescătoare

pe R, că este injectivă şi surjectivă, deci inversabilă.
Pentru ∀y ∈ R căutăm unicul x ∈ R astfel încât f (x) = y. Căutăm
y+1
x ≥ 2 astfel încât 2x − 1 = y ⇒ x = , pentru y ≥ 3. Căutăm
2
x < 2 astfel încât x + 1 = y ⇒ x = y − 1, pentru y < 3. Atunci
(
y − 1, y < 3
f −1 : R → R, f −1 (y) = y+1
, y≥3
2
Răspuns corect: (d)
28. x2 + x + m 6= 0, ∀x ∈ R ⇒ ∆ = 1 − 4m < 0 ⇔ m > 14 .

x2 + (m + 1)x + m + 2
f (x) ≤ 2 ⇔ ≤2⇔
x2 + x + m
x2 − (m − 1)x + m − 2 ≥ 0, ∀x ∈ R.
∆0 = (m − 1)2 − 4(m − 2) ≤ 0 ⇔ (m − 3)2 ≤ 0 ⇒ m = 3.
Răspuns corect: (c) .
29. Se impun condiţiile de existenţă a radicalilor:

x − 1 ≥ 0, x4 − x ≥ 0, x4 − x ≤ 1.
Prin ridicare la pătrat şi efectuând calculele obţinem ecuaţia

√ √
1− 2 1+ 2
4x3 − 4x2 − x = 0 ⇒ x1 = 0, x2 = 2
, x3 = 2
.
Numai x3 verifică inecuaţiile de existenţă.
30. Varianta I.
¡ √ ¢¡ √ ¢
Se observă că 20 + 14 2 20 − 14 2 = 8, de unde
√ 8
20 − 14 2 = √ .
20 + 14 2
p3
√
Notăm t = 20 + 14 2.
¡ √ ¢3 √ √
Se observă că 2 + 2 = 20 + 14 2, deci t = 2 + 2.
¡ √ ¢
2 √ 2 2− 2
Atunci H = t + = 2 + 2 + ¡ √ ¢¡ √ ¢ = 4.
t 2+ 2 2− 2
Varianta II. Se ridică la puterea a treia numărul H ∈ R şi se obţine
H 3 = 40 + 6H ⇔ (H − 4) (H 2 + 4H + 10) = 0.
31. Cum f (0) = f (1) = 0, f nu este injectivă. Dar f este surjectivă

deoarece (∀) m ∈ Z, (∃) n ∈ Z astfel ca f (n) = m, anume n = 3m + 1.
Într-adevăr, conform primei forme a lui f avem
f (n) = f (3m + 1) = m.
Răspuns corect: (c)
32. Varianta I. Se observă că membrul stâng al inecuaţiei este funcţie cres-
cătoare pe R, cel drept este funcţie descrescătoare pe R, iar pentru
x = 0 este egalitate.
Varianta II. Deoarece ex > 0, (∀) x ∈ R, se transformă echivalent ine-
cuaţia în
e2x + ex − 2 > 0 ⇔ (ex − 1)(ex + 2) > 0 ⇔ ex > 1.
33. Ecuaţia se mai scrie 2x + 2 · 2x + 22 · 2x = 6x + 6 · 6x sau 7 · 2x = 7 · 6x ,

adică 2x · (1 − 3x ) = 0. Cum 2x 6= 0, (∀) x ∈ R, rezultă că 3x = 1, deci
singura soluţie este x = 0.
7.1. ALGEBRĂ 119
34. Se notează 5x = y şi se obţine ecuaţia de gradul doi cu soluţiile 1 şi 2.

35. Explicitarea celor două module conduce la rezolvarea ecuaţiei pentru:

i) x ∈ (−∞, −1) : 2−x−1 + 2x − 1 = 2x + 1 ⇔
2−x−1 = 2 ⇒ x = −2 ∈ (−∞, −1) ;
ii) x ∈ [−1, 0] : 2x+1 + 2x − 1 = 2x + 1 ⇔ 2x+1 = 2 ⇒
x = 0 ∈ [−1, 0] ;
iii) x ∈ (0, +∞) : 2x+1 − 2x + 1 = 2x + 1 ⇔ 2x+1 = 2x+1 ⇒
x ∈ (0, +∞) .
Deci x ∈ [0, +∞) ∪ {−2} .
¡√ ¢x ¡√ ¢x
36. Cum 3 + 1 · 3 − 1 = 2x , ecuaţia devine
³√ ´x ³√ ´x r³ ´x ³√ ´x
√
3+1 + 3−1 =4 3+1 3−1 .
Se ridică la pătrat:
¡√ ¢2x ¡√ ¢2x ¡√ ¢x ¡√ ¢x
3 + 1 + 3 − 1 − 14 3 + 1 3 − 1 = 0.
¡√ ¢x
3+1
Notând y = ¡√ ¢x , se obţine y 2 − 14y + 1 = 0, care are soluţiile
3−1 Ã√ !x
√ 3+1 √
pozitive 7 ± 4 3. Rezolvând ecuaţiile √ = 7 ± 4 3 sau,
3−1
¡ √ ¢x √
echivalent, 2 + 3 = 7 ± 4 3, se obţin soluţiile
³ √ ´ ³ √ ´
x1 = log2+√3 7 + 4 3 , x2 = log2+√3 7 − 4 3 .

1 1 1
37. k = log12 2 = log2 12
= log2 (2·6)
= 1+log2 6
⇒
4
log6 16 = log6 24 = 4 log6 2 = log2 6
.
38. Se notează y = 2x şi f (y) = (m − 2)y 2 + 2(2m − 3)y + m − 2, y > 0.

Se studiază cazurile:
i) m = 2 ⇒ 2x+1 > 0, inecuaţie verificată pentru (∀) x ∈ R.

f (y) = 2y > 0, adevărat pentru y > 0.
ii) m 6= 2.
Varianta I.
Se calculează ∆ = 4(m − 1)(3m − 5). Se determină m ∈ R pentru care
f (y) > 0, y > 0.
µ ¶
5
ii1 ) m − 2 > 0 şi ∆ < 0 ⇒ m ∈ (2, ∞) ∩ 1, = ∅−imposibil.
3
ii2 ) m − 2 > 0, ∆ = 0−imposibil.
m−2 2 (2m − 3)
ii3 ) m − 2 > 0, ∆ > 0, P = = 1 > 0, S = − <0⇒
m−2 m−2
µ µ ¶¶
5 ¡ ¢
m ∈ (2, ∞) ∩ (−∞, 1) ∪ ,∞ ∩ 32 , 2
3
µ µ ¶¶ µµ ¶ ¶
5 3
m ∈ (2, ∞) ∩ (−∞, 1) ∪ ,∞ ∩ −∞, ∪ (2, ∞) = (2, ∞)
3 2
⇒ m ∈ (2, ∞) .
Varianta II. Inegalitatea este echivalentă cu
2 · 4x + 6 · 2x + 2
m> ,
4x + 4 · 2x + 1
de unde se observă că m > 0. Cum m = 2 verifică cerinţa, dintre
răspunsurile grilă se alege răspunsul (a) .
Varianta III. Inegalitatea este echivalentă cu
2x+1
m>2− ,
4x + 4 · 2x + 1
de unde m ≥ 2.
Răspuns corect (a) .
39. log2a x − 3 loga x + 2 = 0 ⇒ x1 = a, x2 = a2 .

x 0 2 a a2
log2a x − 3 loga x + 2 +++++++++ 0−−−−−0++++
x2 − 4 − − − − 0 + + + + + + + + + + + + + ++
fracţia − − −− | ++ + + 0 − − − − 0 + + + +
7.1. ALGEBRĂ 121
40. Condiţie de existenţă a logaritmului: x > 0. Se demonstrează existenţa

unei singure soluţii ţinând sema de faptul că f (x) = x+2x +log2 x, x > 0
este o funcţie continuă monoton strict crescătoare şi
lim f (x) = −∞, lim f (x) = ∞.
x→0,x>0 x→∞

1
n
(1 + 3 + ... (2n − 1)) lg a n
41. E = 2 = .
n
(1 + 2 + ...n) lg a n+1
Răspuns corect (c) .
42. Se transformă toţi logaritmii în aceeaşi bază a.

43. Condiţii de existenţă a logaritmilor: x > 0, x > 45 . Inegalitatea din

enunţ este echivalentă cu x2 > 5x − 4 ⇒ x ∈ (−∞, 1) ∪ (4, ∞) .
44. Condiţii de existenţă a logaritmilor:

x+4 x+4 2x − 1 2x − 1
> 0, 6= 1, > 0, log2 >0⇒
2 2 x+3 x+3
¡ ¡ ¢¢
x ∈ ((−4, −2) ∪ (−2, +∞))∩ (−∞, −3) ∪ 12 , ∞ ∩((−∞, −3) ∪ (4, ∞))
= (−4, −3) ∪ (4, ∞) .
x+4
i) 0 < < 1 ⇒ x ∈ (−4, −2) ; Inecuaţia devine:
2
2x − 1 2x − 1
log2 >1⇒ > 2 ⇒ x ∈ (−∞, −3) .
x+3 x+3
Atunci x ∈ (−4, −2) ∩ (−∞, −3) = (−4, −3) .
x+4
ii) > 1 ⇒ x ∈ (−2, ∞) ; Inecuaţia devine:
2
2x − 1 2x − 1
0 < log2 <1⇒1< < 2 ⇒ x ∈ (4, ∞) .
x+3 x+3
Atunci x ∈ (−2, ∞) ∩ (4, ∞) = (4, ∞) .
Rezultă x ∈ (−4, −3) ∪ (4, ∞) .
45. Varianta I. Condiţii de existenţă a logaritmului:

x2 + 3 > 0, a−1
a+1
> 0, a−1
a+1
6= 1 ⇒ a ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞)
a−1
i). 0 < < 1 ⇔ a > 1. Deoarece funcţia logaritmică cu baza
a+1
subunitară este monoton descrescătoare rezultă
a−1 2a + 4
x2 + 3 ≤ ⇔ x2 + ≤ 0, ∀x ∈ R. Inecuaţia nu se verifică
a+1 a+1
pentru a < 1.
a−1
ii) > 1 ⇔ a < −1. Deoarece funcţia logaritmică cu baza suprau-
a+1
nitară este monoton crescătoare rezultă
a−1 2a + 4
x2 + 3 ≥ ⇔ x2 + ≥ 0, ∀x ∈ R ⇔ a ≤ −2.
a+1 a+1
Atunci a ∈ (−∞, −2] ∩ (−∞, −1) .
Deci a ∈ (−∞, −2] .
a−1
Varianta II. Se observă că y = x2 + 3 ∈ [3, ∞) . Se notează b =
a+1
şi se observă că
logb y ≥ 1, (∀) y ≥ 3 ⇔ 1 < b ≤ 3.
a−1
Atunci 1 < ≤ 3 ⇔ a ≤ −2.
a+1
46. Condiţii de existenţă a logaritmilor:

x > 0, x 6= 2, x 6= 4 ⇒ x ∈ (0, 2) ∪ (2, 4) ∪ (4, ∞) .
Condiţia log2 x2 − 4 6= 0 implică log2 x2 6= 4 ⇒ x2 6= 24 ⇒ x 6= 4.
3 3
Deoarece log x2 8 = , log x4 8 = , se notează log2 x = t
log2 x − 1 log2 x − 2
şi inecuaţia devine
3 3 4t 2t2 − 8t + 9
+ < ⇒ >0⇒
t−1 t−2 2t − 4 (t − 1)(t − 2)
t ∈ (−∞, 1) ∪ (2, ∞) ⇒ x ∈ (0, 2) ∪ (4, ∞) .
Răspuns corect: (a) .
47. Varianta I. Condiţii de existenţă a logaritmilor:

¯ x−1 ¯ ¡¯ ¯ ¢
¯ ¯ + 1 > 0, log 1 ¯ x−1 ¯ + 1 + 16 > 0 ⇒
2x+3 3 2x+3
7.1. ALGEBRĂ 123
¯ ¯
¯ x−1 ¯
x 6= −3
şi ¯¯ ¯ + 1 < 316 ⇒ x 6= −3
şi
2
2x + 3 ¯ 2
x−1
− (316 − 1) < < 316 − 1 ⇒
2x + 3
³ ´ ³ ´
3·316 −2 3·316 −4
x ∈ −∞, − 2·316 −3 ∪ − 2·316 −1 , ∞ .
Inecuaţia devine
µ¯ ¯ ¶
¯ x−1 ¯
log 1 ¯¯ ¯ + 1 + 16 < 16 ⇒
3 2x + 3 ¯
µ¯ ¯ ¶ ¯ ¯
¯ x−1 ¯ ¯ x−1 ¯
log 1 ¯¯ ¯+1 <0⇒ ¯ ¯
¯ 2x + 3 ¯ + 1 > 1 ⇒ x 6= 1 şi x 6=
−3
.
3 2x + 3 ¯ 2
³ 16 −2
´ ³ ´
3·316 −4
Atunci x ∈ −∞, − 3·3 2·316 −3
∪ − 2·316 −1
, 1 ∪ (1, ∞)
Varianta II. Inegalitatea este echivalentă cu
¡¯ x−1 ¯ ¢ ¡¯ ¯ ¢
0 < log 1 ¯ 2x+3 ¯ + 1 + 16 < 16 ⇔ −16 < log 1 ¯ x−1 ¯ + 1 < 0 ⇔
2x+3
3 3
¯ x−1 ¯ ¯ x−1 ¯
0 < ¯ 2x+3 ¯ < 3 − 1. Observăm că lim3 ¯ 2x+3 ¯ = ∞ > 316 − 1.
16
x→− 2
48. Condiţii de existenţă a logaritmilor: x > 0.

1
log2a x − 4 = 0 ⇒ x1 = 2 , x2 = a2 ;
a
logb2 x + 1 = 0 ⇒ x = b12 ;
1 1
b > a > 1 ⇒ b2 > a2 ⇒ < .
b2 a2
1 1
x b2 a2
a2 ∞
log2a x−4 + + + 0 − 0 + +
logb2 x + 1 − 0 + + + + + +
log2a x−4
log 2 x+1
− | + 0 − 0 + +
b
49. Condiţii de existenţă a logaritmilor: x > 0, ax > 0 şi ax 6= 1. Inecuaţia

devine:
loga x ¡ ¢
loga x + > 0 ⇒ x ∈ a12 , a1 ∪ (1, ∞)
1 + loga x
50. Condiţii de existenţă a logaritmilor: x > 0, 3x−2 > 0. Se trec logaritmii

în baza 5 ⇒ x3 − 3x + 2 > 0 ⇒ (x + 2) (x − 1)2 > 0.
51. Condiţiile de existenţă ale logaritmilor implică x ∈ (−1, 0) ∪ (0, 1) .

i) Dacă 0 < 1 − x < 1 ⇒ x ∈ (0, 1) , inecuaţia devine
x + 1 ≤ (1 − x)2 ⇒ x ∈ (−∞, 0) ∪ (3, ∞)-imposibil.
ii) Dacă 1 < 1 − x ⇒ x ∈ (−1, 0), inecuaţia devine
x + 1 ≥ (1 − x)2 ⇒ x ∈ (0, 3)-imposibil.
52. Condiţiile de existenţă ale logaritmilor:

¡ ¢
x > 0, x 6= 1, 1 + x1 > 0, log 1 1 + x1 > 0
x
¡ ¢
i) 0 < x < 1 ⇒ log 1 1 + x1 > 1 ⇒ 1 + x1 > x1 ⇒ x ∈ (0, 1) .
x
¡ ¢
ii) x > 1 ⇒ 0 < log 1 1 + x1 < 1 ⇒ 1 > 1 + x1 > x1 ⇒
x
x ∈ (1, ∞) ∩ ∅ = ∅.
53. Condiţiile de existenţă ale logaritmului:

9 − 2x > 0 ⇒ x ∈ (−∞, 2 log2 3)
Inecuaţia devine 9 − 2x > 23−x .
Se notează 2x = y > 0.
Se obţine y 2 − 9y + 8 < 0 ⇒ y ∈ (1, 8) ⇒ x ∈ (0, 3) .
54. Ecuaţia se rescrie

