Elemente de spectrometrie a radiațiilor gama

Spectrometria radiațiilor gama are ca scop determinarea energiilor radiațiilor care

interacționează cu un detector. În acest scop, se utilizează detectori care sunt capabili să
furnizeze o conversie liniară a energiei cedate de către radiații în semnal electric. Acestea
semnale sunt ulterior prelucrate de un analizor și clasificate după amplitudine. Reprezentarea
grafică a numărului de impulsuri a căror amplitudine se încadrează într-o serie de intervale
echidistante (denumite canale) generează ceea ce se numește spectrul de radiații gama. Modul în
care este generat spectrul și componentele sale au fost prezentate pe larg în curs.

Figura 1: Schema bloc a unui spectrometru gama

Schema de principiu a unui lanț spectrometric conține următoarele elemente (vezi Figura 1):
1. Detectorul. Acesta trebuie să fie capabil să detecteze radiații gama cu eficacitate bună și
să realizeze o conversie (cât mai) liniară a energiei absorbite în semnal util. De cele mai
multe ori, semnalul constă într-un impuls de curent, ca efect al colectării directe sau
indirecte a unor sarcini electrice create în urma interacțiunilor radiațiilor cu detectorul.
2. Sursa de înaltă tensiune. Aceasta furnizează tensiunea necesară funcționării detectorului.
Trebuie să fie foarte stabilă, atât în timp, cât și la variații de temperatură. Se poate monta
în bloc separat sau împreună cu alte elemente din lanțul spectrometric.
3. Preamplificatorul. Semnalele generate de către detector au amplitudine mică. Pentru a
minimiza influența zgomotului din circuitele electronice, se montează un preamplificator
la ieșirea detectorului, care să amplifice semnalele la un nivel la care influența ulterioară
a zgomotului să fie neglijabilă.
4. Amplificatorul. Acesta are rolul de a amplifica semnalele generate la ieșirea
preamplificatorului, la niveluri la care să fie acceptabile pentru analiza în modulul
următor. Amplificarea poate fi variabilă, pentru a acoperi o plajă mare de semnale de
intrare, generate de diverse tipuri de detectori. Și amplificatorul trebuie să fie stabilizat,
atât în timp cât și la variațiile de temperatură.
 5. Analizorul multi-canal (MCA – Multi Channel Analyzer). Acesta este elementul de bază
din lanțul spectrometric. În esență, este un convertor analog-digital, comandat de un
software (instalat pe PC). Rolul său este de a efectua conversia digitală a semnalelor de
intrare și de a efectua clasificarea acestora după amplitudine .

Figura 2: Șir de impulsuri generate de către detector.

Așa cum este reprezentat în Figura 2, semnalele generate de către detector sunt analizate
după modul în care se încadrează în canalele definite prin liniile orizontale. În funcție de numărul
de canale în care este împărțit intervalul de măsurare, separarea semnalelor este mai grosieră sau
mai fină.

Figura 3: Distribuție a impulsurilor după amplitudine (pulse high distribution)

După analiză, semnalele sunt numărate pentru fiecare canal. Reprezentarea prin
histograme a numărului de impulsuri din fiecare canal generează spectrul (vezi Figura 3)
6. Unitatea de comanda PC. Poate fi un PC obișnuit sau un element integrat în lanțul
spectrometric. Pe acest PC este instalat un soft dedicat pentru achiziția semnalelor și/sau
pentru prelucrarea datelor. De obicei, softul realizează ambele sarcini.
 Spectrometrul utilizat în laborator este de tip Nomad Plus, fabricat de E&G Ortec. Detectorul
utilizat este un scintilator cu dimensiunea cristalului de 5 in. Detectorul este plasat într-un castel
din plumb, cu grosimea pereților de 5 cm. Acesta are rolul de a ecrana radiațiile de fond și de a
îmbunătăți abaterea standard a măsurătorilor. Întreg lanțul spectrometric este integrat într-un
modul ce conține amplificatorul, MCA și acumulatori pentru situațiile în care se fac măsurători
pe teren. Pe computerul de comandă este instalat softul Gamma Vision, care permite atât
achiziția spectrelor, cât și analiza ulterioară a acestora.
Înainte de efectuarea măsurătorilor propriu-zise, orice spectrometru trebuie calibrat.
Calibrarea este operațiunea prin care se asociază fiecărui canal o valoare a energiei radiațiilor
gama. Rolul calibrării a fost discutat pe larg în materialul de curs. În principiu, forma finală a
unui spectru de radiații gama reprezintă distribuția numărului de evenimente (impulsuri) în
funcție de energia cedată de către radiație în detector.
Nr. de impulsuri (counts)

