Chestionarul accentuărilor de personalitate (Leonhard - Schmieschek)

În psihologia aplicată, diagnosticarea personalităţii are, astăzi, o pondere deosebită, încercându-se

diverse corelări între comportament, activitate, performanţă şi „trăsăturile personale”. Neuropsihiatrul
german Karl Leonhard insista asupra exploatării „personalităţii accentuate” pentru nevoi clinice, iar
colaboratorii săi au elaborat diverse instrumente de lucru pentru facilitarea investigaţiilor.
În acest sens, dr. H. Schmieschek, de la clinica de boli nervoase Charité a Universităţii Humboldt din
Berlin (unde profesorul Leonhard a funcţionat ca director) a întocmit un Chestionar pentru depistarea
personalităţilor acentuate, tradus, experimentat şi adaptat pentru ţara noastră de psihologul I. M. Nestor,
în 1975.

Scop: Chestionarul elaborat în 1970, își propune evidențierea aspectelor care vor diagnostica unele
structuri de personalitate accentuate, fiind un instrument subsumat tipologiei personalității
clinice/accentuate dezvoltate de Leonhard.

Administrare: Chestionarul cuprinde 88 de întrebări, prezentate amestecat, formînd zece scale (I-X),
fiecare grupă urmărind explorarea/evidenţierea unei anumite trăsături accentuate, fiecare cu un număr de
12, 8 sau 4 itemi, corespunzînd celor 10 tipuri de trăsături accentuate la care subiectul urmează a răspunde
prin DA sau NU, după cum acestea corespund felului de a fi al subiectului. Chestionarul poate fi folosit atît
individual, cît și colectiv.

Instrucţiuni: Fie că utilizarea chestionarului este individuală, fie că ea are loc în colectiv, este necesară
o încăpere adecvată şi fără presiuni fonice. În cazul unui examen colectiv, subiecţii sînt aşezaţi distanţat,
preferabil fiecare cu masa/banca lui. Psihologul atrage atenţia subiecţilor că este vorba de un chestionar
(cu 88 de întrebări) la care ei, subiecţii, vor avea de răspuns prin selectarea lui DA sau NU. Subiectul este
invitat să nu lase nici o întrebare fără răspuns, el putînd cere experimentatorului explicaţii suplimentare,
prin chemarea acestuia lîngă banca lui, discuţia avînd loc în şoaptă. Nu se lucrează pe sărite, ci la rînd. Nu
se citeşte mai întîi totul (şi apoi să se răspundă), ci se citeşte întrebarea şi se răspunde imediat. Subiecţii nu
sînt presaţi sau invitaţi să lucreze repede. Schmieschek recomandă ca subiectul să fie făcut atent că la acest
chestionar nu este vorba de examinarea unei aptitudini oarecare, ci de precizarea -în interesul subiectului-
unor situaţii comportamentale.

Timp: Timpul de lucru este liber. Nici o presiune. Nici o constrîngere. Cine termină, predă materialul şi
părăseşte în linişte sala/clasa. În linii mari, timpul de lucru (exclusiv pregătirile şi instrucţiunile) variază
între 30 şi 60 de minute, după ritmul gîndirii şi gradului de înţelegere al fiecărui subiect. Ca perioadă a
zilei, chestionarul poate fi aplicat în orice perioadă între 7-18, dar numai dacă subiectul nu se află într-o
stare de oboseală, tensiune sau grabă. Oboseala, tensiunea, graba falsifică situaţiile de răspuns.

Corectare: Pentru facilitarea realizării acestei secvenţe, redăm mai întîi, în tabelul de mai jos, cheia
răspunsurilor simptomatice pentru fiecare din cele zece grupe (I – X), numerele din tabel referindu-se,
deci, la numerele întrebărilor din chestionar. Se preconizează că, la unele din întrebări, răspunsul NU este
cel simptomatic, contînd, deci, drept DA (simptomatic). El va fi, astfel înglobat printre răspunsurile
pozitive (simptomatice). Numerele acestor întrebări (cu răspuns NU, dar contînd DA) sînt menţionate în
tabel la rubrica NU (în dreapta):