(x4 − 3x3 + 5x2 − 4x + 2) + i (x4 − x3 + x2 + 2) = 0 + i · 0.
Se notează P (x) = x4 − 3x3 + 5x2 − 4x + 2; Q (x) = x4 − x3 + x2 + 2.
Atunci x ∈ R este o rădăcină a ecuaţiei dacă şi numai dacă este rădăcină
comună a polinoamelor P şi Q. Dar c.m.m.d.c. al celor două polinoame
este x2 − 2x + 2 şi nu admite rădăcini reale.
7.1. ALGEBRĂ 125
55. Se impune condiţia ca −2 să fie soluţie a ecuaţiei ⇒ b = 2a + 16. Se

aplică schema lui Horner sau se împarte polinomul la x + 2 şi se obţine
ecuaţia de gradul al doilea 3x2 − 4x + a + 8 = 0. Se impun condiţiile
a+8 ¡ ¤
∆ = −12a − 80 ≥ 0, S = 43 > 0, P = > 0 ⇒ a ∈ −8, −20 3
.
3
56. Se împarte polinomul prin x2 + d şi se obţine câtul x2 − x + (a − d) şi
restul (b + d) x + c − d (a − d) . Se impune ca restul să fie x.
Se împarte polinomul prin x2 − d şi se obţine câtul x2 − x + (a + d) şi
restul (b − d) x + c + d (a + d) . Se impune ca restul să fie −x.
Se obţine
⎧ ⎧
⎪
⎪ b+d=1 ⎪
⎪ a=0
⎨ ⎨
c − d (a − d) = 0 b=0
⇒ .
⎪
⎪ b − d = −1 ⎪
⎪ c = −1
⎩ ⎩
c + d (a + d) = 0 d=1
57. Varianta I. Se observă că ecuaţia este reciprocă. Se face substituţia
x + x1 = y şi se obţine ecuaţia de gradul al doilea y 2 − αy − 2 = 0.
Se revine la substituţie şi se observă că rădăcinile ecuaţiei iniţiale sunt
complexe, conjugate două câte două şi toate egale în modul.
αx − 1
Varianta II. Ecuaţia se poate rescrie sub forma x3 = de unde
x−α
se arată că |x| ≤ 1 ⇔ |x| ≥ 1. Deci |x| = 1.
Observaţie: ţinând seama de unicitatea răspunsului grilă, este suficient
să considerăm cazul α = 0.
58. Se verifică P (1) = 0, P 0 (1) = 0, P 00 (1) = 0, P 000 (1) 6= 0.
Observaţie. Nu se recomandă schema lui Horner în acest caz. Totuşi,
în baza unicităţii răspunsului, se poate testa cazul n = 3 obţinând uşor
3
P (x) = (x2 − 1) .
59. Se observă că
Pn P
n P
n P
n P
n
f (k) = a0 1 + a1 k + a2 k2 + a3 k3 =
k=1 k=1 k=1 k=1 k=1
µ ¶2
n(n + 1) n(n + 1)(2n + 1) n(n + 1)
= a0 n + a1 + a2 + a3 .
2 6 2
Utilizând relaţia din enunţ se obţine

(a0 + 12 a1 + 16 a2 )n + ( 12 a1 + 12 a2 + 14 a3 )n2 + ( 13 a2 + 12 a3 )n3 +
+ 14 a3 n4 = n4 , ∀n ∈ N, n > 0.
Identificând coeficienţii puterilor lui n din cei doi membri ai ecuaţiei
anterioare, rezultă un sistem de ecuaţii liniare care are soluţia
a0 = −1, a1 = 4; a2 = −6, a3 = 4.
60. Se calculează P (±i) = b±(a + 2) i şi se egalează cu 0 ⇒ a = −2, b = 0.

61. Se impune ca i să fie rădăcină şi se obţine m = 1 + i. Ecuaţia devine

x3 +ix+1+i = 0. Sau se rezolvă, folosind (x − i) (x2 + ix + i − 1) = 0,
sau se calculează S = 02 − 2 · i.
1 1 1
62. Fie x, y, z ∈ R∗ astfel încât x+y +z = 0 şi + + = 0. Atunci x, y, z
x y z
pot fi considerate soluţiile ecuaţiei X 3 − p = 0, unde p = xyz ∈ R∗ .
Atunci
x3 = y 3 = z 3 = p3 ⇒ x6 + y 6 + z 6 = 3p2 . Se determină a astfel încât
3p2 = ap2 ⇒ a = 3.
63. Ecuaţia de gradul trei care are rădăcinile x, y, z ce satisfac relaţiile din
enunţ este
√
X 3 −αX 2 −2X+2α = 0 ⇒ (X 2 − 2) (X − α) = 0 ⇒ X = α, X = ± 2.
Deoarece α2 6= 2 ⇒ p = 6.
64. Dacă toate rădăcinile polinomului din enunţ au aceeaşi parte reală, u,
a
din relaţiile lui Viète rezultă că 3u = −a ⇒ u = − ∈ R.
3
a
Se presupune că − ∈ R este rădăcină pentru polinomul din enunţ ⇒
3 ³ µ ¶
ab 2a3 a ´ 2 2a 2a2
c= − . Polinomul devine p (x) = x + x + x+b− .
3 27 3 3 9
7.1. ALGEBRĂ 127
2 2a 2a2
Ecuaţia x + x + b − = 0 cu rădăcini fie în C \ R şi în acest caz
3 9
a a2
partea reală este − , dacă − b < 0, fie rădăcinile sunt reale şi egale
3 3
a a2
cu − , dacă = b.
3 3
ab 2a3 a
Reciproc, dacă se presupune că c = − atunci − este rădăcină,
3 27 3
a2 a
iar − b ≤ 0 ⇒ toate rădăcinile au partea reală egală cu − .
3 3
65. Varianta I. Se impune ca restul împărţirii lui x4 + mx3 + nx2 + px + 8

la x3 + 5x2 + 2x − 8 să fie identic nul ⇒ m = 4, n = −3, p = −10.
Varianta II. Observăm că x3 + 5x2 + 2x − 8 = (x − 1) (x + 4) (x + 2) .
Fie P (x) = x4 + mx3 + nx2 + px + 8. Sistemul format din ecuaţiile
P (1) = 0, P (−2) = 0, P (−4) = 0 conduce la soluţia m = 4, n = −3,
p = −10.
66. Din condiţiile problemei

½ rezultă că p(1) = −18 şi p(−1) = −12. Se
a + b = −20
obţine sistemul .
−a + b = −12
67. Varianta I. Eventuala rădăcină comună a celor două ecuaţii este rădăcină
şi pentru suma celor două ecuaţii, adică pentru x3 + x2 + 4 = 0 ⇔
(x + 2) (x2 − x + 2) = 0.
Dacă x = −2 este rădăcină comună⇒ λ = 3. Se observă şi că pentru
λ = −1 cea de-a doua ecuaţie coincide cu factorul al doilea din produsul
anterior, adică cele două ecuaţii au două rădăcini comune complexe.
Varianta II. Prin scăderea celor două ecuaţii rezultă x(x2 −x−2λ) = 0.
Cum x = 0 nu satisface nici una din ecuaţii, rezultă că rădăcina comună
este diferită de zero şi se obţine:
½ 2
x − x + 2λ = 0
x2 + λx + 2 = 0.
Se observă că pentru λ = −1 cele două ecuaţii coincid şi au două
rădăcină complexe comune.. Prin scăderea acestor două ecuaţii rezultă
(λ + 1)(x + 2) = 0. Pentru x = −2, se obţine λ = 3, deci ecuaţiile au
rădăcina comună x = −2.

68. Varianta I. Se utilizează identitatea
√ √
x4 + 1 = (x2 + 2x + 1)(x2 − 2x + 1).
Varianta II. Se împarte polinomul x4 + 1 la x2 − mx + n şi se impune
condiţia ca restul să fie identic nul.
69. Se rescrie polinomul sub forma P (x) = x3 − x2 − 5x + 2 − m(2x2 + 4x).
Rădăcina care nu depinde de m trebuie să verifice ecuaţiile:
x3 − x2 − 5x + 2 = 0 şi 2x2 + 4x = 0 ⇒ x = −2 ∈ R.
Atunci P (x) = (x + 2) (x2 − (2m + 3)x + 1) . Impunem ca P (x) să
aibă toate rădăcinile reale ⇒ (2m + 3)2 − 4 ≥ 0.
70. x1 + x2 + x3 = 0, x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 = 32 , x1 x2 x3 = 12 ,
(x1 x2 )2 + (x1 x3 )2 + (x2 x3 )2
S1 = y1 + y2 + y3 = =
x1 x2 x3
(x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 )2 − 2x1 x2 x3 (x1 + x2 + x3 )
= = 92 ,
x1 x2 x3
S2 = y1 y2 + y1 y3 + y2 y3 = x21 + x22 + x23 = −3,
S3 = y1 y2 y3 = x1 x2 x3 = 12 .
Rezultă y 3 − S1 y 2 + S2 y − S3 = 0 ⇒ y 3 − 92 y 2 − 3y − 1
2
= 0.
71. Se impune condiţia ca a, b, c nenule să verifice relaţiile lui Viète. Se
obţine
⎧ ⎧
⎨ a+b+c=a ⎨ b+c=0
ab + ac + bc = b ⇒ c=1
⎩ ⎩
abc = c ab = 1
72. x2 − 2x − 3 = (x − 3) (x + 1) .
Din proprietatea verificată pentru x = 0 ⇒ p (3) = 5.
Din proprietatea verificată pentru x = −2 ⇒ p (−1) = −3.
Conform Teoremei împărţirii cu rest a polinoamelor se obţine:
p(x) = c(x)(x2 − 2x − 3) + r (x) , r (x) = ax + b, a, b ∈ R ⇒
7.1. ALGEBRĂ 129
½ ½
p(3) = 3a + b a=2
⇒ ⇒ r(x) = 2x − 1.
p(−1) = −a + b b = −1
73. Din relaţiile lui Viète se obţine S3 = 4 − 3a, S3 = 1 ⇒ a = 1.

74. Se ţine seama de faptul că xnk + pxk + q = 0 şi se sumează în raport cu
k.
75. ∆ = (loga m)2 − 4(3 loga m − 8) = (loga m)2 − 12 loga m + 32 < 0. Se

notează loga m = t ⇒ t2 − 12t + 32 < 0 ⇒ 4 < t < 8 ⇒ a4 < m < a8 .
76. Varianta I. Suma Sn se mai scrie

Xn
kp+1 Cnp X
n
kp+1 n!
Sn = = =
p=0
p+1 p=0
p! (n − p)!(p + 1)
Xn
kp+1 (n + 1)! 1 X p+1 p+1
n
= · = k Cn+1 =
p=0
n + 1 (p + 1)! [(n + 1) − (p + 1)]! n + 1 p=0
1 ¡ 1 n+1
¢ (1 + k)n+1 − 1
= kCn+1 + k2 Cn+1
2
+ ... + kn+1 Cn+1 = .
n+1 n+1
Varianta II. Se utilizează (1 + x)n = 1 + Cn1 x + ... + Cnn xn . Se integrează
şi se obţine:
(1 + x)n+1 x2 xn+1
= c + x + Cn1 + ... + Cnn .
n+1 2 n+1
1
Se impune x = 0 în egalitatea anterioară şi se determină c = ,
n+1
adică
(1 + x)n+1 1 x2 xn+1
= + x + Cn1 + ... + Cnn .
n+1 n+1 2 n+1
Sn se obţine din relaţia ultima egalitate pentru x = 1.
Varianta III. Se impune k = 0 şi se observă că doar răspunsul (b) din
grilă se verifică.
9 m−9 9 10 m−10 10
77. Se scrie T10 = Cm 5 m şi se impun condiţiile ca T10 > Cm 5 m
8 m−8 8
şi T10 > Cm 5 m . Se obţine
⎧ 2 ⎧ ³ √ √ ´
⎨ m − 9m − 50 < 0 ⎪
⎨ m∈ 9− 281 9+ 281
, 2
m2 − 8m − 45 > 0 ⇒ ¡ 2 √ ¢ ¡ √ ¢
⎩ ⎪ m ∈ −∞, 4 − 61 ∪ 4 + 61, ∞ ⇒
m∈N ⎩
m∈N
m = 12.
k
78. Tk+1 = Cnk (xm )n−k · (x−2m ) = Cnk xmn−3mk ⇒
T11+1 = Cn11 xmn−33m , T23+1 = Cn23 xmn−69m ⇒
⎧ ⎧
⎨ mn − 33m = 1 ⎨ m (n − 33) = 1
mn − 69m = 5 ⇒ m (n − 69) = 5 ⇒ m = − 19 , n = 24.
⎩ ⎩
mn − 3mk = 0 m (n − 3k) = 0
³ 1 ń−k k √
3
79. n = 7 ⇒ Tk+1 = C7k x− 9 x 4 ⇒ T5 = 35 x2
4 m−4 4 5 m−5 5
80. Se scrie T5 = Cm 2 x şi se impun condiţiile ca T5 > Cm 2 m şi
3 m−3 3
T5 > Cm 2 m ⇒ m = 5.
³ 3 ´2000−k ³ ´k 3(2000 − k) k
k − 13
81. Tk+1 = C2000 x 8 2x ⇒ − =0⇒
8 3
18000
k= 17
∈
/ N ⇒ h = 0.
k
¡√ ¢90−k ¡√
3
¢k k 90−k k
82. Tk+1 = C90 3 2 = C90 3 2 2 3 ⇒ k = 6l, 0 ≤ 6l ≤ 90 ⇒
£ ¤
l = 90
6
+ 1 = 16.
83. Se rezolvă inecuaţia obţinută prin trecerea logaritmilor în baza 3. Se

obţine n ∈ [(0, 1) ∪ (3, 9)] ∩ N2 ⇒ n = 8.
³ 1 ´8−k ³ 1 ´k
Tk+1 = C8k a 2 −b 3 ⇒ k = 6 ⇒ T7 = 28ab2 .
7.1. ALGEBRĂ 131
84. Se rezolvă în R ecuaţia 22n−4 − 3 · 2n+1 − 256 = 0 şi se aleg soluţiile

acesteia din N. Se obţine n = 7. Se scrie termenul de ordin k al
dezvoltării,
µr ¶7−k µr ¶k
k a b k
7−k k
−
k 7−k
−
Tk+1 = C7 3 √ √ = C n · a 3 6 · b2 6 . Se egalează
b 3
a
puterile lui a, respectiv b şi se găseşte k = 3. Prin urmare, termenul
căutat este T4 .
85. Cum Cn1 , Cn2 şi Cn3 sunt respectiv

½ primul, al treilea şi al cincilea termen
n ∈ N, n ≥ 3
al unei progresii aritmetice⇒ ⇒ n = 7.
Cn1 + Cn3 = 2Cn2
Atunci, în ipoteza 10 − 3x > 0, se deduce:
µ lg(10−3x ) ¶7−5 µ (x−2) lg 3 ¶5
5
T6 = 21 ⇔ C7 · 2 2 · 2 5 = 21 ⇔
x−2 (10−3x )
⇔ 2lg 3 = 1 ⇔ 3x−2 (10 − 3x ) = 1 ⇒ x ∈ {0, 2} .
1 1
x−1
86. Deoarece = 1+x− 2 şi 2 x−11 = x 3 −1, atunci expresia din enunţ
1
x−x 2
³ 1 ´ x 3 +x 3 +1
1 25
³ 1 ´25−k ³ 1 ´k
−2
se poate scrie x + x 3 . Deoarece Tk+1 = C25 k
x− 2 x3 ,
se impune condiţia ca puterea lui x să fie egală cu 0 şi se obţine k = 15.
87. E = (a + bi)n + in (a − bi)n =

= an + Cn1 an−1 bi + Cn2 an−2 b2 i2 + · · · · · + Cnn bn in +
+in (an − Cn1 an−1 bi + Cn2 an−2 b2 i2 − · · · + (−1)n Cnn bn in ) ∈ R ⇔
in = 1 ⇔ n = 4k.
4π
88. |z| = 10, arg z = 3
.
89. Se vor folosi graficele funcţiilor exponenţială, respectiv logaritmică.

Dacă 0 < a < 1, cele două grafice se intersectează într-un punct unic
situat pe prima bisectoare.
Dacă a > 1, condiţia de unicitate revine la faptul că cele două grafice
sunt tangente într-un punct al primei bisectoare, aceasta fiind tangenta
comună.
1
Obţinem sistemul ax = x şi ax ln a = 1 de unde x = e, a = e e .
90. Se notează logtg x a = y, de unde (tg x)y = a şi (cos x)−y = a + 1. Se
obţine ecuaţia
√ √
(sin x)y + (cos x)y = 1 ⇒ y = 2 ⇒ tg x = a ⇒ x = arctg a + kπ
deci (d) sau (c) .
Dar bazele logaritmilor trebuie să fie strict pozitive.
91. Se pot face, de exemplu, trei de zero pe linia întîi şi se reduce calculul
la un determinant de ordin trei.
92. Soluţia x = a este evidentă. Adunând coloanele la prima observăm şi
soluţia x = −3a.
93. Fie s = x1 + x2 + x3 = 2 şi q = x1 x2 + x2 x3 + x3 x1 = 2. Calculând
determinantul obţinem s (3q − s2 ) = 4.
94. Efectând operaţii asupra coloanelor determinantului obţinem succesiv:
¯ ¯ ¯ ¯
¯ 1 x1 x21 + bx1 ¯ ¯ 1 x1 x21 ¯
¯ ¯ ¯ ¯
D(x) = ¯¯ 1 x2 x22 + bx2 ¯¯ = ¯¯ 1 x2 x22 ¯¯ = (x2 −x1 )(x−x1 )(x−x2 ).
¯ 1 x x2 + bx ¯ ¯ 1 x x2 ¯
95. Observăm că P (x) = Q(x)(x2 + 3x + 1) + 6x2 + 17x + 2 deci
P (xi ) = 6x2i + 17xi + 2 şi utilizăm relaţiile lui Viète pentru polinomul
Q(x).
96. Dezvoltarea determinantului conduce la ecuaţia:
(x − a + b + c)(x2 − x(2a + b + c) + a2 + b2 + c2 + ac + ab − bc) = 0.
Condiţia ca rădăcinile să fie reale implică ∆ = −3(b − c)2 ≥ 0 ⇒ b = c.
7.1. ALGEBRĂ 133
97. Valoarea determinantului este: −3x2 + 15x − 19.