Energie (keV
Figura 4: Spectrul de radiații gama după efectuarea calibrării

Lucrarea aceasta are rolul de a vă familiariza cu funcționarea unui spectrometru de

radiații gama, de a evidenția forma unui spectru și de a efectua operațiile de calibrare energetică.
Softul GammaVision afișează graficul ce reprezintă numărul de impulsuri pentru fiecare canal
definit al MCA. Scala poate fi logaritmică sau liniară (se setează rotind rotița mouse-ului). Scala
logaritmică este utilă atunci când se înregistrează peak-uri care diferă mult în înălțime.
Pe spectru putem deplasa un cursor (linia verticală). În partea de jos a spectrului se afișează
infirmații referitoare la: poziția cursorului (numărul de canal), energia corespunzătoare (dacă
spectrul a fost calibrat) și numărul de impulsuri (counts) pe fiecare canal. Dacă cursorul se află
pe o regiune de interes (ROI) se vor afișa: canalul din centrul regiunii, energia corespunzătoare,
iar mai jos aria regiunii (Gross area) și aria din care se scade contribuția background-ului (Net
area), așa cum sunt ilustrate în Figura 5.
 Back-ground
Figura 5: Ilustrarea noțiunilor de Gross area (toată aria de sub curbă) și Net area (aria de
deasupra back-ground-ului).

Achiziția unui spectru de radiații

Pentru achiziția unui spectru este necesară plasarea probei (sursa de radiații) în apropierea
detectorului. În cazul în care se efectuează măsurători pe surse de radiații gama, sursa poate fi
plasată foarte aproape de detector (în cazul în care este o sursă de intensitate mică). De preferat
este ca achiziția să se efectueze de fiecare dată în aceleași condiții geometrice (dacă este posibil).
Se preferă plasarea detectorului și a probei într-o incintă din plumb (caste) pentru a diminua
contribuția fondului de radiații. Dacă se efectuează doar măsurători de calibrare energetică sau de
identificare a nuclizilor, nu este necesară determinarea preliminară a fondului de radiații.
Orice versiunea a softurilor utilizate pentru spectrometrie nucleară trebuie să fie
prevăzute cu un meniu de achiziție a datelor. Comenzile uzuale sunt Start, Stop, Clear. Dintre
cele opționale se pot enumera Settings, Preset etc. Vom detalia pe fiecare în cele ce urmează.
Comanda Start determină achiziția propriu-zisă. În prealabil, se pot seta parametrii de
achiziție (comanda Preset) cum ar fi: timpul de măsurare (Live time), timpul efectiv (Real Time),
numărul total de evenimente care va fi înregistrat etc. Atingerea valorilor prestabilite va
determina oprirea achiziției. Dacă nu s-au prestabilit parametri de măsurare, oprirea achiziției se
face cu comanda Stop. Comanda Clear va șterge datele și va pregăti spectrometrul pentru o nouă
achiziție.
Unele spectrometre mai au comanda Copy to Buffer, care copie datele din memoria MCA
în memoria computerului, pentru a face prelucrări ulterioare.
Comanda Aquisition Settings permite ajustarea amplificării pentru MCA, setarea
valorilor de lucru ale preamplificatorului sau stabilirea tensiunii aplicate pe detector.
După achiziție, spectrul poate fi salvat utilizând meniul File, comanda Save as. Sunt disponibile
mai multe formate care sunt (sau nu) compatibile cu alte tipuri de spectrometre. Există, din
fericire, programe de conversie.
Tot din meniul File se poate încărca un spectru pentru prelucrări ulterioare, cu comanda
Recall.
Calibrarea

Calibrarea este operațiunea prin care se asociază fiecărui canal o valoare a energiei.
Calibrarea este prima operațiune care se efectuează înaintea unui șir de măsurători.
Pentru calibrare sunt necesare surse etalon, pentru care se cunoaște nuclidul emițător. Cele mai
utilizate surse sunt cele cu 60Co, 137Cs, 241Am, dar și Eu. În această lucrare le vom folosi pe
primele două.
Pentru efectuarea calibrării se plasează cele două surse pe detector și se lansează achiziția
unui spectru, alegându-se de preferință un timp de minimum 15 min. (Real time).
Se identifică apoi peak-urile de absorbție totală înregistrate pentru cei doi nuclizi. Aceste peak-
uri trebuie marcate anterior calibrării. Marcarea semnifică desemnarea unei regiuni din spectru
ca fiind regiune de interes (ROI – Region of Interest). Pentru a marca un peak- se utilizează
meniul ROI. Softurile mai vechi aveau comenzile Begin si End, care desemnau canalele ce
încadrau o regiune de interes. Softul pe care îl veți folosi folosește mouse-ul pentru a încadra
zona în care se află o ROI. Poziționați cursorul la începutul regiunii, țineți apăsat butonul stânga,
încadrați ROI și apoi apăsați butonul dreapta și selectați Mark ROI. Regiunea de sub curba
marcată se va colora cu roșu. Dacă nu ați încadrat corect, alegeți comanda Clear de la meniul
ROI și reluați.
Softul interpretează toate ROI ca fiind peak-uri de absorbție totală și tratează regiunea
selecționată ca fiind descrisă de o curbă Gauss. Prin urmare, toate informațiile afișate sunt
calculate prin fitarea ROI cu o curbă Gauss, afișând apoi parametrii acesteia, cum ar fi poziția
centrului, FWHM (Full With at Half Maximum – lărgimea la semi-înălțime – vezi Figura 6), dar
și aria netă, calculată ca fiind aria curbei Gauss din care se extrage fondul. Mărimea FWHM ne
dă și puterea de rezoluție a detectorului, respectiv distanța (exprimată în număr de canale) care
poate separa două peak-uri astfel încât acestea să poată fi distinse unul de celălalt.