GRUPA DA NU
I Demonstrativitate 7, 19, 22, 29, 41, 44, 63, 66, 73, 85, 88 51
II Hiperexactitate 4, 14, 17, 26, 39, 48, 58, 61, 70, 80, 83 36
III Hiperperseverență 2, 15, 24, 34, 37, 56, 68, 78, 81 12, 46, 59
IV Nestăpînire 8, 20, 30, 42, 52, 64, 74, 86 -
V Hipertimie 1, 11, 23, 33, 45, 55, 67, 77 -
VI Distimie 9, 21, 43, 75, 87 31, 53, 65
VII Ciclotimie 6, 18, 28, 40, 50, 62, 72, 84 -
VIII Exaltare 10, 32, 54, 76 -
IX Anxietate 16, 27, 38, 49, 60, 71, 82 5
X Emotivitate 3, 13, 35, 47, 57, 69, 79 25
 Aşadar, dacă la întrebările 5, 12, 25, 31, 36, 46, 51, 53, 59 şi 65 subiectul subliniază/scrie NU, răspunsul
este simptomatic şi va fi socotit drept DA.
„Corectarea” propriu-zisă a chestionarului se operează prin examinarea, cu atenţie, de către
experimentator, a răspunsurilor DA (în care se înglobează şi NU-urile socotite drept DA, cărora, din timp
şi înaintea oricărei alte operaţii, li se face un semn special).
Operaţia de corectare (de fapt, precizarea răspunsurilor pozitive simptomatice şi care vor caracteriza pe
subiect pe linia accentuărilor) poate fi efectuată în două secvenţe:
a) Cunoscînd cele 10 întrebări la care răspunsul NU contează drept DA, se examinează mai întîi
aceste răspunsuri şi, în cazul sublinierii lui NU, în stînga cifrei romane respective se marchează semnul +
(plus), preferabil cu un creion colorat (sau se încercuieşte cifra romană).
b) Odată această secvenţă terminată, se examinează atent răspunsurile DA, care, de asemenea, duc
la marcarea cu semn + (sau la încercuire) a cifrei romane din stînga întrebării. Vom avea, deci, un număr
de semne + (sau de încercuiri), dispersate pe cele zece grupe (I – X).

Cotare: În continuare, se face calculul simplu al frecvenţei simptomelor pentru fiecare din cele 10
grupe, calcul care este uşurat prin marcarea (prealabilă) cu semnul + (sau cu încercuire) de la operaţia
-corectare-, adică se notează valorile brute pentru fiecare grupă  (I - X).
Parcurgând numai şirul cifrelor romane, se adună numai acele semne + (sau încercuiri) de la cifra
romană I (grupa I – demonstrativitate), examinînd cele trei pagini ale chestionarului; cifra rezultată este
înscrisă imediat în tabelul „Sinteză”, în coloana a 3-a („Nr. de răspunsuri DA”), în dreptul grupei I. Se
adună, apoi, semnele + de la cifra romană II (care indică grupa II – hiperexactitate), apoi de la cifra III
ş.a.m.d. În cazul cînd la vreo grupă nu apare nici un semn + (nici un simptom), atunci în coloana a 3-a din
„Sinteză” se trage liniuţă (-, adică „nimic”).
Aceste valori se multiplică prin coeficientul stabilit pentru fiecare grupă în parte, obținîndu-se astfel un
rezultat care poate varia de la 0 la 24. Coeficientul ajută și la compararea cantitativă a rezultatelor, întrucît,
prin înmulțirea efectuată, se obțin valori-standard comparative.

TABELUL DE SINTEZĂ
Numărul
Valorile Coeficientul
Grupa de Rezultat Procentaj
brute de înmulțire
întrebări
I Demonstrativitate 12 2
II Hiperexactitate 12 2
III Hiperperseverență 12 2
IV Nestăpînire 8 3
V Hipertimie 8 3
VI Distimie 8 3
VII Ciclotimie 8 3
VIII Exaltare 4 6
IX Anxietate 8 3
X Emotivitate 8 3