⎛ ⎞ ⎛ ⎞
2 0 2 4 0 4
98. Se calculează A2 = ⎝ 0 1 0 ⎠ şi A3 = ⎝ 0 1 0 ⎠ .
2 0 2 4 0 4
Se obţine sistemul 2a + b = 4 şi a + b = 1
1
99. det(A) det(A−1 ) = 1 ⇒ det(A−1 ) = , det(A) = 11.
det(A)
100. Avem det(A) = 0 şi se observă că matricea admite minori de ordinul
doi cu determinanţii a2 , b2 , c2 .
⎛ ⎞
a b c
101. Fie X = ⎝ d e f ⎠ . Înlocuind în ecuaţie, obţinem sistemul:
g h i
⎧
⎨ a + 2d + 4g = 3
b + 2e + 4h = 1 . Rezultă imediat g = h = i = e = 0 şi b = 1. Apoi,
⎩
c + 2f + 4i = 2
a = 3, d = 0 sau a = 1, d = 1 respectiv c = 0, f = 1 sau c = 2, f = 0.
µ ¶
cos π4 sin π4
102. Se poate scrie A = .
− sin π4 cos π4
Rezultatul se verifică prin inducţie.
103. Se calculează determinantul = (a + 1) (a2 − 4).

104. rang A(λ) < 4 ⇔ det A(λ) = 0 ⇔ (λ + 3)(λ − 1)3 = 0.

Atunci M = {−3, 1} şi α = −3 + 1 = −2. Mai mult, se poate observa
că pentru λ = −3, rang A(−3) = 3, iar pentru λ = 1, rang A(1) = 1
105. Răspuns corect: (c).

106. det(A) = x2 (1 − m) + 2x + 3 − 2m 6= 0, ∀x ∈ R. Rezultă ∆ = −2m2 +

5m − 2 < 0.
µ ¶
k 2k 0
107. Se demonstrează prin inducţie că A = , ∀k ∈ N, k ≥ 1.
0 3k
Atunci
⎛ ⎞
P
n
µ ¶ 2k
0
P
n
2k 0 ⎜ ⎟
B= =⎜
⎝
k=1
P
n
⎟=
⎠
k=1 0 3k 0 3k
k=1
µ n
¶
2 (2 − 1) 0
= 3 n . Cum det B = 3 (2n − 1) (3n − 1) ⇒
0 2
(3 − 1)
Ã 1
!
2(2n −1)
0
⇒ B este inversabilă şi B −1 = 1 .
0 3 n
(3 −1)
2

µ ¶ µ ¶
ρ cos ϕ −ρ sin ϕ cos ϕ − sin ϕ
108. M = =ρ ⇒
ρ sin ϕ ρ cos ϕ sin ϕ cos ϕ
µ ¶
cos nϕ − sin nϕ
M n = ρn (se arată prin inducţie).
sin nϕ cos nϕ
109. Sistemul corespunzător relaţiei din enunţ este:

⎧
⎪
⎪ a + bc + a2 + 1 = 0
⎨
b + ab + bd = 0
.
⎪
⎪ c + ac + cd = 0
⎩
d + bc + d2 + 1 = 0
Din prima sau ultima ecuaţie
£ se observă că bc 6= 0. Mulţimea soluţiilor
¤
1 2
reale
£ ale sistemului este a = −d − 1, c = −¤b (d + d + 1) , b, d ∈ R sau
a = −d − 1, b = − 1c (d + d2 + 1) , c, d ∈ R . Se observă că în acest caz
det(A) = 1.
110. Cum A4 = 32 I3 ⇒
⎞ ⎛
3 0 0
⇒ A2014 = A4·503+2 = 31006 · A2 = 31006 · ⎝ 0 0 3 ⎠ =
0 3 0
7.1. ALGEBRĂ 135
⎛ ⎞
1 0 0
= 31007 · ⎝ 0 0 1 ⎠ .
0 1 0
⎞ ⎛ ⎛ ⎞
λ 0 0 0 1 0
111. Scriem A = B +C, unde B = ⎝ 0 λ 0 ⎠ = λI3 , C = ⎝ 0 0 1 ⎠ .
0 0 λ 0 0 0
Cum B · C = C · B ⇒ An = Cn0 B n I3 + Cn1 B n−1 C + Cn2 B n−2 C 2 + O,
deoarece
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
0 0 1 0 0 0
2
C = ⎝ 0 0 0 ⎠ , C n = ⎝ 0 0 0 ⎠ , n ≥ 3.
0 0 0 0 0 0
112. Varianta I.
⎛ ⎞ ⎛ ⎞ ⎛ ⎞
01 ... 1 x1 y1
⎜ 1 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
0 ... 1 ⎟ ⎟ . Fie X = ⎜
x2 ⎟ ⎜ y2 ⎟
A=⎜ ⎝ ... ⎜ .. ⎟,Y = ⎜ .. ⎟.
... ... ... ⎠ ⎝ . ⎠ ⎝ . ⎠
11 ... 0 xn yn
⎧
⎪
⎪ x2 + x3 + ... + xn = y1
⎨
x1 + x3 + ... + xn = y2
AX = Y ⇔ .
⎪
⎪ ...
⎩
x1 + x2 + ... + xn−1 = yn
Sumând aceste relaţii deducem
(n − 1)(x1 + x2 + ... + xn ) = y1 + y2 + ... + yn ⇒
1
x1 + x2 + ... + xn = n−1
(y1 + y2 + ... + yn ) ⇒
2−n 1 1
x1 = y
n−1 1
+ y
n−1 2
+ ... + y ,
n−1 n
...,
1 1 2−n
xn = y
n−1 1
+ y
n−1 2
+ ... + y .
n−1 n
⎛ 2−n 1
⎞
n−1
... n−1
⎜ ⎟
Rezultă A−1 = ⎝ ... . . . ..
. ⎠,
1 2−n
n−1
... n−1
¯ ¯ ¯ ¯
¯ n − 1 n − 1 ... n − 1 ¯ ¯ 1 1 ... 1 ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ 1 0 ... 1 ¯ ¯ 1 0 ... 1 ¯
det(A) = ¯¯ ¯ = (n − 1) ¯
¯ ¯
¯=
¯
¯ ... ¯ ¯ ... ¯
¯ 1 1 ... 0 ¯ ¯ 1 1 ... 0 ¯
¯ ¯
¯ 1 0 ... 0 ¯
¯ ¯
¯ 1 −1 ... 0 ¯
= (n − 1) ¯¯ ¯ = (−1)n−1 (n − 1).
¯
¯ ... ¯
¯ 1 0 ... −1 ¯
1
det(A−1 + In ) = 0 deoarece A−1 + In are toate elementele egale cu n−1
.
Altă variantă de calcul a det(A−1 + In ) este:
A(In + A−1 ) = A + In ⇒ det A det(In + A−1 ) = det(A + In ) = 0.
Dar det A 6= 0, de unde det(In + A−1 ) = 0.
Varianta II.
Studiază cazurile n = 2 sau n = 3 şi găseşte răspunsul.
Răspuns corect: (b)
113. Matricea A este nesingulară dacă şi numai dacă det A 6= 0, adică
λ3 − 3λ + 2 6= 0 sau λ 6= 1, −2.
⎛ ⎞
α β β
Matricea inversă este A−1 = (1/ det A) A∗ = ⎝ β α β ⎠ , unde
β β α
α = (λ + 1) / (λ − 1) (λ + 2) , β = −1/ (λ − 1) (λ + 2) .
114. Determinantul sistemului ∆ = (m + 1)(2m − 3); pentru m = −1 şi

m = 32 ∆ = 0, ∆c 6= 0 pentru m = −1, deci sistemul este incompatibil.
115. Evident, sistemul admite soluţia banală şi nu verifică soluţia (b). Este
posibil să aibă şi alte soluţii propuse la (c). Considerăm în (c) α = 1 şi
β = 1 constatând că (1, −1, 1, 1) verifică toate ecuaţiile.
Observaţie. O rezolvare directă a sistemului nu este recomandată da-
torită calculelor laborioase.
116. Determinantul sistemului este ¯egal cu zero.

¯ Se caută un determinant
¯ 2 1 ¯
principal diferit de zero, ∆ = ¯¯ ¯ 6= 0, iar determinantul carac-
1 −1 ¯
teristic este egal cu zero independent de α.
7.1. ALGEBRĂ 137
117. Se observă că determinantul sistemului este zero oricare ar fi a, şi

condiţia de compatibilitate nedeterminată este 2b = 2 + b, deci b = 2.
118. Varianta I. Se elimină imediat soluţiile propuse la a şi b iar cea de la c
este un caz particular a lui d acestea din urmă verificând toate ecuaţiile
sistemului.
Varianta II. Calculăm determinantul sistemului ∆ = (α − β) (γ − 1)2 .
Condiţia de existenţă şi unicitate ne dă α 6= β şi γ 6= 1. Apoi, calculăm
∆x = (α − β) γ (γ − 1)2 ,
∆y = − (α − β) (γ − 1)2 (2γ + 1),
∆z = = (α − β) (γ − 1)2 (γ + 2) şi x = ∆x
∆
etc.
119. Se aplică teorema lui Rouché:
¯ Se caută
¯ un determinant principal diferit
¯ 1 1 ¯
de zero, de exemplu ∆p = ¯¯ ¯ 6= 0 ⇒ m 6= 2 şi se impune condiţia
m 2 ¯
¯ ¯
¯ 1 1 −1 ¯
¯ ¯ ¡ ¢
∆car = ¯¯ m 2 −3 ¯¯ = − m2 − 5m + 6 = 0
¯ m2 4 −9 ¯
şi m1 = 3 şi m2 = 2, dar m 6= 2.

120. Se aplică teorema lui Rouché:
¯ ¯
¯ 1 −m −1 ¯
¯ ¯ ¡ ¢
¯
∆car = ¯ 2 1 m ¯ = −6 m2 − 1
¯
¯ 2 m−1 1−m ¯
şi m1 = 1 şi m2 = −1.

121. Calculăm rangurile matricelor şi obţinem rs = re = 2 şi conform teore-
mei lui Kronecker-Capelli sistemul este compatibil nedeterminat.
122. Calculăm rangurile matricelor şi obţinem rs = 2, re = 3 şi conform
teoremei lui Kronecker-Capelli sistemul este incompatibil.
123. Ecuaţiile doi şi trei se obţin din prima prin inmulţire cu ε. Rezultă
x = −εy − ε2 z.
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
a a 1 a a 1 1
124. Fie A = ⎝ 1 a a ⎠ şi A = ⎝ 1 a a 1 ⎠ .
1 1 a 1 1 a a
Sistemul este compatibil nedeterminat⇔ rang A = rang A şi det A = 0.
Se observă că det A = (a−1)2 (a+1). Pentru a = 1, rang A = rang A = 1
iar pentru a = −1, rang A = rang A = 2. Atunci A = {−1, 1} .
125. Impunem condiţia ca determinantul sistemului format din primele trei
ecuaţii să fie egal cu zero. Rezultă m = 3, m = −6, deci p = 2. Pentru
m = −6 ⇒ x = 12 z, y = −z. Înlocuind în ultima ecuaţie obţinem
√
z = − 85 ± 25 366 şi obţinem două soluţii, iar pentru m = 3 obţinem
z = −7, z = 5, încă două soluţii, rezultă q = 4.
126. Adunând prima ecuaţie înmulţită cu 2̂ cu a doua şi a treia ecuaţie
obţinem: x = 1̂.
Înlocuind în prima ecuaţie obţinem:
3̂y + 3̂z = 0̂ ⇒ y = z = 0̂; y = z = 2̂; y = z = 4̂; y = z = 6̂; y = z = 8̂;
y = z = 10;b y = 4̂, z = 6̂; z = 4̂, y = 6̂; y = 4̂, z = 8̂; y = 4̂, z = 8̂;
y = 2̂, z = 8̂; z = 2̂, y = 8̂ ⇒ p = 12.
127. Din condiţia de comutativitate se obţine a = 2b, iar din cea de asocia-
tivitate 4b2 − 2b − 1 = 0.
128. Din proprietatea de comutativitate rezultă m = n. Din condiţia de
asociativitate rezultă m = 1. Deci x y = x+y −1. Se găseşte elementul
neutru e = 1. Elementul invers x x∗ = 1 ⇒ x+x∗ −1 = 1 ⇒ x∗ = 2−x.
129. Din proprietatea de comutativitate rezultă 2a = b. Din condiţia ca
operaţia admite element neutru rezultă
x e = x ⇒ bx + be + xe = x ⇒ (b + e − 1)x = −be, ∀x ∈ M ⇒
b + e − 1 = 0 şi be = 0 ⇒ b = 1, a = 12 şi e = 0 sau b = 0, e = 1 ⇒
7.1. ALGEBRĂ 139
x y = xy, dar, în acest caz M nu este închisă la această operaţie. Din

x
x x0 = 0 ⇒ x0 = − x+1 .
130. Se verifică uşor că legea nu este asociativă. De exemplu, avem

24 24
(1 ∗ 2) ∗ 3 = 13
iar 1 ∗ (2 ∗ 3) = 17
.
131. f (x ⊥ y) = f (x) + f (y), ∀x, y ∈ R. f (x) = x3 este o bijecţie f : R → R

³p ´3
şi avem f (x ⊥ y) = 3 x3 + y 3 = x3 + y 3 = f (x) + f (y).
132. Varianta I. Căutăm pe f de forma f (x) = ax + b, a, b ∈ Z ce se vor

determina din condiţia de izomorfism
f (x ⊥ y) = f (x) | f (y) ⇔
a(x + y + 1) + b = (ax + b) + (ay + b) − 1 ⇒
b = a + 1 ⇒ f (x) = ax + a + 1.
Varianta II. Observăm că −1 respectiv 1 sunt elementele neutre ale
celor două grupuri şi izomorfismul de grupuri trebuie să satisfacă con-
diţia f (−1) = 1. Din cele patru variante numai funcţia de la punctul
(d) verifică această condiţie.
133. Din condiţia ca legea de compoziţie să fie comutativă rezultă a = b; din
condiţia ca legea să admită element neutru, e, rezultă a = 1 şi e = 1.
Se verifică că orice element este inversabil şi asociativitatea.
134. Elementul neutru în (M, ·) este 1, iar în (R, +) este 0.

√
Impunem f (1) = 0 ⇔ ln(m − 1 + m2 − 4) = 0 ⇒ m = 2.
Se verifică ln xy = ln x + ln y şi bijectivitatea.
135. Verificăm că 1 este element neutru. Observăm că legea este comutativă.
Determinăm elementele inversabile: x ∗ y = 1 ⇒ y = x, fiecare element
este egal cu inversul său.
136. Deoarece legea este comutativă determinarea elementului unitate se

reduce la rezolvarea ecuaţiei x ◦ e = x, ∀x ∈ R \ {1} ⇒ e = 32 , c = 3.
Determinarea inversului se reduce la rezolvarea ecuaţiei x ◦ x∗ = e ⇒
∗
x − 34
x = , x ∈ R\{1} . Mai trebuie arătat că x◦y 6= 1 (adică x◦y ∈ M
x−1
pentru x, y ∈ M).
137. Din z ∗ e = e ∗ z = z, ∀z ∈ C ⇒ ze + i(z + e) − 1 − i = z, ∀z ∈ C ⇒

⇒ (z + i)(e + i − 1) = 0, ∀z ∈ C ⇒ e = 1 − i ∈ C.
Ecuaţia devine z ∗ e = 3 + i ⇒ z = 3 + i.
138. Varianta I. Se arată că f : M∗3 (R) → R satisface f (t1 +t2 ) = f (t1 )f (t2 ),
∀t1 , t2 ∈ R. Mai mult, f este injectivă. Dar evident, f nu este surjectivă⇒
f este un morfism de la (R, +) la (M∗3 (R), ·).
Varianta II. (R, +) este grup comutativ iar (M∗3 (R), ·) necomutativ.
139. Elementul neutru în (R∗+ , ·) este 1, iar în (G, ∗) este 0. Din condiţia
f (1) = 0 ⇒ a = 1.
140. Rezolvăm în Z12 ecuaţia a · b = 1̂. Singurele soluţii sunt a = 1̂, b = 1̂;
b b = 11.
a = 5̂, b = 5̂; a = 7̂, b = 7̂; a = 11, b
141. Determinăm elementul neutru e : x ∗ e = x, ∀x ∈ M ⇒

p
xe + (x2 − 1)(e2 − 1) = x, ∀x ∈ M ⇒ e = 1. 1 are invers: 1 ∗ 1 = 1
(inversul lui 1 este 1).
p
Dacă x > 1 ⇒ x ∗ y = xy + (x2 − 1)(y 2 − 1) ≥ xy ≥ x > 1, ∀y ∈ M.
Deci oricare element diferit de 1 nu are invers.
142. Se arată că M(ab) = M(a)M (d),∀a, b 6= 0, etc.