Figura 6: Forma unui peak- de absorbție totală și modul în care se definește FWHM.
 După marcarea peak-urilor se trece la calibrarea spectrometrului. Pentru aceasta se
utilizează meniul Calibrate, opțiunea Energy. La activarea acestei opțiuni se deschide o nouă
fereastră în care sunt afișate numărul de canal corespunzător centrului ROI-ului pe care se află
cursorul, și un spațiu în care se trece valoarea energiei corespunzătoare radiațiilor gama care au
produs peak-ul (vezi Figura 7). Dacă ne referim la primul peak- din stânga, acesta este produs de
137
Cs, deci valoare energiei este de 662 keV. După ce se trece valoarea se apasă pe butonul Enter
și se va activa o fereastră care prezintă curba de etalonare (dependența energie vs. canal) și va fi
afișat primul punct, cel corespunzător energiei 662keV. Se procedează la fel cu ultimul ROI, care
corespunde energiei 1332 keV emise de către 60Co. Cu al doilea punct introdu, va apărea și
dreapta de calibrare. Calibrarea cu două puncte este minimalistă, dar se poate utiliza pentru
cazuri în care probele nu au mulți nuclizi. Pentru a verifica calibrarea, se poate face probă cu
peak-ul din mijloc. Se închide fereastra de calibrare, și se observă că în partea de jos a ecranului
apar și indicații în unități de energie când se deplasează cursorul. Se poziționează cursorul pe
ROI-ul din mijloc, moment în care în partea de jos a ecranului ar trebui să apară o indicație
apropiată de 1173 keV și chiar să fie identificat peak-ul ca fiind emis de 60Co. Din meniul
Calculate / Peak info se pot obține și alte informații, cum ar fi FWHM pentru ROI-ul respectiv.
Calibrarea poate fi salvată cu comanda Save din meniul Calibration. De asemenea,
aceasta poate fi încărcată pentru a fi utilizată cu un alt spectru înregistrat în aceleași condiții, cu
comanda Recall. Mai mult, calibrarea poate fi îmbunătățită introducând și valori pentru alte
peak-uri, cum ar fi al doilea peak- al 60Co, sau un peak- din regiunea de energii mici ale
spectrului, emis de un alt nuclid(de exemplu 241Am).

Figura 7: Calibrarea unui spectru cu ajutorul peak-urilor emise e 60Co și 137Cs.

Teme de lucru:

1. Încărcați spectrul denumit Co_Cs_c.spc.

2. Identificați peak-urile 137Cs și 60Co din acest spectru și marcați-le ca ROI.
3. Efectuați calibrarea cu ajutorul peak-urilor extreme. Valorile exacte ale energiilor le găsiți
tabelate în fișierul xgamma.xls.
4. Verificați dacă obțineți o valoare corectă pentru peak-ul din mijloc. Ulterior, adăugați și acest
peak- la calibrare.
5. Determinați ariile peak-urilor și rezoluția acestora (FWHM).
6. Salvați calibrarea.
7. Încărcați spectrul am_sol.spc.
8. Identificați peak-ul de energie joasă al americiului și marcați-l ca ROI.
9. Încărcați calibrarea anterioară și adăugați și acest peak- la curba de calibrare.
10. Identificați nuclidul din proba sol.spc
11. Identificați nuclidul din proba apa.spc. Utilizați fișierul xgamma.xls pentru a corela energiile
găsite cu nuclizii emițători.
12. Activitatea cesiului în proba E_Cs_sol.spc a fost de 5190 Bq la data de 01.03.2008. Calculați
activitatea Cs în proba Cs_IAEA.spc.