Norme: Cu cît rezultatul obținut este mai mare (adică se apropie de 24), cu atît este mai mare și gradul
de semnificație a trăsăturii respective, marcîndu-se astfel direcția de accentuare a personalității. Valoarea
24 indică un procentaj simptomatic de 100%; valoarea 18 indică un procentaj simptomatic 75%; valoarea 12
indică un procentaj simptomatic 50%; valoarea 6 indică un procentaj simptomatic 25%.
Cu referire la interpretarea rezultatelor, autorul chestionarului avansează ideea că se poate vorbi de o
accentuare în cazul cînd numărul de răspunsuri semnificative depășește 50%.
Personalitatile accentuate nu sunt patologice. Ele se caracterizează prin evidențierea unor trăsături
pregnante de caracter.
Psihologului grăbit/neglijent i se poate întîmpla să sară/să treacă peste un simptom (răspuns DA)
marcat, totuşi, cu semnul + (sau încercuit), ceea ce poate duce la rezultate finale inexacte, mai ales în cazul
grupelor cu număr mic de întrebări. Pentru a fi sigur că totul a fost operat corect, atunci cînd se
extrage/calculează frecvenţa semnelor + semnul respectiv este tăiat cu alt creion colorat sau cu stiloul;
după întreaga operaţie, tehnicianul reexaminează testul şi observă imediat semnele + rămase netăiate.
 Răspunsurile înscrise astfel în coloana a 3-a din „Sinteză” reprezintă, totuşi, date primare. Întrucât
grupele I-X nu au, toate, acelaşi număr de întrebări, cifra primară (din coloana a 3-a) se înmulţeşte cu
coeficientul din coloana a 4-a (valorile coeficienţilor sînt: 2 pentru grupele cu 12 întrebări, 3 pentru grupele
cu 8 întrebări şi 6 pentru grupa cu 4 întrebări), iar rezultatul se înscrie în coloana a 5-a („Rezultate”). Cifra
maximă, rezultată din multiplicări, este astfel aceeaşi pentru toate grupele, şi anume 24. Cu cât
rezultatul/cota se apropie de 24, cu atât se face marcată direcţia de accentuare a personalităţii.
Coeficienţii ajută şi la compararea cantitativă a rezultatelor, întrucât prin înmulţirea efectuată se obţin
valori standard comparative.

Valori standard ale cotei Procentaj simptomatic

24 100 %
18 75 %
12 50 %
6 25 %

Cu referire la interpretarea cotelor, Schmieschek - bazîndu-se pe unele date experimentale - avansează

ideea că se poate vorbi de o accentuare în cazul în care numărul de răspunsuri DA trece de 50%, adică mai
mult de jumătate din numărul de întrebări specifice fiecăreia din cele 10 grupe de simptome. Credem că
este indicată şi o confruntare a rezultatelor obţinute de la cele 10 grupe, pentru o mai adecvată
caracterizare a accentuării, unele simptome corelînd clinic cu altele. În acest sens, propunem fie alcătuirea
unui profil pentru fiecare subiect examinat (care, prin prezentarea sa grafică, prilejuieşte intuirea mai
operativă a personalităţii), fie calcularea procentajului respectiv la fiecare grupă I-X, care apoi poate fi
înscris în coloana a 6-a din „Sinteză” în dreptul grupei vizate.
În vederea economisirii timpului şi a raţionalizării operaţiei, am întocmit un tabel cu procentajele
respective, plecînd de la formula cea mai simplă. Dacă luăm, de pildă, grupa I (demonstrativitate), care are
12 întrebări simptomatice, un răspuns DA echivalează cu 8,3% (1 x 100 : 12 = 8,3), două răspunsuri DA
echivalează cu 16,6% (2 x 100 : 12 = 16,6) ş.a.m.d.