M(1) = I2 , (M(a))−1 = M( a1 ).
7.1. ALGEBRĂ 141
143. Se arată că M(a)M (d) = M(a + b),∀a, b 6= 0 ⇒ M(a)M (d) = M(2a)
Inducţie (M(a))n = M(na).
µ ¶
1
144. În (1) luăm y = x şi t = 1/x şi se obţine (x ∗ x) z ∗ = (xz) ∗ 1.
x
1
Conform (2) şi (3) , găsim z ∗ = xz, (∀) x, z ∈ Q∗+ . Înlocuind x cu
x
1/x, ajungem la z ∗ x = z/x, (∀) x, z ∈ Q∗+ . Deci 27 ∗ 43 = 27/43.
145. Fie ⎛ ⎞ ⎛ ⎞
a b b c d d
Ma,b = ⎝ b a b ⎠ , Mc,d = ⎝ d c d ⎠ ,
b b a d d c
cu determinanţii egali cu 1. Atunci se arată că
Ma,b Mc,d = Mac+2bd,ad+bc+bd , de unde rezultă că înmulţirea matricelor
este o lege de compoziţie internă pe G.
Asociativitatea înmulţirii are loc în general, elementul neutru este
I = M1,0 .
Comutativitatea rezultă din calcul. Cum det Ma,b = 1 6= 0, există
inversa matricei Ma,b . Se poate arăta că inversa matricei Ma,b este Ma0 ,b0 ,
unde ½ 0 −b
a = a2 −2b 2 +ab
a+b
b0 = a2 −2b 2 +ab .
Deci, (G, ·) este grup comutativ.

146. Operaţiile ∗ şi ◦ sunt legi de compoziţie internă pe Z, asociative şi
comutative. Pentru ambele există element neutru, anume e∗ = −1,
e◦ = 1. Simetricul lui x ∈ Z la operaţia ∗ este x0∗ = −x − 2 ∈ Z, iar la
operaţia ◦ este x0◦ = −x + 2.
Deci (Z, ∗) şi (Z, ◦) sunt grupuri, iar f (x) = x + 2 este un izomorfism
între aceste două grupuri.
147. Pentru x = −1 (opusul la + al elementului 1), conform proprietăţii
x6 = x, avem 1 = −1 sau 1 + 1 = 0, de unde x + x = 0, pentru orice
x ∈ A. Atunci x + x + 1 + 1 = 0, (∀) x ∈ A.
148. Comutativitatea adunării implică a = b şi, asociativitatea adunării

implică a2 = a. Deci avem a = b = 1. Apoi deducem c = 3.
Observaţie. Nu este necesar să verificăm celelalte axiome ale corpului
ele fiind implicate prin enunţ şi unicitatea răspunsului.
149. Pentru a avea comutativitatea celor două operaţii, trebuie a = b, c = d.

Asociativitatea operaţiei >,
(x>y) >z = x> (y>z) , (∀) x, y, z ∈ R implică a2 x + az = ax + a2 z,
(∀) x, z ∈ R, deci a ∈ {0, 1} .
Dacă e este elementul neutru la >, atunci ax + ae − 2 = x, (∀) x ∈ R,
de unde a = 1, e = 2. Deci a = b = 1.
Asociativitatea operaţiei ⊥, (x⊥y) ⊥z = x⊥ (y⊥z) , (∀) x, y, z ∈ R im-
plică c2 x + (6 − c) z = (6 − c) x + c2 z, (∀) x, z ∈ R,adică c ∈ {−3, 2} .
Fie E elementul neutru la operaţia ⊥. Atunci (E − c − 1) x+6−cE = 0,
(∀) x ∈ R, de unde E − c − 1 = 0 şi cE = 6. De aici se obţine din nou
c ∈ {−3, 2} .
Cum orice element x ∈ R\ {2} trebuie să admită un simetric x0 , din
condiţia x0 x − cx0 − cx + 6 = E, rezultă x0 = (E + cx − 6) /(x − c),
pentru x 6= c.
Deci c = 2 şi E = 3. În concluzie, c = d = 2.
Pentru valorile a = b = 1, c = d = 2 se verifică uşor şi distributivitatea
operaţiei ⊥ faţă de >.
150. Deoarece f (0) = 3, f (1) = 15 rezultă a = 12, b = 3, f (x) = 12x + 3.

Atunci f (x) = 27 ⇒ 12x+3 = 27 ⇒ x = 2. Dacă x0 , y 0 sunt simetricele
lui x respectiv y atunci dacă f (x) = y rezultă f (x0 ) = y 0 . Obţinem
x0 = 12 ⇒ y 0 = 12 · 12 + 3 = 9.
7.2 Analiză
1. Utilizăm formula 1 + 2 + . . . + n = 12 n (n + 1).
Observaţie. Fiecare termen al sumei tinde la 0, dar numărul acestora
nu este mărginit.
7.2. ANALIZĂ 143
2. Se amplifică cu conjugatul.
n2 +1
¡ ¢n
3. Expresia de sub radical se rescrie n2 +2n
· ln 1 + n1 .
£¡ ¢¡ ¢ ¡ ¢¡ ¢ ¡ ¢¡ ¢¤
4. an = ln 1 − 12 1 + 12 . . . 1 − k1 1 + k1 . . . 1 − n1 1 + n1 =
¡1 3¢ ¡2 5¢ ¡ n−1 n+1 ¢
= ln 22 33
... n n
= ln n+1
2n
,
2
an+1 − an = ln n2n+2n+1
+2n
< 0, lim an = lim ln n+1
2n
= ln 12 .
n→∞ n→∞
k2 + k k2 + k k2 + k X k2 + k X k2 + k
n n
5. < < ⇒ < an < .
n3 + n2 n3 + k2 n3 + 1 k=1
n3 + n2
k=1
n3+1

p
an(a + 5)(n + 1) + (a + 9)(n + 3)(n + 5)
6. lim √ =
n→∞ a2 n2 + 1
q
a(a + 5)(1 + n1 ) + (a + 9)(1 + n3 )(1 + n5 )
= lim q =
n→∞
a2 + n12
√
a2 +6a+9 |a+3|
= |a|
= |a|
= 3.
1 1 1
7. bk = − ⇒ an = 1 − → 1.
k 2 (k + 1)2 (n + 1)2
√ £ ¡¡√ ¢ ¢¤
8. sin2 (π n2 + n + 1) = sin2 π n2 + n + 1 − n + n =
∙ µ ¶¸
2
£ ¡√ ¢¤ 2 n+1
2
= sin π n + n + 1 − n = sin π √ ⇒
n2 + n + 1 + n
∙ µ ¶¸
2 n+1
lim sin π √ = 1.
n→∞ n2 + n + 1 + n
⎧
⎨ −2 − 3 , n = 2k, k ∈ N∗
⎪
9. Se explicitează xn = n .
⎪ 3
⎩ 2 + , n = 2k + 1, k ∈ N
n
Cum
3 3
x2k+2 = −2 − +2+ > 0, ∀k ∈ N∗ ⇒
2k + 2 2k
⇒ (x2k )k∈N∗ este subşir crescător. Mai mult
3 3
x2k+3 − x2k+1 = 2 + −2− < 0, ∀k ∈ N⇒
2k + 3 2k + 1
⇒ (x2k+1 )k∈N este subşir descrescător. Atunci
x2 < x4 < ... < x2k < ... < −2 < 2 < ... < x2k+1 < ... < x3 < x1 .
7
În consecinţă, min∗ xn = x2 = − şi max∗ xn = x1 = 5
n∈N 2 n∈N
10. Cum a0 = −a1 − a2 − ... − ak ⇒
¡√ √ ¢ ¡√ √ ¢
l = lim [a1 3 n + 1 − 3 n + +a2 3 n + 2 − 3 n + ...
n→∞
¡√ √ ¢ n+1−n
+ak 3
n + k − 3 n ] = a1 lim q p √ + ...+
n→∞ 3
(n + 1)2 + 3 n (n + 1) + n2
3
n+k−n
+ak lim q p √ =
n→∞ 3 2 3 3 2
(n + k) + n (n + k) + n
= a1 · 0 + a2 · 0 + ... + ak · 0 = 0.
½ 3
2n+1
, n = 2k, k ∈ N
11. Se explicitează xn = 1 .
2n−1
, n = 2k + 1, k ∈ N
Se observă că (x2k )k∈N este subşir descrescător şi (x2k+1 )k∈N este subşir
descrescător ⇒ max xn = max (x0 , x1 ) = max (3, 1) = 3 ⇒ (d) e fals.
n∈N
De asemenea, se observă că 0 < xn ≤ 3, ∀n ∈ N⇒
⇒ (xn )n e şir marginit. Mai mult ∃ lim xn = 0 ⇒ (d) e fals. Cum
n→∞
(xn )n∈N admite subşirul (x2k )k∈N descrescător⇒ (xn )n nu poate fi şir
crescător ⇒ (d) e fals.
Observaţie: Se poate explicita
½ 1
xn+1 2+(−1)n+1 2n+(−1)n 3
, n = 2k, k ∈ N
= 2+(−1)n
· =
xn 2n+2+(−1)n+1 3 2n−1
2n+3
, n = 2k + 1, k ∈ N
7.2. ANALIZĂ 145
µ ¶
xn+1
şi se observă că şirul admite două subşiruri cu limite diferite:
xn n∈N
x2k+1 1 x2k+2
lim = , lim = 3.
k→∞ x2k 3 k→∞ x2k+1
P
n
k
P
n P
n
2
12. Se calculează: an = ln k+2 = ln k − ln (k + 2) = ln (n+1)(n+2) ;
k=1 k=1 k=1
n +12 n2 +1 3n+1
bn = n ln (n+1)(n+2) . Scriem = 1 + αn cu αn = − (n+1)(n+2)
(n+1)(n+2)
şi
h 1
inαn
bn = ln (1 + αn ) αn . Deoarece αn → 0 ⇒ bn → ln e−3 ⇒ l = −3.
1 x sin nx
− 1 − e−n
13. an = lim (1 − x sin nx) x2 = lim e x2 = e−n . bn = e−1 ⇒
x→0 x→0 1 − e−1
1
b= .
e−1
14. 0 < an−1 ≤ an ⇒ a2n = a + an−1 ≤ a + an ⇒ a2n − an − a ≤ 0 ⇒

√ √
1− 1+4a 1+ 1+4a
2
≤ an ≤ 2
⇒ (an )n∈N mărginit.
Rezultă că există l = lim an ∈ R, l ≥ 0. Trecând la limită în egalitatea
n→∞ ¡ √ ¢
a2n = a + an−1 rezultă l2 = a + l ⇒ l = 12 1 + 1 + 4a .
15. Se pun condiţiile pentru existenţa radicalului, fracţiei şi logaritmului:

ln (−x2 + 4) £ √ √ ¤
2
≥ 0 şi −x2 + 4 > 0 şi se găseşte x ∈ − 3, 3 .
−x + 4
16. Se pun condiţiile pentru existenţa radicalului, fracţiei şi logaritmului:

x2 − 1
≥ 0, x + 2 6= 0 şi ln x > 0 şi se găseşte x ∈ (1, +∞).
x+2
17. Considerând şiruri de argumente raţionale respectiv iraţionale se con-

stată că punctele de continuitate sunt doar cele unde x2 = x.
18. Scriem expresia astfel :
2x − 1 ln (1 + sin x) ³√ ´ sin x
1+x+1 cos 2x
x sin x sin 2x
şi aplicăm limite fundamentale.
etg x (esin x−tg x − 1)

19. l = lim =
x→0 etg 2x (esin 2x−tg 2x − 1)
etg x esin x−tg x − 1 sin 2x − tg 2x sin x − tg x

= lim =
x→0 etg 2x sin x − tg x esin 2x−tg 2x − 1 sin 2x − tg 2x
sin x − tg x cos x − cos12 x

= lim = lim 2 =
x→0 sin 2x − tg 2x x→0 2 cos 2x −
cos2 2x
1 cos3 x − 1 1
= lim 3
= .
2 x→0 cos 2x − 1 8
µ √ ¶√x 2x
x+ x lim √
20. l = lim √ =e
x→∞
x − x = e2 .
x→∞ x− x
ln x2 (1 − x + x12 ) 2 ln x + ln(1 − x + x12 )

21. L = lim = lim .
x→∞ ln x10 (1 + 19 + 110 ) x→∞ 10 ln x + ln(1 + 19 + 110 )
x x x x
ln (1 + x + x2 ) + ln (1 − x + x2 )
22. lim =
x→0 x2
ln (1 + x + x2 ) (1 − x + x2 ) ln (1 + x2 + x4 )
lim = lim =
x→0 x2 x→0 x2
2x + 4x3 2 + 4x2
lim = lim = 1.
x→0 2x (1 + x2 + x4 ) x→0 2 (1 + x2 + x4 )

p p
23. t1 = (x + 1)(x − 3) − x + 1, t2 = − (x + 1)(x − 3) − x + 1,
L1 = −∞, L2 = −2
7.2. ANALIZĂ 147
24. L = lim 2 sin ln(x+1)−ln

2
x
cos ln(x+1)+ln
2
x
=
x→∞
³ 1
´ ³ 1
´
= lim 2 sin ln( 1+x
x
) 2 cos ln [(x + 1)x] 2 = 0.
x→∞
25. Pentru n = 0, 1, 2, 3 limita se obţine uşor calculând direct sau cu regula

lui l’Hôspital. Dacă n ≥ 4 obţinem, cu aceeaşi regulă, că limitele late-
rale sunt diferite dacă n este par şi sunt egale dacă n este impar(limita
este infinită).
µ ¶
ln x − 1 1 x 1 x−e
26. lim = lim ln = ln 1 + =
x→e x − e x→e x − e e x−e e
"µ ¶ e # 1e
x − e x−e 1
= lim ln 1 + = ln e e = 1e .
x→e e
⎧ µ ¶− x1
⎪
⎪ x
⎪
⎨ 1+ ,x < 0
x−1
27. f (x) = µ ¶ x1
⎪
⎪ x
⎪
⎩ 1+ , x > 0, x 6= 1.
1−x
"µ ¶ x−1 # 1−x
1
x x
lim f (x) = lim 1+ = e,
x→0,x<0 x→0,x<0 x−1
"µ ¶ 1−x # 1−x

1
x x
lim f (x) = lim 1+ = e.
x→0,x>0 x→0,x>0 1−x

1 tg x
28. Suntem în cazul 1∞ . Putem scrie f (x) = e sin2 x ·ln x , apoi aplicăm
regula lui l’Hôspital.
q
4 2
29. L = lim 5 n 5nn + n5n + 1
5n
+ 1 = 5.
n→∞

30. Utilizând dezvoltarea binomului lui Newton se observă că:

¡ √ ¢n √ ¡ √ ¢n √
3 + 7 = xn + yn 7, ∀n ∈ N ⇒ 3 − 7 = xn − yn 7, ∀n ∈ N.
√ n √ n √ n √ n
(3+ 7) +(3− 7) (3+ 7) √
−(3− 7)
Atunci xn = 2
şi yn = 2 7
⇒
√ n
√ √ n √ n 3−√7
xn 7[(3+ 7) +(3− 7) ] √ 1+
3+ 7
⇒ = √ n √ n = 7· √ .
yn (3+ 7) −(3− 7) 1−
3−√7
3+ 7
¯ √ ¯ √ √
¯ √7 ¯
Cum ¯ 3− ¯ < 1 ⇒ lim xn
= 7· 1+0
= 7.
3+ 7 n→∞ yn 1−0
31. Scriem f (x) = ln(x+1)

ln x
şi calculăm f 0 (x) observând că este negativă.
Totodată f (x) < 0 dacă x < 1 şi f (x) > 0 dacă x > 1.
32. Se calculează f 0 (x) = g(x) + (x + 2)g 0 (x) ⇒ f 0 (0) = 0.

0 mx2 − 2x + m
33. Se calculează f (x) = . Se impune condiţia ca derivata
x2 + 1
să fie pozitivă pentru orice x real, m > 0, ∆ ≤ 0.
2 1
34. Descompunem f (x) = − de unde
x−1 x+1
µ ¶
2 1
f (5) (x) = −5! − =0⇔
(x − 1)6 (x + 1)6
µ ¶6
x−1
= 2, x ∈ R\ {−1, 1} .
x+1
35. Funcţia f (x) = x2 − 2 ln x + m este convexă, având limita ∞ în 0 şi ∞.

Punctul de minim este x = 1 deci condiţia este ca f (1) < 0.
36. Observăm că x = ±1 sunt asimptote verticale. Singurul răspuns care

le conţine este răspunsul corect.
7.2. ANALIZĂ 149
37. Se impune condiţia de continuitate, rezultă b = 27a − 8. Condiţia ca

derivatele laterale în 2 să fie egale implică a = 13 .
38. Calculând derivatele, înlocuind în egalitate şi identificând coeficienţii

se obţine sistemul a + b + c + 1 = 0, 2a + b + 3 = 0 şi 4a − 2b + c − 8 = 0.
39. Domeniul exclude punctele x = 0 şi x = −1 iar f 0 (x) = 0 ne dă

x = − 12 .
40. Funcţia este definită pe R dacă x2 + x + m > 0, ∀x ∈ R de unde

(2 − m) (x2 − 2x − (m + 2))
m > 1. Calculăm apoi f 0 (x) = . Pentru
(x2 + 2x + m)2
ca f 0 (x) = 0 să admită exact două rădăcini este necesar ca m 6= 2 şi
m > −3.
41. Se scrie f (x) = ex−1 x2 . Atunci

f (n) (x) = Cn0 ex−1 x2 + Cn1 ex−1 2x + Cn2 ex−1 2
de unde obţinem că
f (n) (1) = n2 + n + 1.
1
42. f 0 (x) = − √ cos x = −1
1−sin2 x

½
0 −e−x − 2x, x ≤ 0
43. f (x) = , f 0 (0) = −1 ⇒ x = 0 nu este punct
−ex − 3x2 , x > 0
critic pentru f ⇒ x = 0 nu este punct de extrem local pentru f.
½ −x
00 e − 2, x < 0
f (x) = . Dar f 00 (0) = −1 deci x = 0 nu este
−ex − 6x, x > 0
punct de inflexiune pentru f.
44. Varianta I.
⎧
⎪
⎪ −x − 2, x < −1
⎨
x, −1 ≤ x < 0
f (x) = g(g(x)) = ||x| − 1| − 1 = .
⎪
⎪ −x, 0≤x≤1
⎩
x−2 x>1
Pentru x ∈ (−2, −1) ⇒ f (x) − f (−1) = −x − 1 > 0 şi deoarece pentru
x ∈ [−1, 0) ⇒ f (x) − f (−1) = x + 1 > 0 ⇒ x = −1 punct de minim
relativ.
Pentru x ∈ [0, 1] ⇒ f (x) − f (−1) = 1 − x ≥ 0 şi deoarece pentru
x ∈ [1, 2) ⇒ f (x) − f (−1) = x − 1 ≥ 0 ⇒ x = −1 punct de minim
relativ.
Varianta II. Ţinând sema de expresia lui f ca funcţie liniară pe subin-
tervale, se trasează graficul funcţiei şi se citeşte rezultatul de pe grafic.
f (x) = ||x| − 1| − 1
3
y
2
-5 -4 -3 -2 -1 1 2 3 4 5
-1 x

2
45. Derivata funcţiei este f 0 (x) = −x −(m+2)x−3m+2
(x+2)2
e−x şi trebuie să aibă
două rădăcini diferite în R \ {−2} .
46. Funcţia f este continuă în x = 0 dacă lim f (x) = f (0) sau b = a.

x→0
½ −x
−e + 2ax, x < 0
f 0 (x) =
aex + 3bx2 , x > 0.
Există lim f (x) ∈ R dacă a = −1. Pentru ca f 0 să fie continuă în
x→0 ½
0 0 −e−x − 2x, x < 0
x = 0 trebuie ca f (0) = −1. Atunci f (x) = este
−ex − 3x2 , x > 0.
continuă pe R dacă
(a, b) = (−1, −1).
7.2. ANALIZĂ 151
mex + (1 + m) e−x + 2 (1 + m)
47. Calculăm f 0 (x) = . Observăm că, dacă
(1 + ex )2
m ≥ 0, f 0 (x) > 0, ∀x ∈ R iar, dacă m ≤ −1, f 0 (x) < 0, ∀x ∈ R.
Pentru 1 < m < 0 fie g (x) = mex + (1 + m) e−x + 2 (1 + m). Avem
lim g (x) = −∞ şi lim g (x) = ∞ deci f 0 (x) are semn variabil pe R
x→∞ x→−∞
astfel că f nu este monotonă.
1 1 sin x(1 + cos x) + sin x(1 − cos x)

48. f 0 (x) = 1+ 1−cos x q =
1+cos x
2 1−cos x (1 + cos x)2
1+cos x
1 sin x sin x
= q = = 12 .
1−cos x 1 + cos x 2 sin x
2 1+cos x
49. Notăm f (x) = e4x − 4x3 − a2 x − 1. Deoarece f (0) = 0 şi din problema
f (x) ≥ 0, rezulta că f (x) ≥ f (0) = 0, ∀x ∈ R, deci x = 0 este punct de
minim pentru f ⇒
f 0 (0) = 0, f 0 (x) = 4e4x − 12x2 − a2 , f 0 (0) = 4 − a2 ⇒ a = −2 sau a = 2.
50. f 0 (x) = √ − sin x = − sin x

= −1.
1−cos2 x sin x

⎧ µ ¶ x1
⎪
⎪ ax
⎪
⎪ 1+ ,x < 0
⎪
⎪ bx + 1
⎪
⎨
51. f (x) = 1, x = 0 ,
⎪
⎪
⎪
⎪ µ ¶ 1
⎪
⎪ ax2 x2
⎪
⎩ 1+ ,x > 0
bx + 1
lim f (x) = ea , lim f (x) = ea .

x→0,x<0 x→0,x>0
f este continua în x = 0 dacă ea = 1 sau (a, b) = (0, b), b ∈ R.

52. lim f (x) = lim f (x) = f (0) = 0,

x%0 x&0
lim f (x) = lim f (x) = f (1) = 0,

x%1 x&1
⎧ 1
⎨ − (x−1)2 , x ∈ (−∞, 0)
f 0 (x) = 1 + ln x, x ∈ (0, 1) ,
⎩ x
e , x ∈ (1, ∞)
lim f 0 (x) = −1; lim f 0 (x) = −∞; lim f 0 (x) = 1; lim f 0 (x) = e1 .
x%0 x&0 x%1 x&1

e−x
53. i) f 0 (x) = −x 2
[me2x + 2mex + 1 − m] . f 0 (x) = 0 ⇒ m = − 17 .
(1 + e )
ii) Notăm ex = t > 0 şi studiem semnul funcţiei mt2 + 2mt + ¡1 + ¢m
pentru t > 0. Dacă m > 0 şi ∆ = 4m(2m − 1) < 0 ⇒ m ∈ £0, 12 ¤ .
Observăm că şi valorile m = 0 şi m = 12 sunt bune, deci m ∈ 0, 12 .
Dacă m > 0 şi ∆ ≥ 0 atunci ambele rădăcini ale t1 , t2 trinomului £rebuie
¤
să fie ≤ 0 ⇒ m > 0 şi m ≥ 12 , t1 + t2 < 0 şi t1 t2 ≥ 0 ⇒ m ∈ 12 , 1 .
Reunum cele două rezultate şi obţinem m ∈ [0, 1] .
ln(2 |x| − x) − ln(x + 1)2
54. Scriem: ln f (x) = şi găsim
ln |x|
ln(2 |x| − x)
lim ln f (x) = lim = 1, deci l = e.
x→0 x→0 ln |x|
55. Se observă că f e continuă pe R. Mai mult, f este derivabilă pe (−∞, 0),
respectiv pe (0, +∞) . Se calculează
x ¡ x ¢
fs0 (0) = lim e −x−1−0
x−0
= lim −1 + e x−1 = −1 + 1 = 0.
x→0 x→0
x<0 x<0
x3 −3x2 −0
fd0 (0) = lim x
= 0.
x→0
x>0
⎧ x
⎨ e − 1, x < 0,
0 0 0
Deci ∃f (0) = 0 ⇒ ∃f : R→R,f (x) = 0, x = 0,
⎩ 2
3x − 6x, x > 0.
Studiind tabelul de variaţie pentru f tragem concluzia că: f e strict
descrescătoare pe (0, 2] şi strict crescătoare pe [2, +∞) ; x = 2 e punct
de minim local şi global pentru f şi min f (x) = f (2) = −4; x = 0 e
x∈R
punct critic pentru f şi nu e punct de extrem local.
7.2. ANALIZĂ 153
1 1 1 1
56. f 0 (x) = − 2
− 2
− 2
− <0⇒
(x − 1) (x − 2) (x − 3) (x − 4)2
f este monoton descrescătoare pe subintervale,
dreptele x = 1, x = 2, x = 3, x = 4 sunt asimptote verticale.
lim f (x) = 5, lim f (x) = −∞, f descrescătoare⇒ f intersectează axa
x→−∞ x%1
Ox într-un punct x0 ∈ (−∞, 1) ; lim f (x) = ∞, lim f (x) = −∞ ⇒ f
x&1 x%2
intersectează axa Ox într-un punct x1 ∈ (1, 2) etc.
⎧ 1
⎪
⎨ x
,
0<x<1
57. Se explicitează f : (0, +∞) → R, f (x) = 3, x=1 .
⎪ 4
⎩ x + , x > 1.
x
Se observă că f este continuă pe (0, 1) ∪ (1, +∞) , dar nu este continuă
în x = 1.
Mai mult
⎧
⎪ 1
⎨ − , 0<x<1
∃f 0 : (0, 1) ∪ (1, +∞) → R,f 0 (x) = 2
x2
⎩ x − 4 , x > 1.
⎪
x2
Din tabelul de variaţie pentru f se deduce că x = 2 e punct de minim
local şi global pentru f şi că f e strict descrescătoare pe (0, 1) . Preci-
zăm că x = 1 nu este punct unghiular, deoarece f nu este continuă în
x = 1.
0 π π π 00 π2 π
58. Avem f (x) = cos + sin − 1 şi f (x) = − 3 cos < 0 pe (2, ∞).
x x x x x
Deci f 0 este monoton strict descrescătoare pe [2, ∞). Atunci, pentru
2 ≤ x < ∞, f 0 (x) > lim f 0 (x) = 0. Deci f este strict crescătoare pe
x→∞
[2, ∞).
59. Deoarece lim f (x) = +∞ şi lim f (x) = −∞, rezultă că f admite
x&−1 x%−1
asimptotă verticală de ecuaţie x = −1. Apoi lim f (x) = 0, dar aplicând
x%0
teorema lui l’Hôpital de două ori, avem
1 e1/x −1/x2 e1/x e1/x −1/x2 .e1/x
lim f (x) = lim x+1
. lim 1/x2 = lim 3 = 12 lim = 12 lim −1/x2
=
x&0 x&0 x&0 x&0 −2/x x&0 1/x x&0
+∞,deci x = 0 este ecuaţia unei asimptote verticale.
Întrucât lim f (x) = +∞ şi lim f (x) = −∞, rezultă că nu există
x→∞ x→−∞
asimptote orizontale.
Dacă f admite asimptote oblice, acestea au ecuaţiile de forma y =
mx + n, unde
f (x) x2
m = lim x
= lim 2 e1/x = 1,
x→±∞ x→±∞ x +x
x2 x
n1 = lim [f (x) − mx] = lim x+1
(e1/x − 1) − lim ,dacă prima
x→+∞ x→+∞ x→+∞ x+1
limită există.
Aplicând de două ori regula lui l’Hôspital, se obţine
1/x
x2
lim x+1
(e1/x − 1) = lim [2x(e1/x − 1) − x2 . x12 e1/x ] = lim 2(e 1/x−1) −
x→+∞ x→+∞ x→+∞
1/x −1/x2 .e1/x
lim e = 2 lim −1/x2
− 1 = 1, de unde n1 = 0.
x→+∞ x→+∞
Analog n2 = 0, deci asimptota oblică are ecuaţia y = x (atât la +∞

cât şi la −∞).
60. Domeniul de definiţie al lui f este R. Funcţia f este derivabilă pe R

dacă şi numai dacă x2 + (a − 2) x − a + 2 6= 0, (∀) x ∈ R, ceea ce se
realizează dacă şi numai dacă discriminantul ∆ al trinomului este strict
negativ, adică (a − 2)2 − 4 (−a + 2) < 0 sau a ∈ (−2, 2) .
61. Notăm f (x) = x arctg x−ln (1 + x2 ) . Funcţia f este derivabilă de două

x 2x2
ori şi avem f 0 (x) = arctg x − 1+x 00
2 , f (x) =
(1+x2 )2
.Cum f 00 (x) > 0,
rezultă că f 0 este strict crescătoare pe (0, ∞) , deci f 0 (x) > f 0 (0) = 0,
(∀) x > 0. De aici se obţine că f este strict crescătoare pe (0, ∞) ;
aşadar, f (x) > f (0) = 0, (∀) x > 0, deci f > 0 pe (0, ∞) .
62. Notând cu ls (a) şi ld (a) limita la stânga, respectiv la dreapta a funcţiei
f în a, avem ls (1) = ld (1) = 23/2, ls (2) = ld (2) = 9, ls (3) = ld (3) = 8,
rezultă că f este continuă pe R.
Apoi, evident că f derivabilă pe R\ {1, 2, 3} şi
⎧
⎪
⎪ 1, x < 1
⎨ 2
0 25(−x + 1)/ (x2 + 1) , x ∈ (1, 2)
2
f (x) =
⎪
⎪ (x2 − 2x − 3) / (x − 1)2 , x ∈ (2, 3)
⎩
0, x > 3.
7.2. ANALIZĂ 155
Notând fs0 (a) şi fd0 (a) derivata la stânga, respectiv la dreapta în a, avem
fs0 (1) = 1 6= fd0 (1) = 0, fs0 (2) = fd0 (2) = −3 şi fs0 (3) = fd0 (3) = 0. Deci
f este derivabilă pe R\ {1} .
63. Pentru x 6= −2/b, avem
bx2 + 4x + 2a
f 0 (x) = .
(bx + 2)2
Punctele x = −8 şi x = 4 sunt puncte de extrem pentru f dacă

f 0 (−8) = 0, f 0 (4) = 0 şi f 0 schimbă semnul la stânga şi la dreapta
acestor două puncte. Deci
½
32b − 16 + a = 0
16b + 16 + 2a = 0,
x2 − 16x
de unde a = −16, b = 1. Atunci f : R\ {−2} → R, f (x) = ,
x+2
x2 + 4x − 32
iar f 0 (x) = .
(x + 2)2
Avem f 0 (x) > 0 pentru x ∈ (−∞, −8) ∪ (4, +∞) şi f 0 (x) < 0 pentru
x ∈ (−8, −2) ∪ (−2, 4) .
Deci x = −8 este punct de maximum, iar x = 4 este punct de minimum
pentru f.
64. f continuă pe R,
sin x
−1 sin x−x cos x−1 − sin x
f 0 (0) = lim x
x−0
= lim x2
= lim 2x
= lim x
= 0, f 0 (0) = 0
x→0 x→0 x→0 x→0
x cos x−sin x
−0 x cos x−sin x −x sin x
f 00 (0) = lim x2
x−0
= lim x3
= lim 3x2
=
x→0 x→0 x→0
− cos x
= lim 3
= − 13 .
x→0

2x
65. Se calculează f 0 (x) = √ ¡ √ ¢. Se observă că x = 0 este
1 + x2 1 + 1 + x2
punct de minim.
2 2
66. Se observă căZ x + 2x + 5 = (xZ+ 1) + 4. Se face substituţia x + 1 = 2y
2y · 2dy 1 ydy 1 1
şi se obţine 2 2
= 2 2
=− 2 + C.
(4y + 4) 4 (y + 1) 8y +1
Se revine la substituţie.
Z µ ¶2 Z µ ¶
1 2 1
67. 1− dx = 1− + dx =
x+2 x + 2 (x + 2)2
1
= x − 2 ln(x + 2) − + C.
x+2
Z Z Z
(x2 + 1 − x2 ) dx dx xdx
68. I = 2 2
= 2
− x 2 =
(x + 1) (x + 1) (x + 1)2
Z µ ¶0
1 1
= arctg x + 2 x dx =
x2 + 1
∙ Z ¸
1 x 1
= arctg x + 2 2 − dx .
x +1 x2 + 1
69. Se înmulţeşte fracţia de sub integrală cu conjugata ei şi se obţine

Z
¡√ ¢
I= x2 + 1 − x dx.