Grupele cu 12 întrebări Grupele cu 8 întrebări Grupa cu 4 întrebări

(I, II, III) (IV, V, VI, VII, IX, X) (VIII)
1 răspuns 1 răspuns 1 răspuns
8,3% 12,5% 25%
simptomatic simptomatic simptomatic
2 răspunsuri 2 răspunsuri 2 răspunsuri
16,6% 25% 50%
simptomatice simptomatice simptomatice
3 răspunsuri 3 răspunsuri 3 răspunsuri
24,9% 37,5% 75%
simptomatice simptomatice simptomatice
4 răspunsuri 4 răspunsuri 4 răspunsuri
33,2% 50% 100%
simptomatice simptomatice simptomatice
5 răspunsuri 5 răspunsuri
41,5% 62,5%
simptomatice simptomatice
6 răspunsuri 6 răspunsuri
49,8% 75%
simptomatice simptomatice
7 răspunsuri 7 răspunsuri
58,1% 87,5%
simptomatice simptomatice
8 răspunsuri 8 răspunsuri
66,4% 100%
simptomatice simptomatice
9 răspunsuri
74,7%
simptomatice
10 răspunsuri
83%
simptomatice
11 răspunsuri
91,3%
simptomatice
12 răspunsuri
99,6%
simptomatice
 Afară de toate acestea şi indiferent de diferenţierile trăsăturilor pe grupe, psihologul îşi mai poate
structura o opinie suplimentară analizînd şi numărul total de răspunsuri DA (sumarea coloanei a 3-a din
„Sinteză”) sau procentajul total (sumarea coloanei a 6-a). În acest caz, s-ar putea discuta un „coeficient de
dezechilibru emoţional” global şi n-ar fi lispit de interes un barem calculat şi de pe această poziţie. În
principiu, numai activitatea practică, de teren, va oferi criterii juste pentru o poziţie sau alta.
Consideraţii finale: O analiză atentă a chestionarului Schmieschek ar putea prilejui reflecţia că, în
fond, se urmăreşte depistarea unor „tipuri” umane şi că metoda închide o „tipologie” umană, cu o orientare
mai mult clinică. Dar, indiferent de consideraţiile noastre teoretice sau generale, psihologul practician nu
poate trage decât foloase din utilizarea unor asemenea metode de descifrare a personalităţii. Mediul de
astăzi (social, şcolar, industrial etc.), cu coordonatele sale multilaterale şi complexe, cere în vederea unei
integrări eficiente o cât mai amănunţită cunoaştere a structurilor de personalitate. Pentru informaţii mai
ample, atât în legătură cu structura celor 10 tipuri, cât şi cu tehnica de exploatare/depistare a lor, poate fi
consultată lucrarea lui Karl Leonhard – „Personalităţi accentuate în viaţă şi în literatură” (Bucureşti, Ed.
Enciclopedică Română, 1972). Utilitatea chestionarului H. Schmieschek ar putea fi reliefată şi în cadrul
organizării unei campanii de profilaxie mintală. Este adevărat că Leonhard şi colaboratorii lui au urmărit
depistarea personalităţilor accentuate, cu simptome ferme şi, desigur, neliniştitoare şi (parţial) degradante
pentru fiinţa umană. O restructurare a chestionarului ar putea prilejui articularea unui instrument de lucru
mai simplu, care, aplicat în variate medii, ar putea depista precoce unele tendinţe care, insuficient
considerate, ar putea duce la apariţia simptomelor propriu-zise.