Z Z µ ¶0 Z
ln x 1 ln x 1 ln x 1
70. dx = (ln x) − dx = − + dx = − − + C.
x2 x x x2 x x
71. Se face substituţia ln x = t şi se obţine:

Z
dt √
√ = ln(t + 4 + t2 ) + C.
4 + t2
√
72. Se notează x + a = y şi, schimbând variabila, se obţine
Z 2 µ ¶
y −a a
2 dy = 2 y + + c.
y2 y
7.2. ANALIZĂ 157
73. ³
Se impune sin ´ x − 2 cos x 6=³0 ⇒ tg xπ 6= ´ 2 ⇒ se găsesc două intervale,
π
− , arctg 2 şi respectiv arctg 2, . Cel de lungime maximă este
³ π 2 ´ 2
− , arctg 2 .
2Z
1
I= dx.
tgx − 2
Se face substituţia tg x = t şi se obţine:
Z
dt
= − 25 arctg t + 15 ln |t − 2| − 10
1
ln (t2 + 1) + C.
(t − 2)(t2 + 1)
74. DeoareceF 0 (x) = f (x) > 0 ⇒ F este strict crescătoare. Din teorema
2
lui Lagrange⇒ F (x + 1) − F (x) = ec pentru c ∈ (x, x + 1) . Rezultă
că lim F (x) = ∞ şi se poate aplica de două ori regula lui L’Hôspital.
x→∞

⎧
⎨ 2 − x, x ∈ (−∞, 1)
75. Se explicitează f (x) = x, x ∈ [1, 3) ⇒
⎩
3x − 6, x ∈ [3, ∞)
⎧ x2
⎨ 2x − 2 + C1 , x ∈ (−∞, 1)
x2
F (x) = + C2 , x ∈ (1, 3) .
⎩ 3x2
2
2
− 6x + C3 , x ∈ (3, ∞)
F (2) = 2 ⇒ C2 = 0.
Din condiţia ca F să fie continuă rezultă C3 = 9 ⇒ F (4) = 9.
76. Se descompune fracţia de sub integrală în fracţii simple şi se calculează

Z0 µ ¶
−1 2
+ dx = 1 − ln 2.
1 − x (1 − x)2
−1
77. Se calculează integrala

Za Za µ 1 −1 ¶
x 3 3
x + 13
I (a) = dx = + dx =
x3 − 1 x − 1 x2 + x + 1
2 2
µ ¶¯a
2(x+ 12 ) ¯
1 1 2 1
= 3 ln (x − 1) − 6 ln (x + x + 1) + √3 arctg √3 ¯ =
¯
2
= 13 ln (a − 1) − 16 ln (a2 + a + 1) + 16 ln 7+
√ √ √ √
3 3 3
+ 3
arctg 3
(2a + 1) − 3
arctg 5 3 3 .
π
Z2
¡ 3 ¢
78. cos x + sin3 x dx =
0
π
Z2
¡¡ ¢ ¢
= 1 − sin2 x (sin x)0 − (1 − cos2 x) (cos x)0 dx =
0
³ ´¯ π2
sin3 x cos3 x ¯
= sin x − 3
− cos x + 3 ¯ = 43 .
0
π
Z2 Z0
sin x dt π
79. I = 2
dx = − 2
= − arctg t|01 = .
1 + cos x 1+t 4
0 1

π
Z4 √
cos tdt π
2
80. = arctg sin t| 4
0 = arctg .
1 + sin2 t 2
0
Z3
tdt ¯3
81. = 1
2
ln (1 + t2 )¯2 = 12 (ln 10 − ln 5) = 12 ln 2.
1 + t2
2

Ze ¯e
ln x ln2 x ¯¯
82. dx = = 1.
x 2 ¯1 2
1
Z4
dx √ √ 4
83. √ = 2 x − 2 ln(1 + x)|0 = 4 − 2 ln 3.
1+ x
0

7.2. ANALIZĂ 159
Z1 Z1
√ √
84. I = x x2 + 1dx + x2 + 1dx = I1 + I2 .
0 0
Z1 Z1
√ 1 1
0
I1 = x x2 + 1dx = (x2 + 1) 2 (x2 + 1) dx =
2
0 0
¯1
1 3¯ 1¡ √ ¢
= (x2 + 1) 2 ¯¯ = 2 2−1 .
3 0 3
Z1 Z1
√ √ ¯1 x
I2 = x + 1dx = x x + 1¯0 − x √
2 2 dx =
x2 + 1
0 0
Z1 Z1
√ x2 + 1 − 1 √ 1
= 2− √ dx = 2 − I2 + √ dx,
2
x +1 2
x +1
0 0
√ ¡ √ ¢¯1
I2 = 2 − I2 + ln x + x2 + 1 ¯0 ⇒
√ ¡ √ ¢ √ ¡ √ ¢
2I2 = 2 + ln 1 + 2 ⇒ I2 = 22 + 12 ln 1 + 2 .
85. Observăm că x3 − x2 − x + 1 = (x + 1) (x − 1)2 ⇒
Z1 Z1
√ √
I = |x − 1| x + 1dx = (1 − x) x + 1dx
0 0
Z1 Z1
√ √
=2 x + 1dx − (x + 1) x + 1dx =
0 0
¯
3 ¯x=1
¯x=1
(x+1) 2 ¯
5 ¯ √
=2 3 ¯ − (x+1) 2 ¯ = 16
2− 14
.
2
5
2
¯ 15 15
x=0 x=0
86. Se observă că
µ ¶
1 1 1 1 x−1
= = − .
x3 + x2 + 4x + 4 (x + 1) (x2 + 4) 5 x + 1 x2 + 4
Atunci
1 1 1 2 1 1 x ¯¯1
I = ln (x + 1)|0 − ln (x + 4)|0 + arctg ¯ =
5 10 10 2 0
µ ¶
1 16 1
= ln + arctg .
10 5 2
1 1 x−2
87. f (x) = − = − .
(x + 1)(x2 − x + 2) 4(x + 1) 4(x2 − x + 2)
Z1 Z1
1 x−2 1 (2x − 1) − 3
I=− 2
dx = − dx =
4 x −x+2 8 x2 − x + 2
0 0
1³ ´¯1
¯
=− ln (x2 − x + 2) − 3 √27 arctg 2x−1
√
7
¯ = 3
√
4 7
arctg √17 .
8 0
Za Za Za
xdx √ dx
88. I = √ = x + adx − a √ =
x+a x+a
0 0 0
¯ a ¯ a
(x + a) 2 ¯¯ (x + a) 2 ¯¯
3 1
√ √
= 3 ¯ −a 1 ¯ = 23 a a(2 − 2).
2
¯ 2
¯
0 0
89. Se integrează prin părţi şi se obţine:

Za
√ ¯x=a √
I = x x2 + a2 ¯x=−a − x2 + a2 dx =
−a
Za Za
√ x2 + a2 √ 1
= 2a2 2 − √ dx = 2a2 2 − I − a2 √ dx =
x2 + a2 x + a2
2
−a −a
√ ¡ √ ¢¯x=a
= 2a2 2 − I − a2 ln x + x2 + a2 ¯x=−a .
√ p √
Deci I = a2 2 − a2 ln 3 + 2 2.
π π
Z4 Z4 µ ¶¯ π
2 1 1 sin 2x ¯¯ 4
90. cos xdx = (1 + cos 2x) dx = x+ ¯π =
2 2 2
π π 6
6 6
√
π 1 3
= + − .
24 4 8
7.2. ANALIZĂ 161
½
ex , 0 ≤ x ≤ 1
91. Se explicitează f (x) = .
x2 ex , 1 < x ≤ 2
Z1 Z2
x
I= e dx + x2 ex dx = e − 1 + e (2e − 1) = 2e2 − 1.
0 1

2
92. Fie g : [0, 2] → R, g(x) = x − .
1 + x2
4x
Atunci g 0 (x) = 1 + > 0, ∀x ∈ [0, 2] .
(1 + x2 )2
Rezultă g este strict crescătoare, g(x) = 0 ⇒ x = 1.
Z1 Z2
2 1 π
I= xdx + 2
dx = + 2 arctg 2 − .
1+x 2 2
0 1

½
ex , 0 ≤ x ≤ 1
93. Se explicitează f (x) = ⇒
e−x , −1 ≤ x < 0
Z0 Z1
I= e−x dx + ex dx = − (1 − e) + (e − 1) = 2 (e − 1) .
−1 0

⎧
⎨ µ 3x¶, 0≤x≤1
x
94. Se explicitează f (x) = 1 .
⎩ , −1 ≤ x < 0
3
Z0 Z1 ¡ 1 ¢x ¯¯0 ¯1
¡ 1 ¢x x 3¡ ¢ ¯ 3x ¯¯ 4
1 ¯¯
I= 3
dx + 3 dx = + ¯ = .
ln 3 ln 3 0 ln 3
−1 0 −1
95. Limitele de integrare, ce sunt numere opuse, sugerează să se studieze

paritatea integrandului. Acesta este impar.
Observaţie. Calculul integralelor definite, care sunt numere, nu se face
neapărat prin formula Leibniz-Newton care presupune determinarea
prealabilă a unei primitive.
96. Se face schimbarea de variabilă x = π − t şi se obţine

R0 (π − t) sin t Rπ sin t
I= 2 (−1) dt = π 2
−I ⇒
π 1 + (− cos t) 0 1 + cos t
−π π π π2
I= arctg (cos t)|t=π
t=0 = − arctg (−1) + arctg 1 = .
2 2 2 4
Za Z3
1 1
97. I = dx + dx = ln [a (4 − a)] .
a−x+1 x−a+1
1 a
Z1 µ ¶0 µ
¶¯1 Z1
x2 x2 ¯¯ 1 x2
98. I = (arcsin x) dx = (arcsin x) − √ · dx
2 2 ¯0 1 − x2 2
0 0
Z1 Z1
π 1 ¡√ ¢0 π 1 √ π
= + x 1 − x2 dx = − 1 − x2 dx = .
4 2 4 2 8
0 0
π
Z1 Z 2
√ π
S-a utilizat 1 − x2 dx = cos2 xdx = .
4
0 0
Raspuns corect: (c).
99. Varianta I. Calculăm

µ ¶
Rn 2 n+1
In = 1− dx = (x − 2 ln (x + 1))|x=n
x=1 = n − 1 − 2 ln ⇒
1 x+1 2
(n+1)
In n − 1 n + 1 ln 2
⇒ = − · n+1 .
n n n 2
In (1)
Atunci lim = 1 − 1 · 0 = 1.
n→∞ n
ln n ln x
Am utilizat (1) n→∞
lim = 0, deoarece x→∞
lim = 0.
n∈N n x∈R x
Varianta II. Calculăm, cu regula lui l’Hôspital,

Rx t − 1
dt
1 t+1 x−1
lim = lim = 1.
x→∞ x x→∞ x + 1
7.2. ANALIZĂ 163
µx ¶0
R
Am utilizat faptul că, pentru f continuă, f (t)dt = f (x).
a

⎧ 3
⎪
⎪ x +x
⎨ 2 , dacă x ∈ [0, 1)
100. f (x) = x +1
⎪
⎪ 1, dacă x = 1
⎩ x, dacă x > 1
Z1 Z2
x3 + x 15
I= + xdx = .
x2 + 1 8
1 1
2

R2
101. (x3 − 3mx + n)dx = 2 ⇒ 4 − 6m + 2n = 2 ⇒ 3m − n = 1.
0
√
P 0 (x) = 3x2 − 3m ⇒ m ≥ 0 şi x = ± m.
√ √ √
Pentru x = m şi P ( m) = 0 ⇒ n = 2m m. Din cele două relaţii
rezultă m = 1, n = 2.
√ √ √
Pentru x = − m şi P (− m) = 0 ⇒ n = −2m m. Din cele două
1 1
relaţii rezultă m = , n = −
4 4
µ ¶
1 −1
Se obţine (m, n) = (1, 2) şi (m, n) = , ⇒ p = 2.
4 4
⎛ ⎞
1 1 1
102. σ ∆n (f, nk ) = n1 ⎝ q +q + ··· + p ⎠ reprezintă suma
1+ 1
1+ 2 1 + nn
n n
1
Riemann asociată funcţiei f : [0, 1] → R, f (x) = √ şi diviziunii
1+x
echidistante a intervalului [0, 1] ,
¡ ¢
∆n = x0 = 0 < x1 = n1 < · · · < xn = nn = 1 .
Deci
µ ¶
1 1 1
lim √ +√ + ··· + √ =
n→∞ n2 + n n2 + 2n n2 + n2
Z1
dx √
= √ = 2( 2 − 1).
1+x
0
103. Ţinând seama de descompunerea
4x3 − 6x2 + 8x − 3 = (4x − 2) (x2 − x + 1) + (2x − 1)
se obţine:
Z1
(4x − 2) (x2 − x + 1) + (2x − 1)
I= dx =
(x2 − x + 1)3
0
Z1 µ ¶
(4x − 2) (x2 − x + 1) (2x − 1)
= 3 + dx =
2
(x − x + 1) (x − x + 1)3
2
0
¯1 ¯1
2 ¯ 1 ¯
=− 2 ¯ − ¯ = 0.
x − x + 1 ¯0 2 (x2 − x + 1)2 ¯0
Z4 Z4 µ ¶
x2 − 1 4 3 5
104. dx = 1+ + dx = + 4 ln 2.
(x − 2)2 x − 2 (x − 2)2 2
3 3
105. f 00 (x) = (x + 5) (x + 3) ex , f 00 (x) = 0 ⇒ x1 = −5, x2 = −3 care sunt

Z−3
punctele de inflexiune. S = (x2 + 4x + 5)ex dx = 6(e2 − 3)e−5 .
−5
106. Parabolele se intersectează în punctele (0, 0) şi (2, 2). Atunci aria este
Z2 ³ ´
√ x2 4
egală cu 2x − 2 dx = .
3
0
7.2. ANALIZĂ 165
y
4
-4 -2 2 4
x
-2
-4

Observaţie. Datorită simetriei domeniului faţă de prima bisectoare pu-
Z2 ³ ´
2 4
tem calcula aria = 2 x − x2 dx = .
3
0
³√ √ ´
3 3
107. Parabolele se intersectează în punctele (0, 0) şi ab2 , a2 b . Atunci
√
3
Zab2 ³√ ´
x2
aria este egală cu ax − b
dx = 13 ab.
0

£π π
¤
108. Deoarece f (x) < 0 pentru x ∈ ,
4 2
rezultă
π π
Z2 Z2
aria = − (cos x) · ln(sin x)dx = − (ln(sin x)) (sin x)0 dx =
π π
4 4
π
Z2
= − (ln(sin x)) (sin x)| + 2
π cos xdx =
4
π
4
Ã √ ! √ √ √ √
2 2 2 2 2
= ln · +1− =1− − ln 2.
2 2 2 2 4
Răspuns corect: (a)
109. Volumul corpului de rotaţie obţinut prin rotirea în jurul axei Ox a

subgraficului asociat funcţiei f se calculează după formula
Za
V =π f 2 (x) dx,deci
0
Za
a2 ³ 2x −2x
´
V =π e a + e a + 2 dx =
4
0
πa ³ e 2xa
2 −2x ´¯x=a
¯
= 2 + e −2a + 2x ¯ =
4 a a x=0
πa2 ³ a 2 a −2 ´ πa3
= e − e + 2a = (e2 − e−2 + 4) .
4 2 2 8
7.3 Trigonometrie
1. Ridicând la pătrat prima relaţie se obţine
sin θ cos θ = 12 (a2 − 1).
Apoi descompunem
sin5 θ + cos5 θ =
= (sin θ + cos θ)(sin4 θ − sin3 θ cos θ + sin2 θ cos2 θ − sin θ cos3 θ + cos4 θ).
Folosind relaţia sin2 θ + cos2 θ = 1 se obţine a(5 − a4 ) = 4b.
2. Notăm p = sin x cos x. Atunci relaţiile din enunţ devin:

½
n − 3pm = m3
⇒ m = n = 0 sau m3 − 3m + 2n = 0.
m(1 + p) = n
3. Calculăm, mai întâi, sin π5 . Pentru aceasta dezvoltăm

¡ ¢
sin 5x = sin x 16 sin4 x − 20 sin2 x + 5 şi notând sin π5 = u avem
√
u (16u4 − 20u2 + 5) = 0. Dar 0 < π5 < π
deci 0 < u < 2
. Se obţine
q √ √
4 2
u = 5−8 5 , apoi cos π5 = 1 − u2 .

Observaţie. Calculul direct, plecând de la dezvoltarea lui cos 5x, con-
duce la o ecuaţie mai complicată.
7.3. TRIGONOMETRIE 167
4 sin(300 − 100 )
4. Făcând calculele obţinem E = = 4.
2 sin 100 cos 100
5. Ţinem seama de egalităţile: sin 700 = cos 200 , sin 2600 = − cos 100 ,
cos 2800 = sin 100 ⇒ E = cos 200 cos 500 − cos 100 sin 100 =
√
1 0 0 0 1 0 3
(cos 70 + cos 30 − sin 20 ) = cos 30 = .
2 2 4
1 1
6. Se utilizează formulele 1 + tg2 x = cos2 x
, 1 + ctg2 x = sin2 x
,
cos2 x = 1+cos 2x
2
, sin2 x = 1−cos 2x
2
.
7. Folsind formulele trigonometrice cunoscute, găsim
2 sin 3x cos 2x + sin 3x
E (x) = = tg 3x,
2 cos 3x cos 2x + cos 3x
pentru cos 3x 6= 0, cos 2x 6= −1/2.
Pentru x = π/12 avem E (π/12) = tg π/4 = 1.
π π
8. Deoarece 4
<1< 3
avem cos 1 < cos π4 = sin π4 < sin 1 < sin 1
cos 1
= tg 1.
5π
9. Se ţine cont că
< 3 < π de unde se obţin inegalităţile:
6
√ √ √
−∞ < ctg 3 < − 3 < −1 < cos 3 < − 23 < − 33 < tg 3 < 0.
10. Numerele ctg α, ctg β, ctg γ sunt în progresie aritmetică, deci
2 ctg β = ctg α + ctg γ. Dar ctg β = 1/ tg β = 1/ ctg (α + γ) . De aici
rezultă că
ctg α + ctg γ
ctg β = ,
ctg α · ctg γ − 1
2 ctg β
deci ctg β = . Aşadar, ctg α · ctg γ = 3.
ctg α · ctg γ − 1
√ √
11. f (x) = 2 sin(x + π4 ) ⇒ |f (x)| ≤ 2.
12. Condiţiile de existenţă sunt tg x 6=√−1, cos x¡6= 0, sin

¢ x=6 0. Ecuaţia
π
se transformă în sin x − cos x = 2 ⇔ cos 4 + x = −1 cu soluţii
incompatibile cu condiţiile de mai sus.
13. cos2 x + sin2 2x = 2 ⇒ 1+cos 2x

2
+ 1 − cos2 2x = 2 ⇒
2 cos2 2x − cos 2x + 1 = 0, ecuaţie care nu are soluţii reale.
1 1
14. Notând p = tg ϕ ⇒ |sin ϕ| ≤ ⇔ |p| ≤ √ .
2 3
2
√ sin 2x = 2 sin x cos x şi sin 2x = (1 − cos 4x)/2.
15. Se folosesc formulele
Obţinem ecuaţia 3 sin 4x − cos 4x = 0.
16. Evident x 6= ±1 şi scriem ecuaţia sub forma

1 1 π
arctg x−1 + arctg x+1 == 4
+ arctg x21−1 .
Dacă x2 6= 2 putem aplica funcţia tg√ambilor
√ membri obţinând 2x = x ,
2
de unde soluţiile posibile sunt 0, 2, 2, − 2 ce urmează a fi verificate.