Descrierea accentuărilor de personalitate

I. Tipul demonstrativ – manifestat prin teatralism, autocompătimire, dorința de a fi în centrul
atenției, egocentrism si demonstrativitate comportamentală, autoapreciere neadecvată. Persoanele acestui
tip deseori mint pentru obținerea scopurilor sale. La prima vedere par a minți conștient, dar nu-i așa, ei cu
adevărat cred în minciuna sa, aceasta le ajuta să facă abstracție de gînduri negative. Cauzele acestui
comportament poate fi: tendința de a obține succese, obținerea unor avantaje materiale, evitarea unui
lucru incordat. Multe din aceste persoane asteapta recunoaștere, încîntare, înduioșare, compatimire. Au
aptitudini artistice, datorită imaginației bogate. Comportamentul său este construit în baza observărilor
diferitor tipaje de oameni, aceasta le ușureaza  adaptarea și cîștigă simpatia și predispunerea unor persoane
importante pentru el. În comunicarea cu aceste persoane se cere o atenție deosebită și concretizarea unor
date cu ajutorul întrebărilor. Vorbirea este construită pe un ton ridicat, punînd în funcțiune mimica și
gesturile. Pe sine se preaslăvesc și se jelesc. Se recomandă: recunoașterea șiretlicurilor, prin ai ruga să
argumenteze (de obicei nu prea le reușește), aceasta îi va face să se abțină de la un astfel de comportament.
Formarea la aceste persoane a scopurilor și motivelor pozitive, orientarea lor la lucruri serioase pentru a-i
face cetățeni deplini ai societății.
II. Tipul hiperexact – manifestat prin conștiinciozitate și seriozitate exagerată; punctualitate,
acuratețe și pedantism exagerat. Sentimentul unei înalte responsabilități, tendința de a îndeplini toate
însărcinările extrem de corect deseori provocă la ei neîncredere în forțele proprii, ceea ce-i face să recurgă
la controlul repetat a lucrului efectuat. Lipsit de posibilitatea manifestării acurateții și exactității sale,
pedanții pot deveni foarte excitați și conflictogeni cu cei ce-l înconjoară. Acțiunea de lungă durată a
condițiilor nefaste poate influența negativ asupra acestor persoane: devenind mai dificilă luarea deciziilor
corecte, apariția tendințelor de  reflectare neproductivă, existența dubiilor referitor la corectitudinea
acțiunilor sale, manifestarea ideilor fixe. Pedantismul se dezvăluie în comunicare, facînd-o dificilă. Se
recomandă: disciplinarea, dezvoltarea voinței, care nu i-ar permite acufundarea în incertitudini ci trecerea
la momentul oportun la alte activități.
III. Tipul hiperperseverent – manifestat prin ambiție extremă; susceptibilitate, sensibilitate la
supărări, spirit razbunător, implicare emotivă de lungă durată în tot ce i se întîmplă. Ei recunosc că pot să
ierte ofensa, dar să n-o uite niciodată. O sensibilitate mărita se manifestă față de jignirile personale: a
mîndriei, onoarei, amorului propriu. Ambiția – este caracteristica care le ajută să se autoafirme, să ocupe o
poziție în societate, ei pot lucra cu insistență și autodăruire pentru a obține ceva. Există și latura cealaltă a
ambiției, ei devin netacticoși cu oamenii pentru a înlătura concurența. Evidențierea acestor caracteristici
duce la concentrarea gîndurilor asupra trăirilor negative, suspiciune și dusmanie față de lumea
înconjurătoare, dese conflicte. Această persistență vine în urma influenței unei educații defectuoase, unul
din părinți este mai sever, altul are cerințele mai mici. Multe din aceste persoane neagă existența acestor
calități din dorința de a nu părea nesociabil. Se recomandă: lupta cu îngrijorarea exagerată, suspiciunea,
răzbunarea, orientarea rațională a căutarilor ambțioase.  
 IV. Tipul nestapînit – manifestat prin irascibilitate, indispoziție, impulsivitate sporită, uneori devieri
(alcool, sex, toxicomanie etc.), control scăzut asupra imboldurilor și tentațiilor. Pentru ei este
caracteristica slaba dirijare a constiintei asupra actiunilor si prevalarea puterii si excitarii in comportament.
Cad sub influenta instinctelor si dorintelor nesatisfacute, deseori actioneaza impulsiv si spontan. Usor cad
sub influenta alcoolului, se atesta o sexualitate marita. In colectiv aceasta persoana isi manifesta
nemultamirea prin discutii pe un ton ridicat, plecari si trantiri de usa demonstrative. Isi permit de a vorbi
vulgar nu numai cu colegii, dar si cu superiorii, chiar sa loveasca. Exploziile de furie pot aparea in urma
situatiei de conflict generat de egoismul, nerabdarea, dominarea lui. Le este foarte dificil sa se adapteze la
mediul inconjurator, cel mai greu din toate tipurile se supun influentelor educationale. Se recomanda:
ajutor in constientizarea trasaturilor de caracter negative si motivarea lui de a le corecta, formarea unor
valori morale, dezvoltarea unui control constient asupra actiunilor si faptelor sale, lupta cu explodarile
emotionale. Excitatiile trebuie inhibate la etapa lor initiala prin sustragerea catre alte activitati (munca
fizica grea).
V. Tipul hipertim – manifestat prin dispozitie preponderent buna, spirit intreprinzator, activism inalt,
optimisti. In comunice sunt veseli, voiosi si ingeniosi. Cu ei este interesant, uneori sunt prea vorbareti,
deseori trec de la o tema la alta ajungand la asocieri neasteptate. Cateodata aceasta stare de spirit
enerveaza alte persoane. Aceste persoane usor se adapteaza la mediul inconjurator, datorita bunei
dispozitii, aceasta in cazul cand nu devin usuratici si activismul lor in munca nu se transforma intr-o
impartire continua la mai multe lucruri odata. Ei pot avea conflicte cu persoanele autoritare care
inainteaza multe reguli si cerinte fata de ei. Se recomanda: pentru rezolvarea conflictului e deajuns
lichidarea pricinei sau orientarea acestei persoane catre o alta activitate.
VI. Tipul distimic – manifestat prin posomorîre permanentă, deprimare accentuata, seriozitate
exagerată, centrarea atentiei asupra aspectelor sumbre ale vietii, inhibitie ediomotora. Pesimisti, la ei
predomina atitudinea serioasa si responsabila. Activitatea vitala este slabita, gandirea incetinita. Nu sunt
sociabili si comunicabili.
VII. Tipul ciclotimic – manifestat prin labilitate afectivă; treceri bruște de la veselie la tristețe cu
tăcere; alternarea a fazelor hipertimice si distimice: evenimentele pozitive produc activism, energie,
vorbarie; evenimentele triste – depresie, gandire si miscari incetinite. Aceasta schimbare poate avea loc
fara careva pricini din exterior.
VIII. Tipul exaltat – manifestat prin pendulare între euforie și depresie; trairea intensiva, a starilor de
bucurie, fericire, satisfactie si alternarea frecventa a acestora cu starile de tristete si disperare. In aparenta
seamana cu tipul ciclotimic, insa la cel exaltat alternarea fazelor se petrece mai des si foarte brusc. Acest
lucru poate avea loc din diverse pricini: un cuvant spus intamplator la adresa acestuia, sau a unei priviri
usturatoare. Sentimentele lor sunt fine si profunde, se ataseaza puternic de oamenii apropiati,
compatimesc si retraiesc nevoiasii, ajuta orice persoana aflata in dificultate, sunt pasionati de arta, sport,
probleme filozofice. Exaltarea este produsul unui sentiment de umanism deplin, el retraieste neplacerile
altora ca fiind ale sale. Aceste persoane pot conflicta „cu viata” din cauza nedreptatii ei.
IX. Tipul anxios – manifestat prin fobie, timiditate si anxietate exagerata. Se deosebesc in primul rand
prin faptul ca usor se sperie. Se tem de intuneric, animale, furtuna. Baietii evita companiile de baieti
considerandu-le brutale, petrecand mai mult timp cu fetele sau copii de o varsta mai mica. Ei se tem de
situatii de conflict, oricat nu ar incerca sa le evite ei sunt implicati in ele, copiii cei inconjoara, observand
fricile lor, ii umilesc si chiar ii lovesc. Se recomanda:  dezvoltarea vointei, curajului, caracterul masculin.
Nu se vor inainta cerinte mari, se vor sustine si incuraja orice inceput.
X. Tipul emotiv – manifestat prin perturbarea trăirilor afective; sensibilitate, profunzime si finete a
trairilor spirituale. Evenimentele negative le provoaca niste trairi foarte profunde si neplacute, destul de
puternic retraiesc si evenimentele pozitive. Ei sunt foarte milosi. Tipul emotiv semana mult cu cel exaltat,
insa se deosebesc de cei din urma printr-un grad mai mic de radicalism si aparitia nu prea rapida a
emotiilor. Pesoanele exaltate se caracterizeaza in primul rand prin excitabilitate, impulsivitate, rapiditate;
persoanele emotive – sensibilitate, impresionabilitate si compasiune. Se recomanda: (pentru ultimele trei
tipuri) intarirea unei dispozitii optimiste.
 Chestionarul accentuărilor de personalitate