17. Se exprimă sin 2x şi cos 2x ca funcţii de tg x şi se obţine că x = kπ + π4 ,

x = arctg(−3) + kπ, k ∈ Z.
18. Se transformă sin 2x = 2 sin x cos x şi se înlocuieşte în ecuaţia dată. Se

obţine cos x − sin x + 2 sin2 x + 2ncos2 x = 2 cos2ox + 2 sin x cos x etc.,
©π ª
care are soluţiile x = 4 + kπ ∪ (−1)k π6 + kπ , k ∈ Z.
19. Ecuaţia se scrie:

8 cos6 x−8 cos4 x+4 cos2 x−1 = (2 cos2 x − 1) (4 cos4 x − 2 cos2 x + 1) ⇒
2 cos2 x − 1 = 0.
cos2 x 1+sin x
20. sin2 x
= 1+cos x
⇔ sin x + 1 = 0 sau sin x − cos x = 0.
21. Ecuaţia este echivalentă cu tg(x + a) = tg(−x) ⇒ x + a = kπ − x ⇔

x = kπ
2
− a2 .
22. Ne folosim de relaţiile cos 3x = cos x (4 cos2 x − 3) şi

¡ ¢
sin 3x = sin x 3 − 4 sin2 x . Dublând de doua ori unghiul obţinem
ecuaţia echivalentă sin 4x = 12 .
23. sin2 x + sin2 2x = 2 ⇒ cos2 x + cos2 2x = 0 ⇒ cos x = 0, cos 2x = 0,

imposibil.
24. Varianta I. Ecuaţia dată este echivalentă cu

¡ ¢ π
−cos x−sin x π
−cos x+sin x
sin π2 − cos x = sin(sin x) ⇔ 2 sin 2 2
cos 2
2
= 0.
Dar
√ √ √
|cos x+sin x| 2 2 − cos x−sin x 2
2
≤ 2
⇒ − 2
≤ 2
≤ 2
⇒
√ √
π
4
− 22 ≤ π4 − − cos x+sin
2
x
≤ π4 + 22 ⇒
0 < π4 − cos x+sin
2
x
< π2 , deci primul factornu se poate anula. Un
raţionament analog se face şi pentru al doilea factor.
Varianta II. Este suficient să arătăm că ecuaţia nu are soluţii pentru
x ∈ [0, 2π]. Pentru aceasta observăm că dacă x ∈ [π, 2π] membrul
stâng este strict pozitiv iar membrul drept negativ, deci egalitatea nu
poate avea loc. Considerăm x ∈ [0, π] şi în acest caz considerăm două
situaţii:
£ ¤
i) pentru x ∈ 0, π2 au loc inegalităţile
√
sin x + cos x ≤ 2 < π2 ⇒ 0 ≤ cos x < π2 − sin x ⇒ cos(cos x) >
sin(sin x).
£ ¤ £ π¤
ii) x ∈ π2 , π , fie £y = x −
¤ 2
π
⇒ y ∈ 0, 2 . Ecuaţia devine cos(sin y) =
sin(cos y), ∀y ∈ 0, π2 ⇒ conform π
£ π ¤ situaţiei i) sin y < 2 − cos y ⇒
cos(sin y) > sin(cos y), ∀y ∈ 0, 2 .
25. Trebuie să avem:

cos2 x = 1, cos2 2x = 1 ⇒ sin2 x = 0, sin2 2x = 0 ⇒ x = kπ, k ∈ Z.
26. (sin x + sin 3x) + sin 2x = 2 sin 2x cos x + sin 2x = sin 2x(2 cos x + 1) ⇒
kπ 1 2π
sin 2x = 0 ⇔ x = cu k ∈ Z sau cos x = − ⇔ x = 2kπ ± cu
2 2 3
k ∈ Z.
27. Impunem condiţii de existenţă⇒

⎧
⎪ x ∈ [0, 2π] ⎧
⎪
⎨ √ ⎨ x ∈ (0, π) © ª
√2 sin x > 0 ⇔ x 6= π4 şi x 6= 3π ⇔ x ∈ (0, π) \ π4 , 3π .
⎪ 2 sin x 6= 1 ⎩ 4 4
⎪
⎩ x ∈ [0, 2π] \ {π}
1 + cos x > 0
Ecuaţia este echivalentă cu:
√
log√2 sin x (1 + cos x) = log√2 sin x ( 2 sin x)2 ⇒ 1 + cos x = 2 sin2 x ⇔
© ª
⇔ 2 cos2 x + cos x − 1 = 0 ⇒ cos x ∈ −1, 12 .
π
Utilizând condiţiile de existenţă obţinem doar x = .
3
28. Impunem condiţiile de existenţă pentru funcţiile trigonometice inverse:

−1 ≤ 1 + x ≤ 1 ⇒ x ∈ [−2, 0] , −1 ≤ 1 − x ≤ 1 ⇒ x ∈ [0, 2] ⇒ x = 0.
Înlocuim în ecuaţie: arcsin 1 = arccos 1, fals.
8−p
29. Ecuaţia se poate scrie de forma cos2 x = 8(p+2) , p 6= −2. Ecuaţia are
8−p 8−p
soluţii dacă şi numai dacă 0 ≤ 8(p+2) ≤ 1 şi 8(p+2) ≥ 0 ⇒ p ∈ (−2, 8] ;
8−p
£ ¢
8(p+2)
≤ 1 ⇒ p ∈ (−∞, −2) ∪ − 89 , ∞ .
30. Din formulele lui cos 3x şi sin 3x rezultă cos3 x = (cos 3x + 3 cos x) /4,
sin3 x = (3 sin x − sin 3x) /4.
Atunci ecuaţia devine cos2 3x −sin2 3x +3 (cos 3x cos x + sin 3x sin x) =
0,
adică cos 6x+3 cos 2x = 0.Folosind din nou formulele de mai sus pentru
cos 6x se ajunge la cos 2x = 0, de unde 2x ∈ {(±π/2) + 2kπ, k ∈ Z} ,
deci x ∈ {(±π/4) + kπ, k ∈ Z} .
31. Transformând ecuaţia a doua în produs rezultă 3(x+y) = kπ şi folosind

π kπ π kπ
prima ecuaţie rezultă x = + ,y = − + .
12 6 12 6
32. Adunăm şi scădem ecuaţiile sistemului şi obţinem:
½ ½
cos(x − y) = 12 x − y = ± π3 + 2kπ, k ∈ Z
⇒ .
cos(x + y) = 1 x + y = 2hπ, h ∈ Z
33. Impunem condiţii de existenţă: x 6= (2k + 1) π2 , x 6= (2k + 1) π4 , k ∈ Z.
4 tg x tg x 2 2 tg x
Rezultă 1−tg 2 x − 3 tg x ≤ 0 ⇔ 1−tg2 x (1 + 3 tg x) ≤ 0 ⇔ 1−tg2 x ≤ 0
π
⇔ tg 2x ≤ 0 ⇔ − 2 + kπ < 2x ≤ kπ.
34. Ecuaţia se scrie echivalent
¡ ¢
cos π2 − 2x − 1 = cos (2x − 1) ⇒ π
2
− 2x − 1 = ± (2x − 1) + 2kπ.
35. Aplicând repetat formulele
1 1
sin2 a = (1 − cos 2a) şi cos2 a = (1 + cos 2a) se obţine ecuaţia echiva-
2 2
lentă 6 cos2 4x + 7 cos 4x = 0 cu soluţia compatibilă cos 4x = 0.
36. Folosim relaţia sin2 x+cos2 x = 1, o ridicăm la puterea a treia şi rezultă
sin6 x + cos6 x + 3 sin2 x cos2 x(sin2 x + cos2 x) = 1 ⇒ sin2 2x = 1.
£ ¤
37. Pentru x ∈ − π2£, 0 ¤ecuaţia devine sin 2x = − 12 cu soluţiile − 12
π
şi − 5π
12
π π
iar pentru x ∈ 0, 2 ecuaţia devine sin 2x = 2 cu soluţiile 12 şi 5π
1
12
.
x
38. ©
Ecuaţia este
ª echivalentă cu x ∈ (−π, π) şi sin x = tg 2 adică x ∈
π π
− 2 , 0, 2 .
1
39. Echivalent avem cos x > 2
şi sin x > 12 .
¡ ¢
40. Avem sin x = 1 şi sin π2 − x = 0 dacă şi numai dacă x = π
2
+ 2kπ.
Cum π2 + 6kπ > 20 rezultă răspunsul corect (c).
7.4 Geometrie
p
1. Se rezolvă ecuaţia 42 + (m − 4)2 = 5.
2. Observăm că C(0, m), AB = 2, AC = BC = 2 ⇒

√ √
1 + m2 = 2 ⇒ m = ± 3
√
3. Observăm că B(m, 0), AB = 2 5 ⇒
q √
(m − 4)2 + 4 = 2 5 ⇒ m = 0, m = 8
√
4. Observăm că B(0, m), AB = 2 5 ⇒
p √
16 + (m − 2)2 = 2 5 ⇒ m = 0, m = 4
5. Dacă A (1, 4) şi B (1, 2) , notăm C(x, y) şi D(u, v).

1+x 4+y
Ştim că 2
= 3, 2
= 3, deci C (5, 2) .
Analog se determină coordonatele punctului D.
6. Punctul¡ de intersecţie
¢ al diagonalelor AC şi BD, notat E, are coordo-
natele −2+42
, −3−3
2
= (1, −3) . Coordonatele lui D(u, v) se obţin din
1+u −7+v
relaţiile 2 = 1, 2 = −3.
7. Răspuns corect (a).
8. Un punct de pe dreapta x = 5 are coordonatele N (5, y) .

q q
Din AN = BN ⇒ 6 + (y + 1) = 82 + (y − 1)2 ⇒ y = 7.
2 2
9. Observăm că mediatoarea segmentului AB este chiar axa Oy. Centrul

va avea coordonatele M (0, x) .
√ √
Rezultă că AM = BM = CM ⇒ 4 + x2 = 4 + x2 = 6 − x ⇒ x = 83
7.4. GEOMETRIE 173

√
11. y − 7 = tg π3 (x − 2) ⇒ y − 7 = 3(x − 2)
√
12. Panta dreptei x − 3y = 1 este tg α = √1 ⇒α = π
⇒ 2α = π
⇒
√ √ 3 6 3
tg 2α = 3 ⇒ y − 7 = 3(x − 2).
13. Se rezolvă sistemul format din cele trei ecuaţii.
14. Vârfurile triunghiului au coordonatele A(0, 6), B(3, 0), C(−2, 0). Aria
triunhiului este 15.
12
15. Condiţia ca cele două ecuaţii să reprezinte aceeaşi dreaptă este n
=
m
−5
= n3 .
16. Coordonatele punctelor de intersecţie ale dreptei cu axele de coordonate
sunt dublul coordonatelor punctului dat, B (0, 8) şi C (4, 0) .
⎧
⎨ 3x − 2my + 6 = 0
17. Sistemul x−2=0 trebuie să fie compatibil.
⎩
y = mx − 1
⎧
⎨ 2x − 3y − 5 = 0
18. Rezolvăm sistemul 3x + 4y − 16 = 0 . Soluţia este: [x = 4, y = 1] .
⎩
4x − 23y + 7 = 0
19. Panta dreptei care trece prin punctele A şi B este m = 2+54−3
= 7. Dreapta
perpendiculară pe dreapta determinată de punctele A şi B are panta
m0 = − 17 . Ecuaţia dreptei căutate este y −2 = − 17 (x − 4) , x +7y = 18.
20. Punctul de intersecţie al celor două drepte este (9, 2) . Ecuaţia dreptei
va fi x−1
9−1
= y−1 , 1 x − 18 = y − 1 ⇒ 18 x − y + 78 = 0.
2−1 8
21. Punctul de intersecţie al celor două drepte este (9, 2) . Panta dreptei
căutate este − 32 .
22. Pantele celor două drepte sunt m1 = k4 , k 6= 0, m2 = −2, dar m1 m2 =

−1 ⇒ k4 · (−2) = −1 ⇒ k = 8.
23. Varianta I. Panta dreptei date este m = 23 . Ecuaţia dreptei care trece
prin punctul (5, 6) şi este perpendiculară pe dreapta −2x + 3y
¡ 89+ 42
4 ¢=
2
0 este y − 6 = 3 (x − 5) . Intersecţia cu dreapta dată este 13 , 13 .
q¡ ¢2 ¡ ¢2 12 √
Distanţa căutată este 5 − 89
13
+ 6 − 4213
= 13 13.
Varianta II. Se √ aplică formula distanţei de la un punct la o dreaptă:
|−2·5+3·6+4| 12
√
4+9
= 13
13.
³\ →
−
→
− →´
− −
→
a · b −24 + 24 ³\
→
− →´ π
−
24. cos a , b = ¯→ ¯ = √ √ = 0 ⇒ a , b = 2.
¯− ¯
|−
→
a |¯ b ¯ 9 + 16 64 + 36

q
25. Q ∈ (d) ⇒ Q (m, −1 − m) . |P Q| = (m − 1)2 + (−3 − m)2 = 4 ⇒
m ∈ {1, −3} .
26. Observăm că cele două drepte sunt perpendiculare, deci triunghiul este
dreptunghic iar ortocentrul se află la intersecţia acestor drepte.
p
27. q
Distenţele de la centru
q la vârfuri sunt egale. Avem sistemul x2 + y 2 =
(x − 6)2 + y 2 = (x − 2)2 + (y − 4)2 , de unde x = 3, y = 1.
28. Prima ecuaţie se scrie√(x − 2)2 + (y − 1)2 = 5 deci cercul are

¡ 5centrul
¢ în
A (2,√1) şi raza R = 5. Al doilea cerc are centrul în B 5, 2 şi raza
√
r = 25 . Calculăm |AB| = 32 5 = R + r.
7.5. TESTUL 2 175
7.5 Testul 2
1. Răspuns corect: (b).
Solutie.
Utilizăm formula 1 + 2 + . . . + n = 12 n (n + 1).
2. Soluţie. Varianta I.
numerele în progresie aritmetică a − r, a, a + r ⇒ a = 4,
numerele 4 − r, 4, 4 + r ⇒ 4 − r + 1, 4 + 2, 4 + r + 11 ⇒
62 = (5 − r) (15 + r), r = 3, −13 ⇒ 1, 4, 7 şi 17, 4, −9.
Varianta II. La (a) suma nu este 12, (b) dacă adunăm 1,2,11 nu obţinem
numere in progresie aritmetică, (c) al doilea set nu are suma 12, prin
excludere este (d).
3. Solutie.
x2 − 4 ≥ 0, 2 + x > 0
4. Răspuns corect (b).
5. Soluţie.
Impunem condiţiile ∆ = 4(a2 − b) ≥ 0, S = −2a > 0, P = b > 0.
Sau (b) şi (d) se exclud deoarece nu iau în considerare natura reală
a rădăcinilor, (a) oferă informaţii asupra sumei, nu şi a produsului.
Rămâne (c).
6. Răspuns corect (d).
Soluţie.
∆ = (m + 1)2 − 4(m + 1)(m − 1) = −3m2 + 2m + 5
−3m2 + 2m + 5 = 0 ⇒ 53 , −1.
Soluţie.
4 ln x = 4 ⇒ x = e
8. Răspuns corect: (b) .
9. Răspuns corect: (d) .
10. Solutie.
P (1) = P 0 (1) = P 00 (1) = 0, P 000 (1) 6= 0.
11. Solutie.
z = a + ib, z 2 = a2 − b2 + i2ab
½ 2
a − b2 = 3
, Solution is: [a = −2, b = −1] , [a = 2, b = 1] , [a = −i, b = 2i] ,
2ab = 4
[a = i, b = −2i]
12. Răspuns corect (b) .
13. Solutie.
Fie s = x1 + x2 + x3 = 0. Calculând determinantul adunând toate
liniile (coloanele) la o linie (coloană) şi obţinem valoarea 0.
14. Răspuns corect: (c) .
15. Solutie.
Continuitatea în 2 implică 8+b = 16a+11a, derivabilitatea în 2 implică
8 = 24a
½
8 + b = 16a + 11a £ ¤
→ a = 13 , b = 1
8 = 24a
16. Solutie.
Se calculează f 0 (x) = g(x) + (x + 2)g 0 (x) ⇒ f 0 (0) = 0.
18. Solutie.
½
ex pentru 0 ≤ x ≤ 1
f (x) = ⇒
e−x pentru − 1 ≤ x < 0
Z0 Z1
−x
I= e dx + ex dx = − (1 − e) + (e − 1) = 2 (e − 1) .
−1 0

7.6. TESTUL 3 177
19. Solutie.
£ ¤
Pentru x ∈ − π2£, 0 ¤ecuaţia devine sin 2x = − 12 cu soluţiile − 12
π
şi − 5π
12
iar pentru x ∈ 0, π2 ecuaţia devine sin 2x = 12 cu soluţiile 12π
şi 5π
12
.
20. Răspuns corect (c) .
7.6 Testul 3
Solutie.
1 − an
1 + a + a2 + ... + an−1 =
1−a
1 − a2n
a + a3 + ... + a2n−1 = a
1 − a2
1 − an 1 − a2 1+a
E= · 2n
=
1 − a a (1 − a ) a (1 + an )

Solutie.
b
x = − = 1 ⇒ b = −2
2
fmin = f (1) = 2 = 1 + b + c ⇒ c = 3
3. Răspuns corect: (d).