Instrucțiuni: Vi se prezintă un șir de afirmații, referitoare la caracterul Dvs. Citiți cu atenție fiecare
afirmație și răspundeți prin DA, dacă ceea ce se conține în ea vi se potrivește, sau prin NU, dacă nu vi se
potrivește. Fiți atenți, nu lăsați nici o întrebare fără răspuns.

1. În general, sînteţi un om voios şi fără griji?

2. Sînteţi sensibil(ă) la jigniri?
3. Vă dau, uneori, repede lacrimile?
4. După ce aţi terminat cu bine o treabă oarecare, vi se întîmplă, totuşi, să vă îndoiţi că aţi făcut bine şi
nu aveţi linişte pînă cînd nu vă convingeţi încă o dată?
5. În copilărie aţi fost tot atît de îndrăzneţ (îndrăzneaţă) ca şi ceilalţi de o vîrstă cu dumneavoastră?
6. Dispoziţia dumneavoastră este schimbătoare - de la mare bucurie la mare deprimare?
7. De obicei, într-o reuniune amicală, sînteţi în centrul atenţiei celorlalţi?
8. Sînt zile în care, fără motiv aparent, sînteţi îmbufnat(ă) şi iritat(ă), încît este mai bine să nu vi se
adreseze nimeni?
9. Credeţi că sînteţi o persoană serioasă?
10. Sînteţi în stare să vă entuziasmaţi puternic?
11. Sînteţi foarte întreprinzător?
12. Uitaţi uşor cînd cineva v-a jignit?
13. Sînteţi foarte milos?
14. Atunci cînd puneţi o scrisoare în cutia poştală, obişnuiţi să controlaţi, cu mîna, dacă
scrisoarea a intrat cu adevărat?
15. Aveţi ambiţia ca, la locul de muncă, să faceţi parte din cei mai buni?
16. Vă este frică (sau v-a fost, cînd eraţi copil) de furtună şi de cîini?
17. Cred despre dumneavoastră, unii oameni, că sînteţi puţin pedant(ă)?
18. Dispoziţia dumneavoastră depinde de întîmplările prin care treceţi?
19. Sînteţi totdeauna agreat(ă), simpatizat(ă) de către cunoscuţii dumneavoastră?
20. Aveţi, uneori, stări de nelinişte şi de tensiune (încordare) puternice?
21. De obicei, vă simţiţi apăsat(ă) de ceva, deprimat(ă)?
22. Aţi avut, pînă acum, crize de plîns sau crize nervoase (şoc nervos)?
23. Vă vine greu să staţi pe scaun timp mai îndelungat?
24. Cînd cineva v-a făcut o nedreptate, luptaţi energic pentru interesele dumneavoastră?
25. Sînteţi în stare să tăiaţi un animal?
26. Vă supără faptul că, acasă, perdeaua sau faţa de masă sînt puţin cam strîmbe şi le îndreptaţi
imediat?
27. Cînd eraţi copil, vă era frică să rămîneţi seara singur(ă) în casă?
28. Vi se schimbă des dispoziţia fără motiv?
29. În activitatea dumneavoastră profesională, sînteţi totdeauna printre cei mai capabili?
30. Vă înfuriaţi repede?
31. Puteţi fi, cîteodată, cu adevărat exuberant(ă), voios (voioasă)?
32. Puteţi, uneori, să trăiţi un sentiment de fericire deplină?
33. Aţi fi de acord să fiţi invitat(ă) la o reuniune veselă?
34. De obicei, spuneţi oamenilor în mod deschis părerea dumneavoastră?
35. Vă impresionează dacă vedeţi sînge?
36. Vă place o activitate cu mare răspundere personală?
37. Sînteţi înclinat(ă) să interveniţi pentru oameni cărora li s-a făcut o nedreptate?
38. Vă este teamă să vă duceţi într-o pivniţă (cămară) întunecoasă?
39. Vă plac mult activităţile care trebuie făcute încet şi foarte exact - în locul celor care pot fi
făcute repede şi fără migală?
40. Sînteţi o persoană foarte sociabilă?
41. La şcoală, vă plăcea (vă place) să recitaţi poezii?
42. Aţi fugit vreodată de acasă, cînd eraţi copil?
43. Vi se pare grea viaţa?
44. Vi s-a întîmplat să fiţi atît de tulburat(ă) de conflicte sau de supărări încît v-a fost imposibil să
vă mai duceţi la lucru (la școală)?
45. S-ar putea spune despre dumneavoastră că, în general, nu vă pierdeţi prea repede buna
dispoziţie atunci cînd aveţi un insucces (cînd nu vă reuşeşte ceva)?
 46. Dacă v-a jignit cineva, faceţi primul pas spre împăcare?
47. Vă plac animalele?
48. Vă întoarceţi, uneori, din drum ca să vă convingeţi că - acasă sau la locul de muncă - totul
este în regulă şi că nimic nu se poate întîmpla?
49. Sînteţi cîteodată chinuit(ă) de o frică nelămurită că dumneavoastră sau rudelor
dumneavoastră li s-ar putea întîmpla ceva rău?
50. Credeţi că dispoziţia dumneavoastră depinde de starea vremii?