Soluţie.
3
y
2
0
1 2 3
x
-1

Solutie.
x2 − 1 ≥ 0, 2 − x > 0, x ∈ (−∞, −1] ∪ [1, 2)
5. Răspuns corect: (c).
6. Răspuns corect (c).

Soluţie.
3x − 1 0 3
f (x) = f (x) = 3x2 +1
− 6x (3x3x−1
2 +1)2 =
3
(3x2 +1)2
(−3x2 + 2x + 1)
3x2 + 1
−3x2 + 2x + 1 = 0 ⇒ 1, − 13
0.5
y
-4 -2 2 4
x
-0.5
-1.0
-1.5
8. Răspuns corect: (b) .
10. Răspuns corect: (a) .

Soluţie.
µ ¶µ ¶ µ 2 ¶
a b a b a + bc ab + bd
=
c d c d ac + cd d2 + bc
⎧ 2
⎪
⎪ a + bc = 1
⎨
ab + bd = 0
⇒ [a = −1, b = 0, c = −1, d = −1] , [a = 1, b = 0, c = 1, d = 1]
⎪
⎪ ac + cd = 2
⎩ 2
d + bc = 1
7.6. TESTUL 3 179

Solutie. log4 x = t
2t2 − 5t + 2 ¡ ¢
< 0 ⇒ t ∈ (−∞, 0) ∪ 12 , 2
t
12. Răspuns corect (b)
13. Răspuns corect: (c) .
Soluţie.
⎛ ⎞⎛ ⎞⎛ ⎞ ⎛ ⎞
1 1 1 1 1 1 1 1 1 9 9 9
⎝ 1 1 1 ⎠⎝ 1 1 1 ⎠⎝ 1 1 1 ⎠ = ⎝ 9 9 9 ⎠
1 1 1 1 1 1 1 1 1 9 9 9
14. Răspuns corect (c)
Solutie. x1 = m − r, x2 = m, x3 = m + r
⎧ ⎧
⎨ x1 + x2 + x3 = 0 ⎨ 3m = 0 ⇒ m = 0
x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 = −a ⇒ −r2 = −a
⎩ ⎩
x1 x2 x3 = b 0=b
Solutie.
Continuitatea în 2 implică 8+b = 16a+11a, derivabilitatea în 2 implică
8 = 24a
½
8 + b = 16a + 11a £ ¤
→ a = 13 , b = 1
8 = 24a
16. Răspuns corect (d).
Solutie.
Se calculează f 0 (x) = g(x) + (x + 2)g 0 (x) ⇒ f 0 (0) = 0.
Solutie.
x
-2 -1 1 2 3
y
-10
18. Răspuns corect (c).
19. Răspuns corect (d) .

Solutie.
Ecuaţia devine sin 2x = 3 care nu are soluţii.
20. Răspuns corect (a) .

Solutie.
Intersecţia cu axele de coordonate (4, 0) si (0, 3) . Se formează un tri-
unghi dreptunghic cu catetele 4 şi 3 şi ipotenuza 5. Distanţa este
3·4
înălţimea triunghiului corespunzătoare ipotenuzei = 2.4.
5
7.7 Testul 4
1. Dacă x ≤ 2, 013 ⇒
−x + 2, 013 ≤ 3 − x ⇒ 2, 013 ≤ 3 Se verifică, ∀x ≤ 2, 013.
Dacă x > 2, 013 ⇒
x − 2, 013 ≤ 3 − x ⇒ 2x ≤ 5, 013 ⇒ x ≤ 2, 5065.
Deci A = (−∞,2, 013] ∪ (2, 013,2, 5065] = (−∞,2, 5065] .
În A sunt următoarele numere întregi mai mari decât −2, 013 : −2, −1, 0, 1, 2.
£ ¤
2. E = x1 x2 (x1 + x2 )2 − 2x1 x2 =
¡ ¢
= 20 · (−2)2 − 2 · 20 = −720.
3. ∆ = −3m2 + 6m + 1.
∆ < 0 ⇔ −3m2 + 6m + 1 < 0 ⇔ 3m2 − 6m − 1 > 0 ⇔
³ √ ´ ³ √ ´
2 3 2 3
⇔ m ∈ −∞, 1 − 3 ∪ 1 + 3 , +∞ .
⎧ 2 ⎧
⎨ x −1>0 ⎨ x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, +∞)
4. C.E. 5 − x > 0 ⇒ x ∈ (−∞, 5) ⇒
⎩ ⎩
x + 4 > 0, x + 4 6= 1 x ∈ (−4, +∞) , x 6= −3
⇒ DC.E = (−4, −3) ∪ (−3, −1) ∪ (1, 5)
logx+4 (x2 − 1) = logx+4 (5 − x) ⇒ x2 − 1 = 5 − x ⇒
7.7. TESTUL 4 181
⇒ x2 + x − 6 = 0 ⇒ x1 = 2 ∈ DC.E şi x2 = −3 ∈
/ DC.E .
¡ √ ¢
4 4 1+ 5 √
5. x1 = √ = ¡√ ¢2 = −1 − 5
1− 5 12 − 5
5 5 (1 + 2i)
x2 = = = 1 + 2i
1 − 2i 12 − (2i)2
Atunci P are ca rădăcini şi
√
x3 = −1 + 5
x4 = 1 − 2i
P (X) = (X 2 + 2X − 4) (X 2 − 2X + 5) = X 4 − 3X 2 + 18X − 20.
³√ ´10−k µ 2 ¶k 2(10−k) −k
k 3 k
6. Tk+1 = C10 x2 √ = C10 x 3 2k x 4
4
x
2(10−k) −k
k k + 4
= C10 2 x 3
2(10−k) −k
independenţi de x ⇒ 3
+ 4
=0⇒
80
8 (10 − k) − 3k = 0 ⇒ 80 − 11k = 0 ⇒ k = 11
imposibil.
½ ½ ½
a2 = 5 a1 + r = 5 a1 = 2
7. ⇒ ⇒
a5 = 14 a1 + 4r = 14 r=3
(2a1 + 9r) · 10
S= = 155.
2
⎛ ⎞⎛ ⎞ ⎛ ⎞
1 −1 0 1 −1 0 1 −2 1
8. ⎝ 0 1 −1 ⎠ ⎝ 0 1 −1 ⎠ = ⎝ 0 1 −2 ⎠
0 0 1 0 0 1 0 0 1
⎛ ⎞⎛ ⎞ ⎛ ⎞
−1 0 1 −1 0 1 1 2 −2
⎝ 2 0 0 ⎠⎝ 2 0 0 ⎠ = ⎝ −2 0 2 ⎠
0 2 −1 0 2 −1 4 −2 1
⎛ ⎞ ⎛ ⎞ ⎛ ⎞
1 −2 1 1 2 −2 2 0 −1
⎝ 0 1 −2 ⎠ + ⎝ −2 0 2 ⎠ = ⎝ −2 1 0 ⎠
0 0 1 4 −2 1 4 −2 2
det (A2 + B 2 ) = 4.
Precizăm că det A = 1 şi det B = 4, dar det (A2 + B 2 ) 6= (det A)2 +
(det B)2 .
¯ ¯
¯ 2 1 1 ¯¯
¯
9. ¯¯ 0 −m 1 ¯¯ 6= 0 ⇔
¯ m2 0 1 ¯
m3 + m2 − 2m 6= 0 ⇔ m (m2 + m − 2) 6= 0 ⇒ M = R\ {−2, 0, 1} .
10. Legea e asociativă, comutativă

x ∗ e = x ⇒ xe + x + e = x ⇒ (x + 1) e = 0 ⇒ e = 0.
−2001
z ∗ 2000 = e ⇒ 2000z + z + 2000 = 0 ⇒ z = 2000
.
n
( −1
7 )
−1
11. lim −1 · −1 = −1
· 0−1
−1 = − 18 .
n→∞ 7 7
−1 7 7
−1
12. f (7) = a.
lim a cos (x − 7) = a cos 0 = a.
x→7
x<7
√
2− x−3 4−x+3 −1 −1
lim 2
= lim ¡ √ ¢= 14·4
= 56
.
x→7
x>7
x − 49 x→7 (x − 7) (x + 7) 2 +
x>7
x−3
1 2x x
13. f 0 : R → R, f 0 (x) = arctg x + x · 2
− 2
= arctg x − ;
1+x 1+x 1 + x2
1 1 + x2 − x · 2x 2x2
f 00 : R → R, f 00 (x) = − = ;
1 + x2 (1 + x2 )2 (1 + x2 )2
f 00 (x) ≥ 0, ∀x ∈ R ⇒ f 0 e crescătoare pe R.
1 π
f 0 (1) = arctg 1 − = 4
− 12 .
1 + 12
f 00 (1) = 12 .
7.7. TESTUL 4 183
2 1 1
14. f (x) = = − = x−1 − (x + 2)−1 .
x2
+ 2x x x + 2
f 0 (x) = (−1) x−2 − (−1) (x + 2)−2 .
f 00 (x) = (−1) (−2) x−3 − (−1) (−2) (x + 2)−3 .
f 000 (x) = (−1) (−2) (−3) x−4 − (−1) (−2) (−3) (x + 2)−4 .
f (4) (x) = (−1) (−2) (−3) (−4) x−5 − (−1) (−2) (−3) (−4) (x + 2)−5 .
1 1
f (4) (x) = 4! 5 − 4!
x (x + 2)5
¡ ¢
f (4) (1) = 4! 1 − 315 = 24 · 242
243
= 1936
81
.
15. Graficul funcţiei f : R → R, f (x) = x3 − 12x este
y 60
40
20
-4 -2 2 4
-20 x
-40
-60
f 0 (x) = 3x2 − 12 = 3 (x2 − 4)

f 00 (x) = 6x
x −∞ −2 0 2 +∞
f 0 (x) + + + + 0 − − − − − − − 0 + + + + +
f 00 (x) − − − − − − − − 0 + + + + + + + + +
f (x) −∞ % 16 & 0 & −16 % +∞
Puncte de extrem local (−2, 16) şi (2, −16) .
R1 x2 ¯x=1
16. A1 = 0 3
dx = 13 ln (x3 + 1)¯x=0 = 13 ln 2.
x +1
Re ¯x=e
A2 = 1 x ln xdx = 12 x2 ln x − 14 x2 ¯x=1 = 14 e2 + 14 .
R π sin x x= π
√
A3 = 04 cos x
dx = − ln (cos x)|x=04 = − ln 22 + ln 1 = 12 ln 2.
A = 3A1 + 4A2 − 2A3 = ln 2 + e2 + 1 − ln 2 = e2 + 1
R
17. xe−x dx = −xe−x − e−x + c, ∀x ∈ (0, +∞) , ∀c ∈ R.
√
R x
dx =?
x+1
⎧ √
⎨ x = t, t ∈ (0, +∞)| inversăm
x = t2 , t ∈ (0, +∞)| diferenţiem
⎩
dx = 2tdt
R t R t2 + 1 − 1
(2t) dt = 2 dt =
t2 + 1 t2 + 1
= 2 (t − arctg t) + e
c, ∀t ∈ (0, +∞) , ∀e
c ∈ R.
√
R x √ √
dx = 2 ( x − arctg x) + c, ∀x ∈ (0, +∞) , ∀c ∈ R.
x+1
18. Răspuns corect (b) .

→ −
− → → − √ −
2→ →
−
19. →
−
a = i + j şi b = 2
i + m j sunt perpendiculari⇒
√ √
2 2
1· 2
+1·m=0⇒m=− 2
.
√ √ √ √ √
E = −2 + cos π6 · sin π4 = − 22 + 23 · 2
2
= 6−2 2
4
.
20. A (2, 1) ∈ (d1 ) ⇒ 2 · 2 + a · 1 − 7 = 0 ⇒ a = 3 ⇒

⇒ (d1 ) : 2x + 3y − 7 = 0.
B (0, 4) ∈ (d2 ) şi C (6, 0) ∈ (d2 ) ⇒
x−0 y−4
⇒ (d2 ) : = ⇒
6−0 0−4
⇒ (d2 ) : 4x + 6y − 24 = 0 ⇒
⇒ (d2 ) : 2x + 3y − 12 = 0.
Dreptele (d1 ) şi (d2 ) sunt paralele

Teste Adm Fac de Automatica Si Calculatoare Iasi PDF PDF Free

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste Adm Fac de Automatica Si Calculatoare Iasi PDF PDF Free

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste admitere

Facultatea de Automatică şi

6 Teste grilă de la admitere 2011-2013 91

3. Fie m ∈ R. Rădăcinile ecuaţiei

mx2 + 2(m + 1)x + (m − 2) = 0

au semne contrare dacă

mx2 + (m + 1)x + m − 1 > 0

să nu aibă soluţii sunt:

6. Mulţimea M a acelor m ∈ R astfel încât inecuaţia

să nu aibă nici o soluţie reală este

7. Valorile parametrului m pentru care inecuaţia

este adevărată pentru orice x, y ∈ R sunt:

(m − 1)x2 − (m + 1)x + m + 1 > 0

este verificată pentru orice x ∈ R sunt:

9. Să se determine valorile reale ale lui λ pentru care

λx2 − 2 (λ − 1) x + λ + 2 > 0, ∀x ∈ [0, 3] .

(a) λ > 0; (b) − 2 < λ ≤ 0; (c) λ ≥ 0; (d) λ > −2.

10. Se consideră ecuaţia x2 + ax + a = 0, în care a ∈ R. Se notează cu x1 şi

x31 + x32 < x21 + x22 .

11. Pentru m ∈ R\ {1} se consideră ecuaţia de gradul al doilea ale cărei

12. Numărul soluţiilor sistemului

13. Mulţimea S a soluţiilor sistemului

14. Valorile lui x ∈ R pentru care are loc inegalitatea

15. Mulţimea valorilor lui x ∈ R care sunt soluţii ale inecuaţiei

18. Valorile x ∈ R pentru care

19. Să se rezolve inecuaţia: r

(a) numerele nu pot fi comparate; (b) a = b;

Să se determne a astfel încât I să fie un interval de lungime minimă.

25. Să se determine m ∈ R astfel încât

să fie funcţie injectivă pe R.

26. Să se determine m ∈ R astfel încât

să fie funcţie surjectivă pe R.

29. Fie ecuaţia q

31. Se consideră funcţia f : Z → Z

Este f injectivă? Dar surjectivă?

32. Mulţimea valorilor x pentru care

33. Numărul de soluţii reale ale ecuaţiei

2x + 2x+1 + 2x+2 = 6x + 6x+1

34. Să se rezolve ecuaţia:

(a) x = 0 şi x = log5 3; (b) x = log5 2 şi x = 0;

35. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei

36. Soluţiile ecuaţiei

37. Dacă log12 2 = k, atunci log6 16 are valoarea:

(m − 2)4x + (2m − 3)2x+1 + m > 2

să fie adevărată pentru orice x ∈ R.

39. Să se rezolve inecuaţia

40. Numărul soluţiilor ecuaţiei

este adevărată, oricare ar fi x ∈ R sunt:

46. Să se rezolve inecuaţia

51. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei

prin x2 + d se obţine restul x, iar la împărţirea prin x2 − d se obţine

57. Cele patru rădăcini ale polinomului

(a) a0 = −1, a1 = 4; a2 = −6, a3 = 4;

63. Fie α ∈ R∗ şi p ∈ N numărul tripletelor ordonate (x, y, z) ∈ (R∗ )3 care

64. Fie polinomul cu coeficienţi reali

să fie divizibil cu x3 + 5x2 + 2x − 8. Atunci valoarea lui S este:

66. Se consideră polinomul

Valorile parametrilor a şi b pentru care restul împărţirii lui p(x + 2) la

67. Precizaţi numărul valorilor lui λ ∈ R pentru care ecuaţiile următoare

73. Se consideră polinomul

x1 , x2 , x3 ∈ C fiind rădăcinile polinomului. Să se determine valoarea

Pentru n ∈ N, n ≥ 3 definim Sn = xn1 + xn2 + ... + xnn , x1 , x2 , ..., xn ∈ C

76. Valoarea sumei

78. Se consideră dezvoltarea