51. V-ar displace cumva să vă urcaţi pe o scenă şi să vorbiţi în faţa publicului?
52. Cînd cineva vă necăjeşte rău de tot şi cu intenţie, aţi fi în stare să vă ieşiţi din fire şi să vă
încăieraţi?
53. Vă plac mult petrecerile?
54. Vă simţiţi adînc descurajat(ă) cînd aveţi decepţii?
55. Vă place o muncă unde dumneavoastră trebuie să vă ocupaţi îndeosebi de partea
organizatorică?
56. În mod obişnuit, urmăriţi cu tărie scopul pe care vi l-aţi propus, chiar dacă întîmpinaţi
rezistenţă?
57. Poate să vă influenţeze într-atît un film tragic încît să vă dea lacrimile?
58. Vi se întîmplă să adormiţi cu greutate, pentru că vă gîndiţi la problemele zilei sau ale
viitorului?
59. Ca şcolar, aţi suflat colegilor sau i-aţi lăsat să copieze după dumneavoastră?
60. V-ar displace să treceţi prin cimitir, în întuneric?
61. Sînteţi peste măsură de grijuliu încît acasă la dumneavoastră, fiecare lucru să aibă un loc al
lui?
62. Vi se întîmplă să mergeţi seara la culcare şi dimineaţa să vă sculaţi prost dispus(ă) şi
apăsat(ă), stare care să dureze cîteva ore?
63. Puteţi să vă adaptaţi uşor la situaţiile noi?
64. Aveţi uneori dureri de cap?
65. Rîdeţi des?
66. Faţă de oamenii pentru care nu aveţi consideraţie, vă puteţi purta prietenos, încît ei să nu
observe adevărata dumneavoastră părere despre ei?
67. Sînteţi o persoană vioaie, plină de viaţă?
68. Suferiţi mult din pricina nedreptăţii?
69. Sînteţi un categoric prieten al naturii?
70. Întrucît nu sînteţi chiar atît de sigur(ă), aveţi obiceiul ca, atunci cînd plecaţi de acasă sau
mergeţi la culcare, să controlaţi totdeauna încă o dată starea unor lucruri ( de exemplu, dacă gazul este
închis, dacă aparatele electrice sînt scoase din priză, dacă uşile sînt încuiate etc.)?
71. Sînteţi sperios (sperioasă)?
72. Vi se poate schimba dispoziţia în urma consumării alcoolului?
73. Colaboraţi sau aţi colaborat cu plăcere, în tinereţea dumneavoastră, la cercuri teatrale de
amatori?
74. Vă este cîteodată foarte dor de depărtări?
75. În mod obişnuit, priviţi viitorul cu pesimism?
76. Vi se poate schimba atît de puternic dispoziţia, încît să aveţi, uneori, un mare sentiment de
bucurie, pentru ca apoi să cădeţi într-o stare grea de amărăciune?
77. Vă vine uşor să creaţi bună dispoziţie într-o societate, într-o reuniune?
78. De obicei, rămîneţi multă vreme supărat(ă)?
79. Sînteţi foarte puternic impresionat(ă) de suferinţa altor oameni?
80. În mod obişnuit, scriaţi încă o dată o pagină dacă se întîmpla să faceţi o pată de cerneală în
caiet?
81. Se poate spune că, în general, vă arătaţi faţă de oameni mai mult prudent(ă) şi bănuitor
(bănuitoare) decît încrezător (încrezătoare)?
82. Aveţi des vise cu spaime?
83. Sînteţi, cîteodată, terorizat de gîndul că, fiind pe peronul unei gări, să vă aruncaţi înaintea
trenului împotriva voinţei dumneavoastră? Sau, cînd priviţi la o fereastră, la etaj, să vă aruncaţi în gol?
84. În mod obişnuit, deveniţi vesel(ă) într-un loc plăcut?
85. În general, vă debarasaţi uşor de problemele apăsătoare şi nu vă mai gîndiţi la ele?
86. Cînd consumaţi alcool, deveniţi - de obicei - impulsiv(ă)?
87. În discuţii sînteţi mai degrabă zgîrcit(ă) la vorbă decît vorbăreţ (vorbăreaţă)?
 88. Dacă aţi fi pus în situaţia să colaboraţi la o reprezentaţie teatrală, aţi putea să vă însuşiţi atît
de bine şi cu atîta dăruire rolul, încît pe scenă să uitaţi complet cine sunteți cu adevărat?

Chestionarul accentuărilor de personalitate

Fișa de răspuns

Numele și prenumele _____________________________________________________________________

Vîrsta _______________________ Data _______________________________________________________

V 1 23 45 67
III 2 24 46 68
X 3 25 47 69
II 4 26 48 70
IX 5 27 49 71
VII 6 28 50 72
I 7 29 51 73
IV 8 30 52 74
VI 9 31 53 75
VIII 10 32 54 76
V 11 33 55 77
III 12 34 56 78
X 13 35 57 79
II 14 36 58 80
III 15 37 59 81
IX 16 38 60 82
II 17 39 61 83
VII 18 40 62 84
I 19 41 63 85
IV 20 42 64 86
VI 21 43 65 87
I 22 44 66